Propuneri legislative

Articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) stabilește diferitele sarcini și roluri pe care trebuie să le îndeplinească Comisia Europeană, iar al doilea paragraf al acestuia prevede în mod explicit că „actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai pe baza unei propuneri a Comisiei, cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel”. Acest drept de inițiativă conferă Comisiei o putere considerabilă în elaborarea politicii și a legislației UE. Cu toate acestea, după cum se arată clar în articolul din tratat, Comisia nu are monopolul de a iniția propuneri legislative.

În temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European, „hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, poate solicita Comisiei să prezinte orice propunere adecvată cu privire la aspectele în legătură cu care consideră că este necesar un act al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor”. Tratatele prevăd, de asemenea, cazurile în care Parlamentul are un drept de inițiativă directă: pentru deciziile referitoare la propria sa componență [articolul 14 din TUE], pentru dispozițiile privind alegerea membrilor săi [articolul 223 alineatul (1) din TFUE], pentru condițiile generale de exercitare a atribuțiilor membrilor săi [articolul 223 alineatul (2) din TFUE], pentru normele care reglementează exercitarea dreptului său de anchetă (articolul 226 din TFUE) și pentru statutul și condițiile generale de exercitare a atribuțiilor Ombudsmanului (articolul 228 din TFUE).

Un summit al Consiliului European poate solicita Comisiei să elaboreze propuneri de politici.

Consiliul Uniunii Europene, în temeiul articolului 241 din TFUE, „hotărând cu majoritate simplă, poate solicita Comisiei să efectueze orice studii pe care Consiliul le consideră de dorit pentru atingerea obiectivelor comune și să îi prezinte orice propuneri adecvate”.

În temeiul articolului 11 din TUE și al articolului 24 din TFUE, inițiativa cetățenilor permite cetățenilor să invite Comisia să prezinte propuneri cu privire la care consideră că ar trebui adoptată legislația UE. Odată ce o inițiativă a atins un milion de semnături din cel puțin șapte state membre ale UE (fiecare țară are un prag minim), Comisia trebuie să decidă ce măsuri să ia, dacă este cazul.

În contextul procedurii legislative ordinare, propunerile legislative pot fi înaintate, de asemenea, de către:

• un sfert dintre statele membre (în temeiul articolului 76 din TFUE);
• Curtea de Justiție (în temeiul articolului 257 din TFUE); și
• Banca Centrală Europeană (în temeiul articolului 40 din Protocolul nr. 4).

Procesul legislativ (procedură legislativă ordinară sau procedură legislativă specială) utilizat pentru adoptarea propunerilor legislative este determinat de articolul din tratat care constituie baza juridică a actului.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Inițiativa cetățenească;
• Consiliul Uniunii Europene;
• Curtea de Justiție;
• Banca Centrală Europeană;
• Comisia Europeană;
• Consiliul European;
• Parlamentul European;
• Acte legislative;
• Statele membre;
• Procedura legislativă ordinară (Codecizia);
• Dreptul de inițiativă;
• Majoritate simplă;
• Procedura legislativă specială;
• Tratate;
• Unanimitatea;
• Inițiativa cetățenească europeană (sinteză).