Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul de procedură al Curții de Justiție

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT DE PROCEDURĂ?

• Acesta stabilește dispozițiile necesare în vederea aplicării și completării Statutului Curții de Justiție prevăzut de Protocolul nr. 3 anexat la tratate.
• Regulamentul se dorește a fi mai simplu și mai accesibil justițiabililor și instanțelor naționale, ținând mai bine seama de evoluția contenciosului Curții.

ASPECTE-CHEIE

Curtea de Justiție este una dintre cele două instanțe judiciare care formează Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instituția judiciară a UE și a Comunității Europene a Energiei Atomice. Cealaltă instanță este Tribunalul. Misiunea lor este de a asigura respectarea legii în interpretarea și aplicarea tratatelor, îndeosebi prin controlarea legalității actelor UE.

Organizarea Curții

Curtea este organizată după cum urmează.

• Componența: aceasta este alcătuită din 28 de judecători și 11 avocați generali, numiți pentru un mandat de șase ani. Atribuțiile avocaților generali sunt de a asista Curtea și de a prezenta opinii juridice. Judecătorii aleg președintele și vicepreședintele Curții pentru o perioadă de trei ani. Atribuțiile președintelui sunt de a reprezenta Curtea și de a conduce lucrările acesteia, fiind asistat de către vicepreședinte.
• Constituirea camerelor și desemnarea judecătorilor raportori: Curtea constituie în cadrul ei camere de cinci judecători, cu un președinte ales pentru o perioadă de trei ani, precum și camere de trei judecători, cu un președinte ales pentru o perioadă de un an. Pentru judecarea unei cauze, președintele Curții desemnează un judecător raportor, iar primul avocat general desemnează un avocat general. Dacă este necesar, Curtea poate numi și raportori adjuncți.
• Rolul grefierului: Curtea numește un grefier pentru o perioadă de șase ani. Atribuțiile acestuia sunt de a primi, transmite și păstra toate înscrisurile, fiind responsabil cu arhivele. De asemenea, grefierul asistă membrii Curții și se îngrijește de publicațiile acesteia. În fine, grefierul conduce serviciile instituției sub autoritatea președintelui Curții.
• Funcționarea Curții: cauzele sunt trimise Plenului, Marii Camere sau unei camere de cinci sau trei judecători. Numărul judecătorilor care tratează o cauză depinde de importanța și de complexitatea acesteia. Cele mai multe cauze sunt tratate de către cinci judecători, fiind foarte rare situațiile în care Plenul audiază o cauză. Mai multe cauze pot fi judecate împreună de același complet de judecată. Deliberările Curții trebuie să rămână secrete.
• Regimul lingvistic: fiecărei cauze îi este atribuită o limbă de procedură. În cazul acțiunilor directe, reclamantul are posibilitatea de a alege o limbă de procedură dintre cele 24 de limbi oficiale ale UE. În cazul procedurilor preliminare, limba de procedură este cea a instanței naționale de trimitere.

Caracteristicile procedurii

Procedura în fața Curții cuprinde, în principiu, următoarele faze:

• Faza scrisă: include un schimb de memorii între părți. Memoriile trebuie să aibă un conținut bine determinat. După încheierea acestei proceduri, judecătorul raportor prezintă reuniunii generale a Curții un raport preliminar.
• Activitățile de cercetare judecătorească: Curtea poate stabili o serie de activități de cercetare judecătorească, cum ar fi înfățișarea personală a părților, solicitarea de informații și de prezentare de înscrisuri, proba testimonială, expertiza sau cercetarea la fața locului.
• Audierea poate avea loc dacă este necesară. Aceasta este deschisă și condusă de către președinte. Audierea se poate desfășura și în ședință secretă (in camera).
• Concluziile avocatului general: în aproximativ jumătate din totalul cazurilor, avocatul general își prezintă concluziile. În cazul în care cauza nu ridică aspecte legislative noi, Curtea poate decide că nu este necesară prezentarea concluziilor.
• Decizia finală: Curtea se pronunță prin hotărâri sau ordonanțe. Numai hotărârea se pronunță în ședință publică. Hotărârile și ordonanțele conțin diverse informații, precum expunerea sumară a faptelor sau motivele. O copie este apoi distribuită fiecărei părți. Hotărârile și ordonanțele sunt disponibile pe site-ul Curții.

Regulamentul conține, de asemenea, dispoziții specifice referitoare la diferitele proceduri în fața Curții:

• procedura preliminară;
• acțiunile directe;
• recursurile împotriva deciziilor Tribunalului;
• reexaminarea deciziilor Tribunalului, avizele; precum și
• o serie de alte proceduri speciale.

Trimiterile preliminare

Instanțele naționale pot iniția o procedură de trimitere preliminară în fața Curții, pentru a adresa întrebări legate de validitatea sau interpretarea dreptului UE. În cadrul unei proceduri de trimitere preliminară, se pot prezenta observații îndeosebi de către:

• părțile la litigiu;
• țările UE;
• Comisia Europeană;
• instituția care a adoptat actul a cărui validitate este contestată.

Recursul împotriva deciziilor Tribunalului

Se poate formula un recurs împotriva deciziilor Tribunalului. În acest caz, trebuie depusă o cerere la grefier, care să conțină, printre altele, motivele și argumentele de drept justificative. Cererea trebuie să solicite anularea, în tot sau în parte, a deciziei.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Regulamentul se aplică începând cu data de 1 noiembrie 2012.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Prezentare generală pe site-ul Curții de Justiție a Uniunii Europene

ACTUL PRINCIPAL

Regulamentul de procedură al Curții de Justiție (JO L 265, 29.9.2012, pp. 1-42)

Modificare a Regulamentului de procedură al Curții de Justiție (JO L 173, 26.6.2013, p. 65)

ACTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2016/300 al Consiliului din 29 februarie 2016 de stabilire a regimului financiar al persoanelor care ocupă o funcție publică de rang înalt în cadrul UE (JO L 58, 4.3.2016, pp. 1-12)

Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2422 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Protocolului nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (JO L 341, 24.12.2015, pp. 14-17)

Data ultimei actualizări: 11.08.2016