Cauza C‑572/14

Austro‑Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch‑musikalischer Urheberrechte Gesellschaft GmbH

împotriva

Amazon EU Sàrl și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof)

„Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Competență judiciară în materie civilă și comercială — Articolul 5 punctul 3 — Noțiunea «materie delictuală și cvasidelictuală» — Directiva 2001/29/CE — Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională — Articolul 5 alineatul (2) litera (b) — Dreptul de reproducere — Excepții și limitări — Reproducere pentru uz personal — Compensație echitabilă — Neplată — Includere eventuală în domeniul de aplicare al articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 aprilie 2016

Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competențe speciale – Competența în materie delictuală sau cvasi‑delictuală – Noțiune – Acțiune prin care se solicită plata unei remunerații datorate în temeiul unei reglementări naționale de punere în aplicare a sistemului de compensație echitabilă prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 – Includere – Obligație de plată a remunerației către o societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor – Lipsa incidenței

[Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 5 pct. 3; Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5 alin. (2) lit. (b)]

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că se încadrează în materia delictuală și cvasidelictuală în sensul acestei dispoziții o cerere prin care se solicită plata unei remunerații datorate în temeiul unei reglementări naționale de punere în aplicare a sistemului de compensație echitabilă prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, reglementare potrivit căreia autorul are dreptul la o remunerație echitabilă dacă, în temeiul naturii unei opere difuzate prin unde radio, puse la dispoziția publicului sau care a fost fixată pe un suport de imagini sau de sunet produs în scop comercial, se poate aștepta ca aceasta să fie reprodusă în scopul utilizării proprii sau private, atunci când suporturi de înregistrare sunt puse în circulație pe teritoriul național, în scopuri comerciale și cu titlu oneros.

Astfel noțiunea „materie delictuală și cvasidelictuală” cuprinde orice cerere care urmărește să pună în discuție răspunderea unui pârât și care nu decurge dintr‑o materie contractuală, în sensul articolului 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001.

În această privință, pe de o parte, o astfel de legătură lipsește în măsura în care obligația de plată a remunerației nu a fost liber consimțită de debitor, ci i‑a fost impusă de reglementarea națională menționată ca urmare a punerii în circulație, în scopuri comerciale și cu titlu oneros, a unor suporturi de înregistrare care pot fi utilizate pentru reproducerea de opere sau de obiecte protejate.

Pe de altă parte, cererea menționată are drept obiect să pună în discuție răspunderea unui pârât, deoarece se întemeiază pe încălcarea de către acesta din urmă a dispozițiilor reglementării naționale în cauză care îi impun plata remunerației echitabile, iar această încălcare constituie un act nelegal care cauzează un prejudiciu solicitantului. Astfel, neîncasarea respectivei compensații echitabile constituie o faptă prejudiciabilă, în sensul articolului 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001, în măsura în care compensația menționată are drept obiect să despăgubească autorii pentru copia privată efectuată, fără autorizarea lor, a operelor lor protejate și în care aceasta trebuie considerată, prin urmare, contraprestația prejudiciului suferit de autori, care rezultă dintr‑o asemenea copie neautorizată de aceștia din urmă. Împrejurarea că această compensație echitabilă trebuie plătită nu titularilor unui drept exclusiv de reproducere pe care urmărește să îi despăgubească, ci unei societăți de gestiune colectivă a drepturilor de autor, este lipsit de incidență în această privință în măsura în care, potrivit reglementării naționale în cauză, aceste societăți sunt singurele autorizate să valorifice un drept la remunerația menționată.

(a se vedea punctele 32, 37, 38, 43-46, 50 și 53 și dispozitivul)