(1)

La 4 octombrie 2023, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis din proprie inițiativă o investigație antisubvenție cu privire la importurile în Uniune de vehicule electrice cu baterie (battery electric vehicle – „BEV”) noi proiectate pentru transportul de persoane, originare din Republica Populară Chineză („țara în cauză”, „RPC” sau „China”), în temeiul articolului 10 alineatul (8) din regulamentul de bază. Ea a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația pe motiv că importurile de BEV-uri originare din RPC fac obiectul unor subvenții și cauzează, prin urmare, un prejudiciu (3) industriei Uniunii.

(3)

După o analiză aprofundată a evoluțiilor recente ale pieței și având în vedere sensibilitatea sectorului vehiculelor electrice și importanța sa strategică pentru economia UE în ceea ce privește inovarea, valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă, Comisia a colectat informații despre piață din diverse surse independente. Aceste informații aveau tendința de a demonstra existența subvenționării din partea RPC, care afectează în mod negativ situația industriei BEV din Uniune.

(4)

Pe baza unor informații ușor accesibile, au existat suficiente dovezi care au demonstrat că importurile de BEV-uri originare din RPC beneficiază de subvenții, pasibile de măsuri compensatorii, acordate de guvernul Republicii Populare Chineze („GC”). Respectivele subvenții au permis importurilor subvenționate să crească rapid cota lor de piață în Uniune în detrimentul industriei Uniunii.

(5)

Dovezile disponibile au arătat probabilitatea unei creșteri substanțiale a importurilor subvenționate la prețuri mici, care ar reprezenta un risc iminent de prejudiciu pentru o industrie a Uniunii deja vulnerabilă. O astfel de creștere bruscă a importurilor la prețuri mici, câștigând o cotă de piață semnificativă pe o piață aflată în creștere rapidă, în care este necesară o rată semnificativă și susținută de investiții concomitente cu tranziția pieței Uniunii către electrificarea completă, ar determina industria Uniunii să suporte pierderi considerabile, care ar putea deveni rapid nesustenabile.

(6)

În aceste situații speciale, întrucât Comisia era în posesia unor dovezi suficiente care tind să demonstreze existența subvenționării, a riscului de prejudiciu și a legăturii de cauzalitate necesare pentru deschiderea unei investigații antisubvenție, ea a decis, în conformitate cu articolul 10 alineatul (8) din regulamentul de bază, să procedeze la o astfel de deschidere fără să fi primit o plângere scrisă din partea sau în numele industriei Uniunii.

(7)

Înainte de deschiderea investigației antisubvenție, Comisia a notificat GC că a decis să deschidă din oficiu o procedură privind importurile de BEV-uri noi din RPC și a invitat GC la consultări în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. GC a acceptat invitația la consultări, care s-au desfășurat la 2 octombrie 2023. În cadrul consultărilor, s-a luat notă în mod corespunzător de observațiile transmise de GC. Cu toate acestea, nu s-a putut ajunge la o soluție unanim acceptată.

(8)

Astfel cum se prevede în considerentul 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1866 al Comisiei (4) („regulamentul provizoriu”), din proprie inițiativă, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/785 al Comisiei (5) („regulamentul de înregistrare”), Comisia a supus înregistrării, începând cu 7 martie 2024, importurile de BEV-uri noi proiectate pentru transportul de persoane, originare din China.

(9)

În conformitate cu articolul 29a din regulamentul de bază, la 12 iunie 2024, Comisia a furnizat părților un rezumat al taxelor provizorii propuse și detalii privind calcularea nivelurilor subvenției. Părțile interesate au fost invitate să transmită observații privind acuratețea calculelor într-un termen de trei zile lucrătoare. S-au primit observații de la producătorii chinezi incluși în eșantion Grupul BYD, Grupul SAIC și Grupul Geely, precum și de la producătorii-exportatori Great Wall Motor Co. Ltd. („GWM”), Spotlight Automotive Co. Ltd. („Spotlight”) și Volkswagen (Anhui) Automotive Co. Ltd. [„Volkswagen (Anhui)”].

(10)

La 4 iulie 2024, Comisia a instituit măsuri compensatorii provizorii vizând importurile de BEV-uri originare din China prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1866 al Comisiei.

(11)

În urma comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora au fost instituite măsurile compensatorii provizorii („comunicarea constatărilor provizorii”), au prezentat observații Grupul BYD, Grupul SAIC și filialele Grupului Geely, Polestar Performance AB („Polestar”) și Volvo Car Cooperation, producători-exportatori Grupul Dongfeng, GWM, NIO Holding („NIO”), Spotlight, Tesla (Shanghai) Co. Ltd. [„Tesla (Shanghai)”], Volkswagen (Anhui), Guvernul Chinei („GC”), Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice („CCCME”), Asociația producătorilor de Autovehicule din China (China Association of Automobile Manufacturers – „CAAM”), producătorii din Uniune societatea 18, societatea 22 și societatea 24, precum și asociația germană Verband der Automobilindustrie e.V.

(12)

De la început, Comisia a observat că CCCME și GC au transmis observații detaliate cu privire la evaluările efectuate de Comisie în regulamentul provizoriu privind prejudiciul și cauzalitatea, adesea fără a recunoaște constatările și justificarea acestora redate de Comisie în regulamentul provizoriu. În plus, CCCME și GC au reiterat un număr mare de observații care au fost formulate din nou în comunicările lor ulterioare deschiderii investigației, fără a aborda explicațiile specifice și trimiterile la dovezile relevante redate de Comisie în regulamentul provizoriu. Comisia a mai observat că CCCME și GC au criticat în principal analiza efectuată de Comisie fără a aduce dovezi noi în această privință sau fără a susține afirmațiile efectuate cu vreo dovadă. În secțiunile de mai jos, Comisia a abordat în detaliu observațiile formulate de CCCME, fără a repeta totuși observațiile identice formulate în diverse secțiuni.

(13)

Părților care au adresat o cerere în acest sens li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu Grupul BYD, CCCME, Grupul Geely, GC, Polestar, Grupul SAIC, Spotlight, Volkswagen (Anhui), societatea 22, societatea 24 și societatea 27.

(14)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Pentru a formula constatările sale definitive, Comisia a examinat observațiile transmise de părțile interesate și a revizuit concluziile sale preliminare, dacă a fost cazul. Pentru a avea la dispoziția ei date mai cuprinzătoare privind prețurile de vânzare în Uniune, costul de producție și profitabilitatea în cursul perioadei ulterioare PI, producătorilor din Uniune incluși în eșantion li s-a solicitat să transmită date suplimentare. Toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au transmis informațiile solicitate.

(15)

La 20 august 2024, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă compensatorie definitivă vizând importurile de BEV-uri originare din RPC („comunicarea constatărilor definitive”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care au putut face observații cu privire la comunicarea constatărilor definitive.

(16)

În plus, părților care au adresat o cerere în acest sens li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate în urma comunicării constatărilor definitive. Au fost desfășurate audieri cu Grupul SAIC, societatea 27, Grupul BYD, CCCME, GC, Tesla (Shanghai), Grupul Geely, societatea 22 și Polestar.

(17)

În urma comunicării constatărilor definitive au fost primite observații din partea Grupului BYD, CATL, GC, Tesla (Shanghai), GWM, CCCME, CAAM, Grupului SAIC, Grupului Geely, VDA, Eurofer, societatea 27, societatea 18, societatea 24, societatea 22 și Polestar.

(18)

Pe baza acestor observații, Comisia a revizuit unele dintre constatările sale provizorii, a modificat unele dintre considerațiile pe baza cărora intenționa să instituie o taxă compensatorie definitivă și a informat toate părțile interesate în mod corespunzător („comunicarea suplimentară a constatărilor definitive”) la 9 septembrie 2024.

(19)

Au fost primite observații cu privire la comunicarea suplimentară a constatărilor definitive din partea GC, CCCME, BYD, Tesla, Smart și societatea 18 (numai în versiune confidențială). În plus, societatea 18 a transmis observații, în versiune confidențială, după termenul pentru transmiterea observațiilor cu privire la comunicarea suplimentară. Majoritatea acestor observații au fost deja abordate în comunicarea confidențială specifică adresată societății.

(20)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CCCME și GC au susținut, pe de o parte, că eșantionul de producători din Uniune era necunoscut și nereprezentativ și, pe de altă parte, că părțile interesate nu au putut evalua reprezentativitatea eșantionului. În plus, CCCME și GC au susținut că nu se știa dacă producătorii OEM (original equipment manufacturer – producător de echipamente originale) din Uniune au fost incluși în eșantion, dacă toate societățile din eșantion sunt OEM/societăți din Uniune care trec de la producția de vehicule ICE (internal combustion engine – motor cu ardere internă) la BEV-uri sau dacă existau alți producători de BEV-uri incluși în eșantion, deoarece producătorii din Uniune care trec de la IEC la BEV-uri s-ar putea afla într-o situație economică mai nefavorabilă decât alți producători din Uniune. CCCME și GC au mai susținut că eșantionul de producători din Uniune nu era reprezentativ întrucât Comisia nu a aplicat principiul entității economice unice producătorilor din Uniune care au fost incluși în eșantion, chiar dacă el a fost aplicat în ceea ce privește producătorii-exportatori incluși în eșantion. CCCME și GC au susținut, în plus, că principiul entității economice unice a fost aplicat industriei Uniunii în cadrul unor investigații anterioare de apărare comercială, cum ar fi cea referitoare la siliciul metalic provenit din China (6) , în cadrul căreia două entități de producție (FerroPem și FerroAtlantica) din grupul de producători din Uniune Ferroglobe au fost considerate părți afiliate, iar producția producătorului din Uniune realizată de ambele entități de producție a fost examinată împreună. Mai mult, CCCME și GC au susținut că principiul entității economice unice era relevant pentru stabilirea prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii care sunt comparate cu prețul de export pentru analiza privind subcotarea și blocarea prețurilor.

(21)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 12 din regulamentul provizoriu, anonimatul a fost acordat producătorilor din Uniune din cauza riscului unor efecte negative semnificative sub forma unor acțiuni de represalii. Prin urmare, Comisia nu poate divulga identitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Cu toate acestea, anonimatul acordat producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu face ca eșantionul să fie nereprezentativ. Astfel cum s-a explicat în considerentul 26 din regulamentul provizoriu, selectarea eșantionului s-a bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de vânzări și de producție aferente produsului similar în Uniune în cursul perioadei de investigație (7). Comisia a luat în considerare, în plus, răspândirea geografică a producătorilor din Uniune în cadrul Uniunii și a asigurat includerea unei game largi de modele de BEV-uri. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat 38 % din vânzări și 34 % din volumul total al producției industriei Uniunii în perioada de investigație. În plus, după vizita de verificare a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, Comisia a adăugat, la 4 iunie 2024, o notă la dosar (8) și a confirmat că producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat 32 % din vânzările din Uniune și 30 % din producția din Uniune în perioada de investigație. În plus, divulgarea faptului că toate societățile incluse în eșantion erau OEM care au produs sau nu vehicule ICE și produc sau nu BEV-uri ar dezvălui în mod accidental și identitatea anumitor producători din Uniune, prin urmare Comisia și-ar încălca obligația legală de a păstra anonimatul acordat producătorilor din Uniune. Prin urmare, cererea de divulgare a acestor informații a fost respinsă.

(22)

În cele din urmă, CCCME a confundat principiul entității economice unice cu eșantionarea la nivelul de grup. Din motive de claritate, principiul entității economice unice se aplică în anumite condiții pentru calcularea prețului de export la nivel franco fabrică (adică la poarta fabricii producătorului) pentru calcularea marjei de dumping. În cazul prezentei investigații antisubvenție, Comisia nu a fost nevoită să calculeze un preț de export franco fabrică, prin urmare acest principiu nu se aplică în cadrul prezentei investigații. În ceea ce privește constituirea eșantionului de producători din Uniune, Comisia a informat părțile interesate, la deschiderea investigației, că ea va fi efectuată la nivelul entității de producție și nu la nivel de grup (9). Aceasta este practica obișnuită a Comisiei în ceea ce privește constituirea eșantionului de producători din Uniune și nu existau informații disponibile care să sugereze că o abordare diferită ar fi fost justificată în cadrul prezentei investigații. În plus, CCCME și GC nu au furnizat nicio dovadă în această privință. Mai mult, în investigația privind siliciul metalic provenit din China, contrar afirmației CCCME și a GC, Comisia nu a aplicat principiul entității economice unice, ci a investigat doi producători din același grup. În cele din urmă, în investigația actuală, calculul marjei de subcotare a fost efectuat la nivelul prețului practicat de comerciantul din Uniune, astfel cum s-a explicat în considerentul 1023 din regulamentul provizoriu, care este diferit de nivelul franco fabrică.

(23)

În consecință, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 24-45 din regulamentul provizoriu.

(24)

În absența oricăror observații privind constituirea eșantionului de importatori, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 46-47 din regulamentul provizoriu.

(25)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a susținut că selectarea eșantionului a denaturat constatările rezultate, deoarece Tesla (Shanghai) nu a fost inclusă în eșantion, în pofida volumului ei mare de exporturi de BEV-uri pe piața Uniunii, și că, în aproape fiecare investigație privind măsuri de apărare comercială, Comisia a selectat eșantionul pe baza volumului exporturilor. Grupul BYD a susținut, în plus, că Comisia nu a oferit o explicație clară pentru neincluderea Tesla (Shanghai) în eșantion și nici nu a precizat motivul pentru care Comisia a acceptat cererea de examinare individuală a Tesla (Shanghai).

(26)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC și CCCME și reiterat afirmația lor potrivit căreia eșantionul de producători-exportatori chinezi selectați a fost orientat spre rezultate, părtinitor și incompatibil cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază. În special, neincluderea Tesla (Shanghai) în eșantionul producătorilor-exportatori chinezi a contrazis însuși scopul eșantionării, regulamentul de bază, și a reflectat abordarea discriminatorie a Comisiei. Potrivit GC și CCCME, neincluderea Tesla (Shanghai) a făcut ca eșantionul să fie nereprezentativ, iar Tesla (Shanghai) ar fi putut fi investigată în mod rezonabil în intervalul de timp. În plus, Comisia a avut timpul și resursele necesare pentru a verifica această societate și pentru a stabili rata subvenției aplicabilă ei și, prin urmare, ea ar fi putut fi inclusă în eșantion încă de la început. Prin neincluderea Tesla (Shanghai) în eșantion, Comisia a majorat în mod artificial taxa medie ponderată aplicabilă producătorilor-exportatori chinezi cooperanți neincluși în eșantion, demonstrând o abordare țintită și selectivă.

(27)

Comisia a evidențiat că afirmații similare au fost deja abordate în considerentele 54 și 55 din regulamentul provizoriu. Selectarea eșantionului a respectat pe deplin dispozițiile articolului 27 din regulamentul de bază, ținând seama de specificitățile cazului și, prin urmare, a fost considerată reprezentativă pentru sectorul chinez exportator de BEV-uri. Comisia nu a avut o abordare țintită și selectivă în procedura de stabilire a eșantionului. Motivele pentru care Comisia a acceptat cererea de examinare individuală sunt explicate în considerentul 30 din prezentul regulament. Faptul că Comisia ar putea determina pentru Tesla (Shanghai) o rată individuală a subvenției nu înseamnă că, la momentul selectării eșantionului, includerea acestui exportator era posibilă sau adecvată.

(28)

În consecință, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 48-76 din regulamentul provizoriu.

(29)

Tesla (Shanghai), un producător-exportator din RPC, a solicitat și i s-a acordat o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(30)

Comisia a acceptat cererea de examinare individuală a Tesla (Shanghai) având în vedere structura corporativă simplă a societății, care a permis Comisiei să dispună de timp și resurse suficiente pentru a o examina. Nu s-au primit alte cereri de examinare individuală.

(31)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD, CAAM, CCCME, Grupul Geely, GC, Grupul SAIC și NIO au formulat observații cu privire la aspecte procedurale.

(32)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCME și GC au formulat observații cu privire la aspecte procedurale.

(33)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CAAM a susținut că Comisia a solicitat societăților să furnizeze informații, detalii și „secrete comerciale” care depășeau sfera de cuprindere a investigației.

(34)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Comisia a considerat că informațiile solicitate de la producătorii-exportatori incluși în eșantion și de la părțile lor afiliate erau necesare pentru a evalua existența unor subvenții pasibile de măsuri compensatorii în ceea ce privește BEV-urile și piesele și componentele acestora. În plus, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 284 din regulamentul provizoriu, este la latitudinea Comisiei, nu a vreunei părți, să stabilească care sunt informațiile considerate necesare pentru investigație. În plus, Comisia reamintește că, potrivit articolului 29 alineatul (6) din regulamentul de bază, informațiile primite în cadrul prezentei investigații au fost utilizate numai în scopul evaluării existenței unei subvenționări pasibile de măsuri compensatorii, în conformitate cu regulamentul de bază și cu Acordul SMC. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(35)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a susținut că deschiderea din oficiu a investigației a fost nejustificată. Grupul BYD a susținut că formularea „situațiilor speciale” de la articolul 10 alineatul (8) din regulamentul de bază trebuie să informeze mai mult decât prevede articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază și că explicațiile oferite în avizul de deschidere descriu o situație care nu diferă de deschiderea investigației pe baza unei plângeri scrise.

(36)

Grupul BYD a adăugat că dovezile în temeiul cărora Comisia a deschis investigația au constat într-o colecție de presupuse subvenții bazate pe relatări din mass-media, pe rapoarte financiare auditate accesibile publicului referitoare la anumite holdinguri ale unor societăți care nu produc doar BEV-uri și pe o listă de politici și referiri din investigații anterioare privind importuri de produse care au implicat diferite sectoare industriale din China și că nu se poate considera că o enumerare a unei serii de politici și subvenții din cazuri anterioare este conformă cu dispozițiile articolului 11 alineatul (2) din Acordul SMC și respectă standardul de suficiență a dovezilor cu privire la sectorul BEV-urilor.

(37)

În plus, Grupul BYD a susținut că afirmațiile privind riscul de producere a unui prejudiciu important și, în special, tranziția structurilor de producție ale industriei autovehiculelor din Uniune nu puteau justifica deschiderea din oficiu a investigației, deoarece performanța economică globală a industriei Uniunii arăta un avânt destul de puternic.

(38)

Comisia a reamintit că documentul de deschidere și memorandumul conțineau suficiente dovezi care tind să demonstreze existența subvenționării, a riscului de prejudiciu și a legăturii de cauzalitate necesare pentru deschiderea unei investigații antisubvenție, în conformitate cu articolul 10 alineatul (8) din regulamentul de bază, și că situațiile speciale pentru deschiderea prezentei proceduri au fost prezentate foarte detaliat atât în documentul de deschidere (10), cât și în avizul de deschidere (11). În plus, astfel cum s-a arătat deja în considerentul 119 din regulamentul provizoriu, pentru toate schemele diverse invocate în documentul de deschidere, Comisia a furnizat temeiul juridic, specificitatea acestor scheme de subvenții pentru sectorul BEV-urilor și informații detaliate din surse accesibile publicului cu privire la cuantumurile subvențiilor acordate de GC producătorilor-exportatori de BEV-uri, în măsura în care Comisia a avut acces la ele. Prin urmare, Comisia a considerat că dispunea de suficiente dovezi privind subvenționarea pasibilă de măsuri compensatorii, în conformitate cu regulamentul de bază și cu Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii („Acordul SMC”). Comisia a observat că Grupul BYD nu contestă existența unor astfel de politici, ci doar măsura în care acestea au caracter obligatoriu pentru sectorul BEV-urilor. Comisia a observat, în plus, că informațiile ușor accesibile au furnizat dovezi care indică faptul că sectorul BEV-urilor este menționat în mai multe documente guvernamentale. Grupul BYD nu a prezentat nicio dovadă care să ateste faptul că respectivele documente nu ar fi aplicabile produsului în cauză. În consecință, argumentele au fost considerate lipsite de relevanță.

(39)

În plus, în considerentul 117 din regulamentul provizoriu s-a explicat că, în documentul de deschidere, Comisia a justificat suficient deschiderea din oficiu. În special, Comisia a considerat că pătrunderea rapidă pe piață a importurilor chineze de BEV-uri la prețuri mici și subvenționate, care amenință să prejudicieze în mod ireparabil industria Uniunii, este de natură specială, justificând deschiderea unei investigații din oficiu. Subvenționarea sectorului chinez al BEV-urilor a cauzat un influx important și accelerat de importuri de BEV-uri fabricate în China pe piața Uniunii, la prețuri care determină scăderea prețurilor sau împiedică creșterile de prețuri care ar fi avut loc în alte condiții, amenințând să cauzeze un prejudiciu important industriei BEV-urilor din Uniune, care ar putea fi irevocabil având în vedere dezvoltarea tehnologică necesară și nivelul necesar de finanțare a C&D. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(40)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC și NIO au susținut că, întrucât avizul de deschidere a investigației în curs de derulare a fost publicat la 4 octombrie 2023, în temeiul articolului 12 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia ar fi trebuit să instituie taxe provizorii până la 4 iulie 2024 și nu până la 5 iulie 2024, adică „nu mai târziu de nouă luni de la începerea procedurii”.

(41)

Însă, în conformitate cu articolul 3.1 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (12), „[d]acă un termen exprimat în zile, în săptămâni, în luni sau în ani se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului”. Aceasta înseamnă că data de începere a calculării termenului de nouă luni a fost ziua următoare datei publicării avizului de deschidere, adică 5 octombrie 2023, iar termenul a expirat la 5 iulie 2024, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71. Comisia a considerat că a respectat dispozițiile relevante din regulamentul de bază, iar afirmația a fost respinsă.

(42)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a susținut că fluxul continuu de chestionare și solicitări de clarificări suplimentare din partea Comisiei a impus o sarcină nerezonabilă asupra grupului, încălcându-i dreptul la aplicarea unui tratament echitabil, și anume i s-a solicitat să furnizeze o cantitate mare de informații la doar o săptămână după eșantionare, înainte de perioada minimă de 30 de zile în care producătorii-exportatori incluși în eșantion trebuie să răspundă la chestionar, astfel cum se prevede în Acordul SMC și în regulamentul de bază.

(43)

Comisia a considerat că solicitările sale de informații au fost rezonabile și a colaborat cu Grupul Geely cu respectarea deplină a drepturilor sale procedurale. Comisia a recunoscut eforturile depuse de Grupul Geely pentru a răspunde la chestionarele și cererile de clarificare ale Comisiei, pe care aceasta le-a considerat proporționale cu dimensiunea și complexitatea Grupului Geely. Comisia a observat că toate răspunsurile furnizate de grup au fost analizate și verificate, în măsura posibilului, asigurându-se astfel că informațiile furnizate de Grupul Geely corespund eforturilor grupului, și au condus la constatările cele mai apropiate de situația grupului în cursul PI. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(44)

Grupul Geely a mai susținut că, după publicarea chestionarului și a deciziei de eșantionare, Comisia a extins sfera de cuprindere a entităților respondente (13). Grupul Geely a compilat și a transmis informații pentru peste 120 de entități, chiar dacă multe dintre aceste comunicări nu erau direct relevante pentru investigație. Această sarcină nerezonabilă a încălcat dreptul părții la aplicare unui tratament echitabil.

(45)

Comisia a observat că sfera de cuprindere a entităților respondente nu a fost extinsă prin scrisoarea din referința menționată. Societățile afiliate din cadrul grupului care desfășurau activitățile specificate în scrisoarea Comisiei erau esențiale pentru stabilirea faptelor de subvenționare a grupului în orice investigație privind subvențiile, iar numărul entităților respondente era proporțional cu dimensiunea și complexitatea oricărui grup de exportatori care făcea obiectul investigației. Prin urmare, informațiile furnizate de aceste societăți afiliate au consolidat constatările adecvate privind Grupul Geely, care au fost cele mai apropiate de situația grupului în cursul perioadei de investigație, asigurându-se astfel respectarea drepturilor Grupului Geely. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(46)

Grupul Geely a mai susținut că investigația a impus o sarcină extremă asupra grupului, și anume acesta a transmis peste 280 de răspunsuri, adesea respectând termene foarte scurte, a gestionat 14 săptămâni de verificare la fața locului în trei locații, producând peste 880 de documente justificative. În pofida solicitărilor repetate (14) în temeiul articolului 12.11 din Acordul SMC, aceste cereri au fost respinse de Comisie.

(47)

Comisia a observat că toate solicitările transmise de Grupul Geely au fost luate în considerare în mod corespunzător pe parcursul investigației. Cu toate acestea, elementele lipsă care erau necesare pentru completarea constatărilor privind grupul au fost cerute și utilizate în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază, în conformitate cu procedurile-standard ale investigațiilor antisubvenție, prevăzute la articolul 10 alineatul (8) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(48)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a susținut că, din cauza anonimatului acordat producătorilor, furnizorilor și importatorilor din Uniune, (i) Comisia a tratat ca fiind confidențiale datele referitoare la industria Uniunii, afectând astfel în mod semnificativ divulgarea informațiilor esențiale privind evaluarea prejudiciului, ceea ce a încălcat buna exercitare a dreptului la apărare al Grupului Geely, (ii) grupul a avut o vizibilitate mică în informațiile colectate de la industria Uniunii de către Comisie și (iii) Comisia a aplicat o confidențialitate foarte largă tuturor observațiilor transmise de părțile din Uniune.

(49)

Comisia nu a tratat toate informațiile referitoare la industria Uniunii ca fiind confidențiale, ci doar informațiile care ar fi putut dezvălui identitatea actorilor industriei Uniunii. Astfel cum s-a explicat în considerentul 16 din regulamentul provizoriu, din cauza numărului mic de grupuri producătoare de BEV-uri de pe piața Uniunii și a volumului semnificativ de informații publice și bazate pe abonamente disponibile cu privire la aceste grupuri, Comisia nu a putut divulga anumite informații referitoare la producătorii din Uniune incluși în eșantion, deoarece informațiile respective ar fi putut dezvălui identitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. În secțiunea 4 din regulamentul provizoriu, Comisia a analizat toți indicatorii de prejudiciu solicitați în temeiul regulamentului de bază. În plus, Comisia a adăugat la dosarul neconfidențial al investigației răspunsurile neconfidențiale la chestionar ale celor patru producători din Uniune incluși în eșantion, scrisorile neconfidențiale prealabile verificării pentru vizita de verificare la fața locului, precum și rapoartele de misiune neconfidențiale, la fel ca în cadrul oricărei alte investigații. În pofida afirmației Grupului Geely, Comisia nu a aplicat un tratament de confidențialitate foarte larg tuturor comunicărilor transmise de părțile din Uniune. Versiunile neconfidențiale adecvate ale acestor comunicări au fost adăugate la dosarul neconfidențial al investigației, iar Grupul Geely nu a menționat cu exactitate ce anume lipsea din aceste comunicări. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(50)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CCCME, GC, Grupul Geely și Grupul SAIC au susținut că, în ceea ce privește calcularea marjei de subcotare, Comisia a furnizat explicații și detalii factuale insuficiente pentru CCCME și GC, prin urmare acestea nu au reușit să înțeleagă calculele și să formuleze observații semnificative. În special, CCCME, GC și Grupul SAIC au susținut că Comisia nu a furnizat nicio explicație motivată cu privire la modul în care descrierea numerelor de control ale produselor („NCP-uri”), prețurile unitare agregate la nivel de NCP și volumele industriei Uniunii ar putea duce la divulgarea identității producătorilor din Uniune incluși în eșantion, deoarece datele sunt agregate pentru cei patru producători incluși în eșantion. Această afirmație a fost reiterată și de CCCME și de GC după comunicarea constatărilor definitive.

(51)

Prin urmare, CCCME, GC și Grupul SAIC au solicitat Comisiei să divulge: (i) NCP-urile producătorilor-exportatori chinezi și ale producătorilor din Uniune utilizate pentru comparabilitatea prețurilor; (ii) cantitatea și valoarea în funcție de NCP aferente celor șapte NCP-uri ale industriei Uniunii utilizate pentru comparație. CCCME și GC au solicitat Comisiei să divulge (i) marja de subcotare a celor cinci NCP-uri comparabile, adică excluzând NCP-urile foarte asemănătoare, și procentul vânzărilor corelate ale exportatorilor chinezi incluși în eșantion și ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion dacă cele două NCP-uri foarte asemănătoare ar fi excluse; (ii) diferența dintre elementele NCP și dacă au fost efectuate ajustări pentru a se ține seama de diferențe. O cerere similară a fost formulată și de Grupul SAIC. Grupul SAIC a solicitat, în plus, Comisiei să divulge: (i) câte NCP-uri au fost vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion, (ii) NCP-urile vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de investigație în total și (iii) cantitatea și valoarea celor șapte NCP-uri corelate cu NCP-urile chineze ca procent din vânzările totale în Uniune ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. În plus, CCCME și GC au susținut că se știa că vânzările producătorilor de BEV-uri din Uniune se încadrau în principal în segmentele de lux/premium, în care producătorii chinezi au vânzări neglijabile sau chiar deloc, prin urmare volumul vânzărilor în Uniune comparabil cu vânzările producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion era necesar pentru a înțelege reprezentativitatea calculului.

(52)

Comisia a comunicat calculul marjei de subcotare medii ponderate numai celor trei producători-exportatori chinezi incluși în eșantion. Se pare însă că aceste societăți au pus fișierele respective la dispoziția CCCME și GC, deși aceste informații nu au fost comunicate CCCME și GC. În plus, CCCME reprezenta și producători-exportatori chinezi care nu au fost incluși în eșantion, prin urmare nu a primit de la Comisie calculul marjei de subcotare medii ponderate. În plus, cei trei producători-exportatori chinezi incluși în eșantion au primit de la Comisie și calculele detaliate care îi vizează privind prețul de vânzare către comerciant pentru fiecare dintre tranzacțiile lor de vânzare. Prin urmare, era rezonabil să se concluzioneze că producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion au pus aceste fișiere și la dispoziția CCCME și GC, prin urmare CCCME și GC au putut să calculeze volumul și prețurile de vânzare per NCP pentru cei trei producători-exportatori chinezi incluși în eșantion. În plus, întrucât Comisia a comunicat și volumul și valoarea totală a vânzărilor producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion, CCCME și GC pot verifica aceste date în consecință. Mai mult, Comisia a comunicat procentul corelat pentru vânzările producătorilor-exportatori chinezi (adică procentul vânzărilor producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion care a fost corelat cu vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion). Întrucât corelarea a fost foarte mare în general și pentru fiecare producător-exportator chinez inclus în eșantion, iar fiecare NCP a fost vândut în volume diferite, CCCME și GC pot înțelege perfect care NCP-uri ale producătorilor-exportatori chinezi au fost utilizate la calcularea marjei de subcotare.

(53)

În plus, în comunicarea individuală trimisă producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion, Comisia a explicat că NCP-urile, cantitatea și prețurile industriei Uniunii la nivel de NCP nu puteau fi divulgate, deoarece ele puteau dezvălui identitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Totodată, în considerentul 95 din regulamentul provizoriu, Comisia a explicat că piața BEV-urilor din Uniune era alcătuită dintr-un număr mic de grupuri de producători. Exista un volum semnificativ de informații publice, precum și informații foarte detaliate, disponibile pe baza unui abonament plătit, cu privire la industria BEV-urilor din Uniune, la care CCCME, GC, Grupul Geely și Grupul SAIC puteau avea acces. De exemplu, descrierile tehnice ale fiecărui BEV vândut de industria Uniunii erau accesibile publicului fie în catalogul/broșura producătorilor sau comercianților din Uniune, fie în anumite baze de date, cum ar fi baza de date a vehiculelor electrice (15). Prin urmare, orice parte interesată poate crea NCP-uri pentru toate modelele de BEV-uri vândute de industria Uniunii și de producătorii-exportatori chinezi pe piața Uniunii. În plus, pe baza informațiilor publice publicate de Agenția Europeană de Mediu („AEM”) sau a celor obținute pe bază de abonament plătit la S&P Global Mobility, CCCME, GC, Grupul SAIC și Grupul Geely pot deduce volumul vânzărilor fiecărui model de BEV pe piața Uniunii. Rezultă că, prin divulgarea NCP-urilor industriei Uniunii și/sau a volumului vânzărilor industriei Uniunii în perioada de investigație, precum și a cantității și a valorii în funcție de NCP aferente celor șapte NCP-uri ale industriei Uniunii utilizate pentru comparație, având în vedere informațiile ample disponibile public și pe bază de abonament plătit, există un risc foarte mare ca identitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion să fie dezvăluită.

(54)

În ceea ce privește comunicarea marjei de subcotare aferente celor cinci NCP-uri comparabile, Comisia a observat că ea a comunicat marja de subcotare pentru fiecare NCP care a fost corelat cu NCP-urile chineze (7 NCP-uri din 17 NCP-uri exportate de producătorii-exportatori chinezi în cursul perioadei de investigație). Totuși, Comisia nu a văzut rostul divulgării acestor calcule, deoarece, în mod clar, producătorii-exportatori chinezi nu au exportat doar aceste cinci NCP-uri pe piața Uniunii în perioada de investigație.

(55)

În ceea ce privește diferența dintre elementele NCP și întrebarea dacă au fost efectuate ajustări pentru a se ține seama de aceste diferențe, Comisia a clarificat că diferența dintre NCP și NCP-ul foarte asemănător se referea numai la puterea BEV-urilor, adică un BEV mai puternic din China a fost comparat cu un BEV mai puțin puternic din Uniune. Comisia nu a efectuat nicio ajustare pentru diferența de putere, deoarece un BEV mai puternic era mai scump decât un BEV mai puțin puternic, toate celelalte caracteristici ale NCP-urilor fiind aceleași.

(56)

În plus, numărul de NCP-uri vândute de industria Uniunii este irelevant pentru calcularea subcotării. Totodată, astfel cum s-a explicat în considerentul 53 din prezentul regulament, Comisia nu poate divulga NCP-urile vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de investigație.

(57)

În ceea ce privește cantitatea și valoarea celor șapte NCP-uri corelate cu NCP-urile chineze ca procent din vânzările totale în Uniune ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, în considerentul 1044 din regulamentul provizoriu Comisia a afirmat că corelarea dintre NCP-urile chineze și NCP-urile din Uniune a fost foarte mare în medie, iar această corelare corespunde unui procent de 88 % din vânzările totale ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Comisia a observat că există o greșeală de redactare în considerentul 1044 din regulamentul provizoriu, corelarea corespunzând unui procent de 83 % în loc de 88 % din producătorii din Uniune incluși în eșantion. Dacă NCP-urile foarte asemănătoare ar fi excluse, corelarea ar fi de 61 %. Acest calcul a fost efectuat pentru volumul vânzărilor. Un calcul bazat pe valoarea vânzărilor este irelevant în această privință, deoarece prețurile NCP-urilor sunt diferite și, prin urmare, rezultatul ar fi înșelător.

(58)

În plus, astfel cum s-a evidențiat în considerentul 1042 din regulamentul provizoriu, nu a existat o segmentare universal acceptată pentru autoturisme și nu a fost clar ce înseamnă mărci „de intrare”, „medii”, „premium” și „de lux”, deoarece exista o marjă largă de interpretare. Cu toate acestea, din motive de claritate, afirmația că vânzările producătorilor de BEV-uri din Uniune se încadrau în principal în segmentele de lux/premium, în care producătorii chinezi au vânzări neglijabile, nu este corectă din punct de vedere factual. De exemplu, potrivit LMC Automotive sau S&P Global Mobility, producătorii din Uniune precum e.GO Mobile, Hyundai, Renault, Stellantis și Volkswagen vând mărci care nu sunt considerate mărci de lux/premium. În plus, Geely a vândut în Uniune marca Polestar 2, care este considerată o marcă premium de către LMC Automotive sau de către S&P Global Mobility.

(59)

În cele din urmă, Comisia a atenuat impactul unei divulgări incomplete furnizând o evaluare foarte detaliată a metodologiei utilizate și o analiză a diferiților actori, a canalelor de vânzări și a modelelor de vânzare utilizate în perioada de investigație. Astfel cum s-a explicat mai sus, nu au putut fi divulgate detalii suplimentare din cauza riscului de a dezvălui identitățile producătorilor din Uniune. Această abordare este justificată deoarece piața BEV-urilor din Uniune este deschisă și transparentă și toți actorii de pe piață au capacități de marketing bine dezvoltate pentru a examina modelele concurenților lor. Din aceste motive, nu pot fi comunicate detalii suplimentare privind calculul subcotării, cum ar fi NCP-urile.

(60)

În consecință, aceste cereri au fost respinse.

(61)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a afirmat că nu a primit un calcul individual al marjei de subcotare.

(62)

Comisia nu are nicio obligație legală de a calcula o marjă de subcotare pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion. Marja de subcotare este un indicator de prejudiciu și, prin urmare, calculul unei marje de subcotare medii ponderate este suficient pentru evaluarea prejudiciului. Ea este diferită de marja de prejudiciu (marja de subcotare a prețurilor indicative), care trebuie calculată pentru fiecare producător-exportator atunci când taxa se bazează pe marja de subcotare a prețurilor indicative. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(63)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a susținut că, în calculele subcotării, Comisia a utilizat NCP-uri distincte de cele pe care Grupul Geely a fost instruit să le utilizeze de către Comisie și că Comisia nu a oferit nicio explicație cu privire la sfera de cuprindere a noilor NCP-uri.

(64)

Cu toate acestea, Comisia nu a utilizat NCP-uri diferite pentru calcularea marjei de subcotare față de cele pe care le-a solicitat producătorilor-exportatori incluși în eșantion și producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Comisia a înlocuit pur și simplu fiecare NCP cu NCP1, NCP2 etc. pentru a nu dezvălui NCP-urile exacte utilizate la calcularea subcotării, deoarece ar putea dezvălui identitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion, astfel cum s-a explicat în considerentul 53 din prezentul regulament. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(65)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC și CCCME au susținut că comunicarea constatărilor definitive nu a furnizat faptele esențiale care stau la baza constatărilor Comisiei privind subvenționarea și riscul de prejudiciu cauzat de aceasta, în special în ceea ce privește (i) presupusele împrumuturi preferențiale, (ii) presupusa furnizare a factorilor de producție și (iii) drepturile de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, (iv) baza factuală pentru afirmația Comisiei din considerentul 771 al prezentului regulament potrivit căreia cantitățile de vânzări ale producătorilor din Uniune ar fi fost foarte diferite și mari în absența importurilor de BEV-uri din China, (v) modul în care Comisia a filtrat datele AEM și le-a împărțit în importuri de BEV-uri aparținând unor mărci chineze și în care a evaluat originea BEV-urilor; baza pentru separarea datelor AEM între produsul în cauză și produsul care nu este în cauză; baza pentru împărțirea producției Tesla din UE și din afara UE a modelului Y, (vi) baza factuală pentru stabilirea de către Comisie a faptului că „situația industriei din Uniune se va înrăutăți pe măsură ce importurile subvenționate provenite din China la prețuri de subcotare vor crește în viitorul apropiat”, (vii) baza factuală pe care s-a bazat Comisia în analiza sa de neatribuire pentru a respinge (a) autoimporturile industriei din Uniune, (b) concurența industriei din Uniune, și (c) trecerea industriei din Uniune de la ICE-uri la BEV-uri, precum și alți factori cunoscuți care au un impact negativ asupra situației industriei din Uniune și (viii) baza factuală pentru concluzia Comisiei potrivit căreia orice creștere a costurilor cauzată de aspecte de reglementare ar fi afectat industria din Uniune doar în trecut.

(66)

La momentul comunicării constatărilor definitive, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la constatările sale într-un document de informare generală și a furnizat informații detaliate cu privire la metodologia și la calculele efectuate în ceea ce privește ratele subvenționării societăților incluse în eșantion și examinate individual, inclusiv detalii privind alegerea eșantionului, împrumuturile preferențiale, furnizarea de factori de producție și drepturile de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. O prezentare detaliată a observațiilor primite cu privire la aceste scheme de subvenții este prezentată în secțiunile 3.5 și 3.7 de mai jos.

(67)

În ceea ce privește punctul (iv), în considerentul 771 din prezentul regulament Comisia a afirmat că nu este de acord că ar fi avut loc o blocare a prețurilor în absența importurilor provenite din China și că, în mod clar, piața Uniunii ar fi fost foarte diferită dacă pe piața Uniunii nu ar fi fost prezente cantități mari de importuri subvenționate provenite din China la prețuri care subcotează prețurile din Uniune. De fapt, în absența unei concurențe incorecte din partea Chinei, industria din Uniune ar fi vândut mult mai multe BEV-uri pe piața Uniunii (de notat, importurile subvenționate au câștigat în mod incorect cotă de piață în cursul perioadei examinate în detrimentul vânzărilor realizate de industria din Uniune, iar China a vândut BEV-uri similare cu industria din Uniune, întrucât corespondența dintre NCP-urile chineze și NCP-urile Uniunii în perioada de investigație a fost de peste 90 % pentru fiecare dintre producătorii-exportatori, astfel cum s-a explicat în considerentul 1031 din regulamentul provizoriu), ceea ce ar fi permis industriei din Uniune să reducă costurile unitare profitând de o capacitate mult mai bună de a-și repartiza costurile fixe la un volum mai mare de vânzări. Acest aspect ar fi permis producătorilor din Uniune să stabilească prețuri la niveluri mai profitabile în contextul tranziției pieței de la vehiculele ICE la BEV-uri.

(68)

În ceea ce privește punctul (v), acestea au fost abordate în considerentele 716 și 717 din prezentul regulament.

(69)

În ceea ce privește punctul (vi), astfel cum s-a explicat în considerentul 1023 din prezentul regulament, Comisia a concluzionat că importurile provenite din China ar crește după ce a evaluat mai multe măsuri care indică probabilitatea unei noi creșteri substanțiale a importurilor în considerentele 1113-1118 din regulamentul provizoriu, atractivitatea industriei Uniunii în considerentele 1119-1129 din regulamentul provizoriu și evoluția probabilă a cotelor de piață ale importurilor provenite din China pe piața Uniunii în considerentele 1130-1137 din regulamentul provizoriu. În plus, Comisia a concluzionat în considerentul 1138 din regulamentul provizoriu că este probabil să existe o creștere a cotelor de piață în principal ale mărcilor chineze în viitorul apropiat, în urma evaluării numărului mare de anunțuri făcute de producătorii-exportatori chinezi privind lansarea de noi modele de BEV-uri pe piața Uniunii, astfel cum s-a explicat în considerentele 1126 și 1127 din regulamentul provizoriu, în timp ce producătorii de echipamente originale destinate vehiculelor ICE din Uniune care trec la producția de BEV-uri nu au anunțat niciun plan major de a importa BEV-uri din China și cei mai mulți dintre ei aveau un model sau o marcă de BEV-uri care a fost importat(ă) din China în volume semnificativ mai mici în comparație cu producția lor din Uniune. În plus, stocurile din Uniune de BEV-uri provenite din China, astfel cum au fost stabilite în considerentele 1157-1159 din regulamentul provizoriu, reprezintă un indicator relevant pentru presiunea care va fi exercitată în viitor de BEV-urile provenite din China asupra industriei Uniunii, deoarece aceste cantități sunt în mod clar destinate în principal vânzării pe piața Uniunii.

(70)

În plus, o creștere a cotei de piață a importurilor provenite din China a condus la o scădere a cotei de piață a industriei din Uniune, ceea ce se traduce într-o scăderea volumului producției pentru industria din Uniune și, prin urmare, o creștere a costurilor unitare. Pe de altă parte, pentru a putea concura cu BEV-urile provenite din China, industria din Uniune ar trebui să scadă prețurile și, prin urmare, pierderile sale financiare ar crește. În plus, o industrie care pierde în mod continuu cotă de piață și care înregistrează pierderi financiare din ce în ce mai mari nu va putea continua să investească și, în plus, nu va fi în măsură să lanseze noi modele de BEV-uri pe piața Uniunii. Prin urmare, situația industriei Uniunii se va înrăutăți, deoarece importurile subvenționate provenite din China la prețuri de subcotare vor crește în viitorul apropiat.

(71)

În ceea ce privește punctul (vii), autoimporturile industriei din Uniune ca factor care cauzează un risc de prejudiciu pentru industria din Uniune au fost abordate în considerentul 1213 din regulamentul provizoriu și în considerentul 1218 din prezentul regulament. În particular, în considerentul 1218 din prezentul regulament, Comisia a afirmat că a efectuat o analiză a așa-numitelor autoimporturi în considerentele 1212-1214 din regulamentul provizoriu și a furnizat o defalcare a cotei de piață a importurilor (i) producătorilor-exportatori chinezi afiliați OEM ICE din Uniune care trec la producția de BEV-uri, (ii) a importurilor Tesla și (iii) a tuturor celorlalte importuri chineze în tabelele 12a și 12b din regulamentul provizoriu de la considerentele 1132 și, respectiv, 1134. Comisia a explicat, în plus, că această analiză ar trebui luată în considerare împreună cu datele din tabelul 13 din prezentul regulament. Mai mult, Comisia a afirmat că standardul juridic privind cauzalitatea impune ca toate importurile originare din țara în cauză să fie evaluate în mod colectiv. De fapt, astfel a procedat Comisia în secțiunea 6.1 din regulamentul provizoriu. În plus, Comisia a defalcat importurile provenite din China, utilizând, printre altele, tabelele 12a și 12b din regulamentul provizoriu și tabelul 13 din prezentul regulament, pentru a determina evoluțiile profilului importurilor provenite din China. Comisia a concluzionat că importurile de mărci chineze erau din ce în ce mai mari și că vânzările pe piața Uniunii urmau să crească, ca urmare a disponibilității stocurilor și a anunțurilor făcute cu privire la creșterea importurilor pe piața Uniunii în perioada ulterioară PI și în anii următori. Această concluzie a fost confirmată și de datele privind perioada ulterioară PI care au arătat că importurile de mărci chineze au crescut semnificativ, ajungând la 14,1 % în al doilea trimestru al anului 2024, în timp ce toate celelalte importuri provenite din China au scăzut, astfel cum se arată în tabelul 10 din prezentul regulament. Prin urmare, Comisia a efectuat în mod corespunzător o analiză a așa-numitelor autoimporturi și a concluzionat că acestea nu sunt susceptibile să contribuie la riscul de producere a unui prejudiciu important.

(72)

În plus, concurența din interiorul Uniunii ca factor care cauzează un risc de prejudiciu pentru industria din Uniune a fost abordată în considerentele 1225 și 1227 din prezentul regulament. În particular, Comisia a explicat că, deși CCCME și GC nu au transmis nicio dovadă cu privire la modul în care concurența din interiorul Uniunii a avut sau ar putea avea un efect negativ asupra producătorilor din Uniune, în orice caz, scopul investigației a fost de a evalua dacă importurile de BEV-uri din China au fost subvenționate, dacă amenințau industria din Uniune și dacă ar fi în interesul Uniunii să se instituie măsuri compensatorii în cazul în care condițiile legale ar fi îndeplinite. Comisia a explicat, în plus, că investigație a constatat că, în ceea ce privește industria din Uniune, situația ei în curs de deteriorare a fost rezultatul concurenței externe inechitabile din partea importurilor subvenționate provenite din China, care riscă să-i genereze un prejudiciu important. Prezenta investigație nu a evaluat concurența dintre producătorii din Uniune pe piața Uniunii deoarece constatările se referă la industria din Uniune în ansamblu. În plus, Comisia a observat că CCCME și GC nu au transmis nicio dovadă care să ateste că concurența din interiorul Uniunii a contribuit la vreun prejudiciu adus industriei Uniunii sau, în orice caz, dacă a atenuat legătura dintre importurile subvenționate provenite din China și riscul de prejudiciu.

(73)

În plus, tranziția industriei din Uniune de la ICE la BEV-uri a fost explicată în considerentele 1232-1234 din prezentul regulament. În particular, Comisia a afirmat că tranziția de la vehicule ICE la BEV-uri constituie un context de fond esențial pentru întreaga analiză privind riscul de prejudiciu, cauzalitate și interesul Uniunii. Această tranziție este în curs de desfășurare și este planificată să continue până în 2035. Tranziția era o parte esențială a Pactului verde al Comisiei pentru îndeplinirea obiectivelor privind emisiile de CO2. Producătorii din Uniune au elaborat strategii detaliate, care implică punerea în aplicare a unor planuri de investiții masive pentru a respecta legislația relevantă în vederea îndeplinirii acestor obiective. Prin urmare, tranziția este esențială pentru viitorul industriei Uniunii. În plus, tranziția pieței Uniunii de la vehiculele ICE la BEV-uri face parte din cadrul de reglementare al industriei autovehiculelor din Uniune. Producătorii de vehicule din Uniune trebuie să respecte acest cadru de reglementare, precum și alte legislații. Nu se poate considera că un astfel de cadru de reglementare cauzează un pericol de prejudiciu în sensul articolului 8 alineatul (8) din regulamentul de bază. Dimpotrivă, el constituie cadrul în care se efectuează evaluarea riscului de prejudiciu în sensul articolului 8 alineatul (8) din regulamentul de bază. De fapt, Comisia a constatat că riscul iminent pentru industria Uniunii nu era tranziția în sine, ci importurile subvenționate provenite din China, care amenință realizarea procesului de tranziție.

(74)

În ceea ce privește punctul (viii), în considerentul 1229 din prezentul regulament Comisia a afirmat că a considerat că orice creștere a costurilor cauzată de aspecte de reglementare ar fi afectat industria din Uniune. Nu a fost furnizată nicio dovadă care să arate că această chestiune ar reprezenta un risc de prejudiciu pentru industria Uniunii în anii care urmează perioadei de investigație. În plus, în timp ce unii producători din Uniune au început să investească în producția de BEV-uri înainte de perioada examinată, astfel cum s-a explicat în considerentul 996 din regulamentul provizoriu, cele mai mari investiții în producția de BEV-uri au început să se materializeze în urma publicării Regulamentului (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului (16), care a fost modificat ulterior prin Regulamentul (UE) 2023/851 al Parlamentului European și al Consiliului (17). Astfel cum se arată în tabelul 1 din regulamentul provizoriu, la începutul perioadei examinate (și anume, 2020), doar 5,4 % din piața vehiculelor de pasageri din Uniune a trecut la BEV-uri. Regulamentul (UE) 2019/631 a solicitat producătorilor de autoturisme de pasageri din Uniune să crească producția de BEV-uri și să reducă producția de vehicule ICE care urmează să fie vândute pe piața Uniunii. Astfel cum se menționează în considerentul 1229 din prezentul regulament, deși tranziția către electrificare este impusă de lege, acest aspect nu reprezintă în sine o amenințare pentru industria din Uniune în sensul articolului 8 alineatul (8) din regulamentul de bază, deoarece, la fel ca orice industrie, producătorii de BEV-uri trebuie să se adapteze la cadrul de reglementare existent. De fapt, cadrul de reglementare constituie cadrul în care se efectuează evaluarea riscului de prejudiciu în sensul articolului 8 alineatul (8) din regulamentul de bază. În plus, deși respectarea diverselor reglementări continuă după PI, CCCME și GC nu au identificat noi reglementări importante care să amenințe să cauzeze un prejudiciu industriei Uniunii în sensul articolului 8 alineatul (8) din regulamentul de bază. Mai degrabă, Comisia a stabilit că importurile subvenționate sunt cele care amenință viabilitatea industriei BEV-urilor din Uniune. Fără condiții de piață echitabile, producătorii din Uniune nu vor fi în măsură să realizeze economiile de scară necesare.

(75)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCME a susținut că Comisia nu a abordat bazele factuale pe care le-a utilizat pentru respingerea și/sau neluarea în considerare și abordarea celor două analize economice pregătite de profesorii de la Katholieke Universiteit Leuven și de la Centrul de Cercetare în Domeniul Politicii Economice, transmise de CCCME la 20 decembrie 2023 și la 19 iulie 2024.

(76)

În considerentul 1252 din regulamentul provizoriu, Comisia a explicat că raportul transmis la 20 decembrie 2023 a concluzionat că importurile de BEV-uri provenite din China erau indispensabile pentru piața BEV-urilor din Uniune, pentru producătorii și consumatorii de BEV-uri din Uniune, precum și pentru Uniune în ansamblu, deoarece aceste importuri sunt necesare pentru a menține concurența și inovarea în Uniune și pentru a accelera disponibilitatea unor BEV-uri la prețuri accesibile pentru consumatorii medii și pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În plus, în considerentul 1253 din regulamentul provizoriu, Comisia a afirmat că, indiferent de valoarea autoritară și obiectivă a raportului transmis la 20 decembrie 2023, Comisia a observat că scopul taxelor compensatorii nu a fost de a opri importurile de BEV-uri provenite din China, ci de a restabili condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii, denaturate de importurile subvenționate provenite din China la prețuri mici. Prin urmare, Comisia a abordat scopul principal al raportului. În plus, raportul complet a fost transmis ca versiune sensibilă și doar un rezumat al acestuia a fost transmis ca versiune neconfidențială. În cele din urmă, raportul prezintă opinia celor doi profesori și face referire la mai multe articole academice și cărți elaborate în perioada 1951-2020. Niciunul dintre aceste articole sau cărți nu se referă în mod specific la industria BEV-urilor din Uniune și din China în cursul perioadei examinate.

(77)

Comisia a considerat că a examinat și a abordat în mod suficient argumentele cuprinse în rapoartele respective, chiar dacă, în multe cazuri, argumentele respective nu erau susținute de nicio dovadă sau nu au făcut referire la nicio sursă relevantă. Din motive de claritate, la un nivel mai detaliat, raportul afirmă că creșterea importurilor de BEV-uri chinezești în Uniune nu se datorează presupuselor subvenții, deoarece (a) majoritatea importurilor de BEV-uri în UE sunt „autoimporturi” ale firmelor care își desfășoară activitatea în industria UE, (b) China are o experiență îndelungată în ceea ce privește bateriile pentru produsele electronice de larg consum, (c) importurile provenite din China reflectă stadiul ciclului tehnologic, (d) importanța producției de baterii pentru succesul industriei BEV-urilor este temporară.

(78)

În secțiunea 3 din regulamentul provizoriu și în secțiunea 3 din prezentul regulament Comisia a demonstrat că BEV-urile provenite din China sunt subvenționate. În ceea ce privește litera (a), Comisia a explicat în considerentul 998 din regulamentul provizoriu că unii dintre producătorii din Uniune importau BEV-uri din China. În plus, autoimporturile ca factor care cauzează un risc de prejudiciu pentru industria din Uniune au fost abordate în considerentul 1213 din regulamentul provizoriu și în considerentul 1183 din prezentul regulament. În particular, în considerentul 1183 din prezentul regulament, Comisia a afirmat că a efectuat o analiză a așa-numitelor autoimporturi în considerentele 1212-1214 din regulamentul provizoriu și a furnizat o defalcare a cotei de piață a importurilor (i) producătorilor-exportatori chinezi afiliați OEM ICE din Uniune care trec la producția de BEV-uri, (ii) a importurilor Tesla și (iii) a tuturor celorlalte importuri chineze în tabelele 12a și 12b din regulamentul provizoriu de la considerentele 1132 și, respectiv, 1134. Comisia a explicat, în plus, că această analiză ar trebui luată în considerare împreună cu datele din tabelul 13 din prezentul regulament. Mai mult, Comisia a afirmat că standardul juridic privind cauzalitatea impune ca toate importurile originare din țara în cauză să fie evaluate în mod colectiv. De fapt, astfel a procedat Comisia în secțiunea 6.1 din regulamentul provizoriu. În plus, Comisia a defalcat importurile provenite din China, utilizând, printre altele, tabelele 12a și 12b din regulamentul provizoriu și tabelul 13 din prezentul regulament, pentru a determina evoluțiile profilului importurilor provenite din China. Comisia a concluzionat că importurile de mărci chineze erau din ce în ce mai mari și că vânzările pe piața Uniunii urmau să crească, ca urmare a disponibilității stocurilor și a anunțurilor făcute cu privire la creșterea importurilor pe piața Uniunii în perioada ulterioară PI și în anii următori. Această concluzie a fost confirmată și de datele privind perioada ulterioară PI care au arătat că importurile de mărci chineze au crescut semnificativ, ajungând la 14,1 % în al doilea trimestru al anului 2024, în timp ce toate celelalte importuri provenite din China au scăzut, astfel cum se arată în tabelul 10 din prezentul regulament. Prin urmare, Comisia a efectuat în mod corespunzător o analiză a așa-numitelor autoimporturi și a concluzionat că acestea nu sunt susceptibile să contribuie la riscul de producere a unui prejudiciu important.

(79)

În ceea ce privește literele (b), (c) și (d), este irelevant faptul că China are o experiență îndelungată în domeniul bateriilor pentru produsele electronice de larg consum. Astfel cum s-a explicat în secțiunea 3 din regulamentul provizoriu și în prezentul regulament, bateriile destinate BEV-urilor au fost subvenționate de GC.

(80)

În plus, raportul afirmă că nu a existat niciun risc de prejudiciu, deoarece (a) situațiile temporare de producție excedentară sunt un eveniment natural, (b) întrucât capacitatea aferentă BEV-urilor este dinamică, nu poate fi privită separat de capacitatea aferentă ICE-urilor, (c) prezența unei segmentări considerabile a pieței diminuează orice efect concurențial, (d) diferențele de preț dintre modele sunt rezultatul unei multitudini de factori, dar prețurile BEV-urilor importate din China nu sunt sistematic mai mici decât prețurile BEV-urilor produse în UE; (e) pătrunderea pe piață a BEV-urilor urmează modele previzibile de tehnologii noi și, în cele din urmă, conduce la investiții chineze în Europa, (f) efectele de rețea substanțiale asupra infrastructurii de încărcare necesită adoptarea rapidă a BEV-urilor (g) din cauza lanțurilor valorice globale ale componentelor NEV-urilor, producătorii din UE câștigă de pe urma unei piețe chineze dezvoltate.

(81)

Comisia a demonstrat în secțiunea 5 din regulamentul provizoriu și în secțiunea 5 din prezentul regulament că există efectiv un risc de prejudiciu. La această concluzie s-a ajuns prin evaluarea factorilor prevăzuți la articolul 8 alineatul (8) al doilea paragraf din regulamentul de bază, astfel cum s-a explicat în considerentul 1105 din regulamentul de bază.

(82)

În plus, Comisia a abordat problema capacității, a segmentării, a diferenței de preț (și anume, marja de subcotare) în regulamentul provizoriu și în prezentul regulament. În plus, Comisia consideră capacitatea neutilizată mare din China ca fiind netemporară, iar CCCME nu a transmis nicio dovadă în acest sens. În plus, Comisia nu a considerat capacitatea aferentă BEV-urilor într-o manieră izolată de capacitatea aferentă ICE, astfel cum s-a explicat în considerentul 1142 din regulamentul provizoriu. Mai mult, investițiile viitoare ale producătorilor-exportatori chinezi în Uniune nu reprezintă un aspect care face obiectul prezentei investigații, deoarece scopul prezentei investigații este de a asigura condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii. Comisia a abordat și problema infrastructurii de încărcare în secțiunea 7 din regulamentul provizoriu. În cele din urmă, instituirea măsurilor nu va opri importurile provenite din China, nici de BEV-uri, nici de piese de care are nevoie industria din Uniune.

(83)

În cele din urmă, raportul afirmă că măsurile de limitare a importurilor de BEV-uri din China nu ar fi în interesul Uniunii, deoarece limitarea importurilor de BEV-uri (a) determină o renunțare la beneficii importante pentru mediu, (b) implică o reducere a concurenței prin prețuri fixe, (c) implică o reducere a concurenței dinamice și (d) limitează motivația întreprinderilor pentru a inova.

(84)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 81 din prezentul regulament, instituirea măsurilor compensatorii nu va opri importurile provenite din China. Ea nu va face decât să asigure condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii.

(85)

Raportul din 19 iulie 2024 a formulat observații cu privire la concluziile regulamentului provizoriu. Raportul citează trei referințe, și anume raportul din 20 decembrie 2023 și două articole academice elaborate în 2016 și, respectiv, în 2023.

(86)

Raportul afirmă că diferența de preț a fost supraestimată și nu implică subcotarea prețurilor din cauza (a) diferențelor în ceea ce privește caracteristicile observabile, (b) diferitelor segmente de piață, (c) valorii mărcii pentru firmele din Uniune, (d) valorii comercianților istorici pentru firmele din Uniune, (e) stabilirii prețurilor inițiale de către noii intrați pe piață, (f) diferențelor în ceea ce privește costul de producție, (g) eșantionării selective.

(87)

Literele (a), (b), (c) și (d) au fost abordate în considerentele 1022-1049 din regulamentul provizoriu și în considerentele 748-831 din prezentul regulament. În plus, în ceea ce privește litera (e), faptul că noii intrați pe piață intră, în general, pe o piață la prețuri mai mici decât actorii tradiționali este irelevant. Esența subiectului este că BEV-urile provenite din China sunt subvenționate și amenință piața Uniunii. În plus, faptul că China are un cost de producție mai mic este, de asemenea, irelevant, deoarece costul mai mic pare să fie în relație cu subvențiile primite. În cele din urmă, nu a existat o eșantionare selectivă aplicată producătorilor-exportatori chinezi, iar acest aspect a fost deja abordat în mod repetat în regulamentul provizoriu și în prezentul regulament.

(88)

Raportul afirmă, în plus, că creșterea importurilor din China este supraestimată și nu va continua să crească. Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Astfel cum s-a explicat în tabelul 13 din prezentul regulament, în al doilea trimestru al anului 2024, importurile de mărci chineze de BEV-uri au atins deja o cotă de piață de 14,1 %.

(89)

În plus, raportul afirmă că argumentul privind supracapacitatea este irelevant, deoarece (a) atât producătorii din Uniune, cât și cei chinezi, au capacitate neutilizată, dar acest fapt nu influențează deciziile de stabilire a prețurilor și de export, (b) atât pentru producătorii din Uniune, cât și pentru producătorii chinezi, capacitatea pe termen mediu, care combină ICE-uri & BEV-uri, este practic nelimitată în raport cu dimensiunea pieței BEV-urilor.

(90)

Comisia nu a fost de acord cu faptul că supracapacitatea producătorilor-exportatori chinezi este irelevantă. În plus, faptul că industria din Uniune are o presupusă supracapacitate (o afirmație care a fost respinsă de Comisie în considerentul 845 din prezentul regulament) este irelevant, deoarece industria din Uniune nu amenință să aducă prejudicii industriei interne chineze. Exporturile de BEV-uri ale industriei din Uniune către China sunt foarte mici. În plus, întrucât investigația se referă numai la BEV-uri, Comisia este obligată din punct de vedere juridic să investigheze BEV-urile, nu vehiculele ICE. Comisia a abordat capacitatea de producție de vehicule ICE din China ca un calcul alternativ pentru capacitatea neutilizată aferentă BEV-urilor (a se vedea considerentul 1142 din regulamentul provizoriu).

(91)

Mai mult, raportul afirmă, în plus, că (a) exporturile chineze de BEV-uri nu sunt deosebit de mari, (b) producătorii din Uniune realizează o creștere mare a exporturilor, (c) producătorii chinezi nu vizează piețele de export.

(92)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. În mod clar, o cotă de piață de 25,0 % a importurilor provenite din China în perioada de investigație, astfel cum se menționează în tabelul 2a din regulamentul provizoriu, este semnificativă. Exporturile industriei din Uniune au fost abordate în secțiunea 6.2.2 din regulamentul provizoriu. În plus, faptul că China vizează piața de export a fost abordat și în considerentele 1114-1118 din regulamentul provizoriu și în considerentele 1031-1043 din prezentul regulament.

(93)

Raportul afirmă, în plus, că (a) eventualele subvenții acordate întreprinderilor chineze ar trebui comparate cu eventualele subvenții acordate întreprinderilor din Uniune și (b) subvențiile acordate producătorilor chinezi de BEV-uri sunt probabil supraestimate.

(94)

Litera (a) a fost abordată în considerentul 1262 din regulamentul provizoriu. În ceea ce privește litera (b), Comisia a explicat în detaliu, în secțiunea 3 din regulamentul provizoriu și în secțiunea 3 din prezentul regulament, modul în care au fost calculate subvențiile, iar calculele detaliate au fost comunicate producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion, care au avut posibilitatea de a transmite observații.

(95)

În plus, raportul reiterează argumentele privind interesul Uniunii menționate în considerentul 83 din prezentul regulament.

(96)

CCCME nu a evidențiat care aspecte specifice prezentate în aceste rapoarte nu au fost abordate în mod direct sau indirect de către Comisie, nici în regulamentul provizoriu, nici în prezentul regulament. Prin urmare, având în vedere explicațiile furnizate în considerentele 76-95 din prezentul regulament, Comisia a considerat că punctele esențiale ale celor două rapoarte au fost abordate direct sau indirect fie în regulamentul provizoriu și/sau în prezentul regulament.

(97)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCME și GC au susținut, în plus, că nu era clar modul în care Comisia a calculat volumul producției pentru perioada de investigație, deoarece datele Prodcom nu au fost raportate lunar. În plus, CCCME și GC au susținut că nu au fost furnizate detalii cu privire la sursele disponibile public menționate de Comisie.

(98)

Această afirmație a fost abordată în considerentul 689 din prezentul regulament. Mai mult, Comisia nu a putut dezvălui site-ul de internet al producătorului din Uniune pe care l-a utilizat în această privință, deoarece ar dezvălui producătorul din Uniune care a cooperat la investigație. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(99)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCME și GC au mai susținut că, pe parcursul investigației, Comisia nu a pus informațiile furnizate de părțile interesate la dispoziția altor părți interesate cu promptitudine și în timp util.

(100)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Din cauza anonimatului acordat anumitor părți, Comisia a trebuit să verifice cu atenție informațiile transmise de părți pentru a se asigura că identitatea producătorilor din Uniune nu a fost dezvăluită din greșeală. Acest proces a necesitat mult timp. În plus, la momentul în care Comisia a comunicat constatările sale, dosarul neconfidențial al investigației a fost actualizat pe deplin, iar CCCME și GC au avut la dispoziție mult timp pentru a prezenta observații. Acest aspect poate fi observat și prin numărul semnificativ mare de observații formulate de CCCME și de GC în urma comunicării constatărilor provizorii și a celor definitive.

(101)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCME și GC au reiterat afirmația potrivit căreia Comisia a acordat o confidențialitate excesivă producătorilor din Uniune. Ei a susținut, în plus, că (i) rezumatele neconfidențiale ale datelor privind perioada ulterioară PI transmise de producătorii din Uniune incluși în eșantion nu sunt disponibile în dosarul neconfidențial și (ii) în schimb, Comisia a pregătit un rezumat neconfidențial consolidat al răspunsurilor la chestionarele ulterioare PI.

(102)

Chestionarul post-PI nu a inclus un chestionar descriptiv precum chestionarul inițial. În plus, în conformitate cu tabelele Excel din răspunsul neconfidențial la chestionarul inițial, pentru a proteja anonimatul identității producătorilor din Uniune incluși în eșantion, Comisia a decis să includă în dosarul neconfidențial al investigației versiunea neconfidențială a principalelor informații solicitate în tabelele Excel ale chestionarului pe bază consolidată (și anume, datele tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost agregate) prin utilizarea de indici.

(103)

CCCME și GC au susținut, în plus, că Comisia nu a furnizat suficiente detalii și explicații suficient de detaliate cu privire la principalele aspecte importante de fapt și de drept în ceea ce privește constatările privind subvenționarea generatoare de prejudicii, nu a răspuns la observațiile CCCME și nu a furnizat motive pentru respingerea argumentelor invocate. Potrivit CCCME, următoarele aspecte nu au fost abordate sau nu au fost furnizate suficiente dovezi sau explicații: (i) motivele care au stat la baza deciziei de a nu include Tesla (Shanghai) în eșantionul producătorilor-exportatori chinezi și de a accepta cererea ei de examinare individuală într-un stadiu tardiv al procedurii, (ii) componența industriei BEV-urilor din Uniune, nivelul de cooperare al industriei Uniunii, semnificația și relevanța OEM în contextul industriei din Uniune, precum și gradul de tranziție a diferiților producători din Uniune de la ICE la BEV-uri (iii) rolul și relevanța analizei subcotării prețurilor și evaluarea faptului că prețurile BEV-urilor provenite din China sunt cu 30 % mai mici decât costul de producție al industriei Uniunii în stabilirea blocării prețurilor.

(104)

Motivele pentru neincluderea Tesla (Shanghai) în eșantion și pentru recurgerea la o examinare individuală sunt prezentate în secțiunile 1.5.3 și 1.6 de mai sus.

(105)

Punctele (ii) și (iii) au fost abordate în considerentele 682 și 793 din prezentul regulament.

(106)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că drepturile la apărare ale părților interesate au fost încălcate. În special, el a susținut că Comisia a ignorat argumentele și dovezile transmise de GC și de alte părți.

(107)

Comisia a observat că afirmația nu a fost susținută de dovezi și a constituit o observație generală fără dovezi specifice. Comisia a reiterat faptul că a abordat toate observațiile formulate de părți. Întreaga investigație s-a desfășurat în deplină transparență, toate părțile având mai multe posibilități de a prezenta date, argumente și dovezi pe tot parcursul procedurii. Comisia a solicitat datele necesare, a trimis scrisori prin care solicita clarificări, a efectuat inspecții la fața locului la peste o sută de societăți și a comunicat toate calculele relevante. Observațiile părților au fost luate în considerare și au permis Comisiei să își ajusteze constatările atunci când au existat motive temeinice. Prin urmare, afirmația, care a fost nefondată, generală și în discordanță cu realitatea procedurii, a fost respinsă.

(108)

În urma comunicării constatărilor definitive suplimentare, GC a susținut că nu a existat nicio dovadă a vreunei comunicări între Comisie și industria din Uniune în dosarul cu acces deschis cu privire la cererile reînnoite ale Comisiei de solicitare a datelor pentru T1 2024 și la primirea acestora. GC a susținut, în plus, că a fost surprins de faptul că industria din Uniune a avut privilegiul de a furniza informații până în ultimul moment și că datele ei au fost acceptate într-o etapă atât de târzie a investigației, ceea ce a contrastat puternic cu respingerea neclară și neexplicată de către Comisie a cererii bine întemeiate a GC de a programa audierea după transmiterea observațiilor scrise și impunerea strictă a termenului de 10 zile pentru ca GC să transmită observații cu privire la documentul de informare generală de 177 de pagini, să depună la dosar prezentarea audierii și să desfășoare audierea. Faptele de mai sus demonstrează, în plus, că părților interesate de partea chineză li s-a refuzat în mod ilegal și discriminatoriu posibilitatea deplină și adecvată de a-și exercita dreptul la apărare, încălcând articolele 12.1, 12.1.2, 12.3 și 12.4.1 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii.

(109)

Informațiile respective au fost transmise la 29 august 2024 (18), și anume de îndată ce toate datele solicitate au fost puse la dispoziția Comisiei. În plus, la 9 septembrie 2024, în dosarul neconfidențial al investigației, Comisia a actualizat nota la dosar cu datele trimestriale pentru perioada ulterioară PI (19).

(110)

În plus, Comisia a fost în măsură să accepte datele lipsă de la producătorul respectiv din Uniune, deoarece informațiile nu au împiedicat finalizarea investigației până la termenele legale. Acest aspect a fost semnificativ diferit de acordul de a prelungi perioada de desfășurare a audierilor. În plus, deși GC s-a plâns că perioada de 10 zile pentru formularea de observații cu privire la documentul de informare generală nu a fost suficientă, Comisia a observat că GC a reușit să transmită observații destul de vaste (documentele transmise GC au inclus 151 de pagini de observații). GC nu a reușit să demonstreze modul în care transmiterea observațiilor sale până la termenul solicitat ar fi împiedicat-o să își exercite dreptul la apărare. Prin urmare, Comisia nu a fost de acord cu faptul că părților interesate chineze li s-a refuzat în mod ilegal și discriminatoriu posibilitatea deplină și adecvată de a-și exercita dreptul la apărare.

(111)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CCCME, GC și Grupul Geely au susținut că definiția produsului care face obiectul investigației a fost extinsă în mod ilegal și tardiv prin includerea vehiculelor electrice cu un sistem de mărire a autonomiei cu combustie internă, fără ca părțile interesate să fie înștiințate sau să li se ofere posibilitatea de a prezenta observații cu privire la modificarea avută în vedere, ceea ce a afectat drepturile părților interesate la aplicare unui tratament echitabil. CCCME și GC au susținut, în plus, că (i) nu a existat nicio trimitere la un sistem de mărire a autonomiei în avizul de deschidere sau în documentul de deschidere, deși a existat o trimitere clară la încărcarea/reîncărcarea vehiculelor în documentul de deschidere, (ii) BEV-urile cu un sistem de mărire a autonomiei au o autonomie comparabilă cu cea a unui vehicul cu motor cu ardere internă („ICE”), în timp ce BEV-urile fără sistem de mărire a autonomiei intervalului au o autonomie mai mică decât vehiculele ICE; (iii) numărul de control al produsului („NCP”) și caracteristicile produsului menționate în chestionarul destinat exportatorilor chinezi și industriei din Uniune nu au inclus o trimitere la sistemul de mărire a autonomiei și nu au luat în considerare caracteristicile specifice ale acestor vehicule, (iv) nu există informații cu privire la modul în care Comisia a obținut sau a estimat datele pentru aceste BEV-uri, deoarece niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion nu a produs și nu a exportat acest tip de BEV-uri, deoarece nici Prodcom, nici S&P Mobility Data nu menționează astfel de informații pentru acest tip de BEV-uri. Prin urmare, CCCME și GC au susținut că BEV-urile cu sistem de mărire a autonomiei ar trebui să fie excluse din sfera de cuprindere a prezentei investigații deoarece, în afară de exporturile extrem de limitate de astfel de vehicule din China în UE, ele sunt, în plus, complet diferite de BEV-urile standard în ceea ce privește caracteristicile fizice și tehnice, costurile de producție și prețurile, precum și percepția consumatorilor, și nu se află în concurență directă cu BEV-urile standard.

(112)

Comisia a observat că CCCME și GC doar au explicat aceste argumente, dar nu au furnizat nicio dovadă subiacent în acest sens.

(113)

În avizul de deschidere, produsul care face obiectul prezentei investigații a fost definit ca fiind reprezentat de vehiculele electrice cu baterie noi, proiectate în principal pentru transportul a cel mult nouă persoane, inclusiv șoferul, propulsate exclusiv de unul sau de mai multe motoare electrice. Avizul de deschidere a specificat, în plus, codul NC pentru produsul care face obiectul investigației, care era 8703 80 10 . Nu este necesar ca descrierea produsului care face obiectul investigației să includă toate caracteristicile produsului care face obiectul investigației. În plus, avizul de deschidere nu a precizat că BEV-urile cu un sistem de mărire a autonomiei erau excluse din sfera de cuprindere a investigației.

(114)

În ceea ce privește modul în care Comisia a obținut datele, întrucât astfel de BEV-uri sunt importate și prin intermediul codului NC care face obiectul investigației, importurile de astfel de BEV-uri din China sau din alte țări terțe în cursul perioadei examinate, dacă au existat, au fost incluse în datele aferente codului NC 8703 80 10 . Datele S&P Global Mobility și AEM raportau cu privire la astfel de BEV-uri, iar în cursul PI nu au fost înmatriculate astfel de BEV-uri provenite din China pe piața Uniunii. Singurele dovezi din dosar arată că, după perioada de investigație, producătorul-exportator chinez Seres a anunțat astfel de BEV-uri pentru piața Uniunii (Seres 7 cu sistem de mărire a autonomiei (20)) și un număr nesemnificativ de astfel de BEV-uri au fost înmatriculate după perioada de investigație.

(115)

În plus, în ceea ce privește industria Uniunii, dovezile din dosar arată că în cursul perioadei examinate au existat vânzări nesemnificative ale acestui produs.

(116)

Trebuie remarcat faptul că BEV-urile cu un sistem de mărire a autonomiei sunt diferite de vehiculele electrice hibride reîncărcabile de la o rețea electrică („PHEV”). În cazul BEV-urilor cu un sistem de mărire a autonomiei, motorul cu ardere internă doar reîncărcă bateria, în timp ce în cazul PHEV-urilor, motorul cu ardere internă acționează singur roțile. De asemenea, PHEV sunt importate prin intermediul unui alt cod NC decât cel care face obiectul prezentei investigații. Prin urmare, spre deosebire de BEV-urile cu un sistem de mărire a autonomiei, PHEV-urile nu erau, într-adevăr, incluse în sfera de cuprindere a investigației.

(117)

În ceea ce privește NCP, deși, într-adevăr, sistemul de mărire a autonomiei nu era specificat în NCP ca atare, NCP specifica autonomia vehiculului, iar scopul sistemului de mărire a autonomiei este de a crește autonomia autoturismului.

(118)

În plus, deși practic nu au existat importuri din China de BEV-uri cu sistem de mărire a autonomiei în cursul perioadei examinate și nu a existat practic nicio vânzare din partea producătorilor din Uniune pe piața Uniunii, nu se poate exclude posibilitatea ca, în viitor, acest tip de BEV-uri să fie exportat în cantități semnificative și să fie produs de producătorii din Uniune pe piața Uniunii, având în vedere faptul că BEV-urile se bazează pe o tehnologie care evoluează în permanență. În acest sens, Comisia a considerat că BEV-urile fără sistem de mărire a autonomiei și BEV-urile cu un astfel de sistem sunt tipuri de BEV-uri foarte asemănătoare, principala diferență tehnică minoră fiind sistemul de mărire a autonomiei și componentele aferente, și, astfel, fac parte în mod clar din același produs care face obiectul investigației.

(119)

Prin urmare, BEV-urile cu sistem de mărire a autonomiei sunt incluse în sfera de cuprindere a investigației.

(120)

În plus, în regulamentul provizoriu, Comisia a exclus din sfera de cuprindere a investigație categoriile de vehicule L6 și L7, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21). Comisia clarifică faptul că toate categoriile de vehicule L1-L7 în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 168/2013 au fost excluse din sfera de cuprindere a investigației.

(121)

În absența altor observații cu privire la produsul care face obiectul investigației, la produsul în cauză și la produsul similar, set confirmă constatările din considerentele 184-195.

(122)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD, CAAM, Grupul Geely, Grupul Dongfeng, GC, NIO, Grupul SAIC și Tesla (Shanghai) au formulat observații cu privire la constatările provizorii referitoare la subvenție. Unele observații formulate de Tesla (Shanghai) au fost abordate într-o trimitere separată, din cauza caracterului lor confidențial.

(123)

În absența oricăror observații cu privire la existența acestor planuri, proiecte și documente, au fost confirmate considerentele 196-206 din regulamentul provizoriu.

(124)

În absența oricăror observații cu privire la planurile și politicile guvernamentale existente de sprijinire a industriei BEV-urilor, au fost confirmate considerentele 207-253 din regulamentul provizoriu.

(125)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a obiectat cu privire la aplicarea de către Comisie a datelor disponibile în legătură cu materialele de finanțare preferențiale, susținând că, în calitate de autoritate de investigație, este de datoria Comisiei să investigheze și să transmită chestionarul la instituțiile financiare, solicitându-le cooperarea. GC a adăugat că datele disponibile pot fi aplicate numai în absența anumitor informații „necesare”; adică, informații „solicitate” de către o autoritate pentru a-și finaliza constatarea (constatările) (22). Mai specific, GC a adăugat că informațiile privind acționariatul instituțiilor financiare sunt accesibile publicului și că nu există niciun temei pentru utilizarea de către Comisie a datelor disponibile.

(126)

În plus, GC a adăugat că Comisia a inversat în mod ilegal sarcina investigării și a făcut trimitere la articolul 12 din Acordul SMC și la jurisprudența conexă potrivit cărora anumite obligații ar reveni autorității responsabile cu investigația și nu ar putea fi transferate „membrului interesat” (GC) (23). În consecință, GC a considerat că recurgerea la datele disponibile a fost ilegală, întrucât Comisia nu a notificat în mod corespunzător părții investigate informațiile care i se solicitau. GC a afirmat, în plus, că o autoritate nu poate obliga guvernul exportator (membrul interesat) să „facă munca în locul autorității de investigație”.

(127)

GC a remarcat că există obligații distincte și nefungibile impuse autorității de investigație și membrului interesat. Și, astfel cum bine a menționat Grupul special în Mexic – Măsuri antidumping privind orezul: „[o] autoritate de investigație nu poate să se bazeze pe inițiativa părților interesate pentru îndeplinirea unor obligații care în realitate îi revin”.

(128)

Astfel cum se descrie în considerentele 266-268 din regulamentul provizoriu, Comisia a observat că GC avea acces la informațiile solicitate pentru toate entitățile în care GC este acționarul principal sau majoritar. În mod similar, pentru instituțiile financiare care nu sunt deținute de stat, GC are, în calitate de organism de reglementare, autoritatea de a solicita tuturor instituțiilor financiare stabilite în Republica Populară Chineză să transmită informații, precum și de a impune instituțiilor financiare să comunice informații publicului. Ulterior, Comisia a evidențiat că GC nu se poate sustrage de la responsabilitățile sale nedivulgând informații care, în virtutea autorității sale și a rolului său de reglementare, se află efectiv în posesia sa.

(129)

Din motive administrative, în vederea obținerii mai eficiente a informațiilor, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice tuturor instituțiilor financiare relevante, ceea ce nu a făcut, în timp ce GC este autoritatea competentă să solicite răspunsuri la întrebări specifice din partea instituțiilor financiare care au acordat finanțare producătorilor-exportatori incluși în eșantion. În plus, s-a considerat nerezonabil să se susțină că revenea Comisiei sarcina de a contacta instituțiile financiare relevante, în special deoarece lista instituțiilor financiare relevante ar fi fost cunoscută Comisiei doar după primirea răspunsurilor la chestionar din partea producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Totodată, faptul că banca EXIM a informat Comisia din proprie inițiativă și faptul că în investigații antisubvenție anterioare s-au primit răspunsuri la chestionar de la diverse instituții financiare au arătat că GC a fost în măsură să transmită chestionarul. Site-ul de internet pus la dispoziție de GC, care conținea acționariatul instituțiilor financiare, nu conținea toate informațiile necesare solicitate de Comisie în răspunsul la chestionar în legătură cu împrumuturile preferențiale. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(130)

În absența altor observații, au fost confirmate considerentele 255-273 din regulamentul provizoriu.

(131)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a reiterat afirmația sa cu privire la aplicarea de către Comisie a datelor disponibile în legătură cu materiile prime, susținând că, în calitate de autoritate de investigație, este de datoria Comisiei să investigheze și să transmită chestionarul furnizorilor de materii prime și să le solicite să coopereze. GC a adăugat că a considerat că informațiile solicitate și informațiile pe care SAIC nu le-a furnizat nu erau necesare pentru investigație și în cadrul unei investigații antisubvenție obișnuite și că informațiile privind furnizorii și condițiile de piață ar fi putut fi obținute de la societățile incluse în eșantion.

(132)

Comisia a observat că argumentele au fost abordate în secțiunea 3.3.1.2 din regulamentul provizoriu. În primul rând, Comisia a reiterat poziția ei potrivit căreia este la latitudinea Comisiei să stabilească care informații sunt considerate necesare pentru investigație și nu la cea a uneia dintre părți. În plus, Comisia a evidențiat că, spre deosebire de unele investigații anterioare (24), GC nu a transmis chestionarul la părțile terțe. În plus, s-a solicitat CATL, prin intermediul societăților incluse în eșantion cu care era afiliată, să transmită un chestionar, ceea ce nu a făcut. În plus, GC are și autoritatea necesară pentru a interacționa cu producătorii de factori de producție, indiferent dacă aceștia sunt sau nu deținuți de stat. Mai mult, GC nu a furnizat informații relevante cu privire la anumite piețe, cum ar fi cea a bateriilor și cea a litiului. În consecință, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile. În ceea ce privește informațiile solicitate, se remarcă faptul că Comisia a solicitat doar informațiile care era necesare pentru a evalua existența și nivelul subvenționării și care erau disponibile pentru produsul în cauză. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(133)

În urma comunicării constatărilor definitive, CATL a susținut că Comisia ar fi putut obține orice informații necesare cu privire la achizițiile de baterii de la grupurile de societăți incluse în eșantion și că lipsa de cooperare a CATL nu ar fi putut, în orice caz, să ofere o bază pentru „deduceri și presupuneri nelimitate care se bazează pe fapte distorsionate”.

(134)

Afirmațiile CATL au fost generale și nefondate. Comisia a evidențiat că, astfel cum s-a menționat anterior în considerentul 810 din regulamentul provizoriu, deși a fost contactată de două dintre grupurile incluse în eșantion împreună cu care aveau întreprinderi comune, CATL a refuzat să furnizeze un răspuns la chestionar, astfel încât Comisia să nu dispună de informații esențiale pentru a evalua situația CATL pe baza datelor ei. În plus, datele disponibile privind furnizarea de baterii au fost aplicate și grupului SAIC (considerentele 338 și 860 din regulamentul provizoriu), care este una dintre societățile împreună cu care CATL are o întreprindere comună. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(135)

În absența altor observații, au fost confirmate considerentele 274-286 din regulamentul provizoriu.

(136)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a reiterat afirmația sa cu privire la inexistența informațiilor privind pregătirea, monitorizarea și punerea în aplicare a schemei, precum și a statisticilor privind vehiculele în cauză. În consecință, GC nu putea furniza informații pe care nu le avea, iar orice utilizare a datelor disponibile ar fi nejustificată și ilegală.

(137)

Comisia a observat, astfel cum se descrie în considerentele 297 și 298 din regulamentul provizoriu, că informațiile privind pregătirea, monitorizarea și punerea în aplicare a schemei, precum și statisticile privind vehiculele afectate de un program care a fost în vigoare de mai mulți ani și care a implicat resurse financiare semnificative din bugetul central gestionat de GC, erau relevante și necesare pentru Comisie ca să ajungă la concluzia ei. În absența acestor informații, care nu au fost furnizate de GC, Comisia avea dreptul, după caz, să utilizeze datele disponibile. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(138)

În absența oricăror alte observații, au fost confirmate considerentele 287-299 din regulamentul provizoriu.

(139)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 300-305 din regulamentul provizoriu.

(140)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 306-317 din regulamentul provizoriu.

(141)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a susținut că, în general, Comisia nu a luat în considerare informațiile furnizate de entitățile Grupului SAIC, pe care le-a considerat deficitare în anumite privințe, și a utilizat în schimb surse alternative de informații. Grupul SAIC a considerat că Comisia ar fi trebuit să efectueze o examinare concretă a deficiențelor pentru fiecare societate în parte, evaluând amploarea deficiențelor respective și utilizând informațiile de care dispunea pentru fiecare societate din grup. În plus, Grupul SAIC a susținut că, în conformitate cu regulile OMC, termenul „datele disponibile” ar trebui, în acest context, să fie interpretat ca „cele mai bune date disponibile”, întrucât Organul de apel a statuat în SUA – Oțel laminat la cald că o autoritate de investigație „are dreptul să respingă informațiile transmise de părțile interesate” numai în cazul în care informațiile nu sunt (i) verificabile, (ii) transmise în mod corespunzător astfel încât să poată fi utilizate în investigație fără dificultăți nejustificate, (iii) furnizate în timp util și (iv) furnizate pe suportul sau în limbajul informatic solicitat de autorități. Autoritățile de investigație trebuie să nu desconsidere informațiile care „nu sunt ideale din toate punctele de vedere” dacă „partea interesată a acționat la maximul posibilităților sale”. Dimpotrivă, în cazul în care o autoritate de investigație nu este mulțumită de informațiile transmise de o parte interesată, Organul de apel al OMC a statuat că trebuie să examineze acele elemente ale informațiilor de care nu este mulțumită.

(142)

În ceea ce privește presupusa „bună credință” demonstrată de Grupul SAIC cu privire la cooperarea lui în cadrul prezentei investigații, Comisia a observat că, în mai multe cazuri, toate înregistrate în mod corespunzător la sfârșitul fiecărei vizite de verificare atât de echipa de investigație, cât și de reprezentanții societății, societățile care aparțin Grupului SAIC au refuzat să transmită sau să acorde acces echipei de investigație la informații esențiale, deși acestea erau ușor accesibile și ar fi putut fi furnizate, dacă Grupul SAIC ar fi acționat la maximul posibilităților sale. În consecință, Comisia a decis să respingă informațiile parțiale care au fost considerate deficitare sau incomplete și care nu au putut fi verificate în totalitate. În conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din regulamentul de bază, aceste informații parțiale nu au fost luate în considerare pe motiv că Grupul SAIC în mod deliberat nu a acționat la maximul posibilităților sale, astfel cum se arată în anexele necontestate menționate mai sus la rapoartele privind verificările la fața locului în care sunt enumerate documentele pe care entitățile care fac parte din Grupul SAIC au refuzat să le furnizeze în întregime sau pentru care anumite părți relevante au fost ocultate, deși erau ușor accesibile. Prin urmare afirmația a fost respinsă.

(143)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a susținut că constatările provizorii nu reflectă faptul că „a cooperat întotdeauna cu bună credință la investigație și a încercat în mod constant să faciliteze activitatea Comisiei”. În plus, Grupul SAIC a susținut că nu poate obliga entitățile juridice care fac parte din structurile întreprinderii comune să coopereze la investigație.

(144)

În acest sens, Comisia face trimitere la cele două scrisori „în temeiul articolului 28” trimise Grupului SAIC la primirea răspunsului său la chestionar și în urma verificării la fața locului, ambele menționând numeroasele domenii cu privire la care Grupul SAIC nu a furnizat informații esențiale solicitate în cadrul prezentei investigații, obstrucționând astfel investigația. În plus, Comisia a informat pe larg Grupul SAIC cu privire la consecințele aplicării datelor disponibile în ceea ce privește Grupul SAIC, inclusiv pentru entitățile juridice afiliate care fac parte din structurile întreprinderii comune. Comisia a reiterat faptul că, având în vedere legăturile existente în ceea ce privește acționariatul și/sau natura activităților lor, ele ar fi trebuit să furnizeze un răspuns la chestionar care să permită Comisiei să verifice informațiile și, eventual, să solicite dovezi suplimentare. În lipsa cooperării din partea unora dintre entitățile juridice afiliate întreprinderii comune, Comisia avea dreptul, după caz, să utilizeze datele disponibile. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(145)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul SAIC a argumentat că Comisia nu ar fi trebuit să aplice articolul 28 din regulamentul de bază anumitor societăți din grupul SAIC și, în cele din urmă, grupului SAIC.

(146)

Astfel cum se menționează în considerentele 318-371 din regulamentul provizoriu, răspunsurile primite de la diferitele entități care fac parte din Grupul SAIC s-au dovedit a fi extrem de deficitare. În consecință, a fost nevoie ca întemeierea constatărilor provizorii ale investigației să se realizeze parțial pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază. Într-adevăr, Grupul SAIC nu a dezvăluit existența unor societăți afiliate, iar în cazul altor societăți afiliate nu a furnizat răspunsuri la chestionar. În pofida unor posibile dovezi existente referitoare la deciziile comune luate de cei trei acționari ai unei societăți din Grupul SAIC, Grupul SAIC a susținut că unul dintre cei trei acționari nu avea o legătură directă cu Grupul SAIC, ci doar cu o societate străină, prin urmare nu putea exercita un control sau obliga această societate să transmită un chestionar. Această informație părea să nu fie corectă pe baza rapoartelor financiare accesibile publicului și nu a putut fi verificată, deoarece societatea a ocultat unele părți din procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului de administrație în care puteau fi prezenți reprezentanți ai celor trei acționari ai ei.

(147)

În pofida solicitărilor adresate Grupului SAIC de a furniza un răspuns la chestionar cu privire la mai multe dintre entitățile sale afiliate, această societate a ales să nu coopereze și, prin urmare, și-a expus societățile afiliate la utilizarea datelor disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(148)

Grupul SAIC a susținut, în plus, că Comisia a utilizat informații privind titlurile garantate cu active emise de o societate afiliată cu privire la care ea nu a solicitat niciodată Grupului SAIC să furnizeze un răspuns la chestionar. Într-adevăr, această entitate este una dintre noile societăți menționate în considerentul 329 din regulamentul provizoriu, care, potrivit surselor aflate la dispoziția publicului, s-au dovedit a fi afiliate și au fost implicate în diferite relații contractuale esențiale care implicau activități precum furnizarea de materii prime, capital, împrumuturi, garanții și alte tipuri de finanțare în cadrul Grupului SAIC. Întrucât Grupul SAIC nu a furnizat nicio informație cu privire la existența acestei societăți, Comisia nu ar fi putut solicita un răspuns la chestionar. Dacă această societate ar fi furnizat un răspuns la chestionar, Comisia ar fi putut stabili existența, activitățile și legăturile exacte dintre diferitele societăți afiliate. În absența unui astfel de răspuns la chestionar și a informațiilor relevante, Comisia a fost nevoită să recurgă, pentru a-și stabili constatările, la datele disponibile, care au inclus informații referitoare la titlurile garantate cu active emise de această societate, care au fost considerate o sursă de finanțare preferențială, astfel cum s-a explicat în considerentele 368 și 369. Din aceste motive, această afirmație a fost respinsă.

(149)

În absența oricăror alte observații cu privire la aplicarea dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în ceea ce privește Grupul SAIC, au fost confirmate considerentele 318-371 din regulamentul provizoriu.

(150)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a transmis observații cu privire la aplicarea datelor disponibile.

(151)

În primul rând, Grupul Geely a reiterat afirmația lui potrivit căreia incapacitatea lui de a exercita controlul asupra CATL îl împiedică să oblige această parte terță să furnizeze informații. În plus, el a susținut că, atunci când un producător-exportator și o parte terță au legături exclusiv printr-o întreprindere comună, informațiile furnizate de partea terță nu pot justifica utilizarea datelor disponibile.

(152)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 376 din regulamentul provizoriu, Comisia a observat că CATL și Grupul Geely au înființat o întreprindere comună pentru dezvoltarea, producerea și vânzarea de celule, module și ansambluri de baterii. În consecință, ei au fost recunoscuți din punct de vedere juridic ca fiind parteneri de afaceri. În sensul articolului 127 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (25), ei au fost considerați părți afiliate și, prin urmare, ambele părți au fost invitate să transmită un răspuns la chestionarul privind subvențiile. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(153)

În al doilea rând, Grupul Geely a susținut că cererea de informații privind societățile din cadrul grupului său care participă la finanțarea BEV-urilor a ajuns într-un stadiu avansat al investigației și era lipsită de specificitate.

(154)

Cu toate acestea, Comisia a observat că chestionarul destinat producătorilor-exportatori, disponibil de la deschiderea investigației în octombrie, includea deja o cerere de informații privind societățile implicate în activități de finanțare. În plus, scrisoarea Comisiei din 6 martie 2024 a indicat în mod specific entitățile care ar fi putut atrage fonduri prin titluri garantate cu active (inclusiv titluri garantate cu active verzi) și prin alte mijloace. În plus, Comisia a acordat o prelungire a termenului pentru furnizarea acestor informații. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(155)

În al treilea rând, în ceea ce privește granturile, Grupul Geely a susținut că a furnizat toate informațiile disponibile în răspunsul la chestionar și în cursul verificărilor la fața locului. Scopul granturilor a fost indicat în extrasele bancare, care au fost discutate în detaliu în cursul vizitelor la fața locului. El a mai susținut că granturile legate de active vizează exclusiv activele relevante, în timp ce granturile care nu sunt legate de active sprijină operațiunile zilnice atât pentru BEV-uri, cât și pentru alte vehicule decât BEV-urile.

(156)

Comisia a observat, astfel cum se arată în considerentele 300 și 380 din regulamentul provizoriu, că, pe baza informațiilor limitate disponibile din extrasele bancare, nu a putut stabili schemele de subvenții subiacente pentru programele de granturi legate de produsul care face obiectul investigației. În plus, GC nu a furnizat detalii cu privire la granturile ad-hoc acordate grupurilor incluse în eșantion. În consecință, afirmația grupului a fost respinsă.

(157)

Grupul Geely a susținut, în plus, că a furnizat informațiile necesare într-un stadiu incipient al investigației și că a demonstrat o transparență deplină divulgând și explicând structura și organizarea operațiunilor sale.

(158)

Comisia a recunoscut eforturile depuse de Grupul Geely pentru a răspunde solicitării sale de informații. Totuși, Comisia a observat, în plus, astfel cum se descrie în considerentul 384 din regulamentul provizoriu, că transmiterea târzie a anumitor informații a împiedicat-o să verifice exhaustivitatea și exactitatea lor. În particular, Comisia nu a fost în măsură să valideze livrările de factori de producție în raport cu volumul de producție și cu costurile de producție ale BEV-urilor, deoarece informațiile furnizate privind costurile nu cuprindeau detaliile necesare solicitate entităților producătoare prin chestionar. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(159)

În ceea ce privește drepturile de folosință asupra terenurilor, Grupul Geely a susținut că sediul său central nu are legătură cu producția și vânzările de BEV-uri, prin urmare este irelevant pentru investigație. El a susținut, în plus, că a furnizat informațiile solicitate.

(160)

Astfel cum se menționează în considerentul 387 din regulamentul provizoriu, s-a stabilit că sediul central este utilizat parțial pentru activități legate de BEV-uri. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(161)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor provizorii, Grupul Geely a reiterat afirmația lui potrivit căreia cererile privind proiecte viitoare legate de producția de BEV-uri depășesc sfera de cuprindere a investigației. Cu toate acestea, Comisia a respins această afirmație ca fiind inconsecventă, deoarece, în același timp, într-una dintre observațiile sale, s-a solicitat ca o entitate de producție a grupului să fie adăugată în lista entităților producătoare ale grupului Geely (26) după începerea fabricării și exportarea noului model de BEV după perioada de investigație, astfel cum este definită în considerentul 9 din regulamentul provizoriu.

(162)

În absența oricăror alte observații cu privire la aplicarea dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în ceea ce privește Grupul Geely, au fost confirmate considerentele 372-387 din regulamentul provizoriu.

(163)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a contestat aplicarea articolului 28 în ceea ce privește lipsa unui răspuns la chestionar din partea furnizorului său de LFP afiliat, Hunan Yuneng New Energy Materials Co. Ltd., pe baza faptului că acest furnizor se încadra în definiția unei „societăți afiliate” Grupului BYD numai pentru o parte a perioadei de investigație. Grupul BYD a solicitat Comisiei să includă cantitățile și prețurile furnizate de furnizorul în cauză în calculul avantajului pentru LFP la o remunerație mai mică decât cea adecvată. Această cerere a fost reiterată după comunicarea constatărilor definitive. Grupul BYD a reiterat, în plus, observațiile sale prin care contestă aplicarea articolului 28 în cazul unei societăți din grupul BYD considerate ca nefiind afiliată, adăugând că acordul încheiat între cele două părți a vizat capacitatea de producție, și nu stabilirea prețurilor, și că prețurile de achiziție au fost stabilite în funcție de forțele cererii și ofertei de pe piață. Grupul BYD a transmis, în plus, o copie a trei comenzi de achiziție în diferite perioade de timp ca dovadă suplimentară a afirmațiilor sale.

(164)

Comisia a reamintit că contractele de achiziție dintre Grupul BYD și Hunan Yuneng New Energy Materials Co., Ltd. transmise de Grupul BYD erau anterioare începerii perioadei de investigație și că, prin urmare, achizițiile au fost efectuate la prețuri stabilite atunci când Grupul BYD era o societate afiliată furnizorului său de LFP. În ceea ce privește afirmațiile grupului BYD potrivit cărora acordurile dintre cele două părți au stabilit doar capacitatea de producție, și nu prețurile, Comisia reamintește că, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 892 din regulamentul provizoriu, ele conțineau dispoziții referitoare la prețuri care garantează că el va beneficia de cea mai favorabilă ofertă; și anume, că nu ar plăti un preț mai mare decât orice alt client al Hunan Yuneng New Energy Materials Co. Ltd., precum și o formulă de stabilire a prețurilor. În ceea ce privește afirmațiile potrivit cărora astfel de tranzacții au fost efectuate în conformitate cu dinamica unei piețe libere, astfel cum s-a menționat în considerentul 864 din regulamentul provizoriu, piața chineză a fost considerată distorsionată din cauza politicilor naționale și sectoriale aplicate de furnizorii interni de baterii și de LFP, în particular ale celor legate de structurile de stabilire a prețurilor. În plus, având în vedere lipsa de cooperare din partea furnizorului de materii prime, Comisia nu a putut evalua dacă prețul la care grupul BYD a achiziționat LFP ar putea fi considerat nepreferențial și, astfel cum s-a explicat în considerentul 928 din regulamentul provizoriu, Comisia a înlocuit prin urmare acest preț cu prețul mediu de achiziție al LFP de la furnizori neafiliați. Având în vedere cele de mai sus, întrucât nu au fost furnizate informații verificabile, Comisia a respins această afirmație.

(165)

În absența oricăror alte observații cu privire la aplicarea dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în ceea ce privește Grupul BYD, au fost confirmate considerentele 388-400 din regulamentul provizoriu.

(166)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 401-406 din regulamentul provizoriu.

(167)

În absența oricăror observații privind subvențiile și programele de subvenționare prezentate în secțiunea 3.4 din regulamentul provizoriu, a fost confirmat considerentul 407 din regulamentul provizoriu.

(168)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că Comisia avea obligația să analizeze caracteristicile de bază, funcțiile și relația fiecărei entități cu guvernul („pe baza situațiilor individuale”, astfel cum existau) și să stabilească dacă fiecare entitate (în mod individual; nu ca grup) poate fi clasificat ca organism public (27).

(169)

În acest sens, el a susținut că, cu excepția băncii EXIM, Comisia nu a efectuat o astfel de evaluare în mod individual, ci s-ar fi bazat pe investigații anterioare și pe alte documente accesibile publicului, precum și pe o evaluare de la nivel înalt a băncii EXIM și a altor bănci despre care se presupune că au fost implicate în acordarea de finanțare industriei BEV-urilor. El a mai susținut că banca EXIM nu îndeplinește o „funcție guvernamentală” (28) și că GC nu exercită controlul asupra băncii EXIM. Pe această bază, GC a concluzionat că Comisia nu și-a întemeiat concluziile pe dovezi solide și pe un raționament adecvat.

(170)

Comisia a analizat nu numai situația băncii EXIM, ci și cea a tuturor celorlalte bănci comerciale chineze deținute de stat („SOCB-uri”) care au acordat finanțare preferențială sectorului BEV-urilor și care nu au cooperat. În lipsa cooperării din partea altor SOCB-uri, Comisia a fost nevoită să recurgă la datele disponibile pentru a-și formula constatările în această privință, astfel cum s-a concluzionat în considerentul 460 din regulamentul provizoriu. Din aceste motive, astfel cum s-a explicat în considerentul 464 din regulamentul provizoriu, Comisia a decis să utilizeze datele disponibile pentru a stabili dacă aceste instituții financiare deținute de stat pot fi sau nu asimilate unor organisme publice. Pe această bază, afirmația a fost respinsă și au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 466-467 din regulamentul provizoriu.

(171)

În primul rând, Comisia a stabilit deținerea în proprietate de către stat în fiecare dintre cele cincisprezece SOCB-uri care au acordat finanțare preferențială grupurilor incluse în eșantion în mod individual, după ce a menționat cadrul normativ existent în care funcționează SOCB-uri în considerentele 461 și 462 din regulamentul provizoriu. Exemple specifice în acest sens au fost menționate în considerentele 430 și 431 din regulamentul provizoriu, pentru acele bănci care reprezentau împreună o parte foarte mare a sectorului financiar din RPC în ceea ce privește activele până la sfârșitul anului 2021/2022. În plus, în considerentul 463 din regulamentul provizoriu, Comisia a furnizat dovezi privind deținerea de către stat a celorlalte SOCB-uri care au furnizat finanțare sectorului BEV-urilor pe baza informațiilor disponibile public, cum ar fi rapoartele anuale recente.

(172)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că stabilirea de către Comisie a acționariatului (de stat), astfel cum este descrisă în considerentele 430 și 431 din regulamentul provizoriu și în considerentul 170 din prezentul regulament, nu era echivalentă cu o evaluare per entitate și nu era suficientă pentru a concluziona că instituțiile financiare în cauză sunt deținute de stat. GC a susținut, în plus, că Comisia ar fi concluzionat că GC nu deține participații în toate instituțiile financiare (SOCB-uri).

(173)

În lipsa unor noi elemente justificative care să contrazică concluzia Comisiei privind participația statului, Comisia a menținut concluzia ei care se bazează pe o analiză aprofundată a informațiilor din dosar. Cu toate acestea, colectarea de informații a fost afectată de lipsa de cooperare din partea instituțiilor financiare chineze, cu excepția băncii EXIM care a cooperat doar parțial, astfel încât Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile. În plus, Comisia nu a fost de acord cu afirmația GC potrivit căreia Comisia ar fi admis că GC nu ar deține participații în toate băncile comerciale deținute de stat. Concluzia GC nu este susținută și contravine principiului potrivit căruia o SOCB este, în esență, deținută de stat.

(174)

Comisia a stabilit apoi existența unui control semnificativ al GC asupra SOCB-urilor. Au fost furnizate dovezi privind indicii formale ale controlului asupra SOCB-urilor prin intermediul structurii de guvernanță a băncilor. Într-adevăr, astfel cum se menționează în considerentele 431-432 din regulamentul provizoriu, începând din 2017, statutul tuturor SOCB-urilor a integrat un rol clar al Partidului Comunist Chinez („PCC”) în procesul de supraveghere și de luare a deciziilor al instituțiilor financiare. În cele din urmă, dovezile privind controlul semnificativ al GC prin intermediul cadrului de reglementare au fost prezentate în secțiunea 3.5.1.5 din regulamentul provizoriu. Comisia a observat că toate SOCB-urile își desfășoară activitatea în conformitate cu aceeași structură de guvernanță și cu același cadru de reglementare ca și banca EXIM.

(175)

În absența unui răspuns din partea GC cu privire la structura de guvernanță, la evaluarea riscurilor sau la exemple referitoare la împrumuturi specifice acordate industriei BEV-urilor, Comisia a fost nevoită, de asemenea, să recurgă la datele disponibile. Contrar afirmației GC, Comisia nu s-a referit numai la investigațiile anterioare, ci și la rapoarte detaliate (29) emise în cursul perioadei de investigație sau la scurt timp după aceasta și care confirmă concluziile formulate în investigațiile anterioare. În orice caz, în ceea ce privește constatările investigațiilor anterioare, Comisia a considerat că acestea erau valabile în continuare și că GC nu a furnizat niciun element care să contrazică concluziile respective. Pe baza tuturor acestor elemente, Comisia a respins afirmația și a confirmat constatările sale.

(176)

În plus, în ceea ce privește presupus superficiala analiză a structurii deținerii în proprietate, Comisia a făcut referire la informațiile furnizate de GC în cursul vizitei de verificare, potrivit cărora el nu ar fi fost în măsură să furnizeze informații cu privire la acționarul care deține aproape 90 % din capitalul subscris și vărsat al băncii EXIM; și anume Wutongshu Investment Platform Co., Ltd. Potrivit informațiilor Comisiei, pe baza informațiilor disponibile public (30), o astfel de platformă de investiții este deținută în proporție de 100 % de autoritățile chineze prin intermediul Administrației de stat pentru schimb valutar din China („SAFE”). În acest context, Comisia a fost nevoită, de asemenea, să recurgă la datele disponibile pentru a stabili constatările sale și pentru a „completa lacunele” lăsate de lipsa de cooperare din partea GC. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(177)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut, în plus, că Comisia nu a analizat dacă guvernul a delegat autoritate guvernamentală entităților în cauză și a făcut trimitere la jurisprudența OMC (31). În acest sens, Comisia a considerat că jurisprudența aplicabilă potrivit căreia „deținerea în proprietate de către stat, deși nu este un criteriu decisiv, poate servi drept dovadă care să indice, împreună cu alte elemente, delegarea autorității guvernamentale.” Ea a confirmat că a acționat în conformitate cu cadrul juridic aplicabil prin analizarea deținerii în proprietate de către stat și a altor elemente, cum ar fi indiciile formale ale controlului și cadrul de reglementare.

(178)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a indicat, în plus, că competența unui guvern de a numi sau de a angaja funcționari sau personal într-o entitate nu este suficientă pentru a demonstra controlul și că ar trebui să se demonstreze dacă aceste „numiri” acționează în mod independent. Mai mult, GC a adăugat că afirmațiile Comisiei potrivit cărora „GC s-a bazat pe [un] cadru normativ pentru a exercita controlul într-un mod semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante de fiecare dată când aceasta a acordat împrumuturi industriei BEV”, iar banca EXIM acționează în „modul impus de GC”, nu sunt sprijinite de dovezi justificative.

(179)

În ceea ce privește afirmațiile de mai sus, Comisia a făcut referire la considerentele 426 și 427 din regulamentul provizoriu, care prevăd că „statul desemnează în mod direct conducerea băncii EXIM. Consiliul supraveghetorilor este numit de Consiliul de Stat”, iar „Comitetul de partid al băncii EXIM joacă un rol esențial de conducere și politic pentru a se asigura că politicile și directivele majore ale partidului și statului sunt puse în aplicare de banca EXIM și că conducerea partidului este integrată în toate aspectele guvernanței corporative”. În acest context strict, Comisia a considerat că membrii conducerii și ai consiliului de supraveghere desemnați sau numiți de stat sunt îndrumați să întreprindă acțiuni guvernamentale în conformitate cu politicile și orientările majore ale partidului. În plus, ar trebui remarcat faptul că Comisia nu s-a bazat doar pe capacitatea GC de a numi personal într-o entitate pentru a demonstra că GC a exercitat un control asupra SOCB-urilor.

(180)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că Comisia nu a efectuat o evaluare entitate cu entitate în ceea ce privește gestionarea instituțiilor financiare, altele decât banca EXIM.

(181)

În această privință, Comisia a făcut trimitere la considerentele 431-433 din regulamentul provizoriu, care nu se aplică exclusiv băncii EXIM, ci tuturor instituțiilor financiare deținute de stat din RPC. Din acest motiv, o astfel de evaluare pentru fiecare entitate nu a fost considerată necesară. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(182)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a adăugat, în plus, că Comisia nu se poate baza pe articolul 34 din Legea bancară pentru a concluziona că băncile sunt obligate să acționeze într-un anumit mod sau că banca EXIM este controlată în mod semnificativ de GC și că ea ar trebui să aibă o interpretare mai cuprinzătoare a Legii bancare în ansamblul ei, precum și a articolelor 4, 5 și 41 din ea, care interzic GC să exercite orice formă de control asupra deciziilor băncilor și asigură funcționarea independentă a băncilor.

(183)

GC a făcut referire și la articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile, care prevede că „în conformitate cu politica de stat, departamentele relevante pot subvenționa dobânda împrumuturilor cu scopul de a promova creșterea anumitor sectoare industriale și dezvoltarea economică în anumite domenii” și a indicat că această dispoziție nu demonstrează un control semnificativ al guvernului sau exercitarea autorității guvernamentale.

(184)

În plus, GC a afirmat că Decizia nr. 40 era mai degrabă un document de orientare, iar articolul 17 din această decizie „impune băncilor să respecte principiile de creditare”, precum și că sprijinul de tip credit este limitat „numai pentru proiectele de investiții care fac parte din categoria încurajată”, Comisia având obligația legală de a dovedi că „astfel de obligațiuni” sunt legate de proiectele de investiții pretins încurajate.

(185)

GC a făcut referire și la Măsurile provizorii privind administrarea împrumuturilor pentru capital circulant, menționate în răspunsul său la chestionar, și a evidențiat faptul că acceptarea relevantă a cererilor de împrumut, verificarea, examinarea și aprobarea lor nu menționează nicio cerință privind luarea în considerare a presupuselor politici industriale.

(186)

În plus, GC a indicat că Comisia nu se poate baza pe „obiectivele generale” ale GC (citând Planul de acțiune trienal al CBIRC pentru perioada 2020-2022), ci are obligația să demonstreze că anumite acțiuni concrete ale guvernului au drept rezultat controlul său asupra entității (organismului public) în cauză și nu poate considera că respectarea de către o instituție financiară a dreptului național este echivalentă cu controlul guvernamental.

(187)

GC a mai indicat că interpretarea de către Comisie a raportului anual pe 2022 al băncii EXIM a fost selectivă și că anumite părți au fost scoase din context și se referă la considerații privind stabilitatea economică generală a țării separat de progresul politicii industriale pentru care banca EXIM a oferit finanțare diferitelor sectoare.

(188)

În ceea ce privește natura și efectele juridice ale articolelor 4, 5, 31 și 41 din Legea bancară, ale articolului 15 din Normele generale privind împrumuturile, ale articolului 19 din Decizia nr. 40 și ale Măsurilor provizorii privind administrarea împrumuturilor pentru capital circulant, Comisia a făcut referire la considerentele 449 și 450 din regulamentul provizoriu, în care a abordat deja aceste afirmații. În absența unor elemente noi, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(189)

GC a mai afirmat că deținerea în proprietate de către stat nu este echivalentă cu conceptul de „organism public” și că competența guvernului de a numi funcționari trebuie completată pentru ca acești funcționari guvernamentali să nu acționeze în mod independent. În acest sens, GC a făcut referire la articolul 5 din „Reglementările interimare ale Consiliului de supraveghere a instituțiilor financiare esențiale deținute de stat” și a subliniat faptul că Consiliul de supraveghere „nu participă și nici nu intervine în procesul decizional de afaceri și în activitățile de gestionare a afacerilor ale instituției financiare deținute de stat” pentru a evidenția faptul că nu există control instituțional.

(190)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație și a făcut trimitere la considerentul 178 din prezentul regulament, în care Comisia a considerat că membrii consiliului de administrație și ai consiliului supraveghetorilor desemnați sau numiți de stat sunt îndrumați să desfășoare acțiuni guvernamentale în conformitate cu politicile și orientările majore ale partidului. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(191)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că numirea de către stat a consiliului de administrație și a consiliului de supraveghere al băncii EXIM nu implică faptul că aceste persoane au fost îndrumate să desfășoare acțiuni guvernamentale în conformitate cu politicile și cu orientările majore ale partidului. GC a susținut, în plus, că Comisia a ignorat dovezile din dosar care ar arăta că instituțiile financiare și membrii conducerii acestora sunt obligați să acționeze în mod independent. În aceeași ordine de idei, GC a susținut că dovezile de la dosar au arătat că, prin lege, consiliul supraveghetorilor trebuie să nu interfereze în procesul decizional al instituțiilor financiare de stat.

(192)

În acest sens, Comisia a făcut trimitere la considerentul 178 din prezentul regulament, în care Comisia a considerat că membrii consiliului de administrație și ai consiliului supraveghetorilor desemnați sau numiți de stat sunt însărcinați să desfășoare acțiuni guvernamentale în conformitate cu politicile și orientările majore ale partidului. În plus, Comisia a mai considerat că supraveghetorii ar urma să desfășoare acțiuni guvernamentale în conformitate cu politicile și orientările majore ale partidului în cadrul funcțiilor și responsabilităților lor. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(193)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a afirmat, în plus, că Planul de dezvoltare a industriei vehiculelor alimentate cu tipuri noi de energie pentru perioada 2012-2020 („Planul 2012-2020”) nu specifică niciun cuantum al finanțării care să fie acordată sectoarelor în cauză și că el nu era în vigoare în cursul perioadei de investigație.

(194)

Comisia a considerat că este irelevant faptul că planul nu specifică niciun cuantum al finanțării. Comisia a observat, de asemenea, că Planul 2012-2020 este predecesorul Planului de dezvoltare a industriei vehiculelor alimentate cu tipuri noi de energie (2021-2035), care a fost adoptat ulterior, și că ambele planuri se referă la sectorul care include produsul care face obiectul investigației. În orice caz, astfel cum se poate observa în secțiunea 3.2 a regulamentului provizoriu, Planul 2012-2020 nu este singurul care prevede o finanțare preferențială pentru industriile încurajate, cum este și industria BEV-urilor.

(195)

GC a mai indicat că Comisia doar a subliniat anumite elemente ale Anunțului Ministerului de Finanțe privind metoda de evaluare a performanțelor băncilor comerciale, emisă la 15 decembrie 2020, și a ignorat faptul că acest anunț face referire și la aspecte precum: „să se valorifice rolul decisiv al mecanismului de piață liberă” pentru a susține afirmația sa potrivit căreia instituțiile financiare nu sunt obligate să acorde atenție considerațiilor de politică industrială, cu excluderea considerațiilor comerciale (orientate către piața liberă).

(196)

Pe această bază, GC a concluzionat că Comisia nu a demonstrat că exista o situație în care „cadrul normativ nu lăsa nicio marjă de manevră directorilor și supraveghetorilor băncii în ceea ce privește opțiunea de a respecta sau nu acest cadru în ceea ce privește producătorii-exportatori incluși în eșantion, punând astfel conducerea băncii respective într-o poziție de dependență”.

(197)

În cazul în care Comisia concluzionează în continuare că instituțiile financiare sunt, într-adevăr, organisme publice, GC a susținut că Comisia nu a stabilit ce funcție guvernamentală (dacă există vreuna) au exercitat ele.

(198)

În același context, GC a susținut că nu există împrumuturi de susținere a politicilor și că nu există nicio intervenție din partea GC în procesul de acordare a împrumuturilor, prin urmare băncile își desfășoară activitatea în mod independent și pe baza unor principii de piață liberă. GC a reiterat și afirmațiile prin care a respins concluzia Comisiei potrivit căreia SOCB-urile sunt organisme publice.

(199)

În plus, GC a făcut trimitere la constatările Comisiei potrivit cărora producătorii de BEV-uri au primit împrumuturi la „rate ale dobânzii mai mici sau apropiate de rata primară a împrumuturilor („LPR”)” (a se vedea considerentul 486 din regulamentul provizoriu) și a susținut că o astfel de rată se bazează, de fapt, pe cotarea băncilor pe baza ratelor de împrumut efective puse în aplicare pentru clienții de cea mai înaltă calitate, ținând seama de costul fondurilor, de oferta și cererea de pe piață, de primele de risc și de alți factori.

(200)

Comisia a considerat că a stabilit care funcții guvernamentale au fost exercitate de SOCB-uri; și anume acordarea de finanțare preferențială unui sector încurajat; și anume sectorul BEV-urilor în conformitate cu planurile naționale aplicabile, astfel cum sunt definite în secțiunea 3.2 din regulamentul provizoriu. În plus, în absența cooperării din partea oricărei bănci, cu excepția cooperării parțiale a băncii EXIM, Comisia nu a fost în măsură să verifice afirmațiile formulate de GC cu privire la elemente importante, cum ar fi evaluarea bonității.

(201)

Dimpotrivă, astfel cum s-a menționat în considerentul 453 din regulamentul provizoriu, Comisia a stabilit că cele trei grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de împrumuturi la rate ale dobânzii inferioare sau apropiate de rata primară a împrumuturilor („LPR”), o rată care se presupune că este disponibilă clienților de cea mai înaltă calitate, luând în considerare costul fondurilor, oferta și cererea de pe piață, primele de risc și alți factori (32). Faptul că cei trei producători incluși în eșantion au beneficiat de rate și mai mici decât cele disponibile pentru clienții de „cea mai înaltă calitate” a confirmat existența unui cadru normativ în care instituțiile financiare nu își desfășoară activitatea în mod independent, ci sunt îndrumate către punerea în aplicare a politicilor naționale prin acordarea de finanțare preferențială industriei BEV-urilor, astfel cum se descrie în considerentul 455 din regulamentul provizoriu. Pe această bază, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(202)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că Comisia a ales informații convenabile din diverse documente pentru a-și susține opinia potrivit căreia GC a creat un cadru normativ pentru a exercita un control semnificativ asupra instituțiilor financiare. În abordarea afirmației GC, GC a argumentat că Comisia doar a reafirmat argumentele GC, dar a ignorat dovezile de la dosar.

(203)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. În esență, Comisia a considerat că a abordat afirmațiile GC și nu a ales informații „convenabile” pentru a susține concluzia sa referitoare la cadrul normativ, ci mai degrabă a bazat concluzia pe o analiză aprofundată a elementelor de la dosar care au rezultat din documentele referitoare la cadrul juridic în care își desfășoară activitatea instituțiile financiare, din documentele de politică națională și sectorială, din informațiile colectate de la producătorii de BEV-uri cooperanți, din constatările investigațiilor anterioare și din datele disponibile, având în vedere lipsa de cooperare din partea băncilor chineze. În absența cooperării din partea instituțiilor financiare chineze după ce GC nu a transmis chestionarul ad-hoc instituțiilor financiare în cauză, Comisia nu a fost în măsură să confirme presupusele „dovezi la dosar” transmise de GC. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(204)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CAAM a argumentat că băncile comerciale nu pot fi considerate instituții publice, deoarece băncile desfășoară operațiuni de piață cu scopul de a obține profituri, precum și că societățile din sectorul autovehiculelor efectuează finanțări prin intermediul acestor bănci comerciale în conformitate cu mecanismele pieței.

(205)

Astfel cum se descrie în secțiunea 3.5.1.1 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare deținute de stat sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și că ele sunt, în orice caz, considerate a fi însărcinate sau îndrumate de GC să execute funcții care în mod normal incumbă autorităților publice în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. În secțiunea 3.5.1.9 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că și instituțiile financiare private primesc sarcini și îndrumări de la guvern. În plus, constatările prezentei investigații, precum și constatările Comisiei din investigațiile anterioare (33) referitoare la aceleași instituții financiare nu au susținut afirmația potrivit căreia băncile funcționează în conformitate cu mecanismele de piață și nu țin seama de politicile și planurile guvernamentale atunci când iau decizii de creditare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(206)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 409-467 din regulamentul provizoriu.

(207)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că Comisia s-a bazat pe aceleași elemente pentru a demonstra că instituțiile financiare primesc sarcini și îndrumări de la GC și a respins această constatare. El a făcut trimitere la jurisprudența OMC pentru a susține că însărcinarea/îndrumarea și analizele organismelor publice diferă și că noțiunea de delegare (în cazul însărcinării) sau de comandă (în cazul îndrumării) trebuie să ia forma unui act afirmativ (34). În plus, el remarcat că însărcinarea și îndrumarea (i) nu pot fi un produs secundar al reglementării guvernamentale; (ii) implică un rol mai activ decât simple acte de încurajare; și (iii) trebuie să se demonstreze pe baza dovezilor că un guvern „conferă responsabilitate” în cazul însărcinării sau „își exercită autoritatea asupra unui organism privat de a efectua o contribuție financiară” în contextul îndrumării (35). În acest sens, GC a susținut că Comisia nu a identificat nicio „funcție care incumbă în mod normal autorităților publice” pe care instituțiile financiare să fi fost însărcinate/îndrumate să o îndeplinească. În plus, GC a atras atenția asupra evaluării faptului că (și a modului în care) GC „[a atribuit sau nu] responsabilități unui organism privat – sau [și-a exercitat sau nu] autoritatea asupra unui organism privat – pentru a realiza o contribuție financiară” și asupra absenței unei „legături demonstrabile” între GC și comportamentul actorilor privați. GC a mai susținut că Comisia nu a efectuat o evaluare pentru fiecare entitate în parte a sarcinilor/îndrumărilor adresate instituțiilor financiare.

(208)

În acest sens, Comisia a considerat că elementele care permit să se concluzioneze că băncile deținute de stat sunt organisme publice justifică și existența unor sarcini și îndrumări la nivelul instituțiilor financiare private. În particular, astfel cum s-a explicat în considerentele 471-473 din regulamentul provizoriu, Comisia a stabilit existența unui cadru normativ care se aplică tuturor instituțiilor financiare din RPC, fie că sunt private sau de stat, și care conduce la condiții similare. În plus, aceste constatări sunt în concordanță cu cele la care s-a ajuns în investigațiile anterioare.

(209)

În ceea ce privește evaluarea pentru fiecare entitate în parte, Comisia a reamintit că nu a primit niciun răspuns la chestionar din partea instituțiilor financiare private, astfel încât a trebuit să se bazeze pe datele disponibile.

(210)

GC a susținut, în plus, că faptul că pentru contractele de împrumut cu instituții financiare private s-au aplicat condiții similare celor aplicate cu instituțiile financiare deținute de stat arată că piața este competitivă și că toate băncile sunt supuse aceluiași tratament.

(211)

Comisia a reamintit faptul că, în lipsa cooperării din partea băncilor, private sau de stat, Comisia a fost nevoită să se bazeze pe datele disponibile. Faptul că a existat o suprapunere a ratelor arată că băncile private au acordat, și ele, împrumuturi sub condițiile pieței, nu invers.

(212)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a reiterat afirmația sa potrivit căreia concluzia Comisiei referitoare la condiții similare de împrumut, astfel cum a fost dezvoltată în considerentul 472 din regulamentul provizoriu, a fost eronată, întrucât faptele au demonstrat efectiv că piața financiară a Chinei era pe deplin competitivă.

(213)

Comisia a confirmat evaluarea efectuată de ea și a considerat că existența unor condiții similare demonstrează, de fapt, că SOCB-urile și instituțiile financiare private funcționează în același cadru normativ și sunt îndrumate și/sau însărcinate să ofere finanțare preferențială industriei BEV-urilor, care aparține unui sector încurajat. În orice caz, în absența cooperării din partea instituțiilor financiare, cu excepția băncii EXIM care a cooperat doar parțial, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile, care confirmă evaluarea efectuată de Comisie, în timp ce GC nu a transmis dovezi justificative care să indice contrariul și care să poată fi verificate în cadrul prezentei investigații. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(214)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a argumentat că Comisia nu a respectat standardul juridic privind însărcinarea/îndrumarea și nu a demonstrat că GC a acordat responsabilitate instituțiilor financiare private sau și-a exercitat autoritatea asupra instituțiilor financiare private pentru a furniza finanțare producătorilor de BEV-uri. În particular, el a susținut că concluzia Comisiei cu privire la existența unui cadru normativ se bazează pe informații alese în mod convenabil și nu pe toate dovezile din dosar. El a mai susținut că, pe lângă evaluarea organismului public care se bazează pe natura unei entități și pe relația sa cu un guvern, Comisia ar fi trebuit, în plus, să demonstreze o legătură între comportamentul entității private și cel al guvernului (36).

(215)

Comisia a făcut trimitere la considerentul 203 din prezentul regulament în care a abordat deja afirmația referitoare la presupusa „alegere convenabilă” în ceea ce privește cadrul normativ. În ceea ce privește legătura dintre comportamentul entității private și cel al guvernului, Comisia a făcut referire la existența unui cadru normativ aplicabil SOCB-urilor, astfel cum se descrie în considerentul 445 din regulamentul provizoriu, care se aplică și băncilor private (a se vedea considerentul 208 din prezentul regulament). Prin existența unui astfel de cadru, instituțiile financiare private sunt însărcinate sau îndrumate să urmeze un anumit comportament; și anume să acorde finanțare preferențială unui sector încurajat. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(216)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 467-473 din regulamentul provizoriu.

(217)

În urma comunicării constatărilor provizorii și definitive, GC a argumentat că informațiile utilizate de Comisie pentru a nu lua în considerare ratingurile de credit chineze erau depășite și nu au luat în considerare evoluțiile recente de pe piața chineză a ratingurilor de credit. Într-adevăr, China a emis noi reglementări pentru a gestiona piața, inclusiv Măsuri administrative pentru activitatea de rating de credit pe piața valorilor mobiliare în 2021. În plus, China și-a deschis în mod activ piața ratingurilor de credit agențiilor străine și a acordat tratament național în conformitate cu normele și reglementările actuale ale autorităților administrative și de gestionare a întreprinderilor competente din sectorul ratingurilor de credit. Atât S&P Global Ratings Inc., cât și Fitch Ratings, au fost operaționale în China. Prin urmare, Comisia nu a putut considera că piața chineză a ratingurilor de credit este închisă sau denaturată.

(218)

Comisia nu contestă faptul că anumite agenții străine operează pe piața chineză. Cu toate acestea, GC nu a luat în considerare dovezile furnizate de Comisie în considerentele 474, 475 și 477 din regulamentul provizoriu, care arată că astfel de agenții străine reprezintă doar o mică parte din ratingurile efectuate pe piața chineză de rating de credit, că urmează aceleași ierarhii de rating ca agențiile chineze și că aplică o majorare a ratingului lor în ceea ce privește importanța strategică a societăților pentru GC și a garanțiilor de stat implicite.

(219)

În ceea ce privește caracterul pretins depășit al dovezilor furnizate de Comisie, Comisia a observat că GC a ales în mod selectiv cele mai vechi dovezi transmise de Comisie și a ignorat mai multe trimiteri din anii 2021-2022 utilizate în considerentele 474, 478 și 479 din regulamentul provizoriu, precum și trimiterea la Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind distorsiunile semnificative din economia Republicii Populare Chineze, care a fost publicat în aprilie 2024. Aceste trimiteri arată în mod clar că situația pieței chineze a ratingurilor de credit nu s-a schimbat în mod semnificativ în cursul perioadei de investigație. Aceste afirmații au fost, prin urmare, respinse.

(220)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul BYD a susținut că analiza evaluării ratingului de credit efectuată de Comisie nu a furnizat dovezi cu privire la motivul pentru care grupul BYD a fost retrogradat la un rating B. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor definitive.

(221)

Comisia a observat că, din cauza absenței unei evaluări a bonității de către instituțiile financiare creditoare chineze, astfel cum se menționează în considerentul 492 din regulamentul provizoriu, ea a efectuat o evaluare a ratingului de credit al Grupului BYD în considerentele 495-498 din regulamentul provizoriu.

(222)

La fel ca în cazurile anterioare, Comisia a redus ratingul AAA al Chinei la un rating BB, ținând seama de circumstanțele efective ale fiecărui grup. Însă acest rating implică un nivel relativ mic al datoriei. Astfel cum se demonstrează în considerentul 498 din regulamentul provizoriu, Grupul BYD a avut un raport datorii/participații foarte mare, de 0,78, pe baza conturilor consolidate ale Grupului BYD și ale BYD Finance. Întrucât un nivel al datoriei de aproape 80 % nu poate fi considerat mic, ratingul de credit a fost redus și mai mult la B. Calculul raportului menționat în considerentele 495-498 din regulamentul provizoriu a făcut parte din documentul de informare definitivă.

(223)

GC a contestat, în plus, retrogradarea Grupului BYD la ratingul B. Afirmația a fost respinsă deoarece GC a comparat ratingul unei anumite obligațiuni emise de Grupul BYD și de anumite societăți individuale. Informațiile furnizate de GC nu sunt comparabile. O anumită obligațiune emisă de o societate nu înseamnă că ratingul pentru obligațiunea respectivă se aplică și Grupului BYD ca atare. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(224)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul BYD a solicitat să primească criteriile sau metoda de clasificare a grupului BYD ca societate de rating B, argumentând că trebuie să existe norme standard recunoscute la nivel internațional sau general acceptate pentru a stabili diferitele ratinguri utilizate de Comisie. El a susținut, în plus, că metodologia utilizată de Comisie ar fi trebuit să facă parte din faptele esențiale care nu au fost divulgate.

(225)

Comisia a observat că nu există criterii specifice recunoscute la nivel internațional pentru a stabili diverse ratinguri. Fiecare agenție de rating are propria metodologie specifică, care nu este pusă la dispoziția publicului. Cu toate acestea, agențiile de rating respectă anumite principii generale, astfel cum a subliniat S&P în ghidul lor privind aspectele esențiale ale ratingului de credit: „Pentru a-și forma opiniile cu privire la riscul de credit, agențiile de rating utilizează, de regulă, analiști sau modele matematice sau o combinație a celor două. […] Un număr mic de agenții de rating de credit se concentrează aproape exclusiv pe date cantitative, pe care le încorporează într-un model matematic […] În ceea ce privește ratingul unei corporații sau al unei municipalități, agențiile care utilizează metoda care are la bază un analist desemnează, în general, un analist, adesea împreună cu o echipă de specialiști, pentru a prelua rolul dominant în evaluarea bonității entității. De regulă, analiștii obțin informații din rapoartele publicate, precum și din interviuri și discuții cu conducerea emitentului. Ele utilizează aceste informații și aplică raționamentul lor analitic pentru a evalua situația financiară, performanța de exploatare, politicile și strategiile de gestionare a riscurilor ale entității (37)”.

(226)

Același document evidențiază, în plus, că „analiza creditului unui emitent corporativ ia în considerare, de regulă, mulți factori financiari și nefinanciari, inclusiv indicatori esențiali în materie de performanță, influențele economice, de reglementare și geopolitice, atributele de conducere și de guvernanță corporativă, precum și poziția concurențială (38)”.

(227)

Comisia a utilizat aceleași principii ca cele aplicate de agențiile de rating de credit, astfel cum s-a evidențiat în cele două considerente precedente, pentru a formula o opinie cu privire la societățile incluse în eșantion. Într-adevăr, pe de o parte, Comisia a calculat și a interpretat o serie de indicatori financiari pentru fiecare grup de societăți inclus în eșantion. Astfel cum s-a menționat în considerentul 222 de mai sus, aceste rapoarte au făcut parte din documentul de informare definitivă. Pe de altă parte, Comisia a utilizat întregul set de informații transmise de societăți în cursul procesului de investigație, cum ar fi situațiile financiare, prospectele de obligațiuni, detaliile furnizate cu privire la operațiunile de finanțare și la situația pieței în ansamblul ei pentru a realiza o judecată analitică a situației financiare specifice a unei societăți, dar și a condițiilor economice, de reglementare și generale ale pieței în care ea își desfășoară activitatea.

(228)

În acest sens, Comisia a luat în considerare, prin urmare, contextul în care societățile își desfășoară activitatea în plus față de situația financiară specifică a BYD. Comisia a observat că societățile producătoare de BEV-uri își desfășoară activitatea într-un mediu de piață volatil și cu utilizare intensivă a capitalului, cu schimbări tehnologice și inovații rapide, cu o concurență acerbă între operatorii chinezi și în care întreprinderile trebuie să investească în mod continuu și să se adapteze la circumstanțele în schimbare ale pieței. Pe scurt, acest mediu este foarte asemănător cu un mediu în care debutează produse noi, care implică, de regulă, riscuri generale mai mari și, prin urmare, ar conduce la ratinguri de credit globale mai mici pentru societățile care își desfășoară activitatea pe piața respectivă.

(229)

În cele din urmă, Comisia observă că, potrivit S&P, un rating B corespunde unei situații în care o întreprindere este „mai vulnerabilă la condiții comerciale, financiare și economice nefavorabile, dar are în prezent capacitatea de a-și îndeplini angajamentele financiare” (39). Având în vedere indicatorii financiari specifici calculați pentru BYD, împreună cu riscurile mediului de piață în care el își desfășoară activitatea, Comisia își menține, prin urmare, poziția cu privire la ratingul de credit al BYD. Această afirmație a fost, prin urmare, respinsă.

(230)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a argumentat că a fost penalizat în mod incorect prin reducerea ratingului său de credit de la AAA la B.

(231)

Comisia a observat că, din cauza absenței unei evaluări a bonității de către instituțiile financiare creditoare chineze, astfel cum se menționează în considerentul 518 din regulamentul provizoriu, ea a efectuat o evaluare a ratingului de credit al Grupului Geely în considerentele 506-517 din regulamentul provizoriu.

(232)

Comisia a analizat indicatorii specifici de lichiditate pe termen scurt, inclusiv lichiditatea curentă medie, lichiditatea rapidă și lichiditatea imediată. Evaluarea a indicat că grupul s-a confruntat cu dificultăți legate de lichiditate pe termen scurt, ceea ce a condus la un profil de debitor cu risc crescut. În plus, Comisia a analizat datoriile pe termen lung utilizând indicatori precum gradul de îndatorare și raportul între datorii și participații, concluzionând că grupul își finanțează activitatea în principal prin îndatorare.

(233)

Având în vedere problemele de lichiditate pe termen scurt identificate și dependența grupului de finanțarea prin îndatorare, Comisia a concluzionat că ratingul de credit AAA acordat grupului era nejustificat, acest trebuind să fie mai degrabă BB.

(234)

În plus, în considerentele 510-512 din regulamentul provizoriu, Comisia a identificat riscuri suplimentare asociate Grupului Geely. Printre aceste riscuri s-au numărat emiterea de obligațiuni pentru restructurarea datoriilor, contractarea de împrumuturi în mod specific pentru a le înlocui pe cele existente și un acord de conversie a creanțelor în acțiuni.

(235)

Pentru a ține seama de expunerea sporită la risc cu care se confruntă băncile, în special din cauza problemelor de lichiditate și a dificultăților legate de finanțare atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, Comisia a redus ratingul de risc cu o treaptă și a optat pentru utilizarea obligațiunilor corporative B (în loc de BB) ca bază pentru determinarea valorii de referință bazate pe piață. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(236)

GC a contestat și retrogradarea Grupului Geely la ratingul B. Comisia a observat că GC a furnizat în sprijinul acestui argument doar o referință constând într-un site de internet care menționa un rating de credit care susținea acest argument, din care nu a fost posibil să se stabilească cu certitudine dacă se referea la anumite societăți individuale sau la grup în ansamblu. În plus, din informațiile furnizate nu reieșea în mod clar la ce perioadă se referea ratingul. Mai mult, ratingul menționat pe site-ul de internet respectiv pentru Grupul Geely era BBB- cu perspectivă negativă. Aceste informații indică denaturarea ratingului de credit în China, unde grupul a primit ratingul AAA, care nu este foarte diferit de ratingul BB standard utilizat de Comisie. Din cauza lipsei de informații și a argumentelor nefundamentate, Comisia a respins afirmația.

(237)

În urma comunicării constatărilor definitive, Grupul Geely a susținut că Comisia nu a luat în considerare faptul că una dintre societățile grupului, Genius Auto Finance Co. Ltd („GAF”), a primit un rating de credit AAA din partea S&P. Comisia a observat că ratingul de credit la care se referea grupul a fost acordat fiduciarului titlului de valoare de tip TGA și anume, Shanghai International Trust Co. Ltd., nu societății GAF (furnizorul de servicii al creditului ipotecar asigurat cu TGA). Prin urmare, argumentul a fost respins.

(238)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul SAIC a argumentat că a fost penalizat în mod incorect, pe de o parte, prin retrogradarea lui de la un rating de credit AAA la un rating de credit B și, în al doilea rând, prin aplicarea marjei la rata de referință a împrumuturilor practicată de Banca Populară a Chinei („BPC”) [sau la rata primară a împrumuturilor practicată de Centrul național de finanțare interbancară („NIFC”)] la data acordării împrumutului și pe durata fiecărui împrumut în cauză, mai degrabă decât la rata aplicabilă grupului SAIC.

(239)

În absența unei evaluări a bonității de către instituțiile financiare creditoare chineze, astfel cum se menționează în considerentul 518 din regulamentul provizoriu, Comisia a evaluat ratingul de credit al Grupului SAIC în considerentele 519-527 din regulamentul provizoriu. În aceste considerente, ea a evaluat mai întâi anumiți indicatori referitori la profitabilitate, lichiditatea curentă medie, lichiditatea rapidă, lichiditatea imediată, gradul de îndatorare și raportul între datorii și participații și a considerat că acești indicatori nu justifică presupusul rating AAA menționat în considerentul 524 din prezentul regulament și în considerentul 238 din regulamentul provizoriu, ci mai degrabă un rating BB. În plus, astfel cum se menționează în considerentele 522 și 523, anumiți producători-exportatori de BEV-uri din cadrul Grupului SAIC au fost nevoiți să recurgă la conversii ale creanțelor în acțiuni sau la injecții de participații pentru a asigura continuarea sustenabilă a operațiunilor lor. În plus, Comisia a observat, în plus, că grupul a contractat împrumuturi cu scopul specific de a înlocui împrumuturile existente. Pe această bază, Comisia a decis să retrogradeze Grupul SAIC de la BB la B pentru a reflecta riscurile suplimentare legate de problemele sale financiare și în materie de lichiditate.

(240)

În plus, Comisia a considerat că Grupul SAIC nu a fost penalizat în mod incorect. Pentru a evalua nivelul subvenției pe care el a primit-o, Comisia a comparat dobânzile care trebuiau plătite în perioada de investigație, astfel cum au fost raportate de Grupul SAIC, cu dobânda pe care ar fi trebuit să o plătească pe o piață nedenaturată, dacă s-ar fi aplicat un rating de credit nedenaturat.

(241)

În acest sens, Comisia a utilizat LPR, și anume rata de referință formată de principalele bănci chineze care au cotat ratele efective ale împrumuturilor acordate clienților de cea mai înaltă calitate, ținând seama de costul fondurilor, de oferta și cererea de pe piață, de primele de risc și de alți factori (40). Având în vedere că Grupul SAIC a beneficiat de rate ale dobânzii mai avantajoase decât rata medie oferită clienților de cea mai înaltă calitate utilizată pentru formarea LPR, Comisia a considerat că baza pentru o valoare de referință nedistorsionată ar trebui stabilită cel puțin la nivelul LPR. Într-o a doua etapă, pentru a reflecta bonitatea Grupului SAIC, s-a aplicat o marjă bazată pe diferența dintre ratingul de credit AA și B, astfel cum s-a explicat în considerentul 504 din regulamentul provizoriu.

(242)

GC a contestat, în plus, retrogradarea Grupului SAIC la ratingul de credit B. Comisia a observat că, în sprijinul acestui argument, GC a furnizat o referință constând într-un site de internet care menționa un rating de credit al unui producător important de produse de cofetărie și patiserie din America Latină. Comisia nu a înțeles legătura dintre ciocolata argentiniană și industria BEV-urilor din China. Prin urmare, Comisia a respins acest argument.

(243)

Pe această bază, această afirmație a fost respinsă. În absența oricărei alte afirmații în acest sens, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 474-481 și 491-527 din regulamentul provizoriu.

(244)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a susținut că valoarea avantajului generat de împrumuturile în valută nu ar fi trebuit să fie alocată numai pe baza cifrei de afaceri la export a produsului care face obiectul investigației („POI”), ci pe baza cifrei de afaceri totale la export. În urma comunicării constatărilor definitive, SAIC a furnizat argumente suplimentare, susținând că Comisia dispunea de suficiente informații verificate la dosar în ceea ce privește cifra de afaceri realizată la export din vânzările în Uniune și în afara Uniunii. El a remarcat, în plus, că în contractele de împrumut nu se specifică scopul sau utilizarea acestor împrumuturi. În schimb, contractele indicau că se refereau doar la capitalul circulant. Prin urmare, aceste împrumuturi în valută ar fi trebuit să fie tratate ca împrumuturi în CNY și să fie alocate pe baza cifrei de afaceri totale a grupului.

(245)

Comisia a acceptat afirmația privind alocarea valorii avantajelor generate de împrumuturi în valută și a revizuit calculul în consecință. În absența unor tranzacții în valută referitoare la alte elemente decât vânzările de produse finite, Comisia a considerat că împrumuturile în valută se refereau exclusiv la activitățile de vânzare la export.

(246)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul SAIC a susținut că un număr de împrumuturi între societăți în CNY ar fi trebuit eliminate din calculul subvenției. În consecință, Grupul SAIC a sugerat o metodă de calcul modificată în ceea ce privește valoarea subvenției.

(247)

Această afirmație a fost acceptată parțial în măsura în care Comisia a avut la dispoziție dovezi justificative. Dovezile justificative privind datoriile pe termen lung scadente în termen de un an ale unei societăți din Grupul SAIC, care au fost furnizate de Grupul SAIC în cadrul observațiilor sale, au condus, în plus, la identificarea unei finanțări preferențiale sub formă de obligațiuni care anterior nu fusese cunoscută de Comisie. Calculul valorii subvenției a fost revizuit în consecință.

(248)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul SAIC a susținut că un împrumut interbancar acordat de o societate din grupul SAIC a fost fundamental diferit de împrumuturi și, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie tratat ca atare. Totuși, în cazul în care Comisia ar trata în continuare acest credit interbancar ca fiind similar unui împrumut, rata de referință aplicabilă a dobânzii ar trebui să fie cea pentru împrumuturile pe termen scurt cu termen de trei luni începând din decembrie 2022 (adică 3,65 %), deoarece termenul creditării interbancare pentru societățile de finanțare auto a fost plafonat din punct de vedere legal la trei luni.

(249)

Comisia a respins afirmația Grupului SAIC și consideră că accesul societății la creditare interbancară în cadrul Grupului SAIC cu rate ale dobânzii excepțional de mici constituie o finanțare preferențială. În consecință, Comisia a considerat că acest credit interbancar este similar unui împrumut. În absența oricăror alte informații furnizate de Grupul SAIC cu privire la creditul interbancar sau la posibila existență a altor împrumuturi similare, Comisia continuă să se bazeze pe datele disponibile pentru a evalua avantajul legat de aceste credite interbancare.

(250)

În absența altor observații cu privire la tipurile de împrumuturi, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 482-485 din regulamentul provizoriu.

(251)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că Comisia nu a efectuat o analiză adecvată a specificității pentru diversele presupuse programe de finanțare preferențială care să arate că există o limitare „neambiguă” și „clară” a accesului la presupusa subvenție în cauză, o limitare care „exprimă în mod distinct tot ceea se urmărește; a nu lasă nimic în formă implicită sau sugerată” (41).

(252)

GC a mai adăugat că, în mod constant, Comisia nu a precizat care parte din documentele în cauză impune acordarea explicită de finanțare preferențială producătorilor de BEV-uri.

(253)

GC a susținut, în plus, că Comisia nu a demonstrat nicio limitare explicită a presupuselor împrumuturi preferențiale acordate anumitor întreprinderi sau sectoare, deoarece împrumuturile preferențiale nu vizau un grup suficient de limitat, în sensul că presupusa subvenție nu s-a limitat doar la industria BEV-urilor, ci la așa-numitele industrii „încurajate”.

(254)

Astfel cum se prevede în considerentul 486 din regulamentul provizoriu, mai multe documente juridice, care vizează în mod expres întreprinderile din sectorul BEV-urilor, îndrumă instituțiile financiare să acorde împrumuturi la rate preferențiale industriei BEV-urilor. În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din regulamentul de bază, nu este necesar ca subvenția să se limiteze doar la industria BEV-urilor pentru a fi considerată specifică, ci este suficient ca accesul la subvenție să fie limitat în mod expres la anumite întreprinderi. Grupul industriilor încurajate este considerat a avea un caracter limitat în mod expres. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(255)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a reiterat faptul că Comisia nu și-a justificat constatarea cu privire la specificitate pe baza unor dovezi pozitive și s-a bazat pe documente care „se presupune” că demonstrează că instituțiile financiare „oferă finanțare preferențială numai unui număr limitat de întreprinderi sau industrii care respectă politicile relevante ale GC”. Mai precis, el a susținut că industriile încurajate, luate în ansamblu, nu constituie un segment al economiei suficient de distinct pentru a constitui „anumite industrii” în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și al articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Acordul SMC. În special, GC a susținut că amploarea așa-numitelor industrii „încurajate” are ca rezultat faptul că presupusele subvenții sunt disponibile pe scară largă în întreaga economie a Chinei, astfel încât, în mod logic, ele nu pot fi considerate ca fiind specifice în mod explicit. GC a susținut, în plus, că Comisia nu a demonstrat că o astfel de specificitate era „lipsită de ambiguitate” și „clară” (42) și că documentele pe care s-a bazat Comisia (a se vedea considerentul 254 din prezentul regulament) erau fie irelevante pentru industria BEV-urilor, fie fără caracter obligatoriu.

(256)

Comisia a considerat că setul de documente menționate în considerentul 486 din regulamentul provizoriu, cum ar fi articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile (puse în aplicare de Banca Populară a Chinei) și articolul 34 din Legea bancară, constituie dovezi pozitive care demonstrează în mod clar și lipsit de ambiguitate că acordarea de finanțare preferențială a fost specifică industriei BEV-urilor. În plus, astfel cum s-a explicat deja în considerentele 253 și 254 din prezentul regulament, Comisia a considerat că documentele pe care s-a bazat limitau în mod explicit acest program la anumite întreprinderi și nu sunt disponibile pe scară largă în întreaga economie chineză. De fapt, Comisia a observat că industria BEV-urilor este o industrie încurajată și că un astfel de statut nu este disponibil în general, în sensul că este limitat la un număr restrâns de industrii, care sunt enumerate într-un catalog desemnat, astfel cum s-a explicat în considerentul 711 din regulamentul provizoriu. În plus, industria BEV-urilor este, totodată, un sector pentru care au fost concepute planuri multianuale naționale sau subnaționale dedicate, indicând astfel în mod clar că nu este o industrie oarecare, ci o industrie care este vizată de un tratament preferențial în viziunea GC și că acest statut va fi însoțit de anumite politici preferențiale, astfel cum se precizează în diferitele documente de politică menționate în secțiunea 3.2 din regulamentul provizoriu. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(257)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a făcut referire și la faptul că Comisia a solicitat GC să transmită chestionare instituțiilor financiare relevante și a susținut că colectarea de informații ar trebui să fie efectuată de autoritatea de investigație, iar sarcina nu ar trebui transferată părților respondente. În plus, GC a susținut că nu se poate prezuma că o întreprindere a beneficiat de un avantaj „exclusiv pe baza unei prezumții negative, pe baza lipsei de informații care să permită să se constate contrariul, în cazul în care nu există alte dovezi de natură să stabilească în mod pozitiv existența efectivă a unui astfel de avantaj”.

(258)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 129 din prezentul regulament, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice pe care Comisia le-a pregătit la toate instituțiile financiare relevante din motive de conveniență administrativă și bună administrare, în vederea obținerii mai eficace a informațiilor. O astfel de solicitare nu poate fi, în niciun caz, echivalentă cu transferarea responsabilității colectării de informații. Prin faptul că nu a cooperat, GC nu a permis Comisiei să evalueze documente suplimentare care ar fi demonstrat absența specificității, quod non, astfel încât Comisia a trebuit să se bazeze pe informațiile din dosar în sprijinul concluziilor sale. Un astfel de raționament juridic nu este echivalent cu o prezumție negativă, întrucât Comisia s-a bazat pe elementele de la dosar, având în vedere refuzul GC de a coopera, ceea ce contrastează cu comportamentul său în investigațiile anterioare în care instituțiile financiare au cooperat și au permis Comisiei să își continue activitatea de investigare, să colecteze și să verifice informațiile pe care le-a considerat necesare în ceea ce privește industria BEV-urilor și, în special, producătorii incluși în eșantion. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(259)

GC a susținut, în plus, că Comisia ar fi trebuit să evalueze specificitatea pentru fiecare dintre presupusul program sau instrument pe care l-a vizat cu măsuri compensatorii și că Comisia nu poate stabili că diversele forme de finanțare sunt specifice, din cauză că părțile interesate nu au furnizat dovezi contrare. El a mai susținut că părțile interesate au arătat că aceste instrumente sunt disponibile pentru toate entitățile din toate sectoarele economiei chineze.

(260)

Astfel cum s-a arătat în diversele secțiuni din regulamentul provizoriu, Comisia a evaluat specificitatea fiecărui program pe care l-a vizat cu măsuri compensatorii pe baza unor dovezi pozitive care nu au fost contrazise de nicio afirmație fundamentată prezentată de vreo parte. Afirmația potrivit căreia părțile interesate au arătat că aceste instrumente erau disponibile pentru toate entitățile din toate sectoarele economiei chineze a fost considerată vagă și nefondată. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse. În absența altor observații privind specificitatea, au fost confirmate concluziile formulate în considerentul 486 din regulamentul provizoriu.

(261)

În urma comunicării constatărilor provizorii și definitive, GC a susținut că Comisia a recurs la o valoare de referință din afara țării fără a furniza suficiente dovezi care să ateste că piața din China este denaturată și că această denaturare face ca ratele naționale să fie inutilizabile ca referință, în concordanță cu jurisprudența aplicabilă a OMC (43).

(262)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație și a argumentat că afirmația GC era vagă, întrucât se referea la valorile de referință utilizate pentru finanțarea preferențială în general, dar se referea și la liniile de credit în particular (considerentul 117 din regulamentul provizoriu). În plus, Comisia a evidențiat din nou că GC pare să ignore faptul că valoarea de referință utilizată pentru împrumuturile în CNY, injecțiile de capital, obligațiunile și ordinele de acceptare bancare s-a bazat pe o valoare de referință chineză, și anume LPR. Singura parte a valorii de referință din afara țării a constat în prima de risc de credit adăugată la LPR. În acest context, Comisia a furnizat dovezi ample în secțiunea 3.5.1.10 din regulamentul provizoriu arătând că ratingurile de credit și, prin urmare, primele de risc de credit, au fost distorsionate în RPC, ceea ce le-a făcut inutilizabile pentru stabilirea unei valori de referință.

(263)

În ceea ce privește analiza existenței distorsiunilor în RPC, Comisia a făcut trimitere și la considerentul 471 din regulamentul provizoriu, confirmând existența unui cadru normativ, și la considerentul 473 din regulamentul provizoriu, concluzionând că toate instituțiile financiare (inclusiv instituțiile financiare private) care își desfășoară activitatea în China sub supravegherea NFRA au fost însărcinate sau îndrumate de stat să urmeze politici guvernamentale și să acorde împrumuturi la rate preferențiale industriei BEV-urilor. În orice caz, în lipsa unei cooperări depline din partea niciunei instituții financiare cooperante, nu a putut fi stabilită nicio altă valoare de referință. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(264)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut, în plus, că Comisia nu a răspuns la observațiile sale cu privire la alegerea unei marje relative mai degrabă decât a unei marje absolute pentru a stabili diferența dintre obligațiunile corporative cu rating AA și cele cu rating B. În conformitate cu observațiile furnizate în urma comunicării constatărilor provizorii, GC a argumentat că utilizarea unei marje relative nu a avut niciun sens din punct de vedere economic și că Comisia nu a explicat modul în care adăugarea marjei relative aproximează un „împrumut comercial comparabil pe care societatea l-ar putea obține în mod efectiv de pe piață” în sensul articolului 14 litera (b) din Acordul SMC; și de ce Comisia a considerat că nu sunt necesare ajustări ale valorii de referință în ceea ce privește adăugarea marjei (relative).

(265)

Comisia a observat, în primul rând, că GC a făcut doar câteva afirmații generale cu privire la utilizarea marjei relative în cadrul comunicării constatărilor provizorii. El nu a menționat motivele pentru care marja relativă este considerată ilogică din punct de vedere economic, motivele pentru care o marjă absolută este mai adecvată sau ajustările valorii de referință pe care le-ar considera necesare. În plus, GC nu a furnizat nicio dovadă pentru a-și susține afirmațiile sau pentru a respinge poziția Comisiei.

(266)

În ceea ce privește utilizarea marjei relative ca atare, Comisia a evidențiat în mod clar, în considerentul 490 din regulamentul provizoriu, că a urmat aceeași metodologie de calcul pentru finanțarea preferențială prin împrumuturi stabilită în investigația antisubvenție privind foliile convertoare de aluminiu originare din RPC, precum și în investigația antisubvenție privind produsele plate din oțel laminate la cald originare din RPC, în investigațiile antisubvenție privind anvelopele originare din RPC, privind anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din RPC și privind cablurile din fibre optice originare din RPC și a precizat trimiterile relevante la aceste regulamente, în care justificarea utilizării marjei relevante a fost explicată pe larg. Aplicarea acestei metodologii de calcul pentru fiecare grup individual de societăți incluse în eșantion a fost explicată mai detaliat în comunicarea specifică adresată societăților individuale. GC nu a furnizat niciun argument nou care ar fi justificat o modificare a practicii de lungă durată a Comisiei privind utilizarea marjei relative.

(267)

Cu toate acestea, din motive de integralitate, Comisia reamintește GC că, în principiu, scopul marjei relative a fost de a construi o primă de risc de credit pentru fiecare societate, care să fie aplicată ratei fără risc pentru a se ajunge la o rată de referință a dobânzii. În acest context, ea reamintește următoarele observații formulate în legătură cu sensul economic al marjei relative și cu faptul că aceasta aproximează un împrumut comercial, în considerentul 256 din regulamentul definitiv al investigației antisubvenție privind anvelopele originare din RPC:

(268)

GC nu a furnizat niciun element care să justifice o reexaminare a acestor observații și nici Comisia nu a identificat elemente noi în cadrul prezentei investigații care să conducă la o modificare a evaluării precedente efectuate de ea.

(269)

În cele din urmă, afirmația GC potrivit căreia nu au fost efectuate ajustări ale marjei relative este incorectă. Într-adevăr, rata LPR chineză este utilizată ca punct de plecare pentru calcul. În plus, utilizarea marjei relative reflectă modificările condițiilor de piață subiacente specifice fiecărei țări care nu sunt exprimate atunci când se urmează logica unei marje absolute, astfel cum s-a explicat în considerentul 267 de mai sus. În plus, considerentele 504, 516 și 526 din regulamentul provizoriu evidențiază în mod clar că marja relativă a fost determinată individual pentru fiecare împrumut acordat grupului de societăți, în funcție de data la care a fost acordat împrumutul și de durata împrumutului în cauză. Prin urmare, specificitățile fiecărui împrumut individual au fost și ele luate în considerare la utilizarea marjei relative. În consecință, afirmațiile GC au fost respinse.

(270)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a argumentat că Comisia a confundat obligația sa de a stabili existența unei contribuții financiare din partea unui guvern cu existența unui avantaj prin intermediul unei astfel de contribuții financiare pe motiv că există o diferență între suma pe care beneficiarul o plătește și ceea ce ar trebui plătit pentru un împrumut comercial comparabil pe care societatea l-ar putea obține de pe piață.

(271)

Comisia a considerat că a stabilit existența unei contribuții financiare și existența unui avantaj atunci când a evaluat această schemă. În particular, considerentul 487 din regulamentul provizoriu a definit baza pe care producătorii de BEV-uri au primit un avantaj bazat pe diferența dintre valoarea dobânzii pe care societatea a plătit-o pentru împrumutul preferențial și suma pe care societatea ar fi plătit-o pentru un împrumut comercial comparabil, pe care societatea l-ar fi putut obține de pe piață. În ceea ce privește contribuția financiară, Comisia a considerat că acordarea de finanțare preferențială prin împrumuturi sau alte instrumente financiare a constat într-o contribuție financiară pentru GC deoarece instituțiile financiare care acționează în calitate de organisme publice sau care au primit sarcini/îndrumări din partea GC au aplicat o rată a dobânzii sau o taxă mai mare pentru societățile care își desfășoară activitatea într-un alt sector decât sectorul BEV-urilor sau într-un alt sector încurajat care beneficiază de un tratament favorabil similar. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(272)

Grupul Geely a susținut că Comisia nu ar trebui să utilizeze datele privind obligațiunile corporative pentru a stabili o valoare de referință pentru împrumuturi, având în vedere diferențele semnificative legate de riscurile asociate, de tranzacționabilitate, de perioadele și condițiile de rambursare (inclusiv opțiunile de rambursare anticipată) și de restructurarea datoriilor. El a susținut că aceste diferențe conduc la diferențe în ceea ce privește ratele dobânzii.

(273)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația Grupului Geely pe motiv că nu a utilizat obligațiuni corporative pentru a stabili o valoare de referință pentru împrumuturi. În schimb, astfel cum s-a explicat în considerentul 526 din regulamentul provizoriu, Comisia s-a bazat pe un coș de obligațiuni corporative AA și B pentru a stabili marja care trebuie adăugată la rata de referință a împrumuturilor practicată de BPC sau, după data de 20 august 2019, la rata primară a împrumuturilor anunțată de NIFC pentru a stabili o rată a dobânzii nedistorsionată bazată pe principii de piață liberă. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(274)

Grupul Geely a susținut că au existat erori specifice legate de calcularea împrumuturilor pentru anumite societăți din cadrul grupului. Comisia a recunoscut această afirmație și, ulterior, a revizuit calculul.

(275)

În absența altor observații privind calcularea valorii subvenției, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 487-490 din regulamentul provizoriu.

(276)

Concluziile formulate în considerentele 528-529 din regulamentul provizoriu au fost confirmate, iar ratele de subvenționare stabilite definitiv în legătură cu finanțările preferențiale prin împrumuturi care au fost acordate în cursul perioadei de investigație grupurilor de societăți incluse în eșantion au fost de:

Finanțare preferențială: împrumuturi

(277)

Grupul BYD a contestat evaluarea efectuată de Comisie privind liniile de credit, argumentând că atât băncile chineze, cât și cele internaționale, care au furnizat linii de credit societăților din cadrul Grupului BYD (situate atât în China, cât și în afara Chinei) nu au perceput comisioane de deschidere.

(278)

Totuși, dovezile transmise de Grupul BYD, care au constat în contracte de linii de credit încheiate cu instituții străine pentru societăți din Grupul BYD situate în afara Chinei, au demonstrat că fie comisioanele, comisioanele de contractare și taxele de modificare făceau parte din contracte, fie banca nu percepea comisioane de angajament pentru că nu oferea angajamente de a acorda finanțare pentru societate. Prin urmare, dovezile suplimentare transmise de Grupul BYD au arătat că în mod normal se plătea un comision de angajament pentru angajamentul unor bănci de a rezerva fonduri pentru clienții lor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(279)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul BYD a contestat analiza efectuată de Comisie, reiterând faptul că nu au fost percepute comisioane pentru gestionarea/deschiderea liniilor de credit și că, în schimb, Comisia s-a concentrat asupra a ceea ce se referea la operațiunile bancare ulterioare, cum ar fi împrumuturile.

(280)

Comisia a reamintit că, în primul rând, astfel cum s-a explicată în considerentul 530 din regulamentul provizoriu, scopul unei linii de credit este de a stabili o limită de împrumut pe care societatea o poate utiliza în orice moment pentru a-și finanța operațiunile curente, prin împrumuturi pe termen scurt, ordine de acceptare bancare etc., astfel încât finanțarea capitalului circulant să fie flexibilă și disponibilă imediat atunci când este necesar. Ca atare, împrumuturile reprezintă într-adevăr una dintre operațiunile bancare legate de liniile de credit. În al doilea rând, Comisia nu a fost de acord cu afirmația potrivit căreia nu au fost percepute comisioane pentru liniile de credit, întrucât, dintre cele trei documente transmise, unul menționa în mod clar un comision care trebuia plătit, un altul se referea la un alt contract cu termen de credit și, prin urmare, societatea nu a transmis o documentație completă, iar al treilea se referea la o linie de credit neangajată. În consecință, Comisia a respins aceste afirmații.

(281)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Geely a susținut, în plus, că existența unei linii de credit nu era necesară atunci când se contractează împrumuturi individuale. În absența unor dovezi justificative în acest sens, această afirmație a fost respinsă. În absența altor observații cu privire la evaluarea generală a liniilor de credit, au fost confirmate concluziile formulate în considerentul 530 din regulamentul provizoriu.

(282)

În absența unor observații cu privire la constatările investigației, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 531-533 din regulamentul provizoriu.

(283)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul BYD a afirmat că liniile de credit nu sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece toate întreprinderile din China, indiferent de tipul industriei în care operează, sunt în egală măsură eligibile pentru obținerea de linii de credit, iar Decizia nr. 40 nu conține nicio exprimare vizând limitarea accesului la linii de credit.

(284)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația Grupului BYD potrivit căreia liniile de credit nu sunt specifice. În acest sens, Comisia a remarcat că Grupul BYD nu a reușit să demonstreze că societățile din RPC pot beneficia în egală măsură de condițiile preferențiale observate în ceea ce privește industria BEV-urilor. În plus, întrucât liniile de credit sunt legate în mod intrinsec de alte tipuri de creditare preferențială, cum sunt împrumuturile, și întrucât ele fac parte din sprijinul sub formă de credit acordat în mod specific industriilor încurajate, analiza specificității pentru împrumuturi descrisă în secțiunea 3.5.2.2 din regulamentul provizoriu se aplică și liniilor de credit. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(285)

În absența altor observații privind specificitatea, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 534-535 din regulamentul provizoriu.

(286)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul SAIC a susținut că ar fi trebuit utilizată o valoare de referință alternativă în ceea ce privește comisioanele aplicabile liniilor de credit ale grupului SAIC, întrucât cele menționate în considerentul 537 din regulamentul provizoriu erau inadecvate. În opinia Grupului SAIC, utilizarea ratelor practicate de Metrobank din Regatul Unit nu a fost adecvată, deoarece ele erau rate aplicate liniilor de credit mai mici de 60 000 GBP, în timp ce liniile de credit ale entităților din Grupul SAIC erau de până la câteva miliarde de euro, prin urmare nu erau comparabile cu împrumuturile obținute de Grupul SAIC. Grupul Geely a susținut, în plus, că valoarea de referință utilizată nu era adecvată. În urma comunicării constatărilor definitive, grupul BYD a susținut că Comisia s-a bazat în mod necorespunzător pe liniile de credit în GBP emise de o bancă mică pentru a concluziona că absența comisioanelor percepute pentru deschiderea liniilor de credit de către băncile din China constituie o subvenție.

(287)

GC a susținut că valoarea de referință din afara țării utilizată de Comisie a fost nerezonabil de mare (între 1,25 % și 1,75 %) în comparație cu alte informații disponibile public (între 0,25 % și 1 %) (45). În urma comunicării constatărilor provizorii și definitive, GC a considerat că dimensiunea băncii și a liniei de credit selectate (până la 60 000 GBP) a fost problematică. El a susținut, în plus, că societățile nu operau cu GBP. În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut, în plus, că articolul 14 litera (b) din Acordul SMC impunea autorității de investigație să ajusteze valoarea de referință pentru a aproxima împrumutul comercial comparabil acordat de un guvern (46). GC a făcut referire, în plus, la informațiile disponibile public (47) care ar arăta rate aplicabile mai mici, precum și la un eșantion de bănci care ar percepe comisioane de angajament sau de acordare care variază, de obicei, între 0,25 % și 1 %. În plus, GC a susținut că ratele de referință utilizate în prezenta investigație au fost în mod nejustificat mai mari decât în investigațiile anterioare și că Comisia nu a explicat de ce aceste rate au fost mai mari decât în investigațiile anterioare.

(288)

Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile de mai sus. Informațiile subiacente referitoare la valoarea de referință utilizată în prezenta investigație nu prevăd un comision diferit în funcție de valoarea liniei de credit. În ceea ce privește ratele menționate de GC, acestea nu au fost susținute de informații originale provenite de la bănci specifice sau care să indice anumite condiții. În plus, valoarea de referință utilizată în prezenta investigație a fost în conformitate cu valorile de referință utilizate în investigațiile anterioare pentru care nu a fost stabilită nicio limită superioară și care proveneau de la o bancă internațională majoră (48). Prin urmare, afirmațiile au fost respinse. Comisia a considerat, în plus, că valoarea de referință pe care a utilizat-o reflecta suficient condițiile financiare pe baza cărora ar fi acordată o linie de credit în condiții normale de piață în țara în care își desfășurau activitatea societățile. În orice caz, GC nu a furnizat informații suplimentare cu privire la ajustările care ar fi fost necesare sau la motivele specifice pentru efectuarea unei astfel de ajustări.

(289)

În ceea ce privește informațiile disponibile public, Comisia a considerat că GC nu a indicat în mod clar elemente specifice în site-ul de internet la care a făcut referire. În orice caz, informațiile conținute în site-ul de internet și furnizate în sprijinul acestei afirmații nu au fost considerate concludente, deoarece se refereau la comisioane de contractare/angajament de până la 4-5 % și/sau se refereau la un comision de angajament aplicabil într-o așa-numită „perioadă de grație”, fără a furniza informații suplimentare cu privire la ce ar corespunde unei astfel de perioade de grație.

(290)

Comisia nu a considerat că valoarea de referință utilizată era nejustificat de mare. De fapt, ea a fost foarte apropiată de cea utilizată în investigațiile anterioare și s-a bazat pe informații disponibile public. Faptul că producătorii de BEV-uri nu operează în GBP nu a fost considerat relevant pentru caracterul adecvat al valorii de referință alese, pentru care contează doar condițiile de piață oferite pentru a împrumuta bani (indiferent de monedă). În orice caz, având în vedere rata dobânzii LIBOR aplicabilă în PI, care a fost mai mică decât o rată comparabilă aplicabilă în RPC, o astfel de valoare de referință a fost considerată prudentă. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(291)

GC a adăugat că Comisia nu a justificat modul în care valoarea de referință selectată a aproximat o linie de credit disponibilă pentru principalele societăți chineze producătoare de automobile și că ea este deconectată de condițiile de piață predominante din RPC. GC a mai susținut că societățile mari, cum sunt cele producătoare de BEV-uri, pot, de obicei, să negocieze comisioane mai favorabile. În absența unor dovezi justificative, această afirmație a fost respinsă.

(292)

GC a susținut, în plus, că în China este o practică obișnuită ca băncile să nu perceapă comisioane pentru liniile de credit decât dacă se contractează credite și dacă împrumuturile sunt acordate în temeiul lor. În acest sens, el a făcut referire la articolul 1.1 din Circulara Comisiei de reglementare a sectorului bancar și de asigurări din China, a Ministerului Industriei și Tehnologiei Informației, a Comisiei naționale pentru dezvoltare și reformă, a Ministerului Finanțelor, a Băncii Populare a Chinei și a Administrației de Stat pentru Reglementarea Pieței privind reglementarea suplimentară a comisioanelor de creditare și finanțare pentru reducerea costurilor globale de finanțare pentru întreprinderi, conform căreia „[nu se percepe niciun comision de administrare a fondurilor] [pentru veniturile din credite transferate, dar încă neutilizate de întreprindere]”. GC a făcut referire și la răspunsurile date de Zhihu, în care se afirmă că „nu se percep comisioane pentru liniile de credit”.

(293)

Comisia nu a fost de acord cu această constatare și a făcut trimitere la site-ul de internet Băncii Chinei, indicând perceperea de comisioane pentru existența liniilor de credit (49) în perioada de investigație. Pe această bază, Comisia a respins și afirmația GC care indică instrucțiuni de a nu percepe comisioane de administrare a fondurilor. În orice caz, GC nu a furnizat dovezi care să ateste că „comisioanele de administrare a fondurilor” corespund comisioanelor de contractare sau de reînnoire. În cele din urmă, afirmația referitoare la Zhihu a fost nefondată și lipsită de legitimitate. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(294)

În absența altor observații, au fost confirmate considerentele 536-538 din regulamentul provizoriu.

(295)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC și Grupul Geely au indicat că ordinele de acceptare bancare nu reprezintă o formă de finanțare preferențială care ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii. Ei au susținut că ordinele de acceptare bancare permit societăților să „cumpere pe credit” de la vânzătorul de bunuri cu o garanție atașată. Ei au susținut că băncile au oferit o garanție pentru plata cumpărătorului, dar nu și finanțare. GC a susținut, în plus, că, în cazul în care Comisia ar constata că această operațiune constituie o subvenție, ar trebui să calculeze avantajul numai pentru furnizarea garanției, astfel cum se prevede în condițiile băncilor privind ordinele de acceptare bancare (50).

(296)

GC a mai susținut că Comisia s-a bazat pe constatările investigațiile anterioare care nu se suprapun (51) și nu a stabilit că ordinele de acceptare bancare din China conduc la o finanțare preferențială pentru producătorii de BEV-uri și că Comisia a ignorat faptul că ordinele de acceptare bancare funcționează diferit de la o țară la alta.

(297)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. Ea a susținut că, în lipsa cooperării din partea instituțiilor financiare chineze, Comisia a fost nevoită să recurgă la datele disponibile. În acest context, Comisia a trebuit să se bazeze parțial pe constatările necontestate din investigațiile anterioare, inclusiv pe cele referitoare la presupusele diferențe dintre țări. În orice caz, Comisia s-a bazat și pe datele colectate în cadrul prezentei investigații, în care a concluzionat că sistemul de acceptare bancară instituit în RPC a oferit tuturor producătorilor-exportatori incluși în eșantion o finanțare gratuită a operațiunilor lor curente, ceea ce a conferit un avantaj pasibil de măsuri compensatorii, astfel cum se arată în considerentele 562-566 din regulamentul provizoriu. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(298)

GC a susținut, în plus, că Comisia nu a luat în considerare sistemul de compensare a acceptării bancare instituit cu diferite bănci, prezentat în considerentul 557 din regulamentul provizoriu. În absența prezentării de către GC sau de către producătorii-exportatori incluși în eșantion a unor elemente noi în această privință, această afirmație a fost respinsă.

(299)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a susținut că nu a fost conferit niciun avantaj prin acceptările bancare, având în vedere procentul depozitelor sau al gajurilor echivalente față de bănci, și a solicitat Comisiei să revizuiască calculul avantajului, argumentând că depozitele sau gajurile furnizate de Grupul BYD băncilor, și veniturile din dobânzi care decurg din acestea, au compensat integral riscurile și costurile dobânzilor suportate de bănci, neconferind astfel niciun avantaj.

(300)

După cum a concluzionat Comisia în investigațiile anterioare (52), ar trebui remarcat în primul rând că este o practică obișnuită ca băncile să solicite garanții și asigurări de la clienții lor atunci când acordă finanțare. În plus, ar trebui remarcat faptul că astfel de garanții sunt utilizate pentru a se asigura faptul că producătorul-exportator își va exercita responsabilitatea financiară față de bancă, și nu față de furnizor. Investigația a arătat, în plus, că aceste garanții nu sunt solicitate în mod sistematic de băncile chineze și nu sunt întotdeauna legate de ordine de acceptare bancare specifice. În acest sens, presupusele depozite nu reprezintă o plată în avans din partea emitentului către bănci, ci doar o garanție suplimentară solicitată de bănci și care nu are niciun impact asupra deciziei băncii de a emite ordine de acceptare bancare fără dobânzi suplimentare la împrumuturi pentru emitent. În plus, ele pot lua diverse forme, inclusiv de depozite la termen și gajuri. Dobânda pentru depozite poate fi în favoarea emitentului, prin urmare, ea nu reprezintă un cost pentru emitentul ordinului de acceptare bancară. În mod similar, astfel cum se arată în secțiunea 3.5.3.2 din regulamentul provizoriu, ordinele de acceptare bancare au același scop și aceleași efecte ca împrumuturile pentru capital circulant pe termen scurt, dat fiind că sunt utilizate de societăți pentru a-și finanța operațiunile curente, în loc să utilizeze împrumuturi pentru capital circulant pe termen scurt, și că, prin urmare, ele ar trebui să aibă un cost echivalent cu finanțarea unui împrumut pentru capital circulant pe termen scurt. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(301)

Grupul SAIC a susținut că acceptările bancare ar trebui, în acest caz, să fie considerate o metodă de plată, deoarece băncile nu au furnizat nicio contribuție financiară, ci doar și-au asumat obligațiile legale de plată, conform instrucțiunilor cumpărătorilor, care, în consecință, au acționat în temeiul contractelor de achiziție și de furnizare subiacente. În plus, această metodă nu era specifică producătorilor de BEV-uri, ci era disponibilă și pentru orice altă societate din China.

(302)

Comisia a respins afirmația Grupului SAIC potrivit căreia băncile nu au furnizat nicio contribuție financiară pe motiv că băncile preiau efectiv obligațiile de plată ale Grupului SAIC și prevăd un termen de plată amânat pentru Grupul SAIC fără a solicita plata vreunei forme de dobândă, care ar fi datorată în mod normal. În absența unor dovezi privind disponibilitatea unor ordine de acceptare bancare oferite în condiții similare oricărei alte părți din China, această afirmație a fost respinsă.

(303)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Geely a susținut că nu a utilizat niciodată fondurile băncii în cursul PIA, deoarece nu a avut niciun caz în care nu a plătit la scadență. Comisia a respins această afirmație pe motiv că avantajul nu este conferit atunci când societățile nu rambursează fondurile împrumutate, ci mai degrabă pe baza împrumutului gratuit pe termen scurt pe care îl primesc prin existența ordinelor de acceptare bancare. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(304)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a reiterat faptul că Comisia nu ar fi trebuit să trateze ordinele de acceptare bancare în mod similar cu împrumuturile pe termen scurt, deoarece acestea sunt o formă diferită de finanțare.

(305)

Din motivele menționate în secțiunea 3.5.3.2 din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat că ordinele de acceptare bancare sunt echivalente cu împrumuturile pe termen scurt și a respins această afirmație.

(306)

În absența altor observații cu privire la evaluarea generală a ordinelor de acceptare bancare, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 539-557 din regulamentul provizoriu.

(307)

În urma comunicării constatărilor provizorii, în ceea ce privește ordinele de acceptare bancare, GC a indicat că Comisia a inversat sarcina dovedirii susținând că orice întreprindere din RPC (cu excepția industriilor încurajate) putea beneficia de ordine de acceptare bancare în aceiași termeni și aceleași condiții preferențiale.

(308)

GC a argumentat că Comisia nu a efectuat o analiză a specificității și că s-a bazat pe evaluarea efectuată de ea cu privire la împrumuturi, care este insuficientă.

(309)

GC, Grupul BYD și Grupul SAIC au susținut, în plus, că acceptările bancare nu sunt specifice în sensul articolului 4 din regulamentul de bază și al articolului 2 din Acordul SMC, întrucât toate entitățile juridice chineze au dreptul la acceptări bancare, societăților nu li se impun limite și restricții cu privire la modul de utilizare a lor în scopul efectuării de tranzacții comerciale, iar condițiile de solicitare a acceptărilor bancare sunt neutre, fără a se limita la un anumit tip de întreprinderi/industrii. GC a mai indicat că Comisia a inversat sarcina dovedirii susținând că nu exista nicio dovadă că vreo întreprindere din RPC (în afara industriilor încurajate) putea beneficia de ordine de acceptare bancare în aceiași termeni și aceleași condiții preferențiale.

(310)

A trebuit ca aceste afirmații să fie respinse. Afirmația Grupului SAIC a fost nefundamentată. În pofida faptului că BYD a transmis Măsurile pentru administrarea acceptării, a reducerii valorii și a reducerii valorii de către banca centrală a ordinelor de plată [Ordinul nr. 4 [2022] al Băncii Populare Chineze și al Comisiei de reglementare a sectorului bancar și de asigurări din China] (53) și Măsurile de punere în aplicare a administrării instrumentelor negociabile (54) ca legislație aplicabilă acceptărilor bancare, dovezile transmise nu au reușit să demonstreze că orice întreprindere din RPC (cu excepția industriilor încurajate) poate beneficia de ordine de acceptare bancare în aceiași termeni și aceleași condiții preferențiale observate în ceea ce privește industria BEV-urilor. În plus, chiar dacă o formă de finanțare ar putea fi, în principiu, disponibilă pentru societățile din alte industrii, condițiile concrete în care o astfel de finanțare este oferită societăților dintr-o anumită industrie, cum ar fi remunerarea finanțării și volumul finanțării, ar putea face ca aceasta să fie specifică. Niciuna dintre părțile interesate nu a transmis vreo dovadă care să demonstreze că finanțarea preferențială prin intermediul ordinelor de acceptare bancare a societăților din sectorul BEV-urilor s-ar baza pe criterii sau condiții obiective în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. În ceea ce privește sarcina dovedirii, Comisia a făcut trimitere la constatările sale, rezumate în considerentele 555 și 558-560 din regulamentul provizoriu, care stabilesc că toți producătorii-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de o finanțare gratuită a operațiunilor lor curente și că un astfel de avantaj este legat de decizii naționale precum Decizia nr. 40 sau comunicarea CBIRC menționată în considerentul 560. În plus, în lipsa unei cooperări depline din partea niciunei instituții financiare chineze, Comisia a recurs la datele disponibile. În acest context, Comisia nu a considerat că a inversat sarcina dovedirii, ci mai degrabă că GC și instituțiile financiare chineze nu au transmis niciun element care să inverseze constatările stabilite de Comisie. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(311)

În absența altor observații privind specificitatea, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 558-561 din regulamentul provizoriu.

(312)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul SAIC a obiectat cu privire la faptul că, pentru mai multe entități, la calcularea subvenției au fost luate în considerare un număr de zile consecutive sfârșitului perioadei de investigație. În plus, acceptările bancare între societăți acordate unei societăți financiare din cadrul Grupului SAIC ar fi trebuit eliminate, deoarece ea nu a fost beneficiară a schemei respective. În calitate de societate financiară, entitatea respectivă a oferit, nu a primit, acceptări bancare.

(313)

Comisia a observat că anumite societăți nu au furnizat informații în conformitate cu instrucțiunile cuprinse în chestionar, deoarece ordinele de acceptare bancare care au început înainte de perioada de investigație nu au fost raportate, prin urmare, nu s-a putut efectua niciun calcul cu privire la astfel de ordine lipsă. Totuși, de comun acord cu anumite societăți și astfel cum s-a explicat în comunicarea specifică, societățile din Grupul SAIC nu au fost invitate să prezinte din nou astfel de informații detaliate din cauza sarcinii inerente, dar au fost de acord cu faptul că avantajul s-ar baza în continuare pe ordinele de acceptare bancare care au continuat să fie în vigoare după perioada de investigație. Pentru alte societăți cu care nu s-a căutat să se obțină niciun acord, Comisia a aplicat aceeași abordare pe baza informațiilor transmise de societăți și a considerat că utilizarea acestor informații era rezonabilă deoarece acopereau o perioadă netă de 12 luni în care au fost emise ordine de acceptare bancare. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(314)

În ceea ce privește ordinele de acceptare bancare între societăți, Comisia a acceptat afirmațiile și le-a reflectat în calculul revizuit al valorii subvenției.

(315)

Grupul Geely a susținut că avantajul ar trebui să se bazeze pe comisionul pentru credit, nu pe rata dobânzii băncii și că nu ar trebui calculat niciun avantaj pentru ordinele de acceptare bancare acoperite integral de un depozit de lichiditate sau de o garanție bancară, precum și că comisioanele plătite de Grupul Geely ar trebui deduse din calculul avantajului.

(316)

Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile Grupului Geely. Având în vedere natura ordinelor de acceptare bancare care prevăd un termen de plată prelungit prin intermediul unui împrumut gratuit pe termen scurt, Comisia a considerat că avantajul ar trebui calculat pe baza unei valori de referință nedistorsionate. În plus, astfel cum s-a stabilit în investigațiile anterioare, faptul că ordinele de acceptare bancare sunt acoperite de un depozit de lichiditate sau de o garanție este irelevant pentru calculul avantajului. Avantajul a fost calculat ca diferența dintre suma pe care societatea a plătit-o efectiv ca remunerație a finanțării prin ordine de acceptare bancare și suma pe care ar trebui să o plătească prin aplicarea unei rate a dobânzii pentru împrumuturi pe termen scurt. Într-adevăr, este o practică obișnuită ca băncile să solicite diverse forme de garanții atunci când acordă împrumuturi. Existența unei garanții nu implică faptul că fondurile au fost împrumutate în termenii pieței. De asemenea, Comisia a considerat că comisionul plătit la emiterea ordinului de acceptare bancară nu este comparabil cu plata dobânzii. Prin urmare, Comisia a considerat că un astfel de comision nu ar trebui dedus. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(317)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că valoarea de referință utilizată ar trebui să aibă aceeași structură ca și contribuția financiară comparată în conformitate cu articolul 14 literele (b) și (c) din Acordul SMC. Comisia a respins această afirmație pe motiv că valoarea de referință utilizată și metodologia aplicată corespund instrumentului financiar în cauză, prin care producătorii de BEV-uri, care beneficiază de ordine de acceptare bancare, au primit finanțare preferențială prin intermediul unui împrumut gratuit pe termen scurt. Prin urmare, Comisia a considerat că utilizarea unei rate a dobânzii pe termen scurt aplicabile duratei împrumutului a fost o bază adecvată pentru calcularea avantajului conferit beneficiarului. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(318)

În absența oricăror alte observații, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 562-566 din regulamentul provizoriu.

(319)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că Comisia nu ar trebui să se bazeze pe investigațiile anterioare pentru a stabili constatările sale și că Comisia nu a reușit să demonstreze că utilizarea cambiilor scontate reprezintă o formă de finanțare preferențială.

(320)

Astfel cum se arată în considerentele 567-570 din regulamentul provizoriu, prin utilizarea cambiilor scontate, intermediarii financiari au avansat sume de încasat înainte de data scadenței acestora. Societățile în cauză au primit fonduri anticipate prin transferarea drepturilor asupra creanțelor viitoare către instituțiile financiare, după deducerea taxelor și a ratelor de actualizare aplicabile. S-a constatat că rata de scont actualizare era la un nivel preferențial. Avantajul astfel acordat beneficiarilor constă în diferența dintre rata de actualizare aplicată de instituțiile financiare chineze și rata de actualizare aplicabilă unei operațiuni comparabile de pe piață. În lipsa cooperării din partea instituțiilor financiare chineze, Comisia a confirmat constatarea ei potrivit căreia prin cambiile scontate se acorda finanțare la o rată preferențială. Comisia nu a fost de acord cu afirmația GC potrivit căreia se bazează pe constatările din investigațiile anterioare. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(321)

Grupul BYD a susținut că valoarea cambiilor scontate intragrup cu un procent specific de depozit ar fi trebuit excluse din calculul avantajului, pe baza faptului că Grupul BYD nu a transferat creanțele imature către bănci, ci a redobândit depozitele furnizate băncilor.

(322)

Comisia nu a acceptat afirmația deoarece tranzacția cu cambii scontate nu este efectuată între părți afiliate, ci între beneficiarul cambiei și o bancă. Faptul că acceptarea bancară inițială, care ulterior a fost actualizată, a fost emisă inițial de o societate afiliată este irelevant și nu afectează faptul că societatea a beneficiat de o rată de actualizare mică în comparație cu rata de actualizare aplicabilă pentru o operațiune comparabilă de pe piață.

(323)

În absența altor observații cu privire la evaluarea generală a cambiilor scontate, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 567-570 din regulamentul provizoriu.

(324)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC și Grupul BYD au susținut că utilizarea cambiilor scontate nu este specifică, ci ele sunt disponibile pentru toate sectoarele. Grupul BYD a făcut referire la dispozițiile prevăzute la articolul 15 din Măsurile pentru administrarea acceptării, a reducerii valorii și a reducerii valorii de către banca centrală a cererilor de plată (55).

(325)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 572 din regulamentul provizoriu, cambiile scontate, ca formă de finanțare, fac parte din sistemul de sprijin financiar preferențial acordat de instituțiile financiare industriilor încurajate, printre care și industria BEV-urilor, iar dovezile transmise de Grupul BYD nu au reușit să demonstreze că orice întreprindere din RPC (cu excepția celor aparținând industriilor încurajate) poate beneficia de cambii scontate în aceiași termeni preferențiali și în aceleași condiții preferențiale observate în ceea ce privește industria BEV-urilor. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(326)

În absența oricăror alte observații privind specificitatea, se confirmă concluziile formulate în considerentele 571-573 din regulamentul provizoriu.

(327)

În absența oricăror observații cu privire la calculul valorii subvenției, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 574-576 din regulamentul provizoriu.

(328)

În absența oricăror observații cu privire la evaluarea generală a conversiilor creanțelor în acțiuni, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 577-580 din regulamentul provizoriu.

(329)

În absența oricăror observații privind specificitatea, au fost confirmate concluziile formulate în considerentul 581 din regulamentul provizoriu.

(330)

În urma comunicării constatărilor provizorii, potrivit GC, întrucât entitățile implicate într-o conversie a creanțelor în acțiuni sunt îndreptățite să-și exercite drepturi acționari, investiția de capital nu ar fi trebuit tratată ca un împrumut fără dobândă pentru calcularea avantajului.

(331)

Comisia a considerat că avantajul conversiei creanțelor în acțiuni ar trebui tratat din perspectiva beneficiarului subvenției, adică NHBGAP. Cu toate acestea, drepturile de acționar luate în considerare de GC au vizat investitorii, nu NHBGAP, prin urmare, sunt irelevante pentru calcularea avantajului primit de NHBGAP. Dimpotrivă, Comisia a observat că avantajul era echivalent cu un împrumut fără dobândă, întrucât, din perspectiva NHBGAP, datoria cu o anumită rată a dobânzii datorată debitorului a fost convertită într-un alt tip de datorie subordonată față de același debitor, dar fără a mai fi implicate plăți pentru dobânzi. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(332)

În absența altor observații cu privire la calculul avantajului, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 582-583 din regulamentul provizoriu.

(333)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că Comisia nu a analizat dacă diferitele injecții de capital au fost mai avantajoase decât o injecție de capital privat.

(334)

Comisia nu este de acord cu această evaluare. Pentru fiecare dintre cazuri, Comisia a explicat caracterul avantajos al tranzacției, de exemplu, în considerentele 579 și 582 din regulamentul provizoriu pentru conversia creanțelor în acțiuni menționată mai sus sau în considerentele 585-587 din regulamentul provizoriu pentru injecția de capital a Grupului Geely.

(335)

În plus, pentru injecția de capital referitoare la Grupul SAIC, evaluarea efectuată de Comisie a trebuit să se bazeze integral pe datele disponibile, astfel cum s-a evidențiat în considerentele 600 și 605 din regulamentul provizoriu, prin urmare, condițiile subiacente exacte care au stat la baza tranzacției nu au fost cunoscute. Pe de altă parte, pe baza informațiilor accesibile publicului prezentate în considerentele 601-606 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat în considerentul 607 din regulamentul provizoriu că participanții la tranzacție au acționat în calitate de organisme publice în conformitate cu cadrul legislativ aplicabil pentru a furniza Grupului SAIC capital suplimentar fără niciun cost.

(336)

În cele din urmă, Comisia a observat că, în afară de o declarație generală, GC nu a adus niciun element nou la dosar pentru a contrazice constatările Comisiei. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(337)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a susținut că Hubei Jiyuan Yangtze River Industrial Fund Partnership nu este nici organism public, nici investit cu autoritate guvernamentală. În plus, ca urmare a transferului acțiunilor sale către o entitate privată în 2024, el susține că valoarea de referință ar trebui modificată.

(338)

Comisia a observat, astfel cum se arată în considerentul 590 din regulamentul provizoriu, că Yangtze River Industrial Fund – un fond de orientare al guvernului chinez începând cu 2017 – se axează pe dezvoltarea industriilor strategice emergente din provincia Hubei, printre care și industria BEV-urilor. Fondul se aliniază la strategiile naționale pentru clusterele industriale moderne, subliniind rolul său în punerea în aplicare a principalelor proiecte industriale guvernamentale în regiune. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia fondul a transferat acțiunile sale către o entitate privată după perioada de investigație, ea nu contrazice constatarea potrivit căreia GC a transferat în mod direct fonduri Grupului Geely prin intermediul acestui fond în cursul PI. În consecință, afirmațiile au fost respinse.

(339)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul SAIC a susținut că valoarea totală a avantajului aferent injecției de capital, constatată în considerentul 598 din regulamentul provizoriu, nu ar fi trebuit să fie alocată cifrei de afaceri totale aferente POI. Grupul SAIC a susținut că informațiile accesibile publicului pe care s-a bazat Comisia nu au indicat în mod clar ceea ce era specific pentru BEV-uri și ceea ce avea alte scopuri sau ceea ce nu era specific pentru POI.

(340)

Comisia a acceptat parțial această afirmație, în măsura în care informațiile disponibile publicului menționate în considerentul 339 din prezentul regulament au indicat faptul că injecția de capital nu a fost pe deplin legată de BEV-uri și a revizuit calculul. În absența unor informații verificate, care nu au fost furnizate de Grupul SAIC, Comisia avea dreptul, după caz, să utilizeze datele disponibile. În consecință, restul afirmației a fost respins. În absența oricăror alte observații privind evaluarea generală a injecțiilor prin conversia unor creanțe în acțiuni, constatările investigației, avantajul, specificitatea și calcularea avantajului, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 584-610 din regulamentul provizoriu.

(341)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a prezentat din nou afirmațiile sale potrivit cărora întrebările adresate de Comisie cu privire la obligațiunile verzi au fost prea generale pentru ca GC să furnizeze vreo informație semnificativă și că lipsa de cooperare a GC invocată de Comisie a fost, de fapt, indusă chiar de Comisie.

(342)

Comisia reamintește din nou, astfel cum s-a subliniat în considerentul 270 din regulamentul provizoriu, că, în cursul investigației, Comisia a transmis GC o serie de întrebări detaliate, bine definite și relevante în scrisoare ei prin care solicita clarificări, în cererea ei suplimentară de informații și în timpul vizitei de verificare la sediul GC, la care acesta din urmă nu a răspuns furnizând informațiile necesare. În plus, în cererea sa de informații, Comisia a menționat mai multe documente oficiale specifice referitoare la obligațiunile verzi și la societățile de finanțare auto. Întrucât GC insistă asupra numirii unora dintre aceste documente, este suficient să se afirme că aceste documente au inclus, de exemplu, Orientările privind emiterea de obligațiuni verzi, emise de CNDR, Avizele orientative privind sprijinirea dezvoltării obligațiunilor verzi, emise de CSRC, Comunicarea privind emiterea Catalogului proiectelor susținute prin obligațiunile verzi (ediția 2021), emisă de BPS, CNDR și CSRC, Instrumentul de finanțare prin participații vizând mediul, publicat de BPC, și Programul de evaluare financiară verde pentru instituțiile financiare bancare, emis de BPC. Acestea sunt documente esențiale, care stau la baza cadrului juridic și de reglementare pentru emiterea de obligațiuni verzi și de finanțare verde într-un sens mai larg. Fără aceste documente, Comisia i-ar fi lipsit în mod clar informațiile de bază pentru a stabili dacă finanțarea preferențială a fost furnizată prin emiterea de obligațiuni verzi. Cu toate acestea, GC nu a furnizat aceste documente și nici nu a explicat cadrul juridic și de reglementare și nici nu a oferit o explicație cu privire la ceea ce constituie o obligațiune verde, în pofida menționării sale în documentele oficiale. Prin urmare afirmația a fost respinsă.

(343)

În urma comunicării constatărilor provizorii și definitive, GC a obiectat cu privire la trimiterile la articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare din RPC. GC a observat că articolul 16 fost modificat în 2019. El a afirmat, în plus, că articolul 12 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative, care prevede că scopul fondurilor colectate trebuie să respecte politicile industriale ale statului, reprezintă doar o cerință pentru emitentul obligațiunilor întreprinderilor, și anume chiar întreprinderile, nu o cerință pentru investitori. În plus, el reglementează doar utilizarea capitalului atras; el nu impune niciunei instituții să investească în obligațiunile întreprinderilor.

(344)

În plus, GC a susținut încă o dată că industria BEV-urilor nu este o industrie încurajată, că instituțiile financiare nu acționează în calitate de organisme publice și că ratingurile de credit sunt fiabile.

(345)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut, în plus, că Comisia nu a furnizat nicio dovadă că „majoritatea investitorilor sunt investitori instituționali, inclusiv instituții financiare”, cu excepția unui articol din Bloomberg „vechi de doi ani”. În orice caz, acest articol ar putea să indice doar structura investitorilor chinezi în obligațiuni în general, nu și a investitorilor specifici ai obligațiunilor emise de producătorii-exportatori incluși în eșantion. În urma comunicării constatărilor definitive, GC a prezentat din nou argumentele sale și a insistat asupra faptului că, în orice caz, ar trebui calculat un avantaj numai pentru obligațiunile specifice în cazul cărora Comisia ar putea dovedi că au fost investite de organisme publice.

(346)

Comisia își menține poziția în urma comunicării constatărilor provizorii. Comisia a recunoscut că articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare din RPC a fost modificat în 2019. Totuși, Comisia nu este de acord cu interpretarea dată de GC articolului 12 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative. Într-adevăr, faptul că emitentul obligațiunii trebuie să respecte politicile industriale ale statului pentru a putea avea acces la piața obligațiunilor arată că astfel de mijloace suplimentare de finanțare prin intermediul pieței obligațiunilor sunt disponibile numai pentru anumite întreprinderi încurajate și numai pentru utilizările încurajate de stat.

(347)

Acest fapt, combinat cu toate celelalte constatări generale ale Comisiei privind finanțarea preferențială în acest caz, care au fost descrise pe larg în secțiunea 3.5.1 din regulamentul provizoriu și confirmate în secțiunea 3.5.1 de mai sus, cum ar fi faptul că instituțiile financiare acționează ca organisme publice, și faptul că ratingurile de credit sunt distorsionate, au fost utilizate împreună în evaluarea efectuată de Comisie privind finanțarea preferențială pe piața obligațiunilor.

(348)

În plus, Comisia a observat că așa-numitul „articol” Bloomberg este, de fapt, un raport de 74 de pagini din 2022 privind piața obligațiunilor din China. Dat fiind că activitatea principală a Bloomberg este analiza datelor și a tendințelor de pe piețele de capital, Comisia crede că acest studiu poate fi considerat o dovadă fiabilă care acoperă PI. În plus, acest raport coroborează informațiile colectate în cursul investigațiilor anterioare și confirmă faptul că situația nu s-a schimbat în cursul perioadei de investigație.

(349)

În completare, Comisia atrage atenția asupra altor rapoarte recente, care confirmă constatările raportului Bloomberg. Într-adevăr, potrivit informațiilor de care dispune Comisia, structura investitorilor de pe piața chineză a obligațiunilor rămâne puternic dominată de instituțiile financiare, care sunt, de asemenea, subscriptorii majorității obligațiunilor (56). Băncile sunt și cei mai mari deținători de obligațiuni corporative, urmate de instituțiile de fonduri (57). În plus, investitorii internaționali dețineau mai puțin de 3 % din piața chineză a obligațiunilor în 2021 (58).

(350)

În ceea ce privește obligațiunile emise de producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a constatat că un anumit număr de obligațiuni erau obligațiuni emise pe piața interbancară, care, prin definiție, este deschisă doar investitorilor instituționali/instituțiilor financiare. Ar trebui reamintit și faptul că, cu excepția băncii EXIM, niciuna dintre instituțiile financiare nu a cooperat la prezenta investigație.

(351)

În plus, GC nu ia în considerare faptele evidențiate de Comisie în considerentul 620 din regulamentul provizoriu, și anume că obligațiunile emise de societățile incluse în eșantion au o rată a dobânzii apropiată sau inferioară LPR, ceea ce înseamnă că randamentul acestor obligațiuni pentru investitori este aproape sau mai mic decât rata la care instituțiile financiare pot obține ele însele fonduri de la alte instituții financiare. Cu alte cuvinte, aceste obligațiuni reprezintă o operațiune generatoare de pierderi pentru bănci. Acest fapt arată în mod clar că instituțiile financiare acționează ca organisme publice care iau în considerare alte considerente decât un investitor care își desfășoară activitatea în condiții de piață.

(352)

GC nu ia în considerare nici dovezile specifice furnizate pentru obligațiunile verzi în considerentul 617 din regulamentul provizoriu, în care Comisia a observat că, în conformitate cu „Programul de evaluare financiară verde pentru instituțiile financiare bancare” al BPC, băncile chineze trebuie să subscrie la instrumente de datorie verzi pentru a atinge un anumit prag în baza lor de active financiare care va contribui la o evaluare pozitivă a performanței lor de către autoritatea de reglementare bancară. În plus, în conformitate cu „Instrumentul de politică monetară pentru sprijinirea proiectelor vizând reducere a emisiilor de carbon” al BPC, instituțiile financiare trebuie să ofere finanțare întreprinderilor în sprijinul activităților industriale verzi la rate preferențiale ale dobânzii, apropiate de nivelul ratei primare a împrumuturilor practicată în țară. În schimb, BPC propune băncilor rate preferențiale de refinanțare pentru fondurile verzi distribuite. Din nou, aceste aspecte evidențiază în mod clar faptul că instituțiile financiare acționau ca organisme publice în ceea ce privește obligațiunile verzi emise de întreprinderile incluse în eșantion.

(353)

În cele din urmă, GC nu a furnizat nicio dovadă pentru a-și susține afirmațiile potrivit cărora investitorii de pe piața obligațiunilor din China nu sunt în principal instituții financiare.

(354)

Prin urmare, Comisia a confirmat concluzia ei potrivit căreia există o suprapunere semnificativă între creditorii care furnizează capital pe piața obligațiunilor și cei care furnizează capital sub formă de împrumuturi și, ca atare, obligațiunile reprezintă, într-o anumită măsură, doar un alt mijloc de a acorda împrumuturi pentru întreprinderi. În consecință, Comisia a respins aceste afirmații.

(355)

În absența oricăror observații cu privire la temeiul juridic și la constatarea potrivit căreia instituțiile financiare acționează în calitate de organisme publice, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 611-630 din regulamentul provizoriu.

(356)

În ceea ce privește obligațiunile, GC a observat că așa-numitele „instrumente de datorie verzi” erau disponibile pentru mai multe industrii. El a susținut, în plus, că aceste obligațiuni nu pot fi considerate specifice sau limitate la un număr de sectoare, deoarece „obligațiunile nu pot fi emise fără aprobarea autorităților guvernamentale”.

(357)

La un nivel mai general, GC a susținut că Decizia nr. 40 privind industriile încurajate nu se aplică obligațiunilor, deoarece cuvântul „credit” din decizia respectivă se referă doar la împrumuturi în sens restrâns. În urma comunicării constatărilor definitive, GC a furnizat documente chineze suplimentare, în care termenul „credit” a fost utilizat împreună cu termenul „obligațiuni”. GC a susținut, în plus, că principalele legi și reglementări pe care s-a bazat Comisia pentru a-și susține concluzia din secțiunea 3.5.1 a regulamentului provizoriu se aplică numai împrumuturilor, nu și obligațiunilor. În plus, Grupul Geely a susținut, în urma comunicării constatărilor provizorii, că Comisia nu a furnizat suficiente clarificări cu privire la specificitate.

(358)

În ceea ce privește obligațiunile verzi, Comisia a subliniat în considerentul 632 din regulamentul provizoriu că astfel de obligațiuni sunt specifice, deoarece pot fi emise numai de societăți care își desfășoară activitatea în anumite sectoare industriale enumerate în catalogul activităților industriale verzi. Faptul că acest catalog include mai multe industrii este irelevant în acest sens și nu contrazice concluzia Comisiei.

(359)

Comisia a confirmat și dezacordul ei cu interpretarea îngustă de către GC a termenului „credit” din Decizia 40 și ea continuă să interpreteze acest termen mai degrabă ca „finanțare” într-un sens mai larg. GC nu a respins observația Comisiei din comunicarea constatărilor definitive, și anume faptul că articolul 12 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative face legătura cu politicile industriale ale statului, care sunt ghidate de Decizia 40. Mai mult, GC a ales să se concentreze exclusiv asupra Deciziei 40 și a ignorat dovezile suplimentare privind specificitatea furnizate de Comisie în secțiunea 3.5.1.5 din regulamentul provizoriu. De exemplu, considerentul 435 din regulamentul provizoriu se referea la Planul de dezvoltare a industriei vehiculelor alimentate cu tipuri noi de energie și care economisesc energie (2012-2020), care prevede „stimulente de politică prin sprijinirea serviciilor financiare” și care este în mod clar specific sectorului industrial în cauză. Un alt exemplu a fost citat în considerentul 444 din regulamentul provizoriu, în care Comisia a observat că criteriile de evaluare a performanței NFRA pentru băncile comerciale iau în considerare modul în care instituțiile financiare „servesc obiectivelor naționale de dezvoltare și economiei în sine” și, în special, modul în care ele „deservesc industriile strategice și emergente”.

(360)

Aceste afirmații au fost, prin urmare, respinse.

(361)

În absența oricăror observații privind specificitatea, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 631-632 din regulamentul provizoriu.

(362)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a susținut că nu toate obligațiunile emise de unele entități ar trebui considerate „obligațiuni verzi”. Într-adevăr, în conformitate cu Principiile Chinei privind obligațiunile verzi, din iulie 2022, există patru componente principale legate de obligațiunile verzi, după cum urmează:

(363)

Potrivit Grupului SAIC, aceste patru componente au trasat o linie clară între obligațiunile verzi și obligațiunile corporative din China, ele fiind reflectate în documentele de informare privind obligațiunile verzi și fiind, în general, disponibile în domeniul public, de exemplu pe site-urile de internet ale piețelor bursiere de valori mobiliare sau ale autorităților de reglementare. Cu toate acestea, deși obligațiunile verzi poartă în general eticheta „verde” în denumirea lor, obligațiunile care nu sunt verzi nu au voie să poarte etichete verzi deoarece nu pot îndeplini cerințele de emitere a obligațiunilor verzi stabilite de Banca Populară a Chinei. Aceasta înseamnă că nu toate obligațiunile puteau fi tratate de Comisie ca obligațiuni verzi doar pentru că activitățile de care erau legate apar în Catalogul proiectelor sprijinite prin obligațiuni verzi (ediția 2021) menționat în considerentul 263 din regulamentul provizoriu. În plus, pentru obligațiunile care nu erau verzi, Comisia ar fi trebuit să aloce cuantumul avantajului în funcție de cifra de afaceri totală a societății, mai degrabă decât în funcție de cifra de afaceri aferentă POI.

(364)

Comisia nu a contestat faptul că nu toate obligațiunile Grupului SAIC erau obligațiuni verzi. Totuși, Comisia dorește să evidențieze că utilizarea cifrei de afaceri aferente POI pentru calculul avantajului în cazul obligațiunilor nu s-a bazat neapărat în mod necesar pe calificarea unei obligațiuni ca fiind „verde”. Obligațiunile uzuale, destinate tuturor scopurilor, au fost alocate în funcție de cifra de afaceri totală. Obligațiunile corporative au fost, și ele, considerate a fi legate de POI dacă în documentele de emitere s-a făcut o legătură cu domenii specifice pentru BEV-uri, cum ar fi, de exemplu, finanțarea C&D pentru noi tehnologii, care sunt susceptibile să aducă avantaje mai degrabă vehiculelor electrice decât motoarelor cu ardere internă. Atunci când obligațiunile erau destinate BEV-urilor, obligațiunile respective au fost alocate în funcție de cifra de afaceri aferentă BEV-urilor. Toate obligațiunile verzi au fost alocate în funcție de cifra de afaceri aferente BEV-urilor. Comisia dorește să reamintească și faptul că cea mai mare parte din valoarea avantajului legată de obligațiuni a vizat diverse societăți financiare din grup care nu au furnizat niciodată un răspuns la chestionar, cum ar fi SFMH, VW Finance și GMAC. În absența unor informații verificate, care nu au fost furnizate de Grupul SAIC, Comisia a utilizat datele disponibile. În special, calculul valorii subvenției s-a bazat pe informațiile referitoare la sume, datele de începere și de încheiere și ratele dobânzii obligațiunilor, găsite fie în situațiile financiare accesibile publicului, fie în informațiile emise investitorilor prezenți pe bursele de valori. În unele cazuri, ele au fost clasificate drept obligațiuni verzi. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(365)

Astfel cum se menționează în considerentul 147 din prezentul regulament, Grupul SAIC a susținut că articolul 28 nu ar fi trebuit să fie aplicat pentru a atribui toate titlurile garantate cu active („TGA”) emise de o entitate necooperantă în beneficiul unuia dintre producători și, în cele din urmă, Grupului SAIC în întregimea lui. În primul rând, Grupul SAIC a susținut că entității în cauză nu i s-a cerut niciodată să furnizeze un răspuns la chestionar. În al doilea rând, Grupul SAIC a susținut că nu avea niciun control semnificativ asupra acestei entități, deoarece ea făcea parte dintr-un acord vizând o întreprindere comună. În al treilea rând, în cazul în care Comisia ar fi insistat asupra unei astfel de atribuiri, ar fi trebuit să calculeze partea din avantaj care putea fi atribuită acestui producător.

(366)

În ceea ce privește primul argument, Comisia a observat că toate societățile afiliate care ofereau finanțare producătorilor sau în numele acestora ar fi trebuit să răspundă la secțiunile A și E din chestionar. Entitatea în cauză nu a furnizat niciodată un răspuns la chestionar, chiar dacă a fost implicată în mod clar în finanțarea de servicii în numele unuia dintre producători, iar existența unor astfel de servicii a devenit evidentă abia târziu în cursul procedurii, chiar înainte de publicarea regulamentului provizoriu.

(367)

În ceea ce privește al doilea punct, entitatea afiliată în cauză era deținută integral de partenerul Grupului SAIC din întreprinderea comună și furniza servicii financiare pentru unul dintre producătorii din Grupul SAIC, codeținut de SAIC și de partenerul din întreprinderea comună. Ca atare, Comisia nu avea nicio îndoială că era vorba despre o entitate afiliată care ar fi trebuit să furnizeze un răspuns la chestionar.

(368)

În ceea ce privește al treilea aspect, în absența unor informații verificate, care nu au fost furnizate de Grupul SAIC, Comisia avea dreptul, după caz, să utilizeze datele disponibile. Potrivit informațiilor disponibile, entitatea în cauză a furnizat servicii financiare pentru unul dintre producătorii din Grupul SAIC, iar alte activități nu au putut fi stabilite. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(369)

În urma comunicării constatărilor definitive, Grupul SAIC a transmis din nou observațiile sale cu privire la entitatea necooperantă care a emis TGA. Societatea a susținut că atribuirea TGA la entitatea care a furnizat servicii financiare pentru unul dintre producătorii din Grupul SAIC nu a fost în conformitate cu practica Comisiei. Grupul SAIC a precizat că Comisia ar trebui să se bazeze pe procentul de participație a producătorului-exportator în societatea beneficiară și că, în conformitate cu jurisprudența OMC, aplicarea articolului 28 este strict limitată la informațiile absente și anume, în acest caz, valoarea avantajului și nu ar trebui extinsă deloc. Într-adevăr, în cazul de față, structura acționariatului societății beneficiare a fost pusă la dispoziția publicului, iar relația sa cu grupul a fost evidențiată în mod clar în informațiile transmise de Grupul SAIC.

(370)

Grupul SAIC a afirmat, în plus, că informațiile despre „celelalte activități” ale societății beneficiare erau clare și accesibile Comisiei și că atribuirea de către Comisie unei singure entități producătoare din cadrul grupului ar conduce la o dublă contabilizare în anumite circumstanțe.

(371)

Comisia nu este de acord cu aceste afirmații. În primul rând, Comisiei îi lipseau informații nu numai în ceea ce privește valoarea avantajului, ci și în ceea ce privește entitatea (entitățile) grupului căreia (cărora) ar trebui să i se atribuie acest avantaj. Faptul că societatea necooperantă a fost primul beneficiar direct, în cadrul grupului, al finanțării preferențiale acordate de părți externe nu înseamnă că a fost și singurul beneficiar din cadrul grupului acestei finanțări preferențiale. Prin urmare, aplicarea articolului 28 pentru stabilirea atribuirii avantajului a fost necesară.

(372)

În al doilea rând, contrar celor afirmate de Grupul SAIC, această atribuire a fost efectuată în conformitate cu practica anterioară a Comisiei. Într-adevăr, exemplul din practica anterioară citat de Grupul SAIC se referea la o entitate holding care furniza servicii financiare filialelor sale, care includeau producătorii-exportatori. Pe baza situației de fapt din cazul specific respectiv, s-a decis că proporția investiției entității holding în filialele sale (care este legată de valoarea participațiilor și, prin urmare, de participația la fiecare filială) era un substitut rezonabil pentru proporția finanțării preferențiale de care beneficiază fiecare filială și, prin urmare, o cheie de repartizare adecvată pentru atribuirea avantajului la producătorii-exportatori. Cu toate acestea, în cazul de față, societatea necooperantă a Grupului SAIC nu are filiale cunoscute. Potrivit informațiilor deținute de Comisie, nu există nicio legătură între structura organizatorică formală a celor doi parteneri din întreprinderea comună și proporția efectivă a serviciilor financiare furnizate de societatea necooperantă diverselor entități din cadrul grupului.

(373)

În al treilea rând, astfel cum s-a evidențiat în considerentul 368 de mai sus, întrucât societatea necooperantă nu a furnizat un răspuns la chestionar, nu a fost posibil să se determine domeniul exact de aplicare și structura activităților sale financiare. În plus, nu există nicio legătură ca atare între deținătorul garanției care stă la baza TGA emise și beneficiarul efectiv al fondurilor colectate prin intermediul TGA. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(374)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a susținut că producătorii nu au beneficiat de pe urma TGA, deoarece tranzacțiile au rămas între entitatea finanțatoare și debitorul cu amănuntul.

(375)

Comisia a observat că, în cadrul acestor operațiuni, Grupul Geely a beneficiat de finanțare preferențială. Astfel cum se arată în considerentul 619 din regulamentul provizoriu, TGA a permis grupului să înlocuiască creanțele la jumătatea perioadei aferente creditelor auto cu lichidități care erau imediat accesibile, facilitând astfel prefinanțarea operațiunilor sale de împrumut în condiții extrem de avantajoase. Avantajele au fost alocate în consecință. Prin urmare afirmația a fost respinsă.

(376)

Grupul Geely a obiectat cu privire la utilizarea aceleiași valori de referință pentru obligațiuni ca cea aplicată împrumuturilor, deoarece obligațiunile și împrumuturile sunt instrumente financiare diferite.

(377)

În acest sens, Comisia a evidențiat că împrumuturile și obligațiunile sunt instrumente financiare de datorie similare. De fapt, o obligațiune este un tip de împrumut utilizat de entitățile mari pentru a procura capital. Atât împrumuturile, cât și obligațiunile, sunt contractate/emise pentru o anumită perioadă și sunt purtătoare de o rată a dobânzii/cuponului. Faptul că finanțarea prin intermediul unui împrumut este furnizată de o instituție financiară și că finanțarea prin intermediul unei obligațiuni corporative este furnizată de investitori care, în majoritatea cazurilor, sunt și instituții financiare, este irelevant pentru stabilirea caracteristicilor de bază ale celor două instrumente. Într-adevăr, ambele instrumente servesc la finanțarea activităților economice, conferă același tip de remunerare și au condiții de rambursare similare. În plus, nu au fost propuse valori de referință alternative și nu au putut fi identificate informații suplimentare accesibile publicului care să ofere o valoare de referință mai precisă. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(378)

În absența altor observații, se confirmă concluziile formulate în considerentele 633-635 din regulamentul provizoriu.

(379)

În lipsa oricăror observații cu privire la concluzia privind alte tipuri de finanțare, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 636-637 din regulamentul provizoriu.

(380)

Rata subvenției stabilită în ceea ce privește celelalte tipuri de finanțare preferențială în cursul perioadei de investigație pentru grupurile de societăți incluse în eșantion a avut valoare de:

Finanțare preferențială: alte tipuri de finanțare

(381)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC și Grupul SAIC au susținut că specificitatea pentru granturile primite de Geely și SAIC nu a fost stabilită de la caz la caz pe baza unor dovezi pozitive. În mod similar, Grupul Geely a susținut că granturile ar fi trebuit alocate în funcție de cifra de afaceri totală (BEV-uri și non-BEV-uri), pentru a reflecta în mod corect faptul că granturile erau legate de activitățile generale ale entităților beneficiare.

(382)

GC a susținut că Comisia a utilizat datele disponibile în mod punitiv atunci când a evaluat granturile primite de Geely și de SAIC și că Comisia a dat instrucțiuni neclare care au stânjenit o evaluare adecvată de către societățile incluse în eșantion. Potrivit GC, Comisia nu a efectuat o evaluare detaliată a tuturor dovezilor de la dosar pentru a selecta cele mai adecvate fapte substitutive, iar presupusele subvenții nu ar trebui atribuite exportatorilor care nu au beneficiat de acestea.

(383)

Astfel cum s-a detaliat în considerentul 364 din regulamentul provizoriu, Grupul SAIC a susținut că nu este esențial să se utilizeze „sumele individuale primite per grant, data primirii granturilor, descrierea granturilor, notificările guvernamentale corespunzătoare care specifică natura granturilor și alte informații necesare” și a refuzat să furnizeze astfel de informații, astfel încât Comisia nu a putut stabili schemele de subvenții subiacente, valoarea granturilor primite în cursul perioadei de investigație și dacă aceste granturi se refereau sau nu la active fixe. În mod similar, astfel cum s-a explicat în considerentul 372 din regulamentul provizoriu, niciuna dintre societățile Grupului Geely nu a furnizat informații complete cu privire la natura programelor de granturi în cadrul cărora au primit sprijin, astfel cum s-a solicitat în chestionar, astfel încât Comisia nu putut stabili schemele de subvenții subiacente pentru programele de granturi în legătură cu produsul care face obiectul investigației.

(384)

În plus, astfel cum s-a explicat în secțiunea 3.3.1.4 din regulamentul provizoriu, GC nu a furnizat nicio informație cu privire la granturile care au fost virate grupurilor incluse în eșantion, astfel încât Comisia nu a putut completa lacunele cu informațiile pe care le-ar fi obținut din altă sursă. În schimb, Comisia a observat că Grupul BYD a furnizat informațiile relevante solicitate, astfel încât Comisia a putut să evalueze diferitele aspecte ale granturilor primite și să analizeze dacă acestea erau pasibile de măsuri compensatorii.

(385)

Pe această bază și în absența unor informații verificate care să indice contrariul, Comisia a bazat constatările sale pe datele disponibile și a considerat că toate granturile primite de aceste grupuri au fost specifice și legate de produsul care face obiectul investigației. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(386)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a reiterat faptul că concluzia Comisiei potrivit căreia granturile care fac obiectul unor măsuri compensatorii au fost specifice se bazează pe ipoteze, și nu pe dovezi pozitive, contrar articolului 2.4 din Acordul SMC. El a susținut că Comisia dispunea de dovezi conform cărora de presupusele granturi în cauză beneficiau mai multe produse și, prin urmare, au aplicat datele disponibile într-un mod punitiv. În schimb, Comisia a presupus că granturile primite de producătorii-exportatori respectivi erau specifice, deoarece Grupul SAIC și Grupul Geely nu au furnizat Comisiei informații pe care ea să le considere suficiente. În plus, GC a susținut că Comisia nu a comunicat suficiente fapte pe baza cărora a stabilit că granturile au fost specifice.

(387)

Grupul SAIC a susținut, în plus, că a furnizat Comisiei dovezi potrivit cărora granturile primite de la GC au fost destinate unor scopuri care nu se limitează la produsul în cauză și că informațiile aflate în posesia Comisiei, inclusiv materialele transmise de Grupul SAIC și informațiile disponibile public, indică în mod clar că granturile primite au fost destinate BEV-urilor și non-BEV-urilor. Prin urmare, nu se poate argumenta că alocarea de către Comisie a granturilor primite la cifra de afaceri a produsului în cauză are vreo bază factuală. În plus, Grupul SAIC a susținut că Comisia nu a furnizat nicio evaluare sau fundamentare cu privire la multiplele fapte de la dosar – în mod specific, rapoartele de audit, bilanțul de verificare și capturile de ecran ale conturilor care înregistrează granturile – ceea ce sugerează că granturile primite nu au fost acordate exclusiv pentru produsul care face obiectul investigației.

(388)

Comisia a reafirmat că Grupul SAIC nu a furnizat informații complete cu privire la natura programelor de grant în temeiul cărora a primit sprijin, astfel cum i s-a solicitat, astfel încât Comisia nu a fost în măsură să stabilească care erau programele de grant dedicate produsului care face obiectul investigației. Comisia a observat că informațiile erau ușor accesibile societăților, dar că acestea au refuzat accesul deplin la ele. Faptul că o societate ar permite Comisiei să vizualizeze anumite documente și să furnizeze capturi de ecran fără a furniza informațiile relevante solicitate nu poate, în niciun caz, să fie echivalent cu furnizarea informațiilor solicitate sub forma unei expuneri care să asigure că informațiile au fost verificate în mod corespunzător. De asemenea, aceste informații nu oferă asigurări că granturile primite înainte de perioada de investigație nu au avantajat producția de BEV-uri în cursul perioadei de investigație. În plus, Comisia a subliniat în repetate rânduri că informațiile furnizate numai sub formă de capturi de ecran care includ date limitate sau care prezintă unele exemple ar face imposibilă verificarea și reconcilierea cifrelor esențiale.

(389)

În absența unor informații verificate care să indice contrariul, Comisia a bazat constatările sale pe datele disponibile și a considerat că toate granturile primite de aceste grupuri au fost specifice și legate de produsul care face obiectul investigației. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(390)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a susținut că, întrucât granturile primite au fost supuse impozitului pe venit, baza de impozitare ar trebui dedusă din valoarea totală a granturilor primite. Comisia a considerat că Grupul SAIC nu a furnizat dovezi pozitive care să arate că impozitul plătit era direct legat de granturile primite. În plus, articolele 6 și 7 din regulamentul de bază nu prevăd deducerea impozitului pe venit în ceea ce privește calculul avantajului sau al subvenției pasibile de măsuri compensatorii. În consecință, acest argument a fost respins.

(391)

Rata de subvenționare a Grupului SAIC și a Grupului Geely în ceea ce privește granturile a fost actualizată ca urmare a corecției descrise în considerentele 652 și, respectiv, 654 din prezentul regulament.

(392)

În consecință, metodologia de stabilire a valorii subvenției, descrisă în considerentul 650 din regulamentul provizoriu, se confirmă și a fost aplicată producătorului-exportator care a beneficiat de examinare individuală.

(393)

În urma comunicării constatărilor definitive, Tesla Shanghai a susținut că au existat trei plăți pentru unul dintre granturile primite de societate și că una dintre aceste plăți a avut loc în cursul perioadei de investigație. Societatea a susținut că, întrucât suma primită în cursul perioadei de investigație se referă la un grant legat de active fixe, ale căror plăți au fost efectuate în cadrul aceleiași scheme, Comisia ar fi trebuit să amortizeze suma primită de societate în cursul perioadei de investigație.

(394)

Comisia recunoaște că, pe baza Orientărilor privind calcularea valorii subvenției în cadrul investigațiilor privind taxele compensatorii (59), „[î]n cazul subvențiilor nerecurente, care pot fi legate de achiziționarea de active fixe, valoarea totală a subvenției trebuie să fie repartizată pe durata normală de viață a activelor [articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului (60)]”. Cu toate acestea, orientările prevăd, în plus, că „Prin excepție de la [punctul de mai sus], subvențiile nerecurente care se ridică la mai puțin de 1 % ad valorem vor fi în mod normal cheltuite, chiar dacă sunt legate de achiziționarea de active fixe”. Având în vedere că plata subvenției în cauză s-a ridicat la mai puțin de 1 % ad valorem, Comisia a considerat că plata primită în cursul perioadei de investigație nu a fost semnificativă și că era rezonabil ca ea să fie alocată numai perioadei de investigație. Această metodă de alocare este pe deplin conformă cu raportul OMC al grupului informal de experți, care prevede că subvențiile al căror scop este achiziționarea de active fixe ar trebui alocate, în timp ce „s-a considerat adecvat, în primul rând din punctul de vedere al convenienței administrative, ca subvențiile foarte mici să fie cheltuite indiferent de tip sau de alte considerente. Pentru acest prag se recomandă un nivel mai mic de 0,5 % din vânzări pentru orice subvenție individuală” (61). Prin urmare, Comisia a respins acest argument.

(395)

În absența altor observații, se confirmă concluziile formulate în considerentele 638-651 din regulamentul provizoriu.

(396)

Ratele de subvenționare stabilite în ceea ce privește totalitatea granturilor din cursul perioadei de investigație pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion și pentru producătorul-exportator care a beneficiat de examinare individuală au fost următoarele:

Granturi

(397)

În urma comunicării constatărilor provizorii, unele părți interesate, cum ar fi Grupul SAIC, CAAM, Grupul BYD, GC și Grupul Geely, au susținut că consumatorul a fost beneficiarul final al acestei scheme de subvenții. Mai precis, s-a susținut că producătorii transferă subvențiile acordate către consumatori în numele guvernului atunci când vând vehiculele, prin reducerea prețului care trebuie plătit de client. În acest scenariu, clientul trebuia să plătească un preț redus, pentru care societatea era ulterior rambursată de guvern.

(398)

În mod similar, unele părți au susținut că faptul că prețurile BEV-urilor nu au crescut după eliminarea subvenției nu dovedește existența unui avantaj. S-a susținut că prețurile pieței sunt influențate de mai mulți factori, printre care costurile de producție, dinamica cererii și ofertei, așteptările consumatorilor și substituirea modelelor vechi cu cele noi. Drept urmare, este posibil ca prețurile BEV-urilor vândute în perioade diferite să nu fie direct comparabile.

(399)

În plus, s-a susținut că, în cazurile în care consumatorii nu îndeplineau condițiile pentru acordarea subvenției, producătorii au recuperat subvenția de la consumatori, punând astfel sub semnul întrebării avantajul producătorilor.

(400)

Comisia a observat că nu a fost furnizată nicio dovadă care să arate că programul a fost conceput pentru a oferi subvenții consumatorilor, utilizând producătorii de BEV-uri ca un simplu instrument de canalizare a acestor subvenții. De fapt, dovezile au arătat contrariul. Astfel cum s-a descris în considerentele 666-671 din regulamentul provizoriu, plățile furnizate de GC producătorilor de BEV-uri sub formă de transferuri directe de lichidități au reprezentat un avantaj clar și tangibil pentru producătorii de BEV-uri, întrucât acestea constituiau un transfer direct de resurse monetare pe baza activităților economice ale producătorilor. Deși acest fapt a conferit deja un avantaj în sine, investigația a arătat în plus că subvenția nu a influențat prețurile pentru consumatorul final. Deși este posibil ca o serie de factori să fi jucat un rol, analiza a demonstrat că prețul a rămas neschimbat în perioada imediat următoare eliminării subvenției. Acest aspect indică faptul că subvenția nu a avut un impact perceptibil asupra prețului final plătit de consumatori, prin urmare subvenția a fost păstrată de producătorii de BEV-uri. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(401)

În ceea ce privește cazurile în care este posibil ca producătorii să fi recuperat subvenții din cauza neconformității, Comisia a observat că, astfel cum s-a descris în considerentele 665-670 din regulamentul provizoriu, producătorii au stabilit prețuri care le-au permis să beneficieze de întreaga subvenție, iar consumatorii nu au beneficiat sub forma unor prețuri mai mici, ceea ce face ca afirmația să fie lipsită de relevanță. În plus, această situație ilustrează structura fundamentală a schemei, care plasează producătorii în centrul politicii și acordă prioritate intereselor lor, cu scopul final de a oferi sprijin financiar acestor entități. În mod similar, în cazul în care beneficiarul preconizat ar fi consumatorul, guvernul ar fi cel care ar fi responsabil de recuperarea fondurilor. Nu a fost furnizată nicio dovadă care să arate că, în cadrul juridic relevant al acestui program, producătorii de BEV-uri sunt utilizați de guvern ca instrument pentru a furniza sau a recupera sume plătite de guvern producătorilor de BEV-uri. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(402)

În urma comunicării constatărilor definitive, CAAM a reiterat faptul că beneficiarii finali ai schemei de subvenții erau consumatorii. S-a argumentat că prețurile stabile ale BEV-urilor după eliminarea subvenției nu indică un avantaj. Ea a menționat în mod specific că menținerea sau chiar ținerea prețurilor neschimbate pentru o perioadă ulterioară retragerii subvențiilor de consum este o practică obișnuită. În plus, ea a observat că, chiar și atunci când guvernul chinez a redus taxele pentru consumatori pentru achiziționarea de vehicule, era frecvent ca producătorii să continue să promoveze subvențiile pentru o perioadă după expirarea stimulentelor guvernamentale.

(403)

Comisia a observat că argumentele CAAM au sprijinit constatările Comisiei, deoarece au furnizat un argument suplimentar potrivit căruia stabilirea prețurilor vehiculelor de către producători nu este influențată de subvenție, deoarece prețurile rămân neschimbate, și anume subvenția nu are niciun impact perceptibil asupra prețului final plătit de clienți, prin urmare subvenția este păstrată de producătorii de BEV-uri și niciun avantaj nu este transferat consumatorilor. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(404)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC și-a reiterat afirmația potrivit căreia consumatorii sunt beneficiarii finali ai schemei de subvenții și a evidențiat că consumatorii se află în centrul programului. În particular, GC a susținut că acest aspect a fost prevăzut în legislație. Concepția programului, care implică plăți în lichidități direct către producători, ține seama de condițiile speciale de piață din China. În plus, GC a observat că, în cazul în care condițiile prevăzute în program nu sunt îndeplinite, cuantumul plății va fi redus în consecință.

(405)

În ceea ce privește observațiile GC și în absența oricăror informații suplimentare fundamentate, Comisia a reiterat concluzia ei anterioară, astfel cum se prevede în considerentele 656-661 din regulamentul provizoriu și în considerentul 400 de mai sus, potrivit căreia, având în vedere natura, concepția și funcționarea schemei, producătorii sunt destinatarii vizați de această subvenție. În ceea ce privește reducerea plăților în cazul nerespectării condițiilor prevăzute, Comisia a făcut trimitere la considerentul 401 menționat anterior din prezentul regulament. În plus, Comisia a observat că simpla nerespectare a condițiilor în cauză nu implică o schimbare a beneficiarilor. Prin urmare afirmația a fost respinsă.

(406)

În urma comunicării constatărilor provizorii, după instituirea măsurilor provizorii, CAAM a contestat tratarea subvențiilor pentru consum ca subvenții pentru producție, susținând că Uniunea a adoptat un standard dublu pentru a defini subvențiile Chinei pentru consumatori drept subvenții pentru promovarea industriei autovehiculelor într-un mod improbabil.

(407)

Afirmația formulată de CAAM a fost generică și nefondată. În consecință, ea a fost respinsă.

(408)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Tesla (Shanghai) și GC au susținut că programul a fost deja încheiat în decembrie 2022 și, prin urmare, Comisia nu are niciun temei juridic pentru instituirea unei taxe antisubvenție provizorii pentru această schemă.

(409)

Comisia a observat, astfel cum se arată în considerentele 662-664 din regulamentul provizoriu, că producătorii chinezi de BEV-uri au continuat să beneficieze de această schemă de subvenții pe parcursul întregii perioade de investigație și vor continua să beneficieze de un transfer direct de lichiditate în cadrul acestei scheme pe o perioadă extinsă după perioada de investigație. În consecință, Comisia a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea de măsuri compensatorii care să vizeze această schemă. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(410)

În urma comunicării constatărilor definitive, Tesla (Shanghai) a reiterat faptul că schema a fost reziliată și nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii. Ca alternativă, societatea a susținut că valoarea maximă pe care Comisia o poate viza compensator în cazul Tesla Shanghai este suma pe care societatea ar putea (eventual) să o primească în viitor. În plus, s-a susținut că existența unor scheme locale similare cu politica națională de subvenționare fiscală nu are niciun impact în evaluarea avantajului pentru Tesla (Shanghai).

(411)

Comisia a observat că avantajul care face obiectul unor măsuri compensatorii este valoarea reală a subvențiilor plătite de GC producătorilor-exportatori în cursul PI și a reiterat concluzia ei anterioară, astfel cum se menționează în considerentele 662-664 din regulamentul provizoriu și în considerentul 409 de mai sus. În ceea ce privește neevaluarea schemelor similare subvenției naționale, Comisia a observat, astfel cum s-a descris în considerentul 664 din regulamentul provizoriu, că investigația a arătat că autoritățile locale, sub îndrumarea directă sau indirectă a GC, au stabilit un număr mare de programe similare, dintre care unele se aseamănă foarte mult cu schema națională. Aceste inițiative locale au obiectivul comun de a stimula producția de BEV-uri, ceea ce va duce la un sprijin continuu pentru producătorii chinezi de BEV-uri.

(412)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely și Tesla (Shanghai) au susținut că fondurile primite în cursul perioadei de investigație au fost asociate cu vânzări anterioare perioadei de investigație și, prin urmare, nu fac obiectul unor măsuri compensatorii. În cazul în care se consideră că această schemă este pasibilă de măsuri compensatorii, baza pentru o astfel de determinare ar trebui să fie vânzările direct legate de perioada de investigație.

(413)

Comisia a observat, astfel cum se arată în considerentul 672 din regulamentul provizoriu, că discrepanța temporală dintre vânzarea de BEV-uri și plata fondurilor guvernamentale, pe care producătorii nu o pot prevedea, creează incertitudine în ceea ce privește calendarul plăților. Această incertitudine se poate prelungi până la patru ani. Drept urmare, producătorii obțin pe deplin avantajul numai după primirea plăților. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(414)

În urma comunicării constatărilor definitive, Grupul SAIC a susținut că Comisia nu a abordat observațiile sale cu privire la perioada de atribuire a programului și nici nu a răspuns la propunerea sa privind un calcul alternativ.

(415)

Comisia a observat că aceleași observații au fost transmise de părți diverse și au fost respinse în considerentele 412-413 de mai sus. Aceste considerente oferă fundamentarea care stă la baza respingerii metodologiei de calcul propuse. În consecință, ambele afirmații au fost respinse.

(416)

În urma comunicării constatărilor definitive, Tesla (Shanghai) a reiterat afirmația sa potrivit căreia baza de calcul a avantajului să fie vânzările în cauză în cursul perioadei de investigație și a descris o metodologie în acest sens.

(417)

În absența oricăror informații suplimentare fundamentate, Comisia a reiterat concluzia sa anterioară, astfel cum se menționează în considerentul 413 de mai sus. Prin urmare afirmația a fost respinsă.

(418)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC și Grupul Geely au susținut că avantajele care decurg din această schemă de subvenții nu ar trebui să fie alocate exporturilor deoarece subvențiile au fost acordate în mod specific pentru producția și vânzările produsului care face obiectul investigației, limitate la piața chineză.

(419)

Comisia a observat că, în cadrul acestei scheme, producătorii au beneficiat de un transfer direct de fonduri, care a oferit societăților resurse substanțiale sub formă de lichiditate care era pe deplin la dispoziția lor. Plățile efectuate de GC s-au bazat în mod specific pe vânzările de BEV-uri în cadrul unui program menit să sprijine dezvoltarea industriei BEV-urilor și destinat producătorilor de BEV-uri. În consecință, alocarea acestor avantaje s-a bazat pe cifra de afaceri totală privind BEV-urile. Aceste afirmații au fost, prin urmare, respinse.

(420)

Tesla (Shanghai) a susținut că, întrucât suma contabilizată primită de societate în cadrul acestei scheme este considerată venit impozabil și, prin urmare, este supusă impozitului pe venit de 15 % aplicabil pentru Tesla (Shanghai) în 2022, ar exista o dublă contabilizare astfel încât acest avantaj este luat în considerare atât în cadrul acestui program, cât și în cadrul programului privind impozitul preferențial pe venit.

(421)

Societatea nu a furnizat dovezi pozitive care să arate că taxa plătită era direct legată de rambursarea primită în cadrul acestei scheme. În plus, articolele 6 și 7 din regulamentul de bază nu prevăd deducerea impozitului pe venit în ceea ce privește calculul avantajului sau al subvenției pasibile de măsuri compensatorii. Prin urmare, argumentul potrivit căruia s-ar aplica o dublă contabilizare a fost considerat lipsit de relevanță.

(422)

În urma comunicării constatărilor definitive, Tesla (Shanghai) a reiterat faptul că impozitul pe venit de 15 % ar trebui dedus din avantajul total, deoarece a tratat veniturile din subvenția fiscală ca venit impozabil, sub rezerva impozitului pe venit de 15 % aplicabil în cursul perioadei de investigație (PI). Tesla a argumentat că a existat o dublă contabilizare, întrucât acest avantaj a fost luat în considerare atât în cadrul acestui program, cât și în cadrul programului de impozitare preferențială a veniturilor.

(423)

Comisia a observat că deducerea solicitată nu se încadrează în niciuna dintre categoriile eligibile pentru deducere din calculul subvenției, astfel cum se detaliază la articolul 7 din regulamentul de bază (62). În plus, rata impozitului pe venit nu se aplică asupra venitului, ci mai degrabă asupra venitului impozabil, astfel cum este prevăzut de EIR, și anume „venitul total al întreprinderii în fiecare an fiscal minus venitul neimpozabil, venitul scutit de impozit, diverse deduceri și valoarea permisă a pierderilor din anii precedenți” (63). Aceste deduceri includ „Costurile, cheltuielile, impozitele, pierderile și alte cheltuieli rezonabile suportate în legătură cu veniturile încasate de o întreprindere care pot fi deduse la calcularea bazei de impozitare a veniturilor” (64). În plus, anumite cheltuieli, cum ar fi cheltuielile cu C&D, reprezintă o deducere suplimentară în anumite condiții. Din acest motiv, un venit specific, cum ar fi venitul provenit din subvenția fiscală, nu poate fi izolat de calculul venitului impozabil care ia în considerare alte elemente. În plus, Comisia a considerat că cota impozitului pe venit de 15 % s-a aplicat numai atunci când există un venit impozabil pozitiv. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(424)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a susținut că raportul dintre subvenția fiscală pentru BEV-uri și subvenția fiscală totală primită în cursul perioadei de investigație, utilizat pentru alocarea plății în avans către BEV-uri, ar fi trebuit modificat după deciziile finale de soluționare ale Ministerului Industriei și Tehnologiei Informației („MIIT”) și ale Ministerului de Finanțe („MIF”). Comisia a acceptat această afirmație și a revizuit calculul.

(425)

Grupul Geely a susținut că unele subvenții atribuite uneia dintre societățile din grup au făcut deja obiectul unor măsuri compensatorii. Comisia a acceptat această afirmație și a revizuit calculul.

(426)

În consecință, metodologia de stabilire a valorii subvenției, descrisă în considerentul 675 din regulamentul provizoriu, se confirmă și a fost aplicată producătorului-exportator care a beneficiat de examinare individuală.

(427)

În absența altor observații, se confirmă concluziile formulate în considerentele 652-676 din regulamentul provizoriu.

(428)

Rata de subvenționare a grupului SAIC și a Grupului Geely în ceea ce privește politica de subvenționare fiscală a fost actualizată ca urmare a corecției descrise în considerentele 652 și, respectiv, 654 din prezentul regulament.

(429)

Ratele de subvenționare stabilite în ceea ce privește această schemă în cursul perioadei de investigație pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion și pentru producătorul-exportator care a beneficiat de examinare individuală au fost următoarele:

(430)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC, Grupul BYD, Grupul Geely și Grupul SAIC nu au fost de acord cu evaluarea efectuată de Comisie potrivit căreia producătorii chinezi de BEV-uri au beneficiat de pe urma acordării de terenuri contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(431)

GC a susținut că Comisia nu a făcut decât să afirme că terenurile din China continentală sunt deținute de stat sau de colectivitate, ceea ce nu dovedește existența unei contribuții financiare și a unui avantaj. În plus, contrar înțelegerii termenului „colectivitate” menționat de Comisie în considerentul 677 din regulamentul provizoriu, termenul „colectivitate” nu înseamnă sate sau comune, ci persoane care lucrează.

(432)

Comisia a furnizat, în considerentul 677 din regulamentul provizoriu, o prezentare a sistemului de drepturi de folosință asupra terenurilor utilizat în RPC. Contrar observațiilor GC, această parte nu este menită să demonstreze în sine existența unei contribuții financiare și a unui avantaj. În orice caz, GC nu a furnizat nicio dovadă care să contrazică afirmațiile din considerentul 677 al regulamentului provizoriu, și anume că toate terenurile din RPC sunt deținute fie de către stat, fie de către o colectivitate.

(433)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că numai atunci când se stabilește că prețurile din țara de acordare a drepturilor de folosință asupra terenurilor sunt distorsionate din cauza intervenției guvernamentale, Comisia poate recurge la o valoare de referință din afara țării. Potrivit GC, mai multe dintre documentele legislative nu erau în vigoare în perioada de investigație. Prin urmare, Comisia s-a bazat pe un temei juridic eronat și nu și-a întemeiat „constatarea pe dovezi pozitive”.

(434)

În primul rând, Comisia a observat că GC nu a furnizat nicio dovadă care să arate că documentele legislative menționate nu erau în vigoare în cursul perioadei de investigație. În al doilea rând, GC nu a demonstrat nici că substanța acestor documente, despre care se presupune că au fost înlocuite, s-a schimbat. În al treilea rând, GC nu a pus sub semnul întrebării aplicarea Legii Republicii Populare Chineze privind administrarea terenurilor menționată în considerentul 679 din regulamentul provizoriu.

(435)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că a furnizat legile pe care s-a bazat Comisia și care nu erau în vigoare în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, afirmațiile Comisiei potrivit cărora GC nu a furnizat dovezi care să ateste că documentele respective nu au fost în vigoare în cursul perioadei de investigație sunt eronate din punct de vedere factual.

(436)

Cu toate acestea, Comisia susține în continuare că nu a fost furnizat nicio dovadă care să demonstreze că textele în cauză nu erau în vigoare. În orice caz, Comisia a constatat din proprie inițiativă că Legea privind proprietatea a fost într-adevăr abrogată în 2021 (65). Cu toate acestea, dispozițiile ei au fost încorporate în articolele 205-462 din Codul civil, care a intrat în vigoare în ianuarie 2021. Codul civil nu a introdus modificări substanțiale în ceea ce privește drepturile de folosință asupra terenurilor (a se vedea în particular articolele 246, 260-261 și 330-361 din Codul civil). Astfel, argumentul formulat de GC a fost pur formal. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(437)

În urma comunicării constatărilor provizorii, potrivit GC, Comisia nu a prezentat nicio dovadă în cazurile anterioare care să ateste că sistemul de licitații din China continentală era netransparent și neclar și s-a bazat pe cazuri vechi și pe produse complet diferite, fără a furniza nicio explicație sau dovadă privind presupusa denaturare. Comisia ar fi utilizat aceeași afirmație și ar fi construit un caz juridic în absența dovezilor. În plus, GC a susținut că Comisia nu a explicat nici ce a investigat în ceea ce privește piața drepturilor de folosință asupra terenurilor din China continentală, nici modificările pe care le-a constatat. Mai mult, afirmația Comisiei potrivit căreia prețurile drepturilor de folosință asupra terenurilor au fost stabilite în mod arbitrar de către autorități nu a fost susținută de nicio dovadă în general și de cazuri referitoare la producătorii-exportatori incluși în eșantion. Pentru GC, prețul obținut în cele din urmă în cadrul procedurii de ofertare reflectă atât cererea, cât și oferta.

(438)

Grupul Geely a susținut că regulamentul provizoriu nu include nicio indicație sau motivare clară cu privire la motivul sau modul în care Taipeiul Chinez este o referință adecvată, cu excepția observării faptului că el a fost utilizat în unele investigații anterioare.

(439)

Totuși, Comisia a observat că constatările din investigațiile antisubvenție anterioare și recente au fost justificate în mod corespunzător și se referă la aceleași programe de subvenționare ca cele menționate în prezenta investigație. De exemplu, în cauza AFC, Comisia a constatat că, pentru parcelele de teren care au fost furnizate prin ofertare, a existat un singur ofertant pentru teren în fiecare caz, iar prețul plătit corespundea prețului de pornire al procedurii de ofertare. În fiecare dintre aceste investigații anterioare, Comisia s-a bazat pe un cadru juridic similar care reglementează drepturile de folosință asupra terenurilor din RPC, în special pe faptul că autoritățile locale stabilesc prețurile terenurilor în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane și cu politica industrială a guvernului. În considerentul 682 din regulamentul provizoriu, Comisia a reamintit că investigația actuală nu a evidențiat nicio schimbare notabilă în acest sens. În plus, Comisia a reamintit că GC nu a furnizat dovezi care să arate o oprire a acestei politici. Dimpotrivă, Comisia a constatat că, pentru Grupul BYD, Grupul Geely, Grupul SAIC și Tesla (Shanghai), tranzacțiile DFT corespundeau fie: (i) unor tranzacții, alocări sau transferuri cu titlu gratuit, (ii) prețurilor tranzacțiilor care corespund prețului de pornire al ofertării, (iii) prețurilor tranzacției corespunzătoare garanției care trebuie plătită pentru a participa la ofertare, fie (iv) acordurilor specifice de investiții cu municipalitatea (municipalitățile) locală (locale) care au inclus dispoziții specifice privind alocarea terenurilor. Prin urmare, pe baza informațiilor disponibile în cadrul prezentei investigații, Comisia a respins respectivele afirmații.

(440)

GC a susținut că afirmația Comisiei din considerentul 682 al regulamentului provizoriu, potrivit căreia producătorii-exportatori incluși în eșantion au obținut drepturi de folosință asupra terenurilor la prețuri stabilite de autoritățile locale în cadrul procedurilor de ofertare, nu are o bază factuală.

(441)

Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 438 din prezentul regulament, Comisia deține dovezi ale acestei afirmații prin intermediul documentelor de tranzacție ale grupului BYD, ale Grupului Geely, ale Grupului SAIC și ale Tesla (Shanghai).

(442)

Potrivit GC, în China continentală există o piață secundară a drepturilor de folosință asupra terenurilor, pe care Comisia nu a investigat-o.

(443)

Cu toate acestea, GC nu au avut nicio dovadă că vreuna dintre societățile incluse în eșantion au utilizat o presupusă piață secundară a drepturilor de folosință asupra terenurilor.

(444)

GC a considerat că constatarea Comisiei privind specificitatea este incoerentă deoarece, dacă analiza Comisiei privind specificitatea ar fi corectă și numai producătorii din anumite industrii obțin drepturi de folosință asupra terenurilor la prețuri preferențiale, atunci Comisia ar fi trebuit să utilizeze prețurile drepturilor de folosință asupra terenurilor ale societăților din alte sectoare pentru a evalua existența presupusei subvenții. În plus, Comisia nu a efectuat o evaluare fundamentată și obiectivă a specificității în temeiul articolelor 4.2 (a) și 4.2 (c) din regulamentul de bază, deoarece nu a stabilit modul în care accesul la presupusa acordare preferențială a drepturilor de folosință asupra terenurilor este limitat în mod expres la anumite întreprinderi sau sectoare.

(445)

În acest sens, Comisia observă că nicio parte nu a furnizat dovezi ale unei valori de referință pentru prețurile drepturilor de folosință asupra terenurilor în cazul sectoarelor care nu fac obiectul intervenției statului. În plus, Comisia a furnizat cadrul legislativ potrivit căruia autoritățile locale stabilesc prețul terenurilor în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane, care este actualizat o dată la trei ani, și cu politica industrială a guvernului. Mai mult, Comisia a putut confirma această constatare pe baza documentelor de tranzacție furnizate de Grupul SAIC, potrivit cărora „condiția de acces industrial aparține industriei producătoare de automobile; ea este în concordanță cu proiectele încurajate și permise din Catalogul de orientări pentru adaptarea structurilor industriale”. Prin urmare, documentele aflate la dispoziția Comisiei confirmă faptul că apartenența la industria producătoare de automobile este o condiție pentru participarea la procedura de ofertare pentru drepturile de folosință asupra terenurilor.

(446)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a afirmat că este de competența Comisiei, în calitate de autoritate de investigație, să stabilească specificitatea, nu a GC și a altor părți interesate să respingă o prezumție negativă. În plus, el a făcut referire la cauza C-559/12 P (66) și a precizat că Comisia este obligată să colecteze toate informațiile de care are nevoie pentru a-și fundamenta evaluarea cu privire la caracterul specific al presupusei subvenții.

(447)

Contrar afirmațiilor GC, Comisia nu a făcut nicio prezumție negativă pentru a stabili specificitatea schemei. Astfel cum se menționează în mod clar în considerentul 686 din regulamentul provizoriu, schema este considerată specifică, deoarece dispoziția preferențială privind terenurile este limitată la societățile care aparțin anumitor industrii, în acest caz, industriei BEV-urilor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(448)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut, în plus, că analiza avantajului efectuată de Comisie nu se poate justifica și se bazează pe o valoare de referință inadecvată. Potrivit GC, Comisia este incoerentă atunci când confirmă că acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor este specifică și, în același timp, respinge argumentul potrivit căruia Comisia ar fi putut utiliza valori de referință naționale care provin din prețurile drepturilor de folosință asupra terenurilor ale societăților din alte sectoare care nu beneficiază de această presupusă subvenție și care, fiind multe, ofereau multe opțiuni de alegere.

(449)

Cu toate acestea, Comisia nu vede incoerența menționată de GC. Astfel cum se menționează în considerentul 445 de mai sus, Comisia doar a afirmat că nicio parte nu a furnizat dovezi ale unei valori de referință pentru prețurile drepturilor de folosință asupra terenurilor în cazul sectoarelor care nu fac obiectul intervenției statului. În afară de simpla menționare a faptului că există numeroase valori de referință din care să se aleagă, GC nu a reușit să infirme constatările Comisiei. În plus, GC pare să confunde analiza efectuată de Comisie privind specificitatea, prin care Comisia a demonstrat că industria BEV-urilor beneficiază de drepturi de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată și analiza avantajelor de la articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază, prin care Comisia a considerat că legislația chineză care reglementează folosința terenurilor denaturează piața drepturilor de folosință asupra terenurilor și nu face obiectul unor condiții de piață liberă. Faptul că sistemul de drepturi de folosință asupra terenurilor în ansamblu nu funcționează ca o piață liberă nu împiedică GC să acorde anumitor industrii drepturi de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(450)

Observațiile GC cu privire la concluzia că acordarea dreptului de folosință asupra terenurilor de către GC ar trebui să fie considerată o subvenție au fost abordate împreună cu observațiile privind constatările investigației din considerentele 437-442 ale prezentului regulament.

(451)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că evaluarea de către Comisie a faptului că Taipeiul Chinez reprezintă o referință externă adecvată nu se bazează pe dovezi pozitive și că prețurile terenurilor din Taipeiul Chinez nu se raportează la „condițiile de piață predominante în țara furnizoare”. GC a afirmat că Comisia doar enumeră anumiți indicatori fără date sau dovezi justificative și a solicitat Comisiei să furnizeze date suplimentare privind nivelul de dezvoltare economică, prezența infrastructurilor industriale, densitatea populației și asemănările dintre tipul de teren și tranzacțiile utilizate pentru construirea valorii de referință relevante, în China și în Taipeiul Chinez. El menționează, în plus, că densitatea populației din China continentală este foarte diferită de cea din Taipeiul Chinez.

(452)

În ceea ce privește nivelul de dezvoltare economică și prezența infrastructurilor industriale, Comisia a constatat că majoritatea entităților din cadrul grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion erau situate în partea de est a RPC, în zone dezvoltate cu PIB mare, în provincii cu o densitate mare a populației din jurul Shanghai și Shenzhen, care erau similare cu cele din Taipeiul Chinez.

(453)

În ceea ce privește asemănările dintre tipul de teren și tranzacțiile utilizate pentru construirea valorii de referință relevante, Comisia a evidențiat în acest sens că, în ambele cazuri, tranzacțiile se referă la terenuri industriale de o anumită dimensiune localizate în zone industriale.

(454)

În ceea ce privește densitatea populației, Comisia a observat că GC a comparat cifrele privind densitatea populației la nivelul întregii țări. Analizând mai îndeaproape densitatea populației din locațiile efective ale producătorilor-exportatori, se pare că cifrele privind densitatea populației sunt, de fapt, destul de similare sau mai mari, de exemplu pentru regiunea Shanghai, unde sunt situate unele entități din grupurile de producători-exportatori incluși în eșantion și Tesla (Shanghai), densitatea este de peste 3 900 locuitori/km2 (67), care este de aproape 6 ori mai mare decât densitatea populației din Taipeiul Chinez.

(455)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a afirmat, în primul rând, că mai multe entități din cadrul grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion nu sunt situate în partea de est a Chinei continentale. De exemplu, unele sunt situate în Xi’an și Hunan. Prin alegerea Shanghai și a Shenzhen, Comisia face referire la două dintre cele mai dezvoltate orașe din China continentală, care nu sunt comparabile cu majoritatea provinciilor în care sunt situați producătorii de BEV-uri. În al doilea rând, GC observă că toate celelalte provincii în care sunt situați producătorii de BEV-uri, cu excepția Shanghai, sunt semnificativ mai puțin populate decât Taipeiul Chinez. GC a afirmat, în plus, că există diferențe mari între prețul DFT între anumite provincii și orașe din China continentală și că, în afară de problema lipsei de comparabilitate, un singur preț mediu de referință pentru terenurile din Taipeiul Chinez nu poate fi corelat cu piața predominantă din întreaga China continentală.

(456)

Cu toate acestea, Comisia nu a susținut niciodată că toți producătorii de BEV-uri erau situați în partea de est a RPC. În schimb, Comisia a explicat că majoritatea entităților din cadrul grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion erau situate în partea de est a RPC, în zone dezvoltate cu PIB mare, în provincii cu o densitate mare a populației, din jurul Shanghai și Shenzhen. De exemplu, din șapte unități de producție ale grupului Geely, patru sunt situate în Zhejiang, iar una în Jiangsu, două provincii de coastă din vecinătatea Shanghai. În mod similar, din cele opt unități de producție ale grupului BYD, o unitate de producție este situată în Guangdong, una în Jiangsu, una în Anhui, una în Shandong și una în Fujian. În cele din urmă, cel puțin trei dintre facilitățile de producție ale SAIC sunt situate direct în Shanghai. Majoritatea acestor provincii au un PIB mare pe cap de locuitor și niveluri de densitate comparabile cu cele ale Taipeiului Chinez. Densitatea populației din Jiangsu, Guangdong, Shandong este chiar superioară celei din Taipeiul Chinez. În plus, Comisia evidențiază că facilitățile de producție a BEV-urilor sunt adesea situate în orașe cu un nivel mult mai mare al PIB-ului pe cap de locuitor și al densității față de media provinciei. Prin urmare, aceste afirmații sunt respinse.

(457)

GC și Grupul Geely au susținut, în plus, că Taipeiul Chinez nu reprezintă o referință adecvată deoarece, printre altele, în China continentală se transferă doar un drept de folosință asupra terenurilor, în timp ce în Taipeiul Chinez se transferă și deținerea efectivă în proprietate a terenului. În plus, potrivit GC, Comisia pare să recunoască faptul că densitatea populației și amploarea infrastructurii industriale nu sunt pe deplin comparabile între China continentală și Taipeiul Chinez. Prin urmare, un singur preț mediu de referință pentru terenuri în Taipeiul Chinez nu poate și nu se corelează cu piața predominantă din China continentală. În plus, prețurile terenurilor utilizate de Comisie pentru Taipeiul Chinez includ atât prețurile terenurilor comerciale, cât și prețurile terenurilor industriale.

(458)

Grupul SAIC a susținut că Taipeiul Chinez nu este o referință externă adecvată pentru drepturile de folosință asupra terenurilor și a propus utilizarea, în schimb, a unor valori de referință din Malaysia și Thailanda. Grupul SAIC a susținut că, în ceea ce privește Taipeiul Chinez:

(459)

Grupul Geely a susținut că este neclară relevanța unor factori precum proximitatea fizică și demografia partajată între China și Taipeiul Chinez pentru selectarea valorii de referință. În plus, afirmația potrivit căreia dezvoltarea economică, PIB-ul și structura Taipeiului Chinez sunt comparabile cu multe provincii și orașe din China este lipsită de credibilitate din cauza diferențelor semnificative dintre ele, în special în ceea ce privește orașele în care își desfășoară activitatea producătorii-exportatori ai Grupului Geely. În cele din urmă, potrivit Grupului Geely, calculele nu au luat în considerare diferențele semnificative de preț dintre diferitele zone ale Taipeiului Chinez și modul în care acest lucru afecta analiza comparativă.

(460)

În acest sens, Comisia a observat că selectarea Taipeiului Chinez ca referință s-a bazat pe examinarea mai multor factori enumerați în considerentul 688 din regulamentul provizoriu. Totuși, Comisia a considerat că, chiar dacă ar exista anumite diferențe în ceea ce privește condițiile de piață între drepturile de folosință asupra terenurilor din China continentală și vânzarea de terenuri din Taipeiul Chinez, acestea nu ar fi de o asemenea natură încât să invalideze alegerea Taipeiului Chinez ca referință valabilă.

(461)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a afirmat că Comisia a ignorat o distincție critică care afectează comparabilitatea, și anume că, în China continentală, numai dreptul de folosință asupra terenului este transferat pentru un număr specificat de ani, în timp ce în Taipeiul Chinez se transferă însăși deținerea în proprietate a terenului. GC a afirmat, în plus, că nu există nicio dovadă că Comisia a luat în considerare (și anume, a evaluat) aceste diferențe și impactul lor asupra prețurilor drepturilor de folosință asupra terenurilor.

(462)

Cu toate acestea, Comisia s-a bazat pe valoarea de referință care a fost considerată cea mai adecvată, chiar luând în considerare diferențele dintre condițiile de piață. În cursul investigației, Comisia nu a putut identifica nicio altă valoare de referință adecvată sau metodă de ajustare care să reflecte în mod adecvat aceste diferențe în ceea ce privește condițiile de piață. Ea observă, în plus, că GC nu a fost, nici el, în măsură să prezinte o valoare de referință fiabilă care să reflecte diferența dintre drepturile de folosință asupra terenurilor și drepturile de proprietate. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(463)

Grupul SAIC a propus, în schimb, să se utilizeze prețurile terenurilor din Malaysia sau Thailanda ca opțiuni alternative pentru referință, având în vedere că sunt mai adecvate decât Taipeiul Chinez din următoarele motive:

(464)

După ce a analizat această afirmație, Comisia a considerat că alegerea Taipeiului Chinez ca referință externă adecvată s-a bazat pe examinarea mai multor factori enumerați la considerentul 688 din regulamentul provizoriu, care au justificat alegerea sa ca referință valabilă. În plus, contrar afirmației Grupului SAIC, Comisia nu a utilizat prețurile din 2013, ci prețurile anuale efective începând din 2013. Pentru anii anteriori anului 2013, Comisia a efectuat o ajustare a datelor pentru 2013 pe baza creșterii economice din Taiwan. În schimb, datele Grupului SAIC vizează doar un an izolat îndepărtat (2010) pentru Thailanda și anul 2022 pentru Malaysia. Comisia are nevoie de date istorice pentru a evalua prețurile drepturilor de folosință asupra terenurilor și nu se poate baza pe un singur an, deoarece nu toate drepturile de folosință asupra terenurilor au fost dobândite într-un singur an. În cele din urmă, în ceea ce privește nivelul de dezvoltare economică, Grupul SAIC a comparat doar Thailanda, Malaysia și China la nivel național. În schimb, Comisia a comparat zonele industriale din Taiwan cu provinciile industriale relevante din China. Pe această bază, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(465)

În consecință, metodologia de stabilire a valorii subvenției, descrisă în considerentele 687-689 din regulamentul provizoriu s-a confirmat și a fost aplicată producătorului-exportator care a beneficiat de examinare individuală.

(466)

Rata subvenției Grupului SAIC și a Grupului Geely în ceea ce privește acordarea de către autoritățile publice a drepturilor de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată a fost actualizată ca urmare a corecției descrise în considerentele 652 și, respectiv, 654 din prezentul regulament.

(467)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion și pentru societatea care a beneficiat de examinare individuală este:

(468)

În absența oricăror observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 691-695 din regulamentul provizoriu.

(469)

Observațiile primite de GC și de Grupul SAIC cu privire la lipsa de cooperare și la utilizarea datelor disponibile au fost abordate în secțiunea 3.3.1.2. Nu s-au primit alte observații în acest sens, prin urmare au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 696-700 din regulamentul provizoriu.

(470)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că nu a existat nicio lege sau reglementare care să impună furnizarea de baterii sau de LFP contra LTAR. În plus, GC a adăugat că aproape toate documentele menționate de Comisie sunt planuri fără caracter obligatoriu care nu conțin mijloace specifice de punere în aplicare, că Comisia a scos din context conținutul legilor și planurilor GC, precum și al relatărilor de știri și că, prin urmare, nu există legislație sau criterii care să dovedească existența unei subvenții pasibile de măsuri compensatorii. Aceste afirmații au fost reiterate după comunicarea constatărilor definitive.

(471)

Comisia a reamintit mai întâi că, având în vedere refuzul GC de a coopera cu privire la elementele relevante enumerate în secțiunea 3.3.1.2 din regulamentul provizoriu, Comisia a fost nevoită să se bazeze pe datele disponibile pentru constatările sale privind materiile prime.

(472)

Astfel cum s-a explicat deja în detaliu în considerentele 197-203 și în secțiunea 3.7.2.1.2 litera (a) din regulamentul provizoriu, statul și PCC exercită o influență decisivă asupra alocării resurselor și asupra prețurilor acestora și li se permite să o facă prin controlul deplin asupra ramurilor legislativă, executivă și judiciară ale aparatului de stat (considerentul 201 din regulamentul provizoriu) și printr-un sistem elaborat de planuri care stabilesc prioritățile și indică obiectivele asupra cărora trebuie să se concentreze administrațiile centrale și locale (considerentul 202 din regulamentul provizoriu). Afirmația GC potrivit căreia aproape toate documentele menționate de Comisie sunt neobligatorii este în contradicție cu faptul că obiectivele stabilite de instrumentele de planificare au, într-adevăr, caracter obligatoriu, iar autoritățile de la fiecare nivel administrativ monitorizează punerea în aplicare a planurilor de către nivelul de guvernare inferior corespunzător, direcționând astfel resurse către sectoarele desemnate de guvern ca fiind strategice sau importante în alt mod din punct de vedere politic, în loc să le aloce în conformitate cu forțele pieței. Astfel cum s-a explicat deja în considerentul 202 din regulamentul provizoriu, obiectivele stabilite de instrumentele de planificare au caracter obligatoriu, iar autoritățile de la fiecare nivel administrativ monitorizează punerea în aplicare a planurilor de către nivelul de guvernare inferior corespunzător. Caracterul obligatoriu al planurilor este abordat pe larg și în secțiunea 4.3.1 din Raportul privind China (68); articolul 89 din Constituția Chinei (69) mandatează Consiliul de Stat să elaboreze și să pună în aplicare planuri de dezvoltare economică și socială națională și bugete de stat, în timp ce Legea organică a Congreselor populare locale și a administrațiilor populare locale din RPC (70) obligă autoritățile respective să pună în aplicare planurile cincinale (articolul 11, 12, 50, 73, 76). Prin urmare, afirmația potrivit căreia, de exemplu, Planul de acțiune privind bateriile, din 2017, este un simplu plan vizând obiective de dezvoltare, și nu o politică de control al prețurilor, a fost considerată incorectă din punct de vedere faptic, întrucât Planul de acțiune privind bateriile, din 2017, a fost adoptat, în primul rând și cel mai important, în vederea punerii în aplicare a „Comunicării Consiliului de Stat privind emiterea Planului de dezvoltare a industriei vehiculelor alimentate cu tipuri noi de energie și care economisesc energie (2012-2020)” [Guofa (2012) nr. 22] și a „Avizelor orientative ale Biroului General al Consiliului de Stat privind accelerarea promovării și introducerii în uz a vehiculelor alimentate cu tipuri noi de energie» [Guobanfa (2014) nr. 35] […] și, în plus, conține dispoziții specifice privind prețurile bateriilor per kW/h (considerentele 710 și 746 din regulamentul provizoriu).

(473)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația GC potrivit căreia conținutul legilor, al planurilor și al relatărilor de știri a fost scos din context. Constatările referitoare la funcția de organism public și la însărcinare și îndrumare sunt rezultatul unei analize aprofundate bazate pe fapte a unor dovezi obiective ample, incluzând acte legislative, reglementări și alte documente oficiale de politică publicate de GC, rapoarte din partea organizațiilor internaționale și alte surse independente fiabile, care au fost menționate în mod corespunzător și susținute prin citate care contextualizează conținutul documentelor. GC a susținut că Legea privind resursele minerale și normele sale de punere în aplicare sunt cerințe generale și reprezintă doar orientări pentru GC în formularea politicilor, fără să confere GC putere nelimitată asupra resurselor proprii; totuși, acest aspect contrazice chiar conținutul articolului 3, care prevede textual că „Consiliul de Stat reprezintă statul pentru a exercita dreptul de proprietate asupra resurselor minerale. Consiliul de Stat autorizează departamentul competent al Consiliului de Stat pentru geologie și minerale să impună un control unificat asupra alocării resurselor minerale în întreaga țară” (71). În plus, GC a susținut că declarațiile de presă ale MIIT menționate în considerentul 751 din regulamentul provizoriu au fost scoase din context, deoarece GC nu a intervenit în stabilirea prețurilor, ci a încercat doar să abordeze problema vârfului înregistrat de prețurile globale ale litiului prin extinderea aprovizionării în amonte și combaterea concurenței inechitabile. Totuși, astfel cum a recunoscut chiar GC în observațiile sale, obiectivul de a „orienta împreună prețul sării de litiu astfel încât să revină la un nivel rațional” nu este un simplu principiu director general, ci o intervenție de stabilire a prețurilor menită să readucă prețurile litiului la „un nivel rațional”, întrucât MIIT și alte asociații industriale au fost raportate ca fiind pe deplin implicate în atingerea acestui obiectiv. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(474)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că Comisia a prezentat în mod eronat argumentele sale, întrucât, în considerentul 473 din prezentul regulament, GC nu a admis că obiectivul de a „orienta în comun prețul sării de litiu pentru a reveni la un nivel rațional” a fost stabilirea prețurilor. GC a afirmat că „în contextul vârfului prețurilor de la nivel mondial pentru litiu la momentul respectiv, precum și în contextul activităților de concurență inechitabilă, cum ar fi achizițiile speculative, achizițiile în scop de stocare excesivă […] GC s-a străduit să abordeze problema prin extinderea ofertei din amonte și prin combaterea concurenței inechitabile, dar nu a intervenit în stabilirea prețurilor”. În plus, GC a adăugat că Comisia nu a invocat nicio dovadă în sprijinul opiniei sale potrivit căreia a existat o „intervenție de stabilire a prețurilor menită să se revină la un nivel rațional” și că Comisia nu a invocat niciun temei factual sau juridic în sprijinul afirmației sale potrivit căreia „MIIT și alte asociații industriale au fost implicate pe deplin în atingerea acestui obiectiv” (considerentul 473 din prezentul regulament).

(475)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. Astfel cum se menționează în considerentul 751 din regulamentul provizoriu, MIIT, care este departamentul din cadrul Consiliului de Stat responsabil cu administrarea ramurilor industriale și a industriei informației din China (72), a afirmat că „vom reveni [cu privire la prețurile materiilor prime] înapoi la nivelul rezonabil cât mai curând posibil”, că „ministerul va contribui la accelerarea dezvoltării resurselor locale din China” și că „funcționarea stabilă a sectorului se confruntă cu o mare presiune care necesită ca toate părțile relevante să o confrunte împreună” (73) . În ceea ce privește afirmațiile potrivit cărora Comisia nu a invocat niciun temei factual sau juridic în sprijinul unora dintre afirmațiile sale, Comisia a reamintit că toate sursele utilizate în regulamentul provizoriu au fost menționate în mod corespunzător și că dovada implicării MIIT și a altor asociații industriale este menționată în notele de subsol 310 și 311 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(476)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CAAM a susținut că furnizorii de baterii și de materii prime nu pot fi clasificați drept „instituții publice” și că Comisia nu poate impune taxe vamale mari furnizorilor de baterii.

(477)

Comisia a observat că, contrar celor susținute de CAAM, taxele vamale instituite se aplică producătorilor-exportatori chinezi de BEV-uri, și nu furnizorilor lor de baterii și de materii prime. În plus, afirmația CAAM privind faptul că furnizorii de baterii și de materii prime nu pot fi clasificați drept organisme publice a fost generică și nefondată. Prin urmare, din motivele menționate în considerentele 821 și 899 din regulamentul provizoriu, afirmația a fost respinsă.

(478)

În urma comunicării constatărilor definitive, CAAM a susținut că Comisia a clasificat în mod eronat întreprinderile de baterii, întreprinderile din domeniul materiilor prime și asociațiile ca entități publice care exercită funcții guvernamentale, adăugând că Comisia a concluzionat în mod eronat că guvernul chinez intervine în stabilirea prețurilor și că a dedus în mod eronat că guvernul chinez exercită un control cuprinzător asupra asociațiilor industriale și a societăților comerciale prin intermediul organelor de lucru ale partidului.

(479)

Observațiile transmise de CAAM au fost generale și nefondate și, prin urmare, Comisia le-a respins.

(480)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC și Grupul Geely au contestat clasificarea furnizorilor de factori de producție ca organisme publice. GC a prezentat următoarele afirmații:

(481)

Grupul Geely a susținut că dovezile invocate de Comisie nu au reușit să demonstreze că CBIA și CIAPS sunt învestite cu autoritate guvernamentală și că Comisia a concluzionat în mod eronat că toți membrii lor sunt, de asemenea, învestiți cu autoritate guvernamentală. În plus, Grupul Geely a susținut că, întrucât nu toți furnizorii de baterii sunt membri ai asociațiilor, nu se poate concluziona că acești furnizori sunt învestiți cu autoritate guvernamentală. În cele din urmă, Grupul Geely a susținut că deținerea parțială în proprietate de către stat a anumitor furnizori de baterii nu demonstrează că aceste societăți pot fi considerate organisme publice.

(482)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația GC potrivit căreia asociațiile industriale sunt organizații autonome care acționează liber pe piață. Astfel cum a stabilit deja Comisia în considerentul 779 din regulamentul provizoriu, deși avizele CNDR prevedeau în mod oficial o separare între asociațiile industriale și guvern, ele au asigurat, în același timp, nu numai o dependență financiară continuă a asociațiilor industriale de autoritățile guvernamentale, ci și continuarea controlului deplin al PCC asupra lor prin intermediul organismelor de lucru pentru consolidarea partidului din cadrul organizațiilor sociale. Analiza efectuată de Comisie în considerentele 780-785 din regulamentul provizoriu a confirmat, în plus, prezența PCC în procesul decizional și în operațiunile curente ale asociațiilor industriale, astfel cum se prevede în statutul CBIA și CIAPS. Nici GC, nici vreo altă parte, nu au furnizat nicio informație care să contrazică aceste constatări. În plus, cercetările efectuate de Comisie după etapa provizorie au confirmat în plus faptul că asociațiile industriale nu funcționează în mod independent ca operatori de pe o piața liberă, ci se află sub controlul deplin al PCC și pun în aplicare politici mandatate de guvern. Aceste aspecte sunt exemplificate de cele mai recente declarații ale lui Ge Honglin, secretarul de partid și președintele Asociației industriei metalelor neferoase din China (China Nonferrous Metals Industry Association – „CNMIA”) (74), care cuprinde și o subasociație care are ca obiect litiul. Astfel cum s-a arătat deja în considerentul 94 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1618 al Comisiei (75), CNMIA este o asociație industrială în cadrul căreia PCC intervine în procesul decizional operațional. Deși CNMIA, care cuprinde și o subsecțiune pentru industria litiului, nu a fost o asociație industrială analizată de Comisie în etapa provizorie, ultimele sale declarații contrazic afirmațiile GC. În această „organizație socială”, la fel ca în mai multe asociații industriale, organizațiile de consolidare a partidului sunt integrate în structura ei (76). Potrivit secretarului ei de partid, „deși asociațiile industriale sunt organizații sociale, cerințele privind consolidarea partidului sunt în concordanță cu cele ale organelor centrale și de stat” și CNMIA „a pus în aplicare în mod minuțios deciziile și indicațiile Comitetului central al PCC și ale Consiliului de Stat și a cooperat cu departamentele relevante pentru a formula, a publica și a interpreta politici industriale, cum ar fi «Orientările pentru ajustarea structurilor industriale», «Planul de lucru pentru stabilizarea creșterii în industria metalelor neferoase» și «Metode de colectare a veniturilor provenite din transferul drepturilor de exploatare minieră»”. În plus, atât CBIA, cât și CIAPS, se află sub conducerea Consiliului de Stat. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(483)

În ceea ce privește al doilea aspect invocat de GC, astfel cum se menționează în considerentul 864 din regulamentul provizoriu, piața chineză a fost considerată denaturată din cauza politicilor naționale și specific sectoriale puse în aplicare de furnizorii interni de baterii, în special a celor referitoare la structurile de stabilire a prețurilor. În consecință, în pofida faptului că anumiți furnizori de baterii sau de LFP pot practica prețuri diferite, se consideră că toate achizițiile de baterii efectuate de societățile incluse în eșantion în cursul perioadei de investigație au fost afectate de politicile și măsurile de stat aflate în vigoare care urmăresc obiectivele de politică declarate. Această evaluare decurge din înțelegerea faptului că toți furnizorii își desfășoară activitatea pe piața internă, în aceleași condiții de piață. Puterea pe care asociațiile o dețin asupra membrilor lor și asupra politicilor de stabilire a prețurilor a fost deja prezentată în detaliu în secțiunea 3.7.2.1.1 litera (b) din regulamentul provizoriu. În plus, GC nu a transmis nicio dovadă pentru a-și susține afirmația. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(484)

În ceea ce privește al treilea aspect, afirmațiile GC au fost generale, iar partea în cauză nu a furnizat nicio dovadă pentru a dovedi aspectul semnalat. Comisia reamintește că au fost efectuate cercetări aprofundate cu privire la asociațiile industriale chineze și la membrii acestora, precum și cu privire la mecanismele existente de control al prețurilor, astfel cum s-a descris în considerentele 748, 751, 792-799 și 807-809 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(485)

Afirmația formulată de Grupul Geely cu privire la autoritatea guvernamentală a asociațiilor industriale și a membrilor acestora nu a fost fundamentată și, în consecință, a fost respinsă. În ceea ce privește a treia afirmație transmisă de Grupul Geely, Comisia reamintește că, astfel cum se menționează în considerentul 767 din regulamentul provizoriu, nici CBIA, nici CIAPS nu publică lista completă a membrilor lor. Comisia reamintește că, astfel cum s-a arătat deja în considerentul 282 din regulamentul provizoriu, GC a susținut că nu avea niciun control asupra CBIA, care nu este afiliată în mod oficial la GC. Acest aspect a fost contrazis de constatările formulate în considerentele 777 și 778 din regulamentul provizoriu, care arată că GC exercită un control deplin asupra CBIA. În primul rând și cel mai important, asociația se află sub conducerea directă a Consiliului de Stat (considerentul 777 din regulamentul provizoriu), iar GC controlează în continuare administrarea asociației și numirea principalelor persoane responsabile de activitatea sa (considerentul 780 din regulamentul provizoriu). În cursul vizitei de verificare efectuată la sediul GC, Comisia a solicitat o listă a tuturor membrilor CBIA, pe care GC a refuzat să o pună la dispoziție. În absența unor informații furnizate de GC, precum și a unor date publice oficiale privind lista completă a membrilor CBIA și CIAPS, Comisia a concluzionat că chiar mai mulți furnizori de baterii ar putea fi membri ai acestor asociații. În plus, apartenența la asociațiile industriei bateriilor este unul dintre elementele evaluate de Comisie. Dovezile colectate au arătat o situație în care GC își exercită influența asupra pieței bateriilor și a LFP. În plus, în ceea ce privește ultima afirmație formulată de Grupul Geely privind deținerea parțială în proprietate de către stat, Comisia reamintește că relația dintre furnizorii de factori de producție și GC este doar unul dintre elementele pe care le-a analizat, și anume mediul juridic și economic predominant din RPC, obiectivele de politică ale GC pentru dezvoltarea industriei BEV-urilor și principalele caracteristici și funcții ale furnizorilor de factori de producție. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(486)

În urma comunicării constatărilor definitive, CATL a susținut că Comisia nu a reușit să demonstreze deținerea în proprietate de către GC a CATL sau exercitarea de către GC a vreunui control semnificativ asupra CATL, în plus față de influența normală a guvernului din orice țară, că CATL este în mod incontestabil o societate privată și că parteneriatele CATL încheiate cu întreprinderi deținute de stat sunt doar în scopuri comerciale. CATL a mai susținut că acordurile de cooperare pe care le-a încheiat cu administrațiile locale sau crearea Centrului național de cercetare în domeniul ingineriei pentru tehnologia de stocare electrochimică a energiei nu sugerează nicio influență a GC asupra CATL. Societatea a mai adăugat că stabilirea prețurilor sale pentru baterii se bazează în întregime pe principii de piață și este lipsită de orice influență din partea guvernului.

(487)

CATL a transmis și unele observații cu privire la asociațiile industriale, susținând că apartenența CATL la orice asociație nu era relevantă pentru vizând BEV-urile și că o astfel de apartenență nu poate fi considerată ca fiind o obligație de a pune în aplicare vreo decizie a asociației. Societatea a adăugat, în plus, că Comisia nu a indicat nicio dovadă care să indice că CATL este obligată să acționeze sub amenințarea unor sancțiuni.

(488)

Afirmațiile CATL au fost generale și nefondate. Comisia a evidențiat că relația dintre GC și CATL a fost abordată pe larg în considerentele 786-788 din regulamentul provizoriu și că există mai multe documente provinciale care sprijină în mod explicit dezvoltarea ei și arată modul în care acest aspect este legat de îndeplinirea unor sarcini naționale esențiale (considerentele 731, 732, 803 și 804 din regulamentul provizoriu). În ceea ce privește stabilirea prețurilor, Comisia a reamintit că acest aspect a fost deja abordat în considerentele 802 și 805 din regulamentul provizoriu și în considerentul 484 din prezentul regulament.

(489)

În ceea ce privește afirmațiile privind apartenența la asociații, Comisia a reamintit că s-au efectuat cercetări ample cu privire la asociația industrială și la membrii acesteia și că CATL nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor ei potrivit cărora ea nu ar trebui să fie considerată „organism public”. În plus, Comisia a abordat deja afirmații similare în considerentele 482 și 485 din prezentul regulament. În ceea ce privește ultimul aspect semnalat de CATL, Comisia a reamintit că în considerentul 834 din regulamentul provizoriu au fost menționate dovezile care arată că membrii trebuie să respecte îndrumările asociației menite să reglementeze comportamentul economic al membrilor ei pentru a se conforma politicilor GC, cu scopul de a evita repercusiunile asupra lor din partea CBIA. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(490)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Comisia a colectat informații suplimentare cu privire la LG Chem Nanjing New Energy Solutions („LG Nanjing”), un producător de baterii din China, deținut de o entitate străină, care aprovizionează mai mulți dintre producătorii-exportatori care au făcut obiectul investigației. În ceea ce privește LG Nanjing, Comisia a găsit dovezi suplimentare care confirmă constatările sale potrivit cărora producătorii de baterii din China sunt organisme publice, arătând că înființarea LG Nanjing avea drept scop să furnizeze baterii la prețuri mici în avantajul producătorilor de BEV-uri. Societatea a fost înființată în 2015 de LG Chem, subdivizia pentru produse chimice a LG Corp. și societatea-mamă a LG Nanjing (77). În 2014, LG Chem din Coreea de Sud a semnat un memorandum de înțelegere privind cooperarea cu administrația municipală din Nanjing. Fabrica cu sediul în Nanjing a primit „diverse ajutoare din partea administrației municipale din Nanjing, astfel încât bateriile produse [să] beneficieze de avantaje în materie de prețuri” (78). În plus, LG Chem a înființat în 2014 o întreprindere comună cu doi parteneri chinezi deținuți de stat (și anume Nanjing Zijin Technology Incubation Special Park Development și Nanjing New Industrial Investment Group), pentru a realiza prima etapă a fabricii de baterii din Nanjing, ceea ce demonstrează că statul a fost implicat în înființarea fabricii și că furnizarea de baterii de către LG la prețuri mai mici în avantajul producătorilor de automobile a fost unul dintre obiectivele declarate ale acestui demers.

(491)

În urma comunicării constatărilor definitive și pe baza unei examinări suplimentare a cotei de piață efective a importurilor provenite din China pe piețele din UE și SUA, precum și a efectelor politicilor generale ale GC în favoarea industriei BEV-urilor pe piețele de export, Comisia a modificat considerentele 813 și 814 din regulamentul provizoriu după cum urmează:

(492)

Datele BMI prezintă evaluări lunare ale prețurilor celulelor bateriilor litiu-ion pentru piețele chineză, europeană, asiatică (excluzând RPC) și nord-americană, exprimate franco fabrică. În ceea ce privește perioada de investigație, ele arată că prețul franco fabrică al celulelor NMC per kW/h a fost cu cel puțin 10 % și cu până la 30 % mai mare pe piețele din UE, America de Nord sau Asia decât pe piața chineză, indiferent de variantele chimice specifice ale NMC (111, 523, 622 sau 811). În absența unei evaluări publice a prețurilor celulelor LFP și în absența cooperării din partea GC, diferența de preț dintre piața chineză și alte piețe a fost considerată valabilă și pentru celulele LFP. O astfel de comparație ar trebui privită în contextul în care cota de piață a producătorilor chinezi de baterii în UE a fost de aproape 40 % în 2023 (79). Comisia nu a putut găsi date suficiente de detaliate cu privire la cota de piață din America de Nord a producătorilor chinezi de baterii. Cu toate acestea, datele vamale din SUA (80) arată că, în 2023, numai Statele Unite au importat direct 13,1 miliarde USD de baterii litiu-ion din China, reprezentând 70 % din totalul importurilor de baterii litiu-ion din SUA în 2023. În plus, Uniunea Europeană și America de Nord sunt primele două cele mai importante destinații pentru exporturile chineze de litiu. Având în vedere dovezile de mai sus, Comisia nu a putut exclude faptul că producătorii chinezi de baterii ar constitui, de asemenea, un procent semnificativ din cota de piață a Americii de Nord. Aceste aspecte sunt confirmate și de datele BMI, care arată că piețele din UE și din America de Nord erau dependente de importuri în perioada de investigație, întrucât oferta internă a reprezentat doar 26 și, respectiv, 34 % din cerere. În paralel, RPC a avut o ofertă excedentară suficientă de baterii pentru a acoperi acest deficit. În absența unor elemente care să indice contrariul, Comisia a considerat că importurile de baterii din RPC ar putea acoperi acest deficit și au avut o cotă de piață de până la aproximativ 70 % pe aceste două piețe. Deși această comparație a prețurilor arată că prețurile de pe piețele din afara Chinei sunt în mod sistematic mai mari, Comisia a considerat, în plus, că această analiză a fost efectuată pe o bază prudentă, deoarece cotațiile de preț au fost efectuate pe o bază franco fabrică, astfel încât costurile de transport din RPC către aceste piețe nu au fost luate în considerare. În cazul în care ar fi incluse costurile de transport și ținând seama de cota de piață a producătorilor chinezi de baterii pe aceste piețe, diferența de preț ar fi și mai mare.

(493)

În ceea ce privește CATL, în lipsa unor date mai precise, Comisia a analizat rapoartele anuale ale CATL pentru perioada 2021-2022. Rapoartele au arătat o deteriorare a profitabilității pe piața internă chineză, care a fost compensată de profiturile mai mari înregistrate la export. Deși societatea a raportat marje de profit brute mari atât pe piața internă, cât și pe piețele externe de baterii în decembrie 2021, această tendință a fost inversată în iunie 2022, când societatea a început să piardă din profitabilitate pe piața internă chineză, în timp ce marja sa de profit a crescut în ceea ce privește exporturile. În absența cooperării din partea CATL, fie prin lipsa de cooperare din partea GC, fie prin refuzul CATL de a furniza un răspuns la chestionar în calitatea sa de furnizor de baterii afiliat la două grupuri incluse în eșantion, Comisia s-a bazat pe datele disponibile și a dedus că scăderea profitabilității pe piața internă chineză a bateriilor a reflectat politicile guvernamentale care vizează furnizarea de baterii producătorilor de BEV-uri de pe piața internă contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. În schimb, pe piețele de export, CATL a fost în măsură să practice prețuri mai mari și să obțină profituri mai mari, beneficiind în continuare de sprijinul primit de GC. Diferența dintre nivelurile de profitabilitate de pe piețele de export și de pe piața internă arată în mod clar că CATL nu a fost în măsură să își maximizeze profiturile în China și să ia decizii comerciale raționale în calitate de actor normal pe piață care își desfășoară activitatea într-o economie de piață deschisă. În schimb, CATL a fost obligată de politicile GC să furnizeze baterii la prețuri mai mici industriei BEV-urilor interne. O astfel de practică este confirmată și de dispozițiile cuprinse în statutul și sistemul conex de gestionare a tranzacțiilor ale CATL, astfel cum s-a explicat în considerentul 801 din regulamentul provizoriu, care prevăd că prețurile oricăror tipuri de tranzacții cu entități afiliate sunt stabilite de stat.

(494)

Prin urmare, în comparație cu considerentele 813 și 814 din regulamentul provizoriu, Comisia a modificat procentul cotei de piață a producătorilor chinezi de baterii pe piețele din UE și din America de Nord, concentrându-se în principal pe analiza pieței UE (considerentul 492 din prezentul regulament) și pe analiza profitabilității CATL pe piața internă vs piețele de export (considerentul 493 din prezentul regulament).

(495)

În absența altor observații și având în vedere constatările suplimentare ale Comisiei, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 702-821 din regulamentul provizoriu.

(496)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC și Grupul Geely au contestat constatarea potrivit căreia furnizorii de baterii și de LFP primesc sarcini sau îndrumări de la GC. În particular, GC a susținut că:

(497)

Grupul Geely a susținut că (a) a avea calitatea de membru într-o asociație este insuficient pentru a demonstra că furnizorii de baterii primesc sarcini sau îndrumări de la GC; (b) nu există nicio dovadă care să arate că furnizorii de baterii care sunt deținuți în proprietate de entități străine și/sau care nu sunt membri ai CBIA sau ai CIAPS sau care nu sunt deținuți de stat sunt însărcinați sau îndrumați de guvern să furnizeze baterii contra unei LATR; (c) dovezile pe care s-a bazat Comisia în ceea ce privește însărcinarea și îndrumarea nu sprijină constatarea potrivit căreia GC a însărcinat sau a îndrumat CBIA și CIAPS sau membrii acestora să furnizeze baterii contra unei LATR.

(498)

De la început, Comisia a reamintit că constatările sale s-au bazat pe datele disponibile în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază, întrucât GC a refuzat să furnizeze informațiile necesare și să se angajeze în discuții pe această temă.

(499)

Pe fond, în ceea ce privește prima afirmație formulată de GC, Comisia a reamintit constatările enunțate în secțiunea 3.7.2.1.1 din regulamentul provizoriu și a evidențiat că, la punctul 1 (considerentele 760-789 din regulamentul provizoriu), care vizează relația dintre furnizorii de factori de producție și GC, Comisia a stabilit omniprezența GC în gestionarea curentă atât în asociațiile industriale, cât și în societățile private. În ceea ce privește stabilirea prețurilor, prețurile de pe piața internă nu doar că diferă de cele de export sau internaționale, ci s-au dovedit a fi în mod constant mai mici decât prețurile de export din cauza politicilor sectoriale instituite de GC în China (a se vedea constatărilor din considerentele 816 și 920 din regulamentul provizoriu referitoare la diferențele dintre prețurile de pe piața internă chineză și prețurile de export). Diferența dintre prețurile de pe piața internă chineză și prețurile de la nivel mondial, exceptând China, este abordată în considerentele 858-860 din regulamentul provizoriu.

(500)

În ceea ce privește traducerea articolului 46 din statutul CATL, chiar dacă se adaugă „în cazul în care” la fraza „prețul tranzacțiilor cu părți afiliate este stipulat de stat”, acest amănunt nu afectează conținutul constatărilor Comisiei. Într-adevăr, textul conține fără echivoc dispoziții conform cărora există cu siguranță cazuri în care prețul tranzacțiilor cu părți afiliate este stipulat de stat. În plus, GC nu a contestat formularea articolului 22 din sistemul CATL de gestionare a tranzacțiilor cu părți afiliate, care conține o dispoziție similară. În plus, GC a susținut că această stabilire a prețurilor se referă la cinci scenarii diferite, dar nu a fost prezentat nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații. În orice caz, constatările se bazează pe datele disponibile, deoarece GC a refuzat să coopereze, iar o observație cu privire la un element specific de traducere scos din contextul celorlalte elemente și dovezi invocate de Comisie nu poate invalida constatările cu privire la acest aspect. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(501)

Afirmațiile Grupului Geely au fost generale și nefondate. Comisia reamintește că au fost efectuate cercetări ample cu privire la asociațiile industriale și la membrii acestora și că Grupul Geely nu a transmis nicio dovadă pentru a-și susține afirmațiile potrivit cărora producătorii de baterii nu primesc sarcini și îndrumări de la GC. În plus, Comisia evidențiază că CBIA și CIAPS nu au publicat lista completă a membrilor (considerentul 767 din regulamentul provizoriu) și, prin urmare, astfel cum s-a explicat deja în considerentul 485 din prezentul regulament, chiar mai mulți furnizori de baterii ar putea face parte din această asociație. În plus, faptul că o întreprindere este deținută de entități străine nu exclude posibilitatea ca ea să fie un organism public (dacă este învestită cu autoritate publică) și, în mod auxiliar, să primească sarcini și îndrumări de la GC. Astfel cum se menționează în considerentul 485 din prezentul regulament, și producătorii de baterii deținuți de entități din străinătate au avut același comportament ca producătorii de baterii din China. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(502)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că nu a fost de acord cu analiza efectuată de Comisie în considerentele 499-501 de mai sus, citând faptul că (a) Comisia nu a furnizat dovezile privind omniprezența GC în operațiunile zilnice ale furnizorilor de factori de producție; (b) prețurile interne ale factorilor de producție mai mici decât prețurile de export este rezultatul concurenței depline pe piața chineză, care are o cerere mai mare pentru acești factori de producție; și (c) în traducerea articolului 46 din statutul CATL și a articolului 22 din sistemul de gestionare a tranzacțiilor al CATL, expresia „în cazul în care” este esențială pentru înțelegerea corectă a conținutului acestei dispoziții. În această privință, GC a susținut că expresia „stipulat de stat” ar trebui înțeles ca fiind existent într-o situație ipotetică, și nu ca o indicație a faptului că există prețuri de stat, și a transmis Legea privind prețurile din Republica Populară Chineză (81) și Catalogul central de stabilire a prețurilor (82) ca dovadă a faptului că bateriile nu sunt incluse în domeniul lor de aplicare. CATL a transmis și observații cu privire la acest aspect, explicând că articolul 46 din statutul CATL și articolul 22 din Sistemul de gestionare a tranzacțiilor al CATL prevăd circumstanțele în care nu este necesară aprobarea tranzacțiilor cu părți afiliate de către adunarea acționarilor, iar faptul că adunarea acționarilor nu ar trebui să aprobe stabilirea prețurilor pentru tranzacțiile cu părți afiliate dacă acestea se bazează pe un preț stipulat de stat nu implică faptul că acest din urmă aspect se întâmplă efectiv, cu atât mai puțin într-un mod relevant pentru investigația vizând BEV-urile. Societatea a adăugat că Comisia nu a reușit să demonstreze că guvernul a stabilit în mod efectiv vreun preț.

(503)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. În ceea ce privește prima și a doua afirmație, ambele observații au fost generale și nefondate, iar Comisia a evidențiat că aceste observații au fost deja abordate atât în considerentul 499 din prezentul regulament, cât și în considerentul 751 din regulamentul provizoriu. În ceea ce privește a treia afirmație, referitoare la statutul CATL, Comisia a analizat elementele de probă prezentate de GC. Deși Catalogul central de stabilire a prețurilor transmis de GC nu conține în mod explicit dispoziții privind bateriile, acest aspect nu invalidează ansamblul de dovezi colectate de Comisie. În primul rând și cel mai important, nu ar exista niciun motiv pentru care o astfel de dispoziție ar fi necesară în cazul în care nu ar exista cazuri de stabilire a prețurilor de către stat în această industrie și/sau de influență a statului în cadrul acesteia. În al doilea rând, intervenția guvernului în stabilirea prețurilor a fost deja abordată pe larg în secțiunea 3.7.2.1.1 litera (b) din regulamentul provizoriu. În al treilea rând, dovezile privind influența guvernului în stabilirea prețurilor sunt evidente nu numai dintr-o serie largă de dovezi din regulamentul provizoriu, ci și din alte surse, cum ar fi „Avizele de punere în aplicare ale CNDR Fujian privind accelerarea dezvoltării de înaltă calitate a industriei bateriilor cu litiu, a energiei noi și a materialelor noi” (83), unde își are sediul CATL, care prevăd că departamentele relevante și instituțiile afiliate ale guvernului „realizează o reducere continuă a costurilor produselor [ale bateriilor cu litiu, ale energiei noi și ale materialelor noi]”. Comisia a reamintit că, deși aceste aspecte constituie o dovadă suplimentară a controalelor privind costurile, considerentul 751 din regulamentul provizoriu a descris deja controlul exercitat de stat asupra prețurilor materiilor prime pentru baterii. În consecință, Comisia a respins aceste afirmații.

(504)

Observațiile anterioare ale GC cu privire la organismul public din considerentul 474 al prezentului regulament și observațiile de mai sus din considerentul 502 al prezentului regulament, precum și obiecțiile sale, se aplică și furnizorilor de LFP care acționează în calitate de organisme private care primesc sarcini sau îndrumări de la GC.

(505)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 822-840 din regulamentul provizoriu.

(506)

În absența observațiilor privind avantajul, concluziile formulate în considerentele 841-855 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(507)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a susținut că furnizarea de baterii nu este specifică producătorilor de BEV-uri, argumentând că nu există nicio limitare referitoare la entitățile către care pot fi vândute bateriile, deoarece ele rămân disponibile pentru achiziționare în toate industriile și piețele, și că Comisia nu a examinat dacă schema de subvenții se bazează pe criterii sau condiții obiective în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. În cele din urmă, Grupul Geely a susținut că producția de baterii nu vizează exclusiv sau în principal industria NEV-urilor/BEV-urilor.

(508)

Comisia a reamintit mai întâi că setul de măsuri al GC era menit să avantajeze numai anumite industrii, inclusiv industria națională a BEV-urilor. Într-adevăr, chiar dacă denaturările legate de baterii aduc avantaje și altor produse decât BEV-urile, avantajul este limitat în mod explicit deoarece este disponibil numai pentru anumite industrii din China, acestea fiind doar cele din lanțul valoric al bateriilor. Prin urmare, măsurile sunt specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. În plus, Grupul Geely nu a indicat niciun element și nu a furnizat nicio dovadă care să arate că, în cazul de față, ar fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază și la articolul 2.1 litera (a) din Acordul SMC. Întrucât setul de măsuri al GC îndeplinea cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, afirmațiile au fost respinse.

(509)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Geely a susținut că analiza efectuată de Comisie a fost contradictorie și nu conținea suficiente dovezi, deoarece (a) Comisia nu a avut acces la setul complet de informații privind apartenența societăților la CBIA și CIAPS; și (b) atunci când a stabilit specificitatea de jure, Comisia nu a furnizat o explicație motivată și adecvată a constatărilor sale, iar în concluziile sale, Comisia a recunoscut în mod explicit că denaturările aprovizionării cu baterii aduc beneficii și producătorilor de BEV-uri și nu a contestat faptul că bateriile rămân disponibile pentru a fi achiziționate în diferite industrii și piețe. Din motivele de mai sus, Grupul Geely susține că Comisia nu ar fi putut concluziona în mod corespunzător că furnizarea de baterii este specifică de jure și că nu există nicio dovadă care să demonstreze că autoritatea care acordă subvențiile sau legislația în temeiul căreia își desfășoară activitatea autoritatea care acordă subvențiile limitează în mod explicit accesul la o subvenție, astfel cum sugerează Comisia.

(510)

În ceea ce privește prima afirmație transmisă de Grupul Geely, Comisia a evidențiat că, astfel cum s-a recunoscut în considerentul 485 din prezentul regulament, în cursul vizitei de verificare la GC, Comisia a solicitat o listă a tuturor membrilor CBIA, pe care GC a refuzat să o furnizeze. În absența unor informații furnizate de GC, precum și a unor date publice oficiale privind lista completă a membrilor CBIA și CIAPS, Comisia a concluzionat că chiar mai mulți furnizori de baterii ar putea fi membri ai acestor asociații. În plus, Comisia a efectuat o analiză detaliată a participării societăților la asociațiile industriale, în pofida lipsei de cooperare din partea GC și a lipsei de transparență din partea asociațiilor industriale; astfel cum s-a explicat în considerentul 767 din regulamentul provizoriu, Comisia a fost în măsură să verifice participarea societăților la CBIA, CIAPS și la alte asociații industriale, analizând rapoartele lor anuale și alte informații disponibile online, cum ar fi lista membrilor organelor lor executive. În ceea ce privește a doua afirmație formulată de Grupul Geely, Comisia a abordat-o deja în considerentul 508 din prezentul regulament. Prin urmare, ambele afirmații au fost respinse.

(511)

În absența unor observații suplimentare, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 856-857 din regulamentul provizoriu.

(512)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că valoarea de referință nu ar trebui să excludă prețurile de pe piața chineză, pe baza faptului că:

(513)

În ceea ce privește afirmația GC și Geely, ale cărei observații sunt rezumate mai jos în considerentul 515 din prezentul regulament, potrivit căreia valoarea de referință utilizată ar trebui să fie în relație cu condițiile de piață predominante pentru mărfurile în cauză în țara în care au fost furnizate bunurile, Comisia a observat că, în analiza efectuată de ea privind organismul public și însărcinarea și îndrumarea, a luat în considerare politicile sectoriale relevante, în special în ceea ce privește prețurile, în secțiunea 3.7.2.1.1 din regulamentul provizoriu, în special la alineatul (3) litera (b). În plus, cercetările suplimentare care susțin dovezile privind controlul prețurilor de către autoritățile publice sunt incluse în considerentele 541-542 din prezentul regulament. Având în vedere constatările din secțiunea 3.7.2.1 și din considerentele 846 și 918 ale regulamentului provizoriu, Comisia a stabilit că politicile sectoriale aplicabile în China distorsionează prețurile bateriilor pe întreaga piață internă. Drept urmare, Comisia a stabilit că condițiile predominante din China nu puteau fi ajustate, pe baza costurilor efective, a prețurilor și a altor factori disponibili din țara respectivă, cu o valoare adecvată care să reflecte condițiile normale de piață. Ca atare, Comisia a fost nevoită să recurgă la prețurile de referință de pe piața mondială, în temeiul articolului 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(514)

În plus, contrar celor susținute de GC la al doilea punct, nu a fost utilizat prețul bateriilor NMC pentru prețul bateriilor LFP. Astfel cum s-a explicat în considerentele 847 și 859 din regulamentul provizoriu, datele BMI au permis calcularea valorilor de referință pentru perioada de investigație pentru fiecare variantă chimică, și anume LFP și NMC. Mai mult, astfel cum se menționează în același considerent, în ceea ce privește variantele chimice, a fost luată în considerare și ponderea diferitelor subvariante chimice ale bateriilor NMC (111, 523, 622, 811). În al doilea rând, astfel cum s-a explicat în considerentele 843-855 din regulamentul provizoriu, prețurile interne chineze au fost considerate distorsionate de către Comisie, în temeiul articolului 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază. În orice caz, prețurile medii chineze raportate în BMI provin de la actorii de pe piața chineză. Din acest motiv, astfel cum s-a explicat în considerentul 859 din regulamentul provizoriu, prețurile medii din China au fost excluse din prețul de referință din BMI. În consecință, valoarea de referință BMI utilizată a reflectat prețurile medii la nivel mondial per kW/h ale celulelor pentru LPF și, respectiv, pentru NMC. În cazul în care Comisia s-ar baza pe valori de referință care includ (și) prețurile chineze afectate de distorsiunile cauzate de intervenția GC, aceste valori de referință nu ar fi, prin definiție, adecvate pentru a calcula avantajul. În cele din urmă, GC nu a furnizat nicio dovadă cu privire la modul în care cantitatea achiziționată și condițiile de achiziționare pentru bateriilor din China pot fi diferite de cele raportate în BMI. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(515)

Grupul Geely a susținut că:

(516)

În ceea ce privește celelalte afirmații formulate de Grupul Geely, Comisia a evidențiat că:

(517)

În ceea ce privește afirmațiile formulate cu privire la ajustări, în primul rând, astfel cum se menționează în considerentele 858 și 859 din regulamentul provizoriu și în comunicarea specifică a Grupului Geely, Comisia a analizat informațiile din dosar referitoare la prețul de transfer pentru a stabili dacă tranzacțiile de achiziționare de baterii ar putea fi considerate nepreferențiale. Cu toate acestea, informațiile din dosar, și anume acordurile și contractele privind prețurile transmise de Grupul Geely, nu au inclus nicio informație în acest sens care să fi indicat prețurile practicate de furnizorii afiliați în cazul Grupului Geely și al altor clienți independenți. Ca atare, Comisia nu a fost în măsură să stabilească dacă prețurile plătite furnizorilor afiliați erau nepreferențiale și nici să utilizeze aceste prețuri. Drept urmare, Comisia a înlocuit respectivele prețuri conexe cu prețul plătit per kW/h pentru tipuri similare de baterii furnizorilor neafiliați. Deși Grupul Geely a afirmat că a furnizat un exemplu de contract pentru achiziționarea de baterii între entități Geely afiliate care se raporta la prețul de piață al materiilor prime, contractul respectiv nu a arătat că prețurile plătite între aceste entități afiliate pentru achiziționarea de baterii erau nepreferențiale și nu cuprindea nicio evaluare independentă a acestor prețuri de piață.

(518)

În al doilea rând, în ceea ce privește achizițiile efectuate de Grupul Geely de la furnizorul afiliat CATL, având în vedere existența unor întreprinderi comune la care participă Grupul Geely și CATL, aceste două societăți au fost considerate afiliate în cadrul prezentei proceduri și, prin urmare, achizițiile efectuate de Geely de la acest furnizor au fost considerate tranzacții între părți afiliate.

(519)

În al treilea rând, afirmația potrivit căreia Comisia s-ar fi limitat să substituie doar prețurile furnizorilor afiliați cu prețul per kilowatt-oră (kW/h) plătit furnizorilor neafiliați este inexactă. Potrivit considerentului 859 din regulamentul provizoriu, prețurile practicate între părțile afiliate din cadrul Grupului Geely au fost înlocuite cu prețul plătit per kW/h pentru produse comparabile provenite de la furnizori neafiliați. Aceasta înseamnă că prețul plătit de o anumită entitate Geely către propriul său furnizor neafiliat a fost utilizat pentru varianta chimică adecvată de baterie (LFP și NMC) și tipul de baterie (celule, modul sau ansamblu). În situațiile în care aceeași entitate Geely nu a achiziționat de la niciun furnizor neafiliat, astfel cum se menționează în considerentul 859 din regulamentul provizoriu, s-a utilizat prețul mediu ponderat per kW/h pentru produse similare de la nivelul Grupului Geely. Această abordare a fost aplicată în mod consecvent pe bază de kW/h, luând în considerare atât varianta chimică a bateriei (LFP și NMC), cât și tipul de baterie (celule, modul sau ansamblu).

(520)

În al patrulea rând, Comisia nu s-a limitat la utilizarea unui preț mediu de referință pentru toate tipurile de baterii. Atunci când Grupul Geely a raportat achiziții de baterii cu capacități kW/h variabile (de exemplu, 143/120/88 kW/h), Comisia a luat în considerare capacitatea cea mai mare, ceea ce a reprezentat abordarea cea mai prudentă. În plus, nici diversele subvariante chimice de baterii NMC (111, 523, 622, 811), nici formele bateriilor (de exemplu, de tip „pungă”) nu au fost raportate în mod sistematic de societățile Grupului Geely, aceste detalii nefiind furnizate nici în observațiile provizorii. În consecință, Comisia nu a putut aplica aceste specificități Grupului Geely. În orice caz, afirmația potrivit căreia bateriile NMC (tip NCM111) și bateriile de tip „pungă” nu sunt utilizate în BEV-urile Grupului Geely destinate Uniunii Europene și ar fi trebuit excluse din calcule este irelevantă. Întrucât furnizarea de baterii contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată a adus avantaje întregii producții de BEV-uri, nu doar exporturilor către Uniune, avantajul calculat pentru achiziționarea de baterii este exprimat pe baza BEV-urilor produse de grup, indiferent de destinația acestora, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(521)

În al cincilea rând, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia unele baterii nu au fost utilizate în producția de BEV-uri sau nu în BEV-urile destinate exportului în Uniune și, prin urmare, ar fi trebuit să fie excluse, Comisia a observat că producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost instruiți să raporteze toate achizițiile lor de baterii pentru producția de BEV-uri. Mai precis, pe lângă detalierea fiecărei tranzacții de achiziție, exportatorilor li s-a cerut să indice modelul de BEV pentru care a fost utilizată fiecare baterie. În consecință, au fost luate în considerare toate tranzacțiile de achiziționare de baterii, iar avantajul calculat a fost exprimat pe baza numărului total de BEV-uri produse, indiferent de destinația lor. Grupul SAIC a susținut că, în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din regulamentul de bază, informațiile privind achizițiile de baterii pe care le-a transmis sub formă de rezumat nu ar fi trebuit să fie ignorate de Comisie, care s-a bazat, în schimb, pe informațiile furnizate de un alt producător-exportator ca date disponibile.

(522)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 348 din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat că Grupul SAIC în mod deliberat nu a comunicat informații care erau ușor accesibile și, prin urmare, a îngreunat în mod nejustificat formularea de către Comisie a unei constatări de o acuratețe rezonabilă. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 349, Comisia a concluzionat că exactitatea informațiilor limitate furnizate de Grupul SAIC în ceea ce privește valoarea sau cantitatea nu a putut fi verificată. Din aceste motive și în conformitate cu articolul 28 alineatul (3), Comisia nu s-a putut baza pe informațiile furnizate de Grupul SAIC. Această afirmație a fost, prin urmare, respinsă.

(523)

Grupul SAIC a susținut, în plus, că concluziile enunțate în considerentul 700 din regulamentul provizoriu nu au fost justificate în mod corespunzător, deoarece Comisia nu a explicat motivele pentru care era rezonabil să se utilizeze informațiile unui alt grup de producători-exportatori cu privire la achizițiile de baterii. Mai precis, grupul a făcut referire la considerentul 811 din regulamentul provizoriu, în care Comisia a concluzionat că informațiile referitoare la Grupul Geely „nu au fost considerate suficiente prin ele însele pentru a formula concluzii semnificative cu privire la efectul controlului guvernamental asupra asociațiilor din industria bateriilor electrice în ceea ce privește prețurile bateriilor percepute producătorilor de BEV-uri”. Drept urmare, Grupul SAIC a considerat că această schemă de subvenții a condus la cea mai mare marjă de subvenție calculată pentru o singură schemă de subvenții pentru Grupul SAIC, cu consecințe financiare potențiale grave.

(524)

Astfel cum se menționează în considerentul 318 din regulamentul provizoriu, Grupul SAIC a furnizat doar informații parțiale referitoare la achizițiile sale de baterii, a căror exactitate, atât în ceea ce privește valoarea, cât și cantitatea, nu a putut fi verificată de Comisie. În consecință, Comisia a informat Grupul SAIC cu privire la intenția sa de a aplica datele disponibile în sensul articolului 28 din regulamentul de bază și a invitat Grupul SAIC să transmită observații. Observațiile transmise de Grupul SAIC nu au fost de natură să modifice evaluarea efectuată de Comisie, astfel încât Comisia a fost nevoită să recurgă la datele disponibile.

(525)

În acest sens, Comisia a utilizat informațiile disponibile la dosar; adică, informații de la un alt grup neintegrat de producători-exportatori care a achiziționat baterii similare și a fabricat modele de BEV-uri similare. El a fost singurul grup neintegrat inclus în eșantion care a achiziționat baterii și care a avut vânzări semnificative de BEV-uri pe piața internă și la export în perioada de investigație. Faptul că informațiile referitoare la Grupul Geely cu privire la efectul controlului guvernamental asupra asociației industriei bateriilor electrice în ceea ce privește prețurile bateriilor percepute de la producătorii de BEV-uri nu au fost considerate suficiente în sine nu exclude utilizarea informațiilor referitoare la achizițiile de baterii ale Grupului Geely, în ceea ce privește prețurile și calculul avantajul corespunzător, ca fiind date relevante disponibile la dosar. În special, considerentul 811 din regulamentul provizoriu se referă la chestiunea diferită a stabilirii efectului controlului guvernamental asupra prețurilor bateriilor. Singura concluzie din respectivul considerent a fost că, având în vedere cota de piață mai mică și volumul mai mic al vânzărilor de baterii ale Grupului Geely, nu a fost posibil să se stabilească existența unui astfel de control doar pe această bază. Considerentul respectiv nu a abordat fiabilitatea prețurilor bateriilor practicate de Grupul Geely, cu atât mai puțin a concluzionat că aceste prețuri ale bateriilor nu erau reprezentative pentru prețurile bateriilor de pe piața internă chineză. De fapt, aceste prețuri ale bateriilor din Grupul Geely au fost cea mai adecvată valoare de referință de la dosar, având în vedere nivelul de integrare al grupului și tipurile de baterii implicate, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază. De asemenea, astfel cum se menționează în considerentul 860 din regulamentul provizoriu și pentru a reflecta situația Grupului SAIC, Comisia a exclus din calculul avantajului anumite baterii destinate unor modele de BEV-uri care nu erau similare celor vândute de Grupul SAIC.

(526)

În plus, Grupul SAIC a fost informat, la începutul investigației și în cursul schimburilor privind posibila aplicare a datelor disponibile, că, în urma aplicării datelor disponibile, rezultatul investigației poate fi mai puțin favorabil părții în cauză decât în cazul în care aceasta ar fi cooperat. În orice caz, Grupul SAIC nu a propus nicio sursă alternativă de informații în acest sens. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă. Pe baza celor de mai sus și a dispozițiilor cuprinse în considerentele 700 și 860 din măsurile provizorii, Comisia a considerat că informațiile privind Grupul Geely au reprezentat o înlocuire rezonabilă a informațiilor necesare pentru a formula constatări pentru Grupul SAIC și a explicat motivele pentru care era rezonabil să se utilizeze informațiile unui alt grup de producători-exportatori cu privire la achizițiile de baterii.

(527)

În observațiile sale formulate în urma publicării regulamentului provizoriu, Tesla (Shanghai) a susținut că nu a existat niciun avantaj în ceea ce privește furnizarea de baterii și de factori de producție esențiali aferenți acestora, din cauza situației specifice a achizițiilor publice care, din motive de confidențialitate, nu au putut fi dezvăluite în regulament. Din motivele explicate într-o comunicare specifică adresată acestui producător-exportator, afirmația a fost respinsă.

(528)

În urma comunicării constatărilor definitive, Tesla Shanghai a transmis observații cu privire la alocarea avantajului pentru baterii. Aceste observații au fost parțial acceptate și abordate într-o comunicare specifică societății.

(529)

Mai mulți producători-exportatori cooperanți au efectuat afirmații privind valoarea subvenției pe baza datelor BMI utilizate de Comisie, inclusiv alegerea metodologică și existența unor erori materiale. Pe lângă aceste afirmații, Comisia a analizat mai îndeaproape datele relevante disponibile în BMI, precum și metodologia utilizată pentru a determina valoarea de referință adecvată pentru cuantificarea valorii subvenției care rezultă din acest program.

(530)

În particular, Comisia a constatat că, potrivit datelor BMI, în cursul PI, cererea locală chineză de celule de baterii a fost mult mai mică decât producția chineză de pe piață. De fapt, excedentul Chinei s-a ridicat la 43 % în cursul PI. O astfel de ofertă excedentară în China de baterii chineze a fost rezultatul politicilor specifice și al intervențiilor GC, astfel cum se detaliază în secțiunea 3.7.2.1 din regulamentul provizoriu, ceea ce a dus la supraproducție și la necesitatea de a exporta la prețuri mici pentru a aloca o astfel de supraproducție pe alte piețe acoperind deficitele factorilor de producție respectivi. De fapt, o analiză mai detaliată a seturilor de date disponibile în BMI, și anume datele privind cererea și oferta de celule de baterii din diferite zone geografice, a arătat că, în cursul PI, a existat un deficit de aproximativ 300 % în Europa și de aproximativ 200 % în America de Nord (și anume, pe aceste piețe, cererea de celule de baterii a fost mult mai mare decât oferta internă efectivă). Acest deficit a fost acoperit de exporturile chineze (85) ale unei părți din producția lor excedentară, care a fost chiar mai mare decât deficitul din toate zonele geografice. Dintr-o analiză detaliată a datelor BMI privind cererea și oferta în diferite zone geografice, se pare că piața Asia-Pacific (cu excepția datelor chineze) [date APAC (ex China)] a avut cel mai mic deficit, și anume 9 % în cursul PI. În plus, datele de pe această piață au indicat un excedent de 24 % în 2022 și un deficit de 21 % în 2023. Analiza a arătat, în plus, că prețurile din celelalte regiuni în care a existat o prezență semnificativă a exporturilor chineze au fost mult mai mici decât în regiunea APAC (ex China). Acest aspect sugerează că, cu cât este mai mare procentul și prezența pe piețele regionale a bateriilor excedentare de pe piața chineză de baterii, cu atât sunt mai mici prețurile seturilor de date corespunzătoare pentru astfel de piețe în cursul PI.

(531)

Prin urmare, Comisia a considerat adecvat să utilizeze datele de pe piața APAC (ex China), spre deosebire de datele de pe toate piețele, care sunt afectate de exporturile subvenționate din China. În particular, având în vedere lipsa de cooperare din partea GC și a producătorilor chinezi de baterii și lipsa altor informații fiabile, Comisia a utilizat prețurile BMI în regiunea APAC (ex China). Valoarea de referință utilizată conținea prețurile efective pentru ultimul trimestru al anului 2022, având în vedere excedentul observat în anul respectiv. Prin contrast, ținând seama de faptul că, în 2023, condițiile de piață au înregistrat un deficit pe această piață, în primele trei trimestre ale anului 2023, prețurile de referință din BMI au fost ajustate cu diferența de preț dintre APAC (ex China) și China pentru ultimul trimestru al anului 2022, care se ridica, în medie, la 12 %.

(532)

În plus, Comisia a indicat în considerentul 813 din regulamentul provizoriu că valoarea de referință utilizată în etapa provizorie a fost calculată pe o bază prudentă, deoarece prețurile BMI au fost cotate „franco fabrică” și, prin urmare, nu au inclus costurile de transport. Această constatare este confirmată la nivelul întregii țări, pentru care, dovezile din dosar, arată că majoritatea bateriilor sunt achiziționate pe bază franco fabrică. Cu toate acestea, după caz, Comisia a adăugat costurile efective de transport suportate de producătorii-exportatori care au achiziționat baterii pe baza altor termeni de livrare decât cele franco fabrică.

(533)

În urma recomunicării informațiilor, Tesla Shanghai nu a fost de acord cu raționamentul care stă la baza datelor de referință BMI revizuite. În particular, Tesla nu a fost de acord cu concluzia Comisiei, și anume, cu cât este mai mare procentul și prezența pe piețele regionale a bateriilor excedentare de pe piața chineză de baterii, cu atât sunt mai mici prețurile seturilor de date corespunzătoare pentru astfel de piețe în PI, susținând că datele BMI privind prețul și cererea nu confirmă această ipoteză.

(534)

Cu toate acestea, Comisia a reconfirmat concluzia ei pe baza datelor BMI. În perioada de investigație, deficitul de baterii în Europa și America de Nord a fost de aproximativ 200 %-300 %, iar prețul mediu al bateriei NMC în aceste regiuni a fost de aproximativ 130-134 USD/kWh. În schimb, deficitul de baterii în regiunea APAC (ex China) a fost de numai aproximativ 9 %, iar prețul mediu a fost mai mare decât cel din Europa și America de Nord. Societatea a interpretat greșit raționamentul Comisiei afirmând că „datele contrazic faptul că diferența de preț dintre prețurile regionale și prețurile din China ar fi mai mică ori de câte ori există un deficit”. Determinarea Comisiei de a utiliza date de pe piața APAC (excluzând China), mai degrabă decât date de pe toate piețele – care sunt compromise de exporturile subvenționate din China – nu s-a bazat pe diferența de preț dintre prețurile din China și cele din alte regiuni. În plus, diferența de preț dintre piața chineză și piețele europeană sau nord-americană în toate perioadele disponibile este considerată nefiabilă, deoarece a fost afectată în mod semnificativ de deficite substanțiale în aprovizionarea cu baterii și de prezența crescută în consecință a exporturilor chineze.

(535)

De asemenea, Tesla Shanghai nu a fost de acord cu ajustarea de către Comisie a prețurilor din APAC (ex China) în primele trei trimestre ale anului 2023 (Comisia a considerat că aceste prețuri erau deja afectate de condițiile de piață, care au înregistrat un deficit pe piața respectivă în această perioadă). Societatea a susținut că ajustarea ar fi trebuit aplicată în sens crescător prețurilor bateriilor din China.

(536)

Comisia nu a fost de acord cu o astfel de sugestie, deoarece, în întreaga analiză efectuată de ea în cadrul prezentei investigații, a afirmat în mod constant că prețurile bateriilor din China au fost subvenționate în mod substanțial și, prin urmare, nu au putut servi drept bază fiabilă pentru o astfel de ajustare.

(537)

Comisia a identificat prețul efectiv al unei bateri în regiunea APAC (excluzând China), în ultimul trimestru al anului 2022, ca fiind cea mai fiabilă valoare de referință pe care s-a bazat ajustarea, având în vedere excedentul observat în această regiune în 2022. Prin urmare, argumentele societății au fost respinse.

(538)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion și pentru societatea care a beneficiat de examinare individuală este:

Furnizarea de baterii contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată

(539)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 470 din prezentul regulament, observațiile transmise de GC cu privire la furnizorii de factori de producție care acționează în calitate de „organisme publice” se refereau atât la producătorii de baterii, cât și la producătorii de LFP. Comisia a abordat aceste observații în considerentele 471, 472, 480 și 482-484 din prezentul regulament.

(540)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a susținut că analiza privind furnizorii de LFP nu conține dovezi factuale și că niciun document nu a arătat că furnizorii de LFP au vândut produsele Grupului BYD pentru realizarea obiectivelor de politică. Grupul BYD a transmis din nou registrul de achiziții de LFP ca dovadă justificativă. Grupul BYD a adăugat că investigația nu a arătat că asociațiile își îndrumă membrii să adopte decizii economice în avantajul industriei BEV-urilor. Potrivit Grupului BYD, Comisia nu a prezentat dovezi care să arate că statul ar fi învestit în mod specific asociația cu o anumită „putere”. Pe această bază, Grupul BYD a susținut că, prin urmare, nu există dovezi întemeiate pentru a concluziona că furnizorii de LFP acționează în calitate de „organisme publice”, iar livrările lor de bunuri se încadrează în categoria bunurilor contra unei LTAR, așadar nu există niciun motiv pentru a nu accepta prețurile practicate în interiorul țării.

(541)

Astfel cum se menționează în considerentul 864 din regulamentul provizoriu, piața chineză a fost considerată distorsionată din cauza politicilor naționale și specific sectoriale în vigoare și a măsurilor conexe, în special a celor referitoare la structurile de stabilire a prețurilor. În consecință, se consideră că toate achizițiile de LFP ale Grupul BYD din cursul perioadei de investigație au fost afectate. Această evaluare decurge din înțelegerea faptului că toți furnizorii își desfășoară activitatea pe piața internă în conformitate cu politicile și cu alte forme de intervenție a GC, în aceleași condiții de piață denaturate. Prin urmare, condițiile de piață predominante din China au fost considerate denaturate, iar aplicarea articolului 6 litera (d) punctul (ii) a fost justificată. În plus, Comisia reamintește că, din cauza lipsei de cooperare din partea GC (secțiunea 3.3.1.2 din regulamentul provizoriu), Comisia nu a primit nicio informație cu privire la caracteristicile pieței interne chineze a factorilor de producție și, prin urmare, a fost nevoită să recurgă la datele disponibile. În plus, diferențele de preț dintre furnizorii de LFP ai BYD nu au nicio influență asupra evaluării Comisiei; astfel cum s-a recunoscut deja în considerentul 891 din regulamentul provizoriu, prețurile pentru LFP furnizate Grupului BYD au urmat tendințe complet diferite față de prețurile de export chineze în cursul perioadei de investigație (considerentul 920 din regulamentul provizoriu). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(542)

Astfel cum s-a menționat deja în secțiunea 3.7.2.1.1 litera (a) punctul (3) litera (b) și în considerentele 744-757 din regulamentul provizoriu, Comisia a constatat că furnizarea bateriilor și a factorilor de producție aferenți acestora este reglementată de GC cu scopul de a reduce prețurile în beneficiul industriei BEV-urilor. Dovezi suplimentare ale controalelor prețurilor impuse de GC cu privire la factorii de producție pentru baterii sunt disponibile în „Planul de lucru MIIT pentru stabilizarea creșterii în industria metalelor neferoase” (86), publicat în septembrie 2023. De fapt, unul dintre principalele obiective este „consolidarea ofertei și a stabilității prețurilor pentru produsele-cheie” prin „construirea unei platforme de ancorare a cererii și ofertei în amonte și în aval, orientarea dezvoltării resurselor de metale neferoase și a întreprinderilor de topire pentru a semna acorduri de achiziții pe termen lung cu utilizatorii din aval, și stabilizarea aprovizionării cu produse esențiale, cum ar fi cuprul, aluminiul și litiul [și] îmbunătățirea mecanismul de alertă timpurie „roșu, galben și albastru” pentru aprovizionarea cu materii prime în vrac, consolidarea orientărilor în materie de așteptări și prevenirea fluctuațiilor mari ale prețurilor și a speculațiilor malițioase […] sprijinirea […] întreprinderilor esențiale în vederea constituirii de rezerve comerciale, precum și reglementarea științifică și ordonată a relației dintre cererea și oferta de pe piață” (87). Cooperarea dintre actorii din amonte și cei din aval în vederea stabilizării cererii și ofertei, supravegherea fluctuațiilor în materie de aprovizionare și de control al prețurilor sunt, toate, instrucțiuni cuprinse deja în planuri anterioare, precum Planul de acțiune privind bateriile, din 2017 și Comunicarea privind industria bateriilor (a se vedea considerentele 746-750 din regulamentul provizoriu). Aceste aspecte confirmă nu numai că GC și-a exercitat controlul asupra prețurilor încă din 2017, ci și că aceste eforturi continuă să fie susținute pe parcursul perioadei de investigație și ulterior.

(543)

În plus față de planurile centrale care confirmă controlul prețurilor exercitat și mandatat de GC, care au fost deja menționate la alineatul (2) din secțiunea 3.7.2.1.1, în special în considerentul 751 din regulamentul provizoriu, Comisia a găsit dovezi suplimentare ale faptului că asociațiile industriale formulează politici industriale și angajează sarcini guvernamentale, cum ar fi stabilizarea așteptărilor în materie de cerere și ofertă și controlul fluctuațiilor prețurilor. Aceste aspecte sunt exemplificate de cele mai recente afirmații ale lui Ge Honglin, secretarul de partid și președintele Asociației industriei metalelor neferoase din China („CNMIA”) (88). Astfel cum s-a arătat deja în considerentul 94 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1618, CNMIA este o asociație industrială în cadrul căreia PCC intervine în procesul decizional operațional. În această „organizație socială”, la fel ca în cazul mai multor asociații industriale, organizațiile de consolidare a partidului sunt integrate în structura sa (89) (astfel cum se menționează în considerentul 779 din regulamentul provizoriu). CNMIA „a pus în aplicare în detaliu deciziile și indicațiile Comitetului Central al PCC și ale Consiliului de Stat și a cooperat cu departamentele relevante pentru a formula, a face cunoscute publicului și a interpreta politici industriale precum „Orientările privind adaptarea structurilor industriale”, „Planul de lucru pentru stabilizarea creșterii în industria metalelor neferoase” și „Metode de colectare a veniturilor provenite din transferul drepturilor de exploatare minieră”; […] ca răspuns la creșterile și scăderile prețurilor tipurilor strategice de metale, cum ar fi litiul și siliciul, a ajutat departamentele guvernamentale în consolidarea comunicării cu întreprinderile din amonte și din aval și în eforturile de stabilizare a așteptărilor pieței; […] a semnat acorduri de cooperare strategică cu peste zece administrații locale, cum ar fi Anhui, Jiangxi, Gansu și Guangxi, promovând în mod efectiv configurarea rațională a industriilor regionale și dezvoltarea coordonată la nivel regional, sprijinind ferm transformarea și modernizarea industriilor locale”. [evidențiere adăugată]

(544)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că declarația CNMIA pe care s-a bazat Comisia în considerentul 543 din prezentul regulament este irelevantă, deoarece se referă la o asociație complet diferită și, în orice caz, este neconcordantă cu dovezile de la dosar. În plus, GC a susținut că Comisia nu a răspuns la observațiile privind furnizorii de materii prime care acționează în calitate de organisme publice prin participarea lor la asociațiile industriale. GC a reiterat faptul că participarea acestor furnizori la asociațiile industriale nu îi face organisme publice și că Comisia nu a explicat modul în care aceste asociații controlează și intervin în stabilirea prețurilor.

(545)

Comisia a reamintit că citatul din CNMIA a fost utilizat pentru a sprijini constatările Comisiei potrivit cărora asociațiile industriale nu sunt organisme independente, libere de controlul statului și, prin urmare, relevante pentru prezenta investigație. În ceea ce privește afirmațiile GC potrivit cărora Comisia nu a răspuns la observațiile lui cu privire la organismele publice, Comisia a explicat deja în considerentul 539 din prezentul regulament că observațiile prezentate de GC cu privire la furnizorii de factori de producție care acționează în calitate de „organisme publice” se refereau atât la producătorii de baterii, cât și la producătorii de LFP. Comisia a abordat aceste observații în considerentele 471, 472, 480 și 482-484 din prezentul regulament. Prin urmare, argumentele au fost considerate lipsite de relevanță.

(546)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul BYD a transmis din nou observațiile sale, afirmând că analiza efectuată de Comisie nu conținea nicio dovadă factuală care să demonstreze că operațiunile comerciale ale furnizorilor de LFP și comportamentele lor pe piață au fost structurate și dezvoltate pentru a materializa obiectivele de politică ale GC, adăugând că, faptul de a fi membru al unei asociații industriale sau de a avea o organizație de partid în cadrul unei societăți nu înseamnă că furnizorii de LFP și-ar fi pierdut capacitățile decizionale, competențele corporative și autoritatea financiară generală independente, care sunt toate acordate de legislația chineză aplicabilă. În plus, grupul BYD a evidențiat că faptul că prețurile LFP furnizat grupului BYD au urmat tendințe complet diferite în comparație cu prețurile de export este irelevant, deoarece piețe diferite au prețuri diferite. În cele din urmă, grupul BYD a argumentat că faptul că prețurile LFP variază în funcție de furnizor a indicat că stabilirea prețurilor funcționează în funcție de cererea și oferta de pe piață și nu are niciun impact asupra obiectivelor de politică ale GC.

(547)

Comisia a abordat deja o parte din aceste observații în cadrul comunicării constatărilor definitive în considerentele 541-543 din prezentul regulament. În ceea ce privește afirmațiile privind procesul decizional independent al furnizorilor de LFP, acest aspecte sunt contrazise de dovezile cuprinse în regulamentul provizoriu (considerentele 779, 786, 787, 877), în timp ce tendințele prețurilor LFP pe piața internă în raport cu prețurile de export au fost abordate în considerentele 905 și 920 din regulamentul provizoriu, care confirmă faptul că pe piața internă chineză furnizorii de LFP nu acționează ca operatori pe o piața liberă și nu decizii raționale din punct de vedere economic. În consecință, Comisia a respins aceste afirmații.

(548)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Comisia a găsit dovezi suplimentare privind Hunan Yuneng New Energy Materials Co., Ltd. și filialele sale, care pun în aplicare politici naționale și acționează în calitate de organisme publice, astfel cum se arată în secțiunea 3.7.2.2.1 litera (a) din regulamentul provizoriu. În primul rând, afirmațiile recente ale administrației populare municipale Xiangtan (90) confirmă faptul că Hunan Yuneng New Energy Materials este considerată nu numai ca o întreprindere parțial deținută de stat (a se vedea considerentul 881 din regulamentul provizoriu), ci și ca o întreprindere care promovează dezvoltarea Xiangtan și, în cele din urmă, a statului. În cadrul secțiunii axate pe „[o]ptimizarea și integrarea platformelor întreprinderilor de stat”, administrația Xiangtan depune eforturi să „[i]ntegreze Industrial Investment Group și a Electrochemical Group ca să formeze Electrochemical Industrial Investment Group și să înființeze în mod activ o întreprindere de primă clasă orientată spre piață care deține două societăți cotate la bursă și să devină un lider în sectorul chinez al materialelor pentru baterii bazate pe tipuri noi de energie. În februarie [2023], Hunan Yuneng New Energy Company, în care Electrochemical Group a investit și deținea o participație, a fost cotată cu succes pe piața întreprinderilor în expansiune a bursei Shenzhen” (91). Xiangtan Electrochemical este o întreprindere municipală deținută de stat aflată sub conducerea SASAC din Xiangtan. În plus, dezvoltarea Hunan Yuneng și a acționarului său deținut de stat, Xiangtan Electrochemical Group, sunt legate de obiectivele administrației din Xiangtan privind construirea unui grup de întreprinderi cu un profit din exploatare de 10 miliarde, prin „implementarea principiului «o întreprindere, o politică» și concentrarea pe sprijinirea societăților Hunan Yuneng New Energy Battery Materials Co., Ltd. Harbin Electric Wind Energy Co., Ltd. și a altor întreprinderi pentru a atinge nivelul de 10 miliarde [profit din exploatare]” și „pentru a sprijini […] Xiangtan Electrochemical Group Co., Ltd. și alte întreprinderi importante din industrie să își extindă activitățile conexe și să își extindă domeniul de activitate, [și] să integreze resursele din amonte și din aval prin fuziuni, achiziții și reorganizare” (92).

(549)

În provincia Kunming, unde se află Yunnan Yuneng New Energy Materials Co., Ltd, o filială a Hunan Yuneng, administrația orașului Anning a negociat cu Yunnan Yuneng pentru înființarea unui proiect de investiții de peste 1 miliard CNY. Potrivit administrației municipale a orașului Anning, conducerea orașului „combină consolidarea partidului cu dezvoltarea industrială, punând accentul pe promovarea membrilor partidului și a cadrelor pentru a-și îndeplini responsabilitățile, precum și pe deservirea deplină a întreprinderilor și a proiectelor” (93). În special, proiectul Yunnan Yuneng New Energy Battery Materials este considerat a fi „o manifestare vie a autodepășirilor realizate de organizațiile de partid de la toate nivelurile și de majoritatea membrilor și cadrelor partidului (94)” [sublinierea noastră]. Legăturile strânse dintre comitetul de consolidare a partidului de la nivel central și local și întreprinderi sunt confirmate de dovezile care arată că „Comitetul de lucru al partidului din Parcul industrial Anning a îndrumat Yunnan Yuneng să înființeze o filială de partid. […] În mai [2023], filiala de partid a societății s-a alăturat și ea comitetului de partid al parcului pentru lanțul industrial al materialelor pentru baterii bazate pe tipuri noi de energie. Prin schimburi pe platforma de consolidare a partidului, ea a ajuns la o cooperare pentru achiziționarea apei oxigenate cu Yunnan Yuntian Petrochemical Co., Ltd., o întreprindere situată în parc, pentru a soluționa problema anterioară a costului mare al achiziționării apei oxigenate din afara provinciei” (95). Așadar, consolidarea partidului joacă un rol esențial în dezvoltarea întreprinderilor și, prin urmare, în promovarea dezvoltării politicilor naționale mandatate de GC. Un exemplu în acest sens este oferit de administrație Kunming, care raportează că comitetele de consolidare a partidului din parcul industrial Anning au contribuit la realizarea unor contracte de achiziții între societăți situate în parc și a unor acorduri de servicii financiare între bănci și societăți, „legate de «linia roșie» a consolidării partidului în parcul industrial Anning” (96). Rolul consolidării partidului în ceea ce privește entitățile private a fost abordat pe larg în considerentul 787 din regulamentul provizoriu, iar dovezile de mai sus confirmă faptul că PCC exercită o influență asupra tuturor tipurilor de societăți din China și că poate utiliza unitățile de lucru de consolidare a partidului din cadrul întreprinderilor și al administrațiilor locale pentru a-și exercita influența. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 885 din regulamentul provizoriu, dezvoltarea Parcului industrial Anning a vizat și atingerea obiectivelor cuprinse în Planul de acțiune al Yunnan. Constatările de mai sus confirmă astfel că unul dintre cei mai mari actori de pe piață din China pentru LFP, Hunan Yuneng New Energy Materials, este o întreprindere de stat a cărei dezvoltare este strâns legată de realizarea obiectivelor locale și naționale (considerentul 548) și ele se adaugă, în plus, la seria de dovezi că furnizorii de LFP respectă și pun în aplicare obiectivele de politică ale GC și, prin urmare, îndeplinesc funcții guvernamentale.

(550)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că dovezile menționate mai sus în considerentele 548 și 549 din prezentul regulament nu sprijină concluziile Comisiei, întrucât:

(551)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. Constituirea Electrochemical Industrial Investment Group este menită „să înființeze în mod activ o întreprindere de primă clasă orientată spre piață care deține două societăți cotate la bursă”. Comisia reamintește că nu numai Electrochemical Group a investit în Hunan Yuneng New Energy Materials, ci și această din urmă societate, a fost cotată la Bursa din Shenzhen în februarie 2023 și că dezvoltarea Hunan Yuneng New Energy Materials servește obiectivelor administrației Xiangtan de a înființa un grup de întreprinderi cu un profit din exploatare de 10 miliarde, în timp ce dovezile din dosar referitoare la Yunnan Yuneng New Energy Materials Co. corelează în mod explicit realizările societății cu realizările organizațiilor de partid. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(552)

În absența altor observații și având în vedere constatările suplimentare ale Comisiei, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 861-912 din regulamentul provizoriu.

(553)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 496 din prezentul regulament, observațiile transmise de GC cu privire la însărcinare și îndrumare au vizat atât producătorii de baterii, cât și producătorii de LFP. Comisia a abordat aceste observații în considerentul 498 din prezentul regulament.

(554)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul BYD a argumentat că faptul că în cursul perioadei de investigație prețurile de achiziție au variat în rândul furnizorilor de LFP contrazice constatările Comisiei privind însărcinarea și îndrumarea, întrucât Comisiei îi revine sarcina să demonstreze că stabilirea prețurilor reprezintă un răspuns la obiectivele de politică stabilite de GC.

(555)

Comisia a subliniat că afirmațiile privind controlul prețurilor au fost deja abordate în considerentele 541 și 542 din prezentul regulament. O variație de preț este irelevantă dacă respectivele prețuri sunt sub nivelul termenilor pieței, iar un astfel de nivel este rezultatul intervenției GC pe piață. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(556)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a susținut că Comisia a calculat avantajul de două ori pentru unele achiziții de ansambluri de baterii realizate între societăți. Această afirmație a fost acceptată, iar calculele au fost revizuite în consecință.

(557)

GC a susținut că utilizarea prețului FOB de export al Chinei ca valoare de referință externă nu asigură faptul că valoarea de referință rezultată se raportează sau se referă la condițiile de piață predominante din țara furnizoare sau este legată de acestea și că, în consecință, ea supraestimează prețul obișnuit de pe piața internă, având în vedere că producția mondială de LFP este concentrată în China, cantitatea de LFP exportată din China este limitată, iar astfel de exporturi nu sunt neapărat destinate producției de baterii electrice.

(558)

Având în vedere constatările din secțiunea 3.7.2.1 și din considerentele 846 și 918 din regulamentul provizoriu, Comisia a stabilit că politicile sectoriale aplicabile în China distorsionează prețurile bateriilor atât pentru baterii, cât și pentru LFP, pe întreaga piață internă. Drept urmare, Comisia a stabilit că condițiile predominante din China nu puteau fi ajustate, pe baza costurilor efective, a prețurilor și a altor factori disponibili din țara respectivă, cu o valoare adecvată care să reflecte condițiile normale de piață. Astfel cum se reamintește în considerentul 924 din regulamentul provizoriu, având în vedere condițiile dominante existente pentru acest tip specific de litiu și lipsa oricărei alte valori de referință rezonabile, Comisia a fost nevoită să recurgă la prețurile de export chineze către restul lumii.

(559)

Observațiile GC cu privire la valorile de referință externe menționate în considerentul 512 din prezentul regulament au vizat atât furnizorii de baterii, cât și furnizorii de LFP. Comisia a abordat aceste afirmații în considerentul 513 din prezentul regulament.

(560)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 913-929 din regulamentul provizoriu cu privire la avantaj, la specificitate și la calculul valorii subvenției.

(561)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion este:

Furnizarea de litiu pentru producția de baterii contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată

(562)

În absența observațiilor, Comisia a confirmat constatările sale cu privire la temeiul juridic, contribuția financiară și avantajul acestui program, astfel cum se descrie în considerentele 931-940 din regulamentul provizoriu.

(563)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a argumentat că reducerea EIT pentru întreprinderile care utilizează tehnologii avansate și noi și deducerea preferențială înainte de impozitare a programelor de cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare nu sunt limitate la un segment suficient de discret al economiei chineze pentru a se califica drept „specifice” în sensul articolului 2.1 litera (a) din Acordul SMC. În acest sens, el a făcut referire la faptul că nu toți producătorii de BEV-uri au beneficiat de presupusa reducere fiscală pentru întreprinderile care utilizează tehnologii avansate și noi (high and new technology enterprises – „HNTE-uri”).

(564)

GC a susținut, în plus, că Comisia nu a stabilit specificitatea în mod obiectiv pe baza unor dovezi factuale, întrucât temeiul juridic pe care s-a bazat pentru un producător-exportator era neclar; și anume, Comisia nu a indicat dacă avantajul a rezultat dintr-o subvenție regională în sensul articolului 2.2 din Acordul SMC și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază ca urmare a locului în care era situat exportatorul respectiv sau din articolul 4 alineatul (2) litera (a), astfel cum se menționează în regulamentul provizoriu, ca urmare a statutului său de HNTE.

(565)

GC a mai susținut că acest presupus program de subvenționare nu era specific, deoarece legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă subvenția stabilește criterii sau condiții obiective de eligibilitate și valoarea reducerii fiscale, și că eligibilitatea este automată, iar criteriile și condițiile de calificare sunt respectate cu strictețe. Mai specific, GC a argumentat că cota de impozitare mai mică este disponibilă pentru toate întreprinderile care îndeplinesc condițiile și nu favorizează anumite întreprinderi în detrimentul altora, deoarece societățile din toate sectoarele, din întreaga economie, sunt eligibile pentru a obține un certificat HNTE.

(566)

În aceeași ordine de idei, GC a susținut că Comisia s-a bazat pe specificitatea de jure analizând „legislația în temeiul căreia funcționează autoritatea care acordă subvenția” fără a evalua condițiile de eligibilitate ale subvenției și dacă limitarea accesului la subvenție la anumite întreprinderi este expresă, lipsită de ambiguitate sau clară din instrumentul juridic relevant sau din declarațiile autorității care acordă subvenția (97). GC a argumentat, în plus, că Comisia s-a concentrat în mod individual asupra producătorilor de BEV-uri despre care se presupune că au beneficiat de presupusul tratament fiscal preferențial fără a investiga „toate întreprinderile sau industriile eligibile care primesc aceeași subvenție” (98).

(567)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație, deoarece a considerat că schemele fiscale descrise în secțiunile 3.8.1-3.8.2 din regulamentul provizoriu sunt specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, care prevede că „în cazurile în care autoritatea care acordă subvenția, sau legislația în temeiul căreia acționează autoritatea, limitează, în mod expres, accesul anumitor întreprinderi la o subvenție, subvenția în cauză trebuie să fie specifică”. Într-adevăr, schemele de subvenții în cauză își au temeiul juridic în capitolul IV („Tratamente fiscale preferențiale”) al Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor. Prin denumirea și conținutul său, acest capitol prevede în mod explicit un tratament preferențial specific care „limitează în mod explicit accesul anumitor întreprinderi la o subvenție”. Mai specific, astfel cum se precizează în considerentul 934 din regulamentul provizoriu, articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor clarifică faptul că „[î]ntreprinderile importante care utilizează tehnologii avansate și noi și care urmează să fie sprijinite de stat [trebuie să îndeplinească anumite] condiții”, cum ar fi: „1. Se încadrează în sfera de cuprindere a domeniilor în care se utilizează tehnologii esențiale avansate și noi sprijinite de stat”. După cum reiese în mod clar din cele de mai sus, nu toate întreprinderile sau industriile sunt eligibile pentru a beneficia de aceleași tratamente fiscale preferențiale. În consecință, subvențiile acordate în cadrul acestor scheme fiscale au fost considerate specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(568)

În plus, astfel cum se menționează în considerentul 942 din regulamentul provizoriu, anumite societăți au beneficiat de o cotă redusă a impozitului pe venit pe baza unor criterii legate de localizarea lor fizică, în special dacă o întreprindere este situată în regiunea vestică. În acest caz, Comisia a considerat că schema fiscală era specifică în temeiul articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, deoarece era limitată la anumite întreprinderi situate într-o regiune geografică desemnată. În consecință, subvențiile acordate în cadrul acestor scheme fiscale au fost considerate specifice în temeiul articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(569)

În ceea ce privește referirea la anumite societăți care nu au beneficiat de cota redusă a impozitului pe venit, Comisia a considerat că trebuiau îndeplinite anumite condiții pentru ca o societate să fie eligibilă pentru certificatul HNTE. Faptul că anumiți producători de BEV-uri nu au îndeplinit toate condițiile sau nu au solicitat certificatul HNTE nu demonstrează că schema respectivă nu este specifică.

(570)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut, în plus, că Comisia nu a abordat argumentul GC potrivit căruia reducerea impozitului pe venit pentru HNTE-uri nu se limitează la un segment suficient de distinct al economiei chineze pentru a se califica drept „specific” în sensul articolului 2.1 litera (a) din Acordul SMC.

(571)

Comisia a evidențiat că a abordat aceeași observație privind specificitatea în considerentele 567 și 568 din prezentul regulament.

(572)

În absența altor observații privind specificitatea, Comisia a confirmat constatările sale enunțate în considerentele 941-943 din regulamentul provizoriu.

(573)

În urma comunicării constatărilor definitive, Grupul SAIC a susținut că o rată a subvenției a fost raportată în mod nejustificat pentru această schemă de subvenții. Această afirmație a fost acceptată.

(574)

În absența altor observații, Comisia a confirmat constatările sale cu privire la calculul valorii subvenției pentru acest program menționate în considerentele 944 și 945 din regulamentul provizoriu.

(575)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion este:

Reducerea impozitului pe venit al întreprinderilor (Enterprise Income Tax – „EIT”) pentru întreprinderile care utilizează tehnologii avansate și noi

(576)

În absența observațiilor, Comisia a confirmat constatările sale cu privire la temeiul juridic menționate în considerentul 949 din regulamentul provizoriu.

(577)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a indicat că a respins ipoteza Comisiei potrivit căreia toate proiectele de cercetare și dezvoltare și scutirile fiscale aferente referitoare la una dintre entitățile sale au vizat numai POI. Grupul SAIC a susținut că nu au fost furnizate informații sau explicații cu privire la aplicarea articolului 28 și la modul în care a fost calculată ulterior valoarea subvenției în ceea ce privește însuși Grupul SAIC.

(578)

Grupul SAIC a argumentat că entitatea în cauză a transmis un raport privind cheltuielile de C&D și un raport al agentului fiscal al societății ca dovadă în timpul vizitei de verificare și că raportul agentului fiscal nu menționa faptul că cheltuielile cu C&D efectuate erau specifice produsului care face obiectul investigației. Grupul SAIC a reamintit că ponderea vehiculelor ICE în cifra de afaceri a acestei entități ar fi trebuit să fie reflectată în calculul marjei de subvenție.

(579)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația Grupului SAIC și a observat că societatea în cauză a furnizat doar o parte dintre informațiile solicitate, deși erau ușor disponibile. Prin urmare, ea nu a furnizat un exemplar complet al raportului solicitat al agentului fiscal care să conțină informații referitoare la cheltuielile și proiectele de C&D la care se referea deducerea. Mai specific, Grupul SAIC a refuzat să furnizeze informațiile solicitate, menționate în lista semnată în comun cuprinzând documentele care nu au fost furnizate în cursul vizitei de verificare.

(580)

În plus, contrar afirmației Grupului SAIC, Comisia a furnizat explicația necesară în documentele specifice de informare prealabilă, explicând că, în absența unor informații verificate care să indice faptul că cheltuielile și proiectele de C&D se refereau la alte produse și nu se refereau la produsul care face obiectul investigației, ea a alocat avantajul pe baza cifrei de afaceri a BEV-urilor. În consecință, Comisia a considerat că a furnizat suficiente informații cu privire la motivele subiacente și la modul în care a aplicat datele disponibile. Prin urmare, afirmația a fost respinsă și se confirmă constatările prezentate în considerentul 950 din regulamentul provizoriu.

(581)

În absența observațiilor, Comisia a confirmat constatările sale cu privire la avantaj menționate în considerentul 951 din regulamentul provizoriu.

(582)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul BYD a contestat constatarea Comisiei din considerentul 952 al regulamentului provizoriu potrivit căreia compensarea fiscală pentru C&D constituie un tratament fiscal preferențial pe baza faptului că însăși legislația limitează aplicarea acestei măsuri numai la întreprinderile care suportă cheltuieli de C&D în anumite domenii prioritare de înaltă tehnologie stabilite de stat, cum ar fi sectorul BEV-urilor. Grupul BYD a argumentat că, în cazul cheltuielilor cu C&D efectuate de o întreprindere atunci când desfășoară activități de C&D, un procent suplimentar de 100 % din cuantumul cheltuielilor cu C&D efectuate în mod efectiv se deduce înainte de plata impozitului și că toate întreprinderile cu statut de persoane juridice din China pot beneficia de compensare.

(583)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul BYD și GC au reiterat faptul că reducerea impozitului pe venit pentru deducerea preferențială înainte de impozitare pentru schemele de cheltuieli de C&D nu este specifică în sensul articolului 2.1 litera (b) din Acordul SMC, deoarece criteriile de eligibilitate pentru reducerea impozitului pe venit pentru HINTE-uri se bazează pe criterii obiective care sunt automate și respectate cu strictețe, astfel încât limitările prevăzute în capitolul IV din EIT nu sunt specifice. Ambele părți au susținut, în plus, că, având în vedere articolul 30 din EIT, articolul 95 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor și articolul 4 din Comunicarea privind îmbunătățirea reducerii cheltuielilor de dezvoltare în domeniul C&D, această schemă se aplică tuturor tipurilor de industrii prelucrătoare.

(584)

Comisia nu a fost de acord cu interpretarea GC și a Grupului BYD cu privire la legile și măsurile de punere în aplicare, care arată că programul este limitat la anumite sectoare și întreprinderi sprijinite de GC pe baza unor criterii care nu par obiective sau neutre, cum ar fi faptul că ele respectă sfera de cuprindere a „domeniilor în care se utilizează tehnologii esențiale avansate și noi sprijinite de stat”. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 941 din regulamentul provizoriu, această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece se aplică numai întreprinderilor care își desfășoară activitatea în anumite domenii de tehnologie avansată, cum ar fi industria BEV-urilor. În plus, articolul 30 din Legea chineză privind impozitul pe venit al întreprinderilor prevede că cheltuielile cu C&D suportate de întreprinderi în domeniul dezvoltării de noi tehnologii, de noi produse și de noi tehnici pot fi deduse suplimentar în momentul calculării venitului impozabil, articolul 95 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor explică în ce constă deducerea, iar articolul 4 din Comunicarea privind îmbunătățirea reducerii cheltuielilor de dezvoltare în domeniul C&D enumeră industriile pentru care nu se aplică deducerea înainte de impozitare (cum ar fi fabricarea tutunului, cazarea și F&B, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, domeniul imobiliar, leasingul și serviciile comerciale, divertismentul și orice alte industrii prevăzute de Ministerul Finanțelor și Administrația de Stat pentru Impozitare). Comisia reamintește că (a) a analizat deja Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor pentru evaluarea specificității efectuată de ea în considerentul 934 din regulamentul provizoriu și în considerentul 567 din prezentul regulament; (b) dovezile cuprinse în articolele și documentele specifice transmise de grupul BYD nu modifică constatările Comisiei cu privire la specificitate și, de fapt, consolidează faptul că această schemă nu este aplicabilă tuturor industriilor. În particular, articolul 30 din Legea EIT din China și articolul 4 din Comunicarea privind îmbunătățirea reducerii cheltuielilor de dezvoltare în domeniul C&D arată că această subvenție este specifică, deoarece se aplică numai unui anumit număr de industrii, și anume celor care își desfășoară activitatea în domeniul dezvoltării de noi tehnologii, de noi produse și de noi tehnici, și nu toate întreprinderile pot beneficia de ea. Prin urmare, Comisia a considerat că subvenția în cauză este pasibilă de măsuri compensatorii. Această afirmație a fost, prin urmare, respinsă.

(585)

În consecință, în absența unor observații suplimentare, Comisia a confirmat sale constatările cu privire la specificitate menționate în considerentul 952 din regulamentul provizoriu.

(586)

Rata subvenției grupului SAIC în ceea ce privește deducerea înainte de impozitare a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare a fost actualizată ca urmare a corecției descrise în considerentul 652 din prezentul regulament.

(587)

În absența oricăror alte observații, Comisia a confirmat constatările sale cu privire la calculul valorii subvenției menționate în considerentele 953 și 954 din regulamentul provizoriu.

Deducerea preferențială înainte de impozitare a cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea

(588)

În absența observațiilor, Comisia a confirmat constatările sale cu privire la temeiul juridic menționate în considerentele 956 și 957 din regulamentul provizoriu.

(589)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC, Grupul Geely și Grupul SAIC au argumentat că nu a existat nicio contribuție financiară în ceea ce privește veniturile la care se renunță, deoarece, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Legea EIT din China, veniturile din investiții în participații plătite investitorilor, cum ar fi dividendele și bonusurile, se deduc la calcularea venitului impozabil pentru a evita dubla impozitare. În consecință, scutirea fiscală în cauză nu constituie venituri guvernamentale la care se renunță și nu există nicio subvenție în sensul articolului 1.1 din Acordul SMC. În plus, GC a indicat că Comisia nu a abordat această chestiune factuală în analiza efectuată de ea. În paralel, Grupul Geely a indicat și că sistemul fiscal al Chinei este conceput astfel încât să stopeze dubla impozitare și să se alinieze la normele internaționale.

(590)

Deși Comisia a fost de acord că eliminarea dublei impozitări este o practică fiscală recunoscută la nivel internațional, ea nu se aplică în mod egal în toate țările. GC nu a reușit să demonstreze modul în care deducerea în cauză evită în mod specific dubla impozitare (și anume demonstrând că dividendele care fac obiectul scutirii sunt impozitate în altă parte și că regula include doar situațiile de dublă impozitare). În plus, Comisia a concluzionat deja în considerentul 959 din regulamentul provizoriu că schema în cauză constituia o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, egală cu reducerea impozitelor percepute, ceea ce conferă un avantaj pentru societățile în cauză. Avantajul pentru societățile care au primit subvenții este egal cu economiile fiscale.

(591)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a reiterat afirmația sa potrivit căreia nu a existat niciun venit la care s-a renunțat și a indicat răspunsul său la chestionar și articolul 10 alineatul (1) din EIT, în care a indicat că „dividendele și bonusurile plătite investitorilor nu pot fi deduse din venitul impozabil” și că „filiala a plătit deja impozitul corespunzător pe venit al întreprinderii” înainte de a distribui dividendele. Din aceste motive, GC a argumentat că „pentru a evita dubla impozitare, dividendele și veniturile din bonusuri nu sunt supuse pentru a doua oară impozitului pe venitul întreprinderii”, deoarece „dividendele și bonusurile sunt distribuite de întreprinderi rezidente după ce impozitul pe profit a fost deja plătit”.

(592)

După o analiză suplimentară, Comisia a confirmat evaluarea sa potrivit căreia există o subvenție sub forma unui venit la care se renunță. În această privință, ea a revenit la articolul 6 alineatul (4) și la articolul 7 din EIT. În timp ce articolul 6 alineatul (4) din EIT prevede că dividendele, emiterile de bonusuri sau alte venituri din investițiile în participații fac parte din venitul total al unei întreprinderi, articolul 7 nu enumeră câștigurile din dividende, emiterile de bonusuri sau alte venituri din investițiile în participații ca făcând parte din venitul neimpozabil, potrivit EIT. Prin urmare, evitarea dublei impuneri nu este automată; cu alte cuvinte, dividendele fac parte din venitul impozabil, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile capitolului IV „Stimulente fiscale”, care definesc criteriile de eligibilitate pentru o astfel de scutire. Pe această bază, Comisia a considerat că articolul 26 din EIT conduce la existența unor venituri la care se renunță pentru GC și a respins această afirmație.

(593)

În consecință, Comisia a confirmat concluzia ei descrisă în considerentul 958 din regulamentul provizoriu.

(594)

În absența observațiilor, Comisia a confirmat constatările sale cu privire la avantaj menționate în considerentul 959 din regulamentul provizoriu.

(595)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC și grupul SAIC au susținut că Comisia nu a stabilit că presupusa subvenție a fost limitată la anumite întreprinderi. Ei au susținut, în plus, că acest presupus program nu era specific, deoarece criteriile de eligibilitate pentru program sunt obiective și se aplică orizontal în ceea ce privește toate întreprinderile rezidente, indiferent de industriile/produsele sau de locațiile geografice implicate. GC și Grupul SAIC au reiterat faptul că Comisia corelează în mod eronat articolul 25 și articolul 26 alineatul (2) din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor din China, dar, astfel cum s-a explicat și în răspunsul la chestionar al GC, articolul 26 alineatul (2) funcționează independent de articolul 25. Grupul SAIC a obiectat cu privire la constatările menționate în considerentul 960 din regulamentul provizoriu, afirmând că scutirea referitoare la dividende între societăți rezidente calificate era specifică de facto și, prin urmare, schema de subvenții nu era specifică de jure. El a mai susținut că articolul 83 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor clarifică faptul că acest program este deschis tuturor întreprinderilor, cu condiția ca aceste câștiguri să fie obținute de o întreprindere rezidentă prin investiții directe într-o altă întreprindere rezidentă. În urma comunicării constatărilor definitive, GC a reiterat aceeași afirmație și a indicat că programul nu îndeplinește cerința de specificitate prevăzută la articolul 2.1 din Acordul SMC, pe motiv că societățile nu trebuie să îndeplinească cerința de la articolul 25 al EIT.

(596)

Grupul SAIC a susținut, în plus, că jurisprudența Curții de Comerț Internațional a Statelor Unite a confirmat că programul de scutire de dividende între întreprinderile rezidente calificate este deschis tuturor întreprinderilor și industriilor care au câștiguri din investiții obținute din investiții în alte întreprinderi rezidente și nu se limitează în mod expres la o listă de societăți (99).

(597)

Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile GC și ale Grupului SAIC și a susținut că articolul 26 alineatul (2) din EIT face parte din capitolul IV „Tratamente fiscale preferențiale”, care prevede o serie de tratamente fiscale preferențiale ce reprezintă scutiri de la normele generale de impozitare. În plus, astfel cum s-a explicat în considerentul 957, articolul 25 din EIT, care reprezintă o parte introductivă a capitolului IV „Tratamente fiscale preferențiale”, prevede că „Statul va acorda un tratament preferințial privind impozitul pe venit întreprinderilor angajate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat”. În plus, articolul 26 alineatul (2) precizează că scutirea fiscală este aplicabilă veniturilor din investiții în participații între „întreprinderi rezidente eligibile”, ceea ce pare să limiteze domeniul ei de aplicare numai la anumite întreprinderi rezidente. Prin urmare, Comisia a considerat că o astfel de politică fiscală preferențială este limitată la anumite industrii, care sunt sprijinite și încurajate în mod specific de stat, precum industria BEV-urilor, și, prin urmare, ea este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Acest aspect este confirmat și de copia în limba engleză a declarației privind impozitul pe venit (formularul A107010, rândul 3) transmisă de mai multe grupuri incluse în eșantion, care precizează: „(II) Dividendele, bonusurile și alte venituri din investiții în participații între întreprinderi rezidente calificate sunt scutite de impozitul pe venit al întreprinderilor (4 + 6 + 7 + 8 + 5)” în versiunea chineză a declarației fiscale, în acest sens.

(598)

În ceea ce privește referirea la Curtea de Comerț Internațional a Statelor Unite, Comisia a respins această referire pe motiv că jurisdicția respectivă nu face parte din ordinea juridică a UE. Comisia a observat, în plus, că, în urma acestei publicări, US DOC a continuat să constate că articolul 26 alineatul (2) din Legea privind veniturile întreprinderilor este atât de jure, cât și de facto specifică (100).

(599)

Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse și se confirmă concluziile formulate în considerentul 960 din regulamentul provizoriu.

(600)

Rata subvenției grupului SAIC și a grupului Geely în ceea ce privește scutirea dividendelor între întreprinderile rezidente calificate a fost actualizată ca urmare a corecției descrise în considerentele 652 și, respectiv, 654 din prezentul regulament.

(601)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 961 și 962 din regulamentul provizoriu.

Scutirea referitoare la dividende între societăți rezidente calificate

(602)

În absența observațiilor cu privire la această schemă, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 963-967.

(603)

În urma comunicării constatărilor provizorii în cadrul unei observații generale privind deducerea veniturilor din transfer de tehnologie, GC a indicat că Comisia nu a oferit GC posibilitatea de a transmite informații sau observații cu privire la acest program în cursul etapelor de investigație și de verificare ale procedurii.

(604)

Totuși, Comisia consideră că această deducere nu este o nouă schemă de subvenții. Ea este una dintre deducerile fiscale prevăzute în legea EIT pentru întreprinderile care utilizează tehnologii avansate și noi. Toate deducerile fiscale în temeiul legii EIT au făcut parte din procesul de investigare, deoarece au făcut obiectul avizului de deschidere și al documentului și memorandumului de deschidere.

(605)

În absența observațiilor, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 969-971 din regulamentul provizoriu.

(606)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că Comisia nu a specificat baza pe care consideră că această subvenție este specifică, întrucât articolul 4 alineatul (2) litera (a) și articolul 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază stabilesc criterii de specificitate complet distincte.

(607)

GC a indicat, în plus, că această subvenție nu poate fi considerată subvenție la export în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază și al articolului 3.1 litera (a) din Acordul SMC, deoarece nu este condiționată și legată de exportul mărfurilor care fac obiectul investigației.

(608)

În plus, GC a susținut că Comisia nu a furnizat nicio dovadă care să arate că deducerea în cauză era limitată la întreprinderi specifice sau la anumite industrii. În urma comunicării constatărilor definitive, el a adăugat că acest program nu este specific nici de jure, nici de facto, deoarece întreprinderile implicate în transferul de tehnologii în întreaga economie chineză sunt eligibile.

(609)

GC a argumentat că Comisia nu a demonstrat că deducerea veniturilor din transfer de tehnologie a fost condiționată de rezultatele la export și că ea nu a răspuns observațiilor GC potrivit cărora schema nu este condiționată și legată de exportul produselor care fac obiectul investigației în primă instanță. În plus, GC a susținut că articolul 3.1 litera (a) din Acordul SMC nu acoperă serviciile, și anume tehnologia, care nu intră în domeniul de aplicare al Acordului SMC.

(610)

În primul rând, Comisia a considerat această deducere este specifică în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece această deducere este limitată în mod explicit la întreprinderile implicate în transfer de tehnologii.

(611)

În plus, respectiva Comunicare nr. 212 din 2009 (101) nu prevede criterii obiective de eligibilitate stabilite în mod clar prin lege și capabile să facă obiectul unor verificări care să fie neutre, de natură economice și orizontale în aplicare. Comunicarea menționează criterii suplimentare de eligibilitate discreționare, cum ar fi:

(612)

Comisia a făcut trimitere și la articolul 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază și la specificitatea de jure, întrucât Comisia a putut stabili că, la fel ca în cazul societăților în cazul cărora deducerea fiscală în cauză a făcut obiectul unor măsuri compensatorii, avantajul a fost condiționat de rezultatele la export ale societăților.

(613)

Comisia a făcut trimitere la considerentul 968 din regulamentul provizoriu, în care a stabilit că compensarea fiscală pentru transfer de tehnologie conferă societăților dreptul la un tratament fiscal preferențial pentru activitățile lor de export. Acest fapt se bazează și pe informațiile partajate de societatea în cauză, și anume „Deducerea pentru transfer de tehnologie vizează tehnologia transferată în străinătate”, astfel cum s-a raportat în raportul de misiune transmis acestei societăți și care nu a fost contestat. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(614)

Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse și se confirmă concluziile formulate în considerentul 972 din regulamentul provizoriu.

(615)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Geely a indicat o posibilă eroare în calcularea ratei subvenției în ceea ce privește această deducere. Mai precis, societatea a susținut că avantajul ar trebui calculat pentru perioada de investigație, și nu pentru exercițiul financiar 2022.

(616)

La fel ca în cazul altor scheme de impozit pe venit, Comisia s-a întemeiat, la calcularea tuturor avantajelor de ordin fiscal pentru venituri, pe declarația de impozit pe venit pentru 2022, întrucât avantajul obținut din programele în cauză se încadra în perioada de investigație, iar documentele referitoare la exercițiul 2022 erau ultimele de care dispunea Grupul Geely până la sfârșitul procesului de verificare. În consecință, afirmația a fost respinsă și au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 973-974 din regulamentul provizoriu.

Deducerea veniturilor din transferul de tehnologii

(617)

În absența observațiilor cu privire la temeiul juridic, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 976-978.

(618)

În absența observațiilor cu privire la constatările prezentei investigații, a fost confirmată concluzia formulată la considerentul 979.

(619)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GC a susținut că Comisia nu a stabilit existența unei contribuții financiare în sensul articolului 1.1 litera (a) punctul 1 subpunctul (ii) din Acordul SMC și că nu s-a renunțat la niciun venit din cauza faptului că este o regulă generală în China să nu se aplice impozitul pe consum pentru o gamă largă de produse. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor definitive, atunci când GC a citat Raportul Organului de apel privind SUA-FSC, punctul 90, afirmând că baza pentru compararea a ceea ce ar fi fost datorat „trebuie să fie normele fiscale aplicate de membrul în cauză”. GC a explicat că, în acest context, întrucât numai un mic subset de produse de lux și poluante este supus taxei pe consum în temeiul normelor fiscale ale Chinei și, prin urmare, bateriile sunt excluse, în primul rând nu există nicio obligație fiscală și, prin urmare, nu există nicio scutire fiscală.

(620)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. Afirmația GC potrivit căreia „este o regulă generală” să nu se perceapă impozit pe consum pentru o gamă largă de produse a fost generală și nefondată. Prin contrast, astfel cum s-a explicat în considerentul 976 din regulamentul provizoriu, programul se bazează pe reguli specifice privind bateriile și materialele de acoperire. GC nu a reușit să demonstreze că aceeași scutire fiscală este acordată pe baza unor criterii obiective și nu a transmis nicio dovadă care să coroboreze afirmațiile sale. În orice caz, faptul că taxa pe consum în China include numai produse de lux și poluante nu contrazice concluziile Comisiei. În plus, temeiul juridic al acestei scutiri prevede în mod explicit impunerea unei taxe pe consum pentru anumite tipuri de baterii, dar aceasta nu se aplică tuturor tipurilor de baterii, deoarece exclude din acesta bateriile primare cu litiu și bateriile litiu-ion (considerentul 977 din regulamentul provizoriu). Prin urmare, Comisia a considerat că existau numeroase dovezi care să demonstreze că această subvenție este specifică. Această afirmație a fost, prin urmare, respinsă.

(621)

În absența observațiilor cu privire la constatările prezentei investigații, a fost confirmată concluzia formulată la considerentul 980.

(622)

Din aceleași motive ca cele menționate în considerentul 619 din prezentul regulament, GC a argumentat că nu ar putea exista specificitate în sensul articolului 2.1 din Acordul SMC. În urma comunicării constatărilor definitive, GC a adăugat că, din motivele menționate în considerentul 619 din prezentul regulament, nu poate exista nicio specificitate, și că Comisia nu a demonstrat că această subvenție este acordată numai unui grup suficient de limitat de întreprinderi sau industrii.

(623)

Comisia a considerat că temeiul juridic al programului menționat în secțiunea 3.8 punctul 6 litera (a) arată că bateriile sunt supuse unui impozit pe consum de 4 %, dar bateriile primare cu litiu și bateriile litiu-ion sunt scutite de la colectarea impozitului pe consum, îndeplinind atât criteriile prevăzute la articolul 1.1 litera (a) punctul 1 subpunctul (ii), cât și pe cele prevăzute la articolul 2.1 din Acordul SMC. Prin urmare, Comisia a considerat această subvenție ca fiind specifică.

(624)

În absența altor observații, a fost confirmată concluzia formulată în considerentul 981.

(625)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul BYD a susținut că Comisia a calculat avantajul de două ori pentru unele achiziții de ansambluri de baterii realizate între societăți. Această afirmație a fost acceptată, iar calculele au fost modificate în consecință.

(626)

Rata de subvenționare revizuită stabilită pentru această schemă specifică a fost de 1,33 % pentru Grupul BYD.

(627)

În absența altor observații, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 982-983.

Scutirea de la plata impozitului pe consumul de baterii

(628)

Examinarea individuală a Tesla (Shanghai) a arătat că există o reducere a EIT pentru industriile esențiale, ceea ce constituie o subvenție sub forma unor venituri la care GC renunță.

(629)

Temeiul juridic al acestui program îl constituie anunțul Administrației Fiscale de Stat din cadrul Biroului Financiar Municipal Shanghai al Comisiei Municipale pentru Economie și Tehnologia Informației din Shanghai (nr. 70 din 2020).

(630)

Anunțul precizează în mod clar că cota redusă a impozitului pe venit al întreprinderilor este rezervată întreprinderilor industriale esențiale.

(631)

În urma examinării individuale a Tesla (Shanghai), Comisia a constatat că Tesla (Shanghai) s-a calificat drept întreprindere industrială esențială în cursul perioadei de investigație și a beneficiat de o rată redusă a EIT de 15 %.

(632)

Potrivit Comisiei, compensarea fiscală în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru societățile care au primit subvenții este egal cu economiile fiscale.

(633)

Tesla (Shanghai) a susținut că programul de acordare a unei cote de impozitare preferențiale de 15 % pentru Tesla (Shanghai) este încheiat și că, prin urmare, nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Temeiul juridic de bază și declarația fiscală trimestrială privind plățile în avans din T1 2023 și T1 2024 au fost transmise ca dovezi justificative.

(634)

Comisia evidențiază că, deși declarația fiscală trimestrială privind plățile în avans din T1 2024 arată că societatea este supusă unei cote de impozitare de 25 %, declarațiile fiscale trimestriale nu sunt definitive și se referă numai la plățile anticipate. Prin urmare, aceste aspecte nu exclud anticipat posibilitatea ca Tesla (Shanghai) să primească din nou, într-o etapă ulterioară și cu titlu retroactiv, cota de impozitare preferențială de 15 %. De fapt, dovezile transmise prin care s-a acordat Tesla (Shanghai) o cotă de impozitare preferențială de 15 % datează din 19 ianuarie 2021, dar au fost aplicate retroactiv pentru Tesla (Shanghai) începând cu 1 ianuarie 2020 (102). Prin urmare, este rezonabil să se presupună că Tesla (Shanghai) ar putea beneficia ulterior de cota preferențială de 15 % cu aplicare retroactivă. Având în vedere lipsa unor dovezi concludente care să arate că Tesla (Shanghai) nu ar mai fi eligibilă pentru această cotă preferențială de impozitare, afirmația a fost respinsă. În plus, rata preferențială de impozitare de 15 % a fost acordată în conformitate cu dispozițiile cuprinse în „Avizul MIIT și al Administrației Fiscale de Stat privind politicile de impozitare a venitului pentru industriile esențiale din Noul Areal Lingang al Zonei-pilot de liber schimb din China (Shanghai)” (103) și în conformitate cu cerințele din „Măsurile administrative pentru recunoașterea calificărilor politicilor preferențiale privind venitul întreprinderilor pentru industriile esențiale din Noul Areal Lingang al Zonei-pilot de liber schimb din China (Shanghai)” (104). Nu există dovezi care să arate că Tesla (Shanghai) nu se mai califică drept industrie esențială în Arealul Lingang și că, prin urmare, nu ar fi eligibilă pentru runde ulterioare de politici fiscale preferențiale.

(635)

În urma comunicării constatărilor definitive, Tesla Shanghai a susținut că analiza efectuată de Comisie în considerentul 460 din documentul de informare generală a fost nefondată, întrucât rata de impozitare preferențială de 15 % a fost acordată în conformitate cu dispozițiile cuprinse în „Avizul MIIT și al Administrației Fiscale de Stat privind politicile de impozitare a venitului pentru industriile esențiale din Noul Areal Lingang al Zonei-pilot de liber schimb din China (Shanghai)”, care prevăd că întreprinderile licite calificate fac obiectul unei rate preferențiale de impozitare de 15 % timp de cinci ani de la data înființării. Întrucât Tesla Shanghai a fost înființată în 2018, cota de impozitare preferențială a fost aplicabilă până în 2023. Având în vedere cele de mai sus, societatea a susținut că există dovezi concludente că societatea nu ar fi din nou eligibilă pentru rata de impozitare preferențială în cadrul schemei de reducere a impozitului în baza EIT.

(636)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații și a evidențiat că societatea nu a transmis nicio dovadă care să demonstreze că nu ar beneficia din nou, sub nicio formă, de politici fiscale preferențiale. Astfel cum s-a arătat în cursul investigației, diversele societăți incluse în eșantion au beneficiat de diferite scheme fiscale preferențiale, cum ar fi reducerea impozitului pe venit al întreprinderilor („EIT”) pentru întreprinderile cu tehnologie avansată și nouă (HNTE) pentru BYD. În plus, Comisia a reamintit că, în investigații anterioare, a identificat cazuri de scheme fiscale similare care au fost extinse suplimentar (105). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(637)

În plus, Tesla Shanghai a adăugat că, în cazul în care această schemă ar face obiectul unor măsuri compensatorii, calculul ar trebui să se bazeze pe declarația fiscală din perioada de investigație, în locul declarațiilor fiscale din 2022. Tesla Shanghai a evidențiat că, în perioada de investigație, declarațiile fiscale privind plățile anticipate pentru primele trei trimestre ale anului 2023 au fost transmise împreună cu dovezile anterioare și, prin urmare, Comisia ar trebui să utilizeze aceste informații pentru a calcula avantajul.

(638)

Comisia a evidențiat că, astfel cum s-a explicat în considerentul 442 din documentul de informare generală, Comisia s-a bazat, la calcularea tuturor avantajelor de ordin fiscal pentru venituri pe declarația de impozit pe venit pentru 2022, întrucât avantajul obținut din astfel de programe s-a încadrat în perioada de investigație (care include ultimul trimestru al anului 2022). Această procedură s-a aplicat și în cazul altor scheme fiscale. O abordare diferită ar fi condus la o discriminare între producătorii-exportatori incluși în eșantion și Tesla Shanghai, căreia i s-a acordat examinarea individuală și în cazul cărora vizita de verificare a avut loc la luni de zile după vizitele de verificare a producătorilor-exportatori incluși în eșantion. În plus, Comisia a reamintit că vizitele de verificare a producătorilor-exportatori din eșantion au avut loc mai devreme decât verificarea la Tesla Shanghai și, prin urmare, declarațiile lor fiscale definitive pentru 2023 nu erau încă disponibile. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(639)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestei scheme doar la anumite întreprinderi esențiale care activează într-un anumit domeniu stabilit de stat. Tesla (Shanghai) a fost identificată în mod clar pe lista societăților eligibile.

(640)

Prin urmare, legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă subvenția limitează în mod explicit accesul la subvenție la un anumit sector și la o anumită regiune geografică.

(641)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii a fost calculată în raport cu avantajul conferit beneficiarilor în cursul perioadei de investigație. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre impozitul total de plătit conform ratei normale a impozitului și impozitul total de plătit conform ratei reduse a impozitului.

(642)

Rata de subvenționare stabilită pentru această schemă specifică a fost de 0,66 % pentru Tesla (Shanghai).

Reducerea EIT pentru industriile esențiale

(643)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC nu a fost de acord cu aplicarea articolului 28 din regulamentul de bază societăților de C&D care nu au furnizat răspunsuri la chestionar, astfel cum se menționează în considerentele 985-988 din regulamentul provizoriu. Grupul a argumentat că aplicarea datelor disponibile ar fi trebuit să se bazeze pe o societate de C&D a Grupului SAIC. În particular, el a susținut că societatea verificată din Grupul SAIC nu a beneficiat de aceleași scheme de subvenții ca și societățile Geely, pe care Comisia le-a utilizat ca date disponibile. S-a mai argumentat că societatea din Grupul SAIC care a furnizat un răspuns la chestionar a raportat în mod corespunzător valoarea programelor de grant pe baza conturilor sale.

(644)

În ceea ce privește furnizorul de factori de producție care nu a furnizat un răspuns la chestionar, Grupul SAIC a susținut, în plus, că Comisia ar trebui să urmeze o abordare similară celei pentru societățile de C&D prevăzută în considerentul 989 din regulamentul provizoriu, și anume să ajusteze valorile subvențiilor în raport cu (i) finanțarea preferențială; (ii) programele de granturi; și (iii) acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor pentru o remunerație mai mică decât cea adecvată.

(645)

Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 988 din regulamentul provizoriu, Comisia nu a putut verifica decât parțial informațiile transmise de societatea de C&D afiliată care a furnizat un răspuns la chestionar. Prin urmare, Comisia a considerat că aceste informații nu erau fiabile pentru a fi utilizate ca bază pentru aplicarea datelor disponibile în ceea ce privește celelalte societăți de C&D. Prin urmare, Comisia a decis să se bazeze pe valoarea subvenționării stabilită pentru societățile de C&D verificate din cadrul Grupului Geely. Ea a considerat prin urmare că utilizarea informațiilor parțial verificate ale unei singure societăți de C&D din Grupul SAIC fără a deține informații privind societățile de C&D care nu au furnizat un răspuns la chestionar nu ar fi reprezentativă pentru a stabili valoarea subvenției. Grupul SAIC nu a demonstrat în ce mod utilizarea acestor date ar fi vădit inadecvată. Această afirmație a fost, prin urmare, respinsă. Din aceleași motive, Comisia a respins și afirmația Grupului SAIC cu privire la acest furnizor de factori de producție.

(646)

În absența altor observații, Comisia a confirmat constatările sale prezentate în considerentele 985-989 din regulamentul provizoriu.

(647)

Rata de subvenționare stabilită pentru această schemă specifică a fost de 0,62 % pentru Grupul SAIC.

(648)

În absența unor elemente noi cu privire la programele enumerate în considerentul 990 din regulamentul provizoriu și ca o chestiune de economie administrativă, Comisia a considerat că nu este adecvat să concluzioneze cu privire la măsura în care aceste programe sunt pasibile de măsuri compensatorii. Acest aspect nu aduce atingere analizării de către Comisie a măsurilor respective cu ocazia viitoarelor reexaminări.

(649)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul SAIC a susținut că Comisia s-a abătut de la practica sa consacrată atunci când a alocat 100 % din presupusele scheme de subvenții oferite de societățile holding/financiare și de anumite entități care vând pe piața internă pentru a calcula valoarea totală a avantajului.

(650)

Grupul SAIC a afirmat că autorității însărcinate cu investigația îi revenea sarcina de a efectua evaluări precise și realiste ale transferului pentru a se asigura, în conformitate cu articolul 1 din regulamentul de bază, că „[o] taxă compensatorie poate fi impusă pentru a compensa orice subvenție acordată, direct sau indirect, pentru fabricarea, producția, exportul sau transportul oricărui produs a cărui punere în liberă circulație în Uniune cauzează un prejudiciu”. Într-adevăr, o subvenție acordată pentru fabricarea, producția, exportul sau transportul unui produs care nu a fost pus în liberă circulație în UE nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Acest aspect a impus Comisiei să stabilească de care parte dintr-o presupusă subvenție a beneficiat de produsul exportat și de care parte din subvenția presupusă a beneficiat de alte produse, precum și să demonstreze, în plus, că beneficiarul subvenției (în cazul în care este diferit de producătorul-exportator) a transferat avantajul producătorului-exportator în cursul perioadei de investigație (106). Grupul SAIC a susținut, în particular, că suma transferată ar trebui să se limiteze la procentul de participații deținut în ultimă instanță de Grupul SAIC. În consecință, Grupul SAIC a susținut că contribuțiile financiare acordate:

(651)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul SAIC a reiterat faptul că analiza privind întreprinderile comune și evaluările societăților afiliate ar trebui reevaluate. El a adăugat că Comisia ar trebui mai întâi să stabilească care este „informația lipsă” și să aplice datele disponibile în temeiul articolului 28 din BASR. În acest sens, grupul SAIC a solicitat o examinare a nivelului deficiențelor pentru fiecare societate în parte. Ulterior, Comisia ar trebui să stabilească valoarea avantajului transferat.

(652)

Comisia a confirmat evaluarea efectuată de ea în etapa provizorie. În primul rând, astfel cum s-a menționat în considerentele 337 și 338 din regulamentul provizoriu și astfel cum s-a ilustrat în scrisoarea trimisă grupului SAIC la 15 februarie 2024 (107), Comisia a furnizat o evaluare pentru fiecare societate în parte a informațiilor care lipseau și a oferit grupului SAIC posibilitatea de a furniza informațiile care lipseau. Cu toate acestea, grupul SAIC nu a furnizat astfel de informații lipsă. În plus, Comisia a considerat că, având în vedere relația dintre societățile din cadrul grupului SAIC, nu era necesară o analiză a transferului; mai degrabă, Comisia a trebuit să utilizeze o metodă adecvată de alocare în ceea ce privește subvențiile, pe motiv că banii sunt fungibili și pot fi transferați de la o entitate afiliată la alta indiferent de piața pe care au loc vânzările. În plus, la calcularea procentului de subvenționare alocat produsului în cauză (cheia de repartizare), Comisia a examinat deja situația individuală a fiecărei societăți din grup. Pentru societățile care furnizează servicii financiare în cadrul grupului SAIC, Comisia a luat în considerare activitățile acestor societăți financiare din cadrul grupului. În ceea ce privește tranzacțiile interne, Comisia a luat în considerare cifra de afaceri relevantă corespunzătoare, care a inclus și cifra de afaceri a societăților care își desfășoară activitatea exclusiv pe piața internă chineză. Pe această bază, această afirmație a fost respinsă.

(653)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Comisia a corectat cifra de afaceri a Grupului SAIC utilizată pentru alocarea corespunzătoare a subvențiilor constatate pentru a calcula valoarea subvenționării grupului. Detaliile au fost furnizate în comunicarea specifică din 20 august 2024 adresată societății.

(654)

În urma comunicării constatărilor definitive, Comisia a corectat suplimentar cifra de afaceri a grupului SAIC prin includerea cifrei de afaceri generate de alte filiale în cadrul uneia dintre societățile exportatoare. Detaliile au fost furnizate în comunicarea specifică din 9 septembrie 2024 adresată societății.

(655)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Comisia a corectat valoarea vânzărilor Grupului Geely în Uniune utilizată pentru alocarea corespunzătoare a subvențiilor constatate cu scopul de a calcula valoarea subvenționării aferentă grupului. Detaliile au fost furnizate în comunicarea specifică adresată societății.

(656)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Geely a afirmat că cifra de afaceri aferentă furnizorilor, societăților de C&D, de vânzări și de finanțare ar trebui să fie inclusă în cifra de afaceri totală pentru a determina valoarea totală a avantajului.

(657)

Comisia a observat, astfel cum s-a explicat în comunicarea constatărilor provizorii, că, într-o primă etapă, valoarea calculată a subvenționării pentru fiecare societate afiliată a fost alocată produsului în cauză pe baza categoriei societății sau a specificității liniei de subvenție. În consecință, s-a aplicat rata cifrei de afaceri pentru subasamblori, societățile de C&D și societățile de vânzări. În a doua etapă, avantajul pentru Grupul Geely a fost exprimat în funcție de cifra de afaceri aferentă BEV-urilor a producătorilor-exportatori/producătorilor interni din cadrul Grupului Geely – în mod specific cifra de afaceri aferentă BEV-urilor destinate clienților neafiliați și vândute prin intermediul entităților afiliate din Grupul Geely. Prin urmare afirmația a fost respinsă.

(658)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC și GWM au indicat că rata taxei aplicabile societăților cooperante neincluse în eșantion a crescut în urma comunicării constatărilor provizorii, în timp ce ratele taxei pentru societățile incluse în eșantion au scăzut.

(659)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Comisia a observat că rezultatul calculului ratei taxei medii ponderate aplicabile societăților cooperante neincluse în eșantion a fost incorect, deoarece nu a ponderat în mod corespunzător societățile cooperante incluse în eșantion în raport cu anumite scheme. În consecință, Comisia a realizat o corecție tehnică care a condus la o creștere a taxei aplicabile societăților cooperante neincluse în eșantion (alte societăți cooperante).

(660)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a solicitat Comisiei să comunice baza factuală care stă la baza ratei subvenției stabilite pentru societățile cooperante neincluse în eșantion, având în vedere că datele disponibile au fost aplicate pentru calcularea valorii subvenției în cazul SAIC.

(661)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea totală a subvenției pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion a fost calculată pe baza valorii medii ponderate totale a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii stabilită pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, excluzând valorile neglijabile, precum și valorile subvențiilor stabilite în circumstanțele menționate la articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază. Totuși, Comisia nu a ignorat constatările bazate în parte pe datele disponibile pentru a stabili cuantumurile respective. Într-adevăr, Comisia consideră că datele disponibile utilizate în cazurile respective nu au afectat în mod substanțial informațiile necesare pentru a stabili valoarea subvenției într-un mod rezonabil, astfel încât exportatorii cărora nu li s-a solicitat să coopereze în cadrul investigației să nu fie prejudiciați prin utilizarea acestei abordări (108). În particular, Comisia a observat că instrumentele financiare precum TGA sau obligațiunile pe care s-a bazat pentru a calcula avantajul obținut din astfel de scheme au fost utilizate pe scară largă de industria BEV-urilor în general, iar nu în mod excepțional. În cazul în care producătorii-exportatori ar fi raportat aceste informații Comisiei dacă ar fi cooperat pe deplin, Comisia ar fi tratat informațiile în mod similar în ceea ce privește calcularea marjei de subvenție.

(662)

Aceasta înseamnă că, pentru a calcula rata subvenției în cazul producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, ratele subvenției stabilite pentru furnizarea de baterii contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată și subvenționarea în ceea ce privește societățile necooperante pentru grupul SAIC și granturile directe acordate grupului Geely și grupului SAIC nu au fost luate în considerare.

(663)

În urma comunicării constatărilor definitive, societatea 24, GC și VDA au susținut că rata subvenției medii ponderate stabilită pentru societățile cooperante neincluse în eșantion ar trebui să includă și rata subvenției pentru Tesla (Shanghai), deoarece a fost cel mai mare producător-exportator de BEV-uri din China în cursul și ulterior PI. Potrivit GC, includerea ratei subvenției pentru Tesla (Shanghai) în calculul ratei medii ponderate a subvenției pentru societățile cooperante neincluse în eșantion nu ar fi incompatibilă cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(664)

Societatea 24 a susținut, în particular, că dispozițiile articolului 27 alineatul (1) din regulamentul de bază nu exclud posibilitatea ca un producător-exportator care nu a fost selectat inițial să facă parte ulterior din eșantion. Această parte a argumentat că eșantionarea se aplică pentru a limita investigația la un număr rezonabil de părți, produse sau tranzacții sau la cel mai mare volum reprezentativ de producție, vânzări sau exporturi care poate fi examinat în mod rezonabil în timpul disponibil. Potrivit acestei părți, atunci când se acordă o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a putut stabili constatările sale cu privire la cel mai mare volum posibil de producție, de vânzări sau de exporturi care poate fi investigat în timpul disponibil și, prin urmare, a inclus Tesla (Shanghai) în calculul marjei de subvenție medii ponderate.

(665)

Comisia nu a contestat faptul că Tesla (Shanghai) a fost unul dintre cei mai mari producători-exportatori. Cu toate acestea, astfel cum se prevede în considerentele 57 și 59 din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat că selectarea de către ea eșantionului de trei grupuri exportatoare diferite reprezintă cel mai mare volum reprezentativ care a putut fi investigat în mod rezonabil în timpul disponibil, pentru care nu a analizat doar cifrele absolute ale producției, vânzărilor și exporturilor, ci a luat în considerare o serie de elemente suplimentare pentru a evalua reprezentativitatea eșantionului, inclusiv varietatea modelelor de BEV-uri vândute în diferite segmente de piață, reprezentativitatea societăților/grupurilor în ceea ce privește eligibilitatea potențială a schemelor incluse în Memorandumul privind suficiența dovezilor și capacitatea totală de producție, inclusiv capacitatea neutilizată, pe baza informațiilor furnizate în formularul de eșantionare. Prin urmare, contrar celor susținute de GC, eșantionul din investigațiile privind subvențiile în general și din prezenta investigație specifică se bazează și pe alți factori decât volumul producției sau al exporturilor, cum ar fi reprezentativitatea subvenționării, și nu (doar sau în principal) pe volume. Prezenta investigație a confirmat că Tesla (Shanghai) este o societate unică care nu este reprezentativă pentru nivelul de subvenționare a altor producători de BEV-uri din China.

(666)

În ceea ce privește afirmația specifică a societății 24, Comisia a considerat că articolul 27 alineatul (1) prevede că eșantionarea poate fi aplicată atunci când numărul exportatorilor este mare, ceea ce a fost cazul pe baza numărului de răspunsuri primite la momentul selectării eșantionului. În plus, astfel cum se prevede în considerentele 57 și 59 din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat că selectarea eșantionului de trei grupuri exportatoare diferite reprezintă cel mai mare volum reprezentativ care ar putea fi investigat în mod rezonabil în timpul disponibil. Faptul că Tesla (Shanghai), singura societate care i-a solicitat această procedură, a fost examinată individual în temeiul articolului 27 alineatul (3), pe motiv că examinarea sa nu a fost considerată excesiv de împovărătoare, nu modifică concluzia potrivit căreia eșantionarea a fost reprezentativă. În plus, dispozițiile articolului 27 alineatul (3) nu prevăd includerea în eșantion a societăților cărora li s-a acordat o examinare individuală.

(667)

Pe această bază, Comisia a considerat că eșantionul a fost, de asemenea, cel mai reprezentativ care putea fi utilizat pentru calcularea taxei în cazul părților cooperante neincluse în eșantion, în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, și a respins cererea.

(668)

Pe baza informațiilor disponibile, Comisia a calculat valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază examinând fiecare subvenție sau program de subvenționare, și a adunat aceste cifre pentru a calcula valoarea totală a subvenției pentru fiecare grup de producători-exportatori pentru perioada de investigație. Pentru calcularea subvenționării totale de mai jos, Comisia a calculat mai întâi procentajul reprezentat de subvenție, acesta fiind egal cu valoarea subvenției, considerată ca procent din cifra totală de afaceri a societății. Acest procent a fost apoi utilizat pentru a calcula subvenția alocată exporturilor de produs în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație. Valoarea subvenției per unitate de produs în cauză exportată către Uniune în cursul perioadei de investigație a fost apoi calculată, iar ratele de mai jos au fost calculate ca procent din valoarea cost, asigurare și navlu („CIF”) a acelorași exporturi per unitate.

(669)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea totală a subvenției pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion a fost calculată pe baza valorii medii ponderate totale a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii stabilită pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, excluzând valorile neglijabile, precum și valorile subvențiilor stabilite în circumstanțele menționate la articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, Comisia nu a inclus valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii în calculul mediei ponderate pentru schemele și societățile în cazul cărora constatările s-au bazat parțial pe datele disponibile pentru a stabili cuantumurile respective, astfel cum se menționează în considerentul 661 din prezentul regulament.

(670)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a solicitat Comisiei să comunice baza subiacentă ratei subvenției pentru societățile cooperante neincluse în eșantion. Comisia a explicat calculul efectuat de ea al mediei ponderate în considerentul 661 din prezentul regulament. În plus, Comisia a furnizat și o versiune neconfidențială a calculului subiacent. În conformitate cu articolul 29 alineatul (4), Comisia a utilizat intervale pentru valorile CIF cu scopul de a proteja confidențialitatea datelor furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(671)

Pe baza informațiilor de mai sus, este necesar ca nivelurile taxei compensatorii definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, să fie după cum urmează: