Acordul și Convenția Schengen

Prin semnarea Acordului Schengen la 14 iunie 1985, Belgia, Germania, Franța, Luxemburg și Țările de Jos au convenit să elimine treptat controalele la frontierele lor interne și să introducă libertatea de circulație pentru toți resortisanții țărilor semnatare, ai altor state membre ale UE și ai unor țări din afara UE.

Convenția Schengen completează acordul și prevede regimurile și condițiile de salvgardare pentru instituirea unui spațiu fără controale la frontierele interne. Aceasta a fost semnată de aceleași cinci țări la 19 iunie 1990 și a intrat în vigoare în 1995. Acordul și convenția constituie, împreună cu acordurile și normele conexe, acquis-ul Schengen, care a fost integrat în cadrul UE în 1999 și a devenit legislație a UE. Tratatul de la Lisabona a făcut ca o „zonă ... fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a persoanelor” să fie un obiectiv al UE.

În prezent, 27 de țări europene, inclusiv 23 dintre cele 27 de state membre și cele patru țări ale Asociației Europene a Liberului Schimb – Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția – fac parte din spațiul Schengen.

De la 1 ianuarie 2023, controalele asupra persoanelor la frontierele interne terestre și maritime dintre Croația și celelalte țări din spațiul Schengen au fost anulate, iar acquis-ul Schengen se aplică integral Croației [Decizia (UE) 2022/2451 a Consiliului]. Controalele la frontierele aeriene interne vor fi eliminate de la 26 martie 2023, având în vedere necesitatea ca acest lucru să coincidă cu datele orarului de vară/iarnă al Asociației Internaționale de Transport Aerian.

De la 31 martie 2024, dispozițiile acquis-ului Schengen se aplică pe deplin Bulgariei și României, iar controalele la frontierele interne aeriene și maritime au fost eliminate. La o dată ulterioară, Consiliul Uniunii Europene urmează să ia o decizie, hotărând în unanimitate, de ridicare a controalelor persoanelor la frontierele terestre interne cu Grecia, Ungaria și între Bulgaria și România.

Cipru, în conformitate cu actul său de aderare, va face parte în curând din spațiul Schengen. Irlanda este singurul stat membru care nu face parte din spațiul Schengen. Deși participă la cooperarea polițienească Schengen și la cooperarea judiciară în materie penală, aceasta nu face parte din zona fără controale la frontierele interne și își menține controalele la frontierele cu țările Schengen.

Cele patru țări membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb sunt, de asemenea, asociate la acquis-ul Schengen prin acordurile de asociere la Schengen încheiate cu UE și, prin urmare, fac parte din spațiul Schengen.

Țările candidate la aderarea la UE trebuie să accepte în totalitate acquis-ul Schengen în momentul aderării. Cu toate acestea, controlul la frontierele interne se elimină (printr-o hotărâre unanimă a Consiliului) numai după o evaluare care:

• se efectuează în conformitate cu mecanismul de evaluare Schengen aplicabil;
• concluzionează că există toate condițiile pentru aplicarea corectă a măsurilor acquis-ului Schengen care permit eliminarea controlului la frontierele interne.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Acquis;
• Criteriile de aderare (criteriile de la Copenhaga);
• Controalele la frontieră;
• Țări candidate;
• Consiliul Uniunii Europene;
• Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS);
• Spațiul de libertate, securitate și justiție;
• Migrația și azilul
• Statele membre;
• Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală;
• Unanimitatea;
• Spațiul Schengen (sinteză);
• Tratatul de la Lisabona (sinteză);
• Spațiul Schengen (site web).