1

La 31 octombrie 2007, intervenientul, domnul Bogumił Sobieraj, acționând în numele Zakład Przemysłu Cukierniczego Milanówek, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].

2

Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:

3

Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea aparțin clasei 30 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „[f]ructe învelite și glazurate în ciocolată, stafide învelite în ciocolată, alune învelite și glazurate în ciocolată, arahide învelite și glazurate în ciocolată, jeleuri de fructe, bomboane, produse de patiserie și dulciuri, în special bomboane, caramele, praline, ciocolată, bomboane de ciocolată, dulciuri cu glazură de ciocolată, batoane de ciocolată, napolitane, produse de patiserie, produse de patiserie cu glazură de ciocolată”.

4

Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 22/2008 din 2 iunie 2008.

5

La 2 septembrie 2008, reclamanta, Pico Food GmbH, a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).

6

Opoziția era întemeiată în special pe următoarele mărci figurative (denumite în continuare, împreună, „mărcile anterioare”:

7

Mărcile anterioare au fost înregistrate în special pentru produse aparținând clasei 30 și care corespund următoarei descrieri: „batoane de ciocolată, produse din ciocolată; dulciuri, bomboane, caramele, în special preparate cu lapte, cu smântână și/sau cu unt”. Reclamanta și‑a limitat opoziția la aceste produse.

8

Opoziția se era întemeiată de asemenea pe alte mărci anterioare, înregistrate în Germania, apropiate de a doua marcă anterioară, deși cuprindeau motive diferite sau elemente verbale suplimentare.

9

Motivul invocat în susținerea opoziției era cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].

10

Prin decizia din 12 februarie 2010, divizia de opoziție a OAPI a respins opoziția formulată de reclamantă.

11

La 9 aprilie 2010, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de anulare, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.

12

Prin Decizia din 8 septembrie 2011 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac. Aceasta a considerat, în esență, că diferențele dintre semnele în conflict erau suficiente pentru evitarea oricărui risc de confuzie în speță, în pofida identității produselor în cauză și a renumelui eventual al primei și al celei de a doua mărci anterioare. Această concluzie ar fi aplicabilă, a fortiori, celorlalte mărci invocate în susținerea opoziției, care ar fi și mai diferite de marca solicitată.

13

Reclamanta solicită Tribunalului:

14

OAPI și intervenientul solicită Tribunalului:

15

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive. Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009. Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

16

Reclamanta contestă afirmația camerei de recurs, care figurează la punctul 27 din decizia atacată, potrivit căreia consumatorii din Uniunea Europeană, „inclusiv din Germania”, sunt obișnuiți să întâlnească mai multe mărci „care conțin o vacă” și, prin urmare, vor acorda mai puțină atenție acestui element. Pentru a ajunge la această concluzie, camera de recurs s‑ar fi referit la circa 30 de mărci comunitare invocate de intervenient care conțineau reprezentarea unei vaci pentru produse din clasa 30. Potrivit reclamantei, elementele invocate de intervenient în cursul procedurii nu dovedesc că mărcile vizate în decizia atacată sunt utilizate pentru produsele în cauză pe teritoriul relevant, și anume Germania. Prezumția camerei de recurs ar fi, așadar, incorectă. În stadiul memoriului său în replică, reclamanta adaugă că argumentul camerei de recurs potrivit căruia produsele respective sunt preparate în special cu lapte este inexact și nu este susținut de niciun element de probă.

17

OAPI și intervenientul contestă argumentele reclamantei.

18

Potrivit articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, în cadrul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea de către OAPI este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți.

19

Astfel, camera de recurs, atunci când se pronunță asupra unei căi de atac îndreptate împotriva unei decizii care pune capăt unei proceduri de opoziție, poate să își întemeieze deciziile numai pe motivele relative de respingere a înregistrării care au fost invocate de respectiva parte, precum și pe faptele sau pe probele aferente acestora prezentate de părți [Hotărârea Tribunalului din 22 iunie 2004, Ruiz‑Picasso și alții/OAPI – DaimlerChrysler (PICARO), T-185/02, Rec., p. II-1739, punctul 28 și jurisprudența citată]. Aceasta nu exclude însă luarea în considerare, pe lângă faptele prezentate explicit de părți în cursul procedurii de opoziție, a faptelor notorii (Hotărârea PICARO, citată anterior, punctul 29) și nici examinarea unei probleme de drept, chiar dacă nu a fost invocată de părți, în cazul în care soluționarea acestei probleme este necesară pentru a asigura o aplicare corectă a reglementărilor relevante [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2005, SPAG/OAPI – Dann și Backer (HOOLIGAN), T-57/03, Rec., p. II-287, punctele 21, 32 și 33].

20

În speță, după cum rezultă din dosar, intervenientul a prezentat în fața OAPI documente referitoare la mai mult de 30 de mărci înscrise în registrul mărcilor comunitare pentru produse din clasa 30 care cuprindeau reprezentarea unei vaci. Reclamanta însăși a arătat, în observațiile prezentate în fața OAPI, că intervenientul a susținut astfel că reprezentarea unei vaci are un caracter distinctiv scăzut. Prin urmare, nimic nu permite să se considere că, în speță, examinarea efectuată de camera de recurs în această privință s‑ar fi limitat la motivele invocate și la cererile introduse de părți.

21

Faptul că reclamanta nu împărtășește concluziile pe care camera de recurs le‑a dedus din examinarea elementelor de fapt invocate de intervenient este o problemă de fond care nu poate fi invocată în cadrul examinării unui motiv întemeiat pe o încălcare a articolului 76 din Regulamentul nr. 207/2009 [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 30 mai 2013, DHL International/OAPI – Service Point Solutions (SERVICEPOINT), T‑218/10, nepublicată în Repertoriu, punctul 66].

22

În plus, trebuie precizat că invocarea de către camera de recurs a mărcilor vizate la punctul 20 de mai sus se adaugă argumentului, dezvoltat la punctul 26 din decizia atacată, potrivit căruia reprezentarea unei vaci este aluzivă în raport cu produsele respective. Acest din urmă argument nu poate fi repus în discuție prin intermediul primului motiv invocat de reclamantă.

23

În privința constatării efectuate de camera de recurs, potrivit căreia produsele în cauză pot fi preparate cu lapte sau cu produse lactate, aceasta rezultă dintr‑o simplă examinare a produselor menționate, care fac parte din cererile introduse de părți și din elementele factuale aflate la dispoziția camerei de recurs. Prin urmare, fără a fi necesară pronunțarea asupra caracterului tardiv al argumentelor invocate de reclamantă în această privință, nu se poate reține nicio încălcare a articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 în ceea ce privește constatarea menționată. După cum s‑a arătat anterior, faptul că reclamanta nu împărtășește concluziile pe care camera de recurs le‑a dedus din examinarea elementelor factuale ale speței este o problemă de fond care nu poate fi invocată în cadrul examinării unui motiv întemeiat pe o încălcare a articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

24

Rezultă din cele de mai sus că primul motiv invocat de reclamantă trebuie respins.

25

În primul rând, reclamanta susține că, în speță, camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a considerat că barele verticale din mărcile anterioare erau gri. Tribunalul ar fi recunoscut că, atunci când marca este înregistrată în alb și negru, ea acoperă toate combinațiile de culori care sunt cuprinse în reprezentarea grafică. Prin urmare, în speță, semnele în conflict s‑ar baza pe culori identice. Similitudinea vizuală a semnelor menționate ar fi, așadar, mai ridicată decât a constatat camera de recurs. În plus, elementele figurative ale semnelor în conflict reprezentând o vacă ar fi foarte similare. Camera de recurs ar fi acordat prea multă importanță elementelor verbale ale acestor semne. În al doilea rând, reclamanta subliniază că similitudinea vizuală are o importanță mai mare în speță, ținând seama de modul de comercializare a produselor respective, și că nivelul de atenție a publicului relevant este sub medie. În al treilea rând, camera de recurs nu ar fi ținut seama de elementele invocate de reclamantă care urmăreau să dovedească faptul că mărcile anterioare ar fi dobândit un caracter distinctiv prin utilizare. În al patrulea rând, camera de recurs nu ar fi ținut seama de o decizie a unei instanțe germane cu privire la aceleași semne precum cele în conflict în speță. În al cincilea rând, reclamanta contestă, în stadiul memoriului său în replică, concluzia camerei de recurs potrivit căreia reprezentarea unei vaci ar fi descriptivă în raport cu produsele vizate de mărcile anterioare și, în special, pentru „dulciuri, bomboane, caramele”.

26

OAPI și intervenientul contestă argumentele reclamantei.

27

Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu o marcă anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, prin mărci anterioare trebuie să se înțeleagă mărcile înregistrate într‑un stat membru a căror dată de depunere este anterioară celei a cererii de înregistrare a mărcii comunitare.

28

Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie un risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și asupra produselor sau a serviciilor în cauză și ținând seama de toți factorii relevanți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI ‐ Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T-162/01, Rec., p. II-2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată]. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea Curții din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C-234/06 P, Rep., p. I-7333, punctul 48, și Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T-6/01, Rec., p. II-4335, punctul 25].

29

Pe de altă parte, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului menționat. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2011, Aktieselskabet af 21. november 2001/OAPI – Parfums Givenchy (only givenchy), T‑586/10, nepublicată în Repertoriu, punctul 20 și jurisprudența citată].

30

În vederea aprecierii globale a riscului de confuzie, consumatorul mediu al produselor respective este prezumat a fi normal informat și suficient de atent și de avizat. Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de faptul că numai rareori consumatorul mediu are posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci, trebuind să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care a păstrat‑o în memorie. Trebuie ținut seama și de faptul că nivelul de atenție a consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI – Petit Liberto (Fifties), T-104/01, Rec., p. II-4359, punctul 28, și Hotărârea din 30 iunie 2004, BMI Bertollo/OAPI – Diesel (DIESELIT), T-186/02, Rec., p. II-1887, punctul 38].

31

În plus, riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește a fi important. Astfel, mărcile care au un caracter distinctiv ridicat, fie intrinsec, fie datorită faptului că sunt cunoscute pe piață, se bucură de o protecție mai extinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai redus. Caracterul distinctiv al mărcii anterioare și în special renumele acesteia trebuie luate în considerare, așadar, pentru a aprecia dacă există un risc de confuzie [a se vedea Hotărârea Curții din 17 aprilie 2008, Ferrero Deutschland/OAPI, C‑108/07 P, nepublicată în Repertoriu, punctele 32 și 33 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2010, Farmeco/OAPI – Allergan (BOTUMAX), T‑131/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 67].

32

În lumina considerentelor de mai sus, este necesar să se examineze aprecierea riscului de confuzie între semnele în conflict efectuată de camera de recurs.

33

În speță, mărcile anterioare sunt mărci înregistrate în Germania. Prin urmare, astfel cum a constatat camera de recurs la punctul 14 din decizia atacată, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, teritoriul relevant este Germania.

34

Pe de altă parte, după cum a arătat camera de recurs la punctul 15 din decizia atacată, produsele în cauză sunt produse de consum curent. Prin urmare, publicul relevant este constituit din consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat. În această privință, este necesar să se respingă argumentele reclamantei potrivit cărora gradul de atenție a publicului relevant ar fi cu mult sub medie. Reclamanta arată că mărcile anterioare ar fi utilizate pentru bomboane și că, în acest context, ar fi cumpărate de consumator sub impulsul de moment. Or, trebuie precizat că semnele în conflict vizează alte produse decât bomboanele. Așadar, observația reclamantei nu ar putea avea ca obiect ansamblul produselor vizate de semnele în conflict. În plus, chiar presupunând că, în anumite împrejurări, consumatorul cumpără bomboane sub impulsul de moment, niciun element nu permite să se considere că această situație se va regăsi în mod sistematic. În sfârșit, simplul fapt că publicul relevant ar cumpăra sub impulsul de moment nu înseamnă însă că gradul de atenție a publicului menționat ar fi redus în raport cu atenția unui consumator mediu.

35

În primul rând, în ceea ce privește similitudinea produselor în cauză, se impune constatarea că, după cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 17 din decizia atacată, fără a fi contrazisă de părți cu privire la acest aspect, produsele din clasa 30 vizate în cererea de înregistrare a mărcii sunt identice cu cele vizate de mărcile anterioare.

36

În al doilea rând, în ceea ce privește similitudinea semnelor în conflict, trebuie amintit că aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare numai a unei componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciată fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C-334/05 P, Rep., p. I-4529, punctul 41 și jurisprudența citată). Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (Hotărârea Curții OAPI/Shaker, citată anterior, punctul 42, și Hotărârea Curții din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 42). Această situație s‑ar putea regăsi în special atunci când această componentă poate domina prin ea însăși imaginea mărcii respective, pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta (Hotărârea Nestlé/OAPI, citată anterior, punctul 43).

37

În primul rând, pe plan vizual, trebuie respinse argumentele reclamantei potrivit cărora înregistrarea unei mărci „în alb și negru” ar acoperi „toate combinațiile de culori care sunt cuprinse în reprezentarea grafică” și că, „[p]rin urmare, [reclamanta] poate solicita protecția oricărei combinații de benzi verticale compusă din benzi albe și din benzi colorate, indiferent dacă acestea sunt negre, portocalii sau galbene”. Reclamanta ajunge la concluzia că „mărcile [în cauză] trebuie să fie considerate ca acoperind aceleași culori”.

38

Astfel, nu a fost depus la dosar niciun element care ar permite să se considere că mărcile anterioare ar fi fost înregistrate cu desemnarea unei culori în special, ceea ce reclamanta a confirmat în ședință. În această privință, faptul că o marcă este înregistrată într‑o anumită culoare sau, dimpotrivă, nu desemnează nicio culoare în special nu poate fi considerat ca un element cu totul neglijabil în ochii consumatorilor [a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 iulie 2013, Specsavers International Healthcare și alții, C‑252/12, punctul 37; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2012, Hell Energy Magyarország/OAPI – Hansa Mineralbrunnen (HELL), T‑522/10, nepublicată în Repertoriu, punctele 49 și 50, și Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2012, El Corte Inglés/OAPI – Ruan (B), T‑593/10, nepublicată în Repertoriu, punctul 29]. Trebuie amintit de asemenea că comparația trebuie să se efectueze între semne astfel cum au fost înregistrate sau astfel cum figurează în cererea de înregistrare [Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2005, Castellblanch/OAPI – Champagne Roederer (CRISTAL CASTELLBLANCH), T-29/04, Rec., p. II-5309, punctul 57].

39

În ceea ce privește Hotărârea Tribunalului din 18 iunie 2009, LIBRO/OAPI – Causley (LiBRO) (T‑418/07, nepublicată în Repertoriu), menționată de reclamantă în memoriul în replică, în care se arată că, „în măsura în care o marcă anterioară nu desemnează nicio culoare în special, protecția sa se extinde și la combinații de culori” (punctul 65), aceasta poate fi interpretată în sensul că, atunci când o marcă comunitară nu este înregistrată pentru o culoare în special, titularul mărcii poate să o utilizeze într‑o culoare sau într‑o asociație de culori și poate să obțină, eventual, protecție conform textelor relevante aplicabile, în special în cazul în care această culoare sau această asociație de culori a devenit, în percepția unei părți importante a publicului, asociată cu această marcă anterioară prin utilizarea de către titularul său (a se vedea în acest sens Hotărârea Specsavers International Healthcare și alții, punctul 38 de mai sus, punctul 41). Aceasta nu poate însemna însă, contrar celor susținute de reclamantă în concluziile sale, că înregistrarea unei mărci care nu desemnează nicio culoare în special ar acoperi „toate combinațiile de culori care sunt cuprinse în reprezentarea grafică”.

40

Prin urmare, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a constatat, în speță, că o diferență între marca solicitată și prima și a doua marcă anterioară consta în faptul că marca solicitată era constituită, în parte, dintr‑un fond galben cu benzi verticale albe. În plus, benzile care figurează în prima și în a doua marcă anterioară sunt dispuse vertical, dar și, pentru una dintre ele, orizontal, după cum a precizat în mod corect camera de recurs. A treia marcă anterioară prezintă totodată, în această privință, și unele diferențe importante față de marca solicitată, întrucât cuprinde numai patru benzi verticale, două benzi fiind plasate de fiecare parte a elementului figurativ al semnului în cauză.

41

În plus, trebuie precizat că semnele în conflict se deosebesc totodată din punct de vedere vizual prin faptul că marca solicitată conține două cadre, dintre care unul conține reprezentarea figurativă a unei vaci, iar celălalt conține elementele verbale „zpc ® milanówek”. În ceea ce privește cadrul care conține reprezentarea figurativă a unei vaci, acesta se deosebește, prin forma sa, de cadrele utilizate în mărcile anterioare. El este însoțit totodată de patru ornamente, după cum a constatat în mod corect camera de recurs. În ceea ce privește cadrul care conține elementele verbale „zpc ® milanówek”, el se suprapune celui care conține reprezentarea figurativă a unei vaci. Ca urmare a acestui fapt, percepția vizuală a cadrului care conține elementele verbale „zpc ® milanówek” este mai accentuată.

42

Pe de altă parte, semnele în conflict se deosebesc prin faptul că marca solicitată cuprinde elementele verbale „milanówek”, „zpc ® milanówek” și „cream fudge”, care nu se regăsesc în mărcile anterioare, cu excepția expresiei „cream fudge” în ceea ce privește a treia marcă anterioară. Trebuie amintit, în această privință, că, atunci când o marcă este compusă din elemente verbale și figurative, cele dintâi sunt, în principiu, mai distinctive decât celelalte, întrucât consumatorul mediu se va referi mai ușor la produsul în cauză citându‑i denumirea decât descriind elementul figurativ al mărcii [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2011, Oyster Cosmetics/OAPI – Kadabell (Oyster cosmetics), T‑437/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 36 și jurisprudența citată]. În ceea ce privește expresia „cream fudge”, care se regăsește de asemenea în a treia marcă anterioară, trebuie precizat că această din urmă marcă prezintă, pe de altă parte, în raport du marca solicitată, mari diferențe pe plan vizual, după cum s‑a arătat la punctul 40 de mai sus. Aceasta mai conține, în plus, și alte elemente verbale care nu se regăsesc în marca solicitată, și anume expresia „sahne toffee” și termenul „luxury”.

43

În sfârșit, este cu siguranță exact faptul că semnele în conflict prezintă o anumită similitudine vizuală ca urmare a prezenței comune a unui element figurativ reprezentând o vacă. În această privință, trebuie constatat, asemenea camerei de recurs, că reprezentarea unei vaci în semnele în conflict prezintă ușoare diferențe, chiar dacă, după cum subliniază reclamanta, în esență, în concluziile sale, și fără a fi necesară pronunțarea asupra admisibilității elementelor factuale pe care le‑a invocat în această privință, ușoarele diferențe dintre elementele figurative în cauză nu sunt de natură să modifice faptul că consumatorul va păstra în memorie imaginea unei vaci [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2011, Glenton España/OAPI – Polo/Lauren (POLO SANTA MARIA), T‑376/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 33].

44

Cu toate acestea, după cum a arătat în mod corect camera de recurs la punctul 26 din decizia atacată, reprezentarea unei vaci prezintă, în speță, un caracter aluziv în ceea ce privește produsele în cauză. Acest element are, în speță, un caracter distinctiv scăzut. Reclamanta contestă, în stadiul memoriului său în replică, concluzia camerei de recurs în această privință, în special în legătură cu „dulciuri[le], bomboane[le], caramele[le]” vizate de mărcile anterioare. Fără a fi necesară pronunțarea asupra tardivității argumentului invocat de reclamantă, trebuie constatat că acesta este nefondat. În ceea ce privește produsele vizate în cererea de înregistrare a mărcii, reclamanta nu a invocat niciun argument specific care să permită repunerea în discuție a concluziei camerei de recurs. În ceea ce privește produsele vizate de mărcile anterioare, care fac mai precis obiectul argumentelor reclamantei, pe lângă faptul că batoanele de ciocolată și produsele din ciocolată pot fi preparate cu lapte sau cu produse lactate, descrierea produselor vizate de mărcile menționate cuprinde, în ceea ce privește în special dulciurile, bomboanele și caramelele evidențiate de reclamantă în concluziile sale, mențiunea următoare: „în special preparate cu lapte, cu smântână și/sau cu unt”. Rezultă că, spre deosebire de ceea ce susține reclamanta, în esență, în concluziile sale, dulciurile, bomboanele și caramelele vizate de mărcile anterioare pot fi preparate cu lapte sau cu produse lactate. Această apreciere este de altfel confirmată de o declarație sub jurământ furnizată în anexa la cererea introductivă, în care se precizează că respectivele caramele produse de reclamantă conțin smântână, unt și lapte. Așadar, camera de recurs nu a săvârșit o eroare în această privință. Ținând seama de această concluzie, nu mai este necesar să se stabilească dacă, în speță, camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a considerat, pe baza elementelor invocate de intervenient în fața OAPI, că consumatorii din Uniune, inclusiv cei din Germania, ar fi obișnuiți să întâlnească mărci care conțin reprezentarea unei vaci pentru produse din clasa 30. Astfel, presupunând că, în această privință, camera de recurs ar fi săvârșit o eroare, acest lucru nu ar afecta concluzia potrivit căreia reprezentarea unei vaci prezintă, în speță, un caracter aluziv în raport cu produsele respective.

45

Invocarea, de către reclamantă, a unei decizii a diviziei de opoziție a OAPI referitoare la alt semn care cuprinde reprezentarea unei vaci nu poate repune în cauză concluzia camerei de recurs în speță. Astfel și fără a fi necesară pronunțarea asupra argumentelor OAPI în sensul de a se declara inadmisibil acest argument, trebuie amintit că deciziile pe care camerele de recurs sunt învestite să le adopte în temeiul Regulamentului nr. 207/2009 privind înregistrarea unui semn ca marcă comunitară fac parte din exercitarea unei competențe acordate, iar nu a unei puteri discreționare. Prin urmare, legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie evaluată numai pe baza acestui regulament, astfel cum este acesta interpretat de instanța comunitară, iar nu pe baza practicii decizionale anterioare acestora [Hotărârea Curții din 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C-412/05 P, Rep., p. I-3569, punctul 65, și Hotărârea Tribunalului din 2 mai 2012, Universal Display/OAPI (UniversalPHOLED), T‑435/11, nepublicată în Repertoriu, punctul 37]. Pe de altă parte, presupunând că, prin argumentele sale, reclamanta invocă, de fapt, o încălcare a principiilor egalității de tratament sau bunei administrări, trebuie amintit că respectarea acestor principii trebuie conciliată cu respectarea principiului legalității (Hotărârea Curții din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C-51/10 P, Rep., p. I-1541, punctul 75). În rest, pentru motive de securitate juridică și de bună administrare, examinarea oricărei cereri de înregistrare trebuie să fie strictă și completă și să aibă loc în fiecare caz concret (Hotărârea Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, citată anterior, punctul 77). În speță, trebuie precizat că reprezentarea grafică a vacii în precedentul invocat de reclamantă era net diferită de cea din speță. În plus, particularitățile legate de reprezentarea grafică a acestei vaci au determinat divizia de opoziție să conchidă că acel element figurativ prezenta, în acel caz, un caracter distinctiv incontestabil. Or, în speță, este suficient să se constate că elementele figurative reprezentând o vacă nu conțin nicio particularitate care să le poată conferi un caracter distinctiv incontestabil sau de natură să atenueze faptul că aceste elemente prezintă un caracter aluziv în privința produselor respective.

46

Ținând seama de toate aceste elemente, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a considerat, în esență, că, chiar dacă semnele în conflict aveau în comun o anumită similitudine ținând seama în special de prezența unui element figurativ reprezentând o vacă, semnele menționate cuprindeau pe plan vizual diferențe importante.

47

În al doilea rând, pe plan fonetic, camera de recurs a arătat în mod corect că marca solicitată nu are niciun element verbal în comun cu prima și cu a doua marcă anterioară. Cu privire la a treia marcă anterioară, camera de recurs a arătat în mod corect că are în comun cu marca solicitată doar expresia „cream fudge”, dar că se deosebește întrucât conține alte elemente verbale necuprinse în marca solicitată, și anume expresia „sahne toffee” și termenul „luxury”. De asemenea, marca solicitată conține elemente verbale care nu se regăsesc în a treia marcă anterioară, respectiv „milanówek” și „zpc ® milanówek”. Reclamanta nu contestă constatările camerei de recurs în această privință. Cu toate acestea, reclamanta susține că, având în vedere că prima marcă anterioară nu cuprinde niciun element verbal, orice comparație pe plan fonetic ar fi imposibilă. Or, este suficient să se constate că există pe plan fonetic o diferență care rezultă, cel puțin, din faptul că marca respectivă, care face obiectul cererii de înregistrare, poate fi exprimată oral prin enunțarea elementelor sale verbale. În plus, presupunând că nu este posibilă o comparație pe plan fonetic, acest lucru nu ar permite să se conchidă că cele două mărci în cauză prezintă similitudini în această privință.

48

În al treilea rând, pe plan conceptual, camera de recurs, după ce a amintit că semnele în conflict au în comun un element figurativ reprezentând o vacă, a arătat în mod corect că marca solicitată conține, în plus, elementul verbal „milanówek”, reprodus de două ori, dintre care o dată vizibil în mod clar. După cum a arătat camera de recurs, acest element este numele unui oraș din Polonia. Prin urmare, publicul relevant fie va cunoaște numele acestui oraș, fie va considera că este vorba despre un termen inventat. În aceste condiții, nimic nu permite să se considere că respectiva cameră de recurs ar fi săvârșit o eroare atunci când a reținut că similitudinile dintre semnele în conflict nu sunt suficiente pentru a se conchide în sensul unei similitudini conceptuale. Reclamanta nu contestă concluzia camerei de recurs în această privință. Cu toate acestea, reclamanta susține, în stadiul memoriului său în replică, faptul că, având în vedere că prima marcă anterioară nu cuprinde niciun element verbal, orice comparație pe plan conceptual ar fi imposibilă. Or, fără a fi necesară pronunțarea asupra caracterului tardiv al argumentului invocat de reclamantă în această privință, acesta este vădit nefondat, din moment ce o marcă figurativă poate avea o semnificație conceptuală pentru publicul relevant, chiar dacă nu cuprinde niciun element verbal.

49

În al treilea rând, în ceea ce privește riscul de confuzie, trebuie precizat, mai întâi că, spre deosebire de ceea ce susține, în esență, OAPI în concluziile sale, camera de recurs nu a considerat că semnele în conflict erau în ansamblu diferite, din moment ce a procedat, la punctele 35-37 din decizia atacată, la aprecierea riscului de confuzie.

50

Apoi, trebuie amintit că, după cum tocmai s‑a stabilit, semnele în conflict cuprind diferențe importante. În această privință, chiar presupunând, după cum susține reclamanta, că similitudinea vizuală are o mai mare importanță în speță, ținând seama de modul de comercializare a produselor respective, acest lucru nu are niciun efect asupra împrejurării, evidențiate anterior, că semnele în conflict prezintă diferențe importante pe plan vizual.

51

Prin urmare, chiar presupunând că, după cum susține reclamanta, mărcile anterioare beneficiază de un caracter distinctiv mai ridicat prin utilizarea pe teritoriul relevant, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a considerat, în speță, că nu exista un risc de confuzie pentru publicul relevant, și aceasta în pofida identității produselor în cauză. Trebuie precizat că, spre deosebire de ceea ce susține reclamanta în concluziile sale, camera de recurs a ținut seama de faptul că mărcile anterioare puteau, eventual, să fi dobândit un caracter distinctiv mai ridicat prin utilizarea pe teritoriul relevant. Camera de recurs a considerat însă, în mod corect după cum tocmai s‑a conchis, că această împrejurare eventuală nu ar permite să se conchidă în sensul unui risc de confuzie în speță. În această privință, trebuie precizat că, spre deosebire de ceea ce pare să sugereze reclamanta în concluziile sale, există o diferență între faptul de a considera, în cadrul comparării semnelor, că unul dintre elementele constitutive ale unei mărci complexe dispune de un caracter distinctiv scăzut și faptul de a considera, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, că o marcă anterioară ar beneficia sau nu ar beneficia de un caracter distinctiv mai ridicat prin utilizare.

52

În sfârșit, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a considerat că nu există, cu atât mai mult, un risc de confuzie cu celelalte mărci naționale anterioare invocate în susținerea opoziției, având în vedere că acestea se deosebesc și mai mult de marca solicitată.

53

Celelalte argumente invocate de reclamantă nu pot repune în discuție această concluzie.

54

În special, în ceea ce privește faptul că o instanță regională germană ar fi pronunțat o decizie având ca obiect aceleași semne în conflict, iar camera de recurs nu ar fi ținut seama de acest lucru, este suficient să se amintească împrejurarea că regimul comunitar al mărcilor este autonom și că, prin urmare, OAPI nu este ținut de înregistrările naționale [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2004, Norma Lebensmittelfilialbetrieb/OAPI (Mehr für Ihr Geld), T-281/02, Rec., p. II-1915, punctul 35, și Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2007, DeTeMedien/OAPI (suchen.de), T‑117/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 45 și jurisprudența citată]. De altfel, reclamanta însăși a arătat în expunerea de motive în fața camerei de recurs că OAPI nu era ținut de decizia în cauză. Reclamanta s‑a limitat să arate că această decizie constituie o indicație în sensul existenței unui risc de confuzie în speță. În plus, rezultă din ansamblul deciziei atacate că respectiva cameră și‑a însușit analiza diviziei de opoziție. Or, divizia de opoziție constatase deja că OAPI nu era ținut de decizia în cauză, invocând tocmai Hotărârea Mehr für Ihr Geld, citată anterior. Ținând seama de toate aceste elemente, nu se poate reproșa camerei de recurs că nu a menționat expres decizia în cauză în decizia atacată.

55

Având în vedere toate aceste elemente, al doilea motiv invocat de reclamantă trebuie respins și, prin urmare, trebuie respinsă acțiunea în totalitate.

56

Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

57

Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientului.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua)

declară și hotărăște: