21.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 274/18

—

Anularea deciziei atacate în măsura în care privește tranzacția dintre reclamantă și PSV, și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, inclusiv a principiului diligenței

Reclamanta susține că, la 26 și la 28 iulie 2011, au fost furnizate Comisiei informații în legătură cu care Comisia nu a adresat, ulterior, întrebări autorităților olandeze. La 6 martie 2013, Comisia a hotărât să inițieze procedura oficială de investigare. Dat fiind că se scursese o perioadă îndelungată (19 luni) și în lipsa oricărui dialog (pe fond), Comisia, ca urmare a propriilor acte și omisiuni, nu avea o reprezentare completă a faptelor relevante în momentul deschiderii procedurii oficiale.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor protecției încrederii legitime și securității juridice

Prin intermediul acestui motiv, reclamanta susține că nu a putut prezuma că tranzacția urma să fie apreciată în cadrul Comunicării privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice (1), astfel cum s-a întâmplat anterior atunci când Comisia a apreciat tranzacții analoge.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

Prin deschiderea procedurii oficiale de investigare în lipsa unei îndoieli întemeiate în sensul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 (2) și al jurisprudenței, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Luând deja poziție, în pofida existenței unor întrebări complementare, în privința existenței unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, Comisia nu ține seama, pe de altă parte, nici de caracterul provizoriu al unei decizii în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 659/1999.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe caracterul insuficient și/sau inadecvat al motivării

În prelungirea motivului precedent, referitor la existența unei erori vădite de apreciere, reclamanta susține în sfârșit că decizia atacată nu îndeplinește obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE, obligație ce revine Comisiei.