22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/1

A.

întrucât graficul de realizări al piețelor de consum (graficul) și graficul de realizări al pieței interne au drept scop îmbunătățirea funcționării pieței interne, pentru ca aceasta să răspundă mai bine așteptărilor și preocupărilor cetățenilor;

B.

întrucât, în orientările politice ale viitoarei Comisii, Președintele Barroso solicită o abordare mai sistematică și mai integrată în ceea ce privește realizarea pieței unice, spre exemplu prin intermediul unei „inițiative de monitorizare a pieței”;

C.

întrucât cei 499 de milioane de consumatori din UE reprezintă un element esențial pentru funcționarea eficientă a pieței interne și au un rol crucial în ceea ce privește realizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona, și anume consolidarea creșterii, a ocupării forței de muncă și a concurenței, deoarece cheltuielile de consum generează jumătate din bogăția UE;

D.

întrucât, în cadrul Strategiei post-Lisabona 2020, este important ca politica privind consumatorii să fie integrată unei dezvoltări sustenabile, ce respectă mediul și acordă atenția cuvenită dimensiunii sociale a pieței interne;

E.

întrucât o piață internă care răspunde eficient cererilor consumatorilor contribuie, în același timp, la asigurarea unei economii mai inovatoare și mai sănătoase, dat fiind faptul că piețele de consum eficiente și care reacționează rapid în toate sectoarele economiei reprezintă vectori esențiali ai competitivității și bunăstării cetățenilor;

F.

întrucât o piață internă care funcționează în mod adecvat ar trebui să le ofere consumatorilor o gamă largă de produse și servicii de înaltă calitate la prețuri competitive și, în același timp, un nivel ridicat de protecție;

G.

întrucât majoritatea cetățenilor UE se confruntă zilnic, în calitate de consumatori, cu piața internă;

H.

întrucât eficacitatea politicii de protecție a consumatorilor va fi consolidată de cunoașterea de către consumatori și întreprinderi a drepturilor și obligațiilor pe care le au în temeiul legislației existente și de capacitatea de a le aplica în cadrul tranzacțiilor comerciale;

I.

întrucât încrederea consumatorilor, informarea și capacitatea de acțiune a acestora sunt indispensabile pentru funcționarea eficientă a piețelor, deoarece astfel sunt recompensați furnizorii care respectă normele și răspund cel mai bine nevoilor consumatorilor;

J.

întrucât o politică activă de protecție a consumatorilor, ce informează și responsabilizează consumatorii care, la rândul lor, vor solicita produse și servicii de înaltă calitate, va fi un factor important în procesul de constituire a unei Uniuni Europene competitive pe plan mondial, dinamice și inovatoare;

K.

întrucât, din cauza complexității sporite a piețelor cu amănuntul, în special a pieței serviciilor cu amănuntul, consumatorii se confruntă cu tot mai multe dificultăți pentru a face alegeri în cunoștință de cauză în momentul achiziționării de bunuri și servicii;

L.

întrucât o abordare coordonată a aspectelor legate de educarea consumatorilor este necesară pentru a le permite acestora să își exercite drepturile cu toată încrederea;

M.

întrucât consumatorii au dreptul la despăgubiri atunci când sunt afectați de practici ilegale, dar, în realitate, aceștia se confruntă cu obstacole considerabile pentru a aduce aceste cauze în fața instanței din cauza costurilor ridicate, a procedurilor lungi și complexe și a riscurilor asociate litigiilor;

N.

întrucât graficul de realizări indică faptul că doar patru din zece consumatori consideră că este mai ușor să se soluționeze diferendele cu vânzătorii sau cu furnizorii prin intermediul mecanismelor alternative de soluționare a diferendelor și doar trei din zece consumatori consideră că este mai ușor să se soluționeze litigiile în instanță;

O.

întrucât aproximativ jumătate dintre consumatorii din UE care depun o reclamație nu sunt mulțumiți de modul în care aceasta este soluționată și doar jumătate dintre ei întreprind demersuri suplimentare;

P.

întrucât criza economică a exercitat o presiune sporită asupra grupurilor de consumatori cu venit redus, care cheltuiesc cea mai mare parte a veniturilor lor pe hrană și locuință, fapt ce are drept consecință îndatorarea excesivă a unui număr tot mai mare de consumatori;

Q.

întrucât dimensiunea transfrontalieră a piețelor de consum se dezvoltă rapid odată cu apariția comerțului electronic, însă consumatorii au reticențe în a profita pe deplin de avantajele pe care le oferă integrarea pieței, în special deoarece sunt neîncrezători că drepturile lor vor fi protejate în aceeași măsură atunci când fac achiziții transfrontaliere și din cauza incertitudinii care persistă în ceea ce privește dreptul la despăgubire;

R.

întrucât un nivel ridicat de protecție a consumatorilor este esențial în perspectiva dezvoltării comerțului transfrontalier în cadrul unei piețe unice astfel încât să răspundă nevoilor consumatorilor;

S.

întrucât dezvoltarea dimensiunii transfrontaliere a piețelor de consum aduce noi provocări pentru autoritățile de aplicare a legii, care se confruntă cu constrângeri legate de granițele jurisdicționale și de fragmentarea cadrului de reglementare;

T.

întrucât atât Comisia, cât și autoritățile naționale de aplicare a legii trebuie să își intensifice eforturile pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și pentru a le insufla consumatorilor încrederea de care au nevoie pentru a exploata pe deplin potențialul pieței unice;

U.

întrucât normele UE de protecție a consumatorilor nu servesc la nimic dacă nu sunt transpuse, puse în aplicare și controlate în mod adecvat la nivel național;

V.

întrucât, odată cu adoptarea legislației naționale, Comisia ar trebui să sprijine activ autoritățile naționale în vederea aplicării acesteia în mod corect;

W.

întrucât, având în vedere actuala recesiune economică, punerea în aplicare a legii în mod ferm și coerent este cu atât mai importantă cu cât criza conduce la o mai mare vulnerabilitate a consumatorilor, iar un nivel scăzut de respectare a legii poate aduce prejudicii suplimentare consumatorilor, în timp ce autoritățile de aplicare se pot confrunta cu o presiune sporită asupra resurselor, fiind necesar să își fixeze atent prioritățile și să maximizeze impactul activităților pe care le desfășoară;

X.

întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale pot să contribuie activ la transpunerea și punerea în aplicare în condiții mai bune a legislației de protecție a consumatorilor, dacă vor continua să colaboreze îndeaproape,

1.

consideră că numirea, în 2007, a unui comisar responsabil de protecția consumatorilor care a dat dovadă de un angajament personal deosebit și de o mare deschidere și care a avut numeroase inițiative a contribuit la realizarea unor progrese semnificative în domeniul politicii europene de protecție a consumatorilor și în ceea ce privește aspectele legate de protecția consumatorilor, acest lucru fiind în mare măsură în beneficiul cetățenilor UE;

2.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că împărțirea responsabilității în domeniul protecției consumatorilor între două portofolii de comisar ar putea să conducă la scăderea atenției asupra protecției consumatorilor în noua Comisie și, în mod similar, se teme că noua structură organizatorică împărțită în mai multe direcții generale ar putea să conducă la fragmentare sau să aibă efecte negative asupra coerenței și eficacității politicii de protecție a consumatorilor;

3.

subliniază că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, articolul 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reafirmă, drept dispoziție de aplicare generală, că cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii; prin urmare, solicită Comisiei să garanteze integrarea eficientă a intereselor consumatorilor în toate politicile UE și să examineze, în cadrul evaluărilor de impact, efectele potențiale ale tuturor noilor acte legislative și politici care vizează direct sau indirect consumatorii; îndeamnă fiecare direcție generală competentă din cadrul Comisiei să publice un raport anual privind modul în care politica de protecție a consumatorilor a fost integrată în domeniul său de competență;

4.

subliniază necesitatea unei politici active de protecție a consumatorilor pentru a permite cetățenilor să beneficieze pe deplin de piața internă; consideră că o politică activă de protecție a consumatorilor este cu atât mai importantă în contextul actualei crize economice pentru a sprijini politica socială în combaterea inegalităților tot mai mari și pentru a proteja consumatorii vulnerabili și categoriile cu venituri mici;

5.

subliniază faptul că consumatorii ar trebui să fie în măsură să facă alegeri în cunoștință de cauză, fără a fi supuși unor condiționări psihologice impuse de către producători prin intermediul unor afirmații tendențioase și false cu privire la produse, întrucât astfel se generează o concurență mai mare între comercianți pentru a crește calitatea produselor și a serviciilor pe care le oferă și pentru a menține prețurile la niveluri competitive;

6.

consideră că o abordare responsabilă din partea întreprinderilor în ceea ce privește respectarea principiului responsabilității sociale, a regulilor concurenței și a intereselor economice ale consumatorilor ar inspira încredere în rândul acestora din urmă;

7.

reiterează faptul că organizațiile de consumatori joacă un rol esențial în alertarea autorităților publice cu privire la problemele cu care se confruntă consumatorii în viața de zi cu zi și că ar trebui să fie optimizate instrumentele de care acestea dispun, în vederea îmbunătățirii capacității de a acționa eficient la nivelul UE și la nivel național; solicită statelor membre să se asigure că organizațiile de consumatori sunt consultate în mod corespunzător în toate etapele procesului decizional și la transpunerea și punerea în aplicare a legislației privind protecția consumatorilor;

8.

solicită Comisiei și statelor membre să sensibilizeze și să educe în mai mare măsură consumatorii, pe tot parcursul vieții acestora, în vederea consolidării poziției acestora din urmă; încurajează statele membre să se asigure că sunt furnizate informații clare și inteligibile în special tinerilor consumatori, în ceea ce privește produsele și serviciile care le sunt destinate; încurajează în mod special statele membre să includă, la toate nivelurile educaționale, aspectele legate de protecția consumatorilor în programele naționale de învățământ cu scopul de a permite copiilor să dobândească competențele necesare pentru a lua decizii complexe mai târziu în viață și să ia în considerare programe educaționale pentru părinți și consumatori adulți vizând, pe termen mai lung, dezvoltarea și consolidarea responsabilității în materie de consum; subliniază că aceste programe ar trebui să corespundă nevoilor educaționale și posibilităților elevilor de la fiecare nivel la care acestea vor fi aplicate, utilizând metode didactice moderne bazate pe experiență și pe utilizarea exemplelor; reamintește, de asemenea, importanța consumatorilor educați care își cunosc drepturile și știu cui să se adreseze în cazul nerespectării acestora pentru identificarea unor astfel de abateri;

9.

subliniază necesitatea de a promova un consum sustenabil, insistând asupra faptului că furnizorii de servicii și comercianții, precum și consumatorii trebuie să fie mai bine instruiți și informați în ceea ce privește noțiunea de consum sustenabil, astfel încât să adopte un comportament corespunzător;

10.

îndeamnă Comisia și statele membre să lanseze o strategie de comunicare bine direcționată cu scopul de a sensibiliza cetățenii UE cu privire la riscurile la care se expun și la drepturile pe care le au în calitate de consumatori, în special prin crearea de portaluri web ușor de accesat, campanii de sensibilizare și puncte de informare la nivel local, regional și național; subliniază necesitatea utilizării unor canale de comunicare specifice, de care să beneficieze consumatorii cei mai vulnerabili, garantând fiabilitatea, credibilitatea și imparțialitatea organismelor chemate să asigure gestiunea și organizarea mijloacelor de comunicare;

11.

reafirmă faptul că graficul de realizări reprezintă un instrument important pentru o mai bună monitorizare a piețelor de consum cu scopul de a oferi elemente utile pentru a asigura elaborarea unor politici mai eficiente și pentru o mai bună legiferare, dar și pentru a demonstra cetățenilor că preocupările lor sunt luate în considerare;

12.

salută prezența celor cinci indicatori principali în graficul de realizări – reclamații, prețuri, satisfacție, schimbarea furnizorilor și siguranță – care sunt esențiali în identificarea piețelor care prezintă cel mai ridicat risc de disfuncționalități în ceea ce privește rezultatele economice și sociale pentru consumatori; consideră, cu toate acestea, că ar trebui aplicate, de asemenea, criterii care să permită evaluarea măsurii în care bunurile și serviciile concordă cu obiectivele dezvoltării durabile;

13.

recunoaște că, deși cei cinci indicatori nu includ toate aspectele legate de mediul de consum, aceștia oferă o bază suficientă pentru a stabili prioritățile și a concluziona cu privire la sectoarele în care este necesară o analiză ulterioară, cu condiția ca datele furnizate de către statele membre să fie complete, iar agregarea lor să poată fi realizată pe o bază ușor de comparat;

14.

consideră că datele actuale referitoare la reclamațiile din partea consumatorilor, prețuri, niveluri de satisfacție, schimbări ale furnizorilor și siguranță nu sunt încă suficiente pentru a desprinde concluzii definitive și sunt necesare mai multe date fiabile pentru dezvoltarea unei baze solide de referință privind consumatorii; subliniază că, prin urmare, indicatorii trebuie să fie dezvoltați în continuare, iar colectarea datelor trebuie să fie organizată ținând seama de diferențele dintre sistemele naționale;

15.

sugerează Comisiei ca, imediat ce au fost dezvoltați în mod suficient cei cinci indicatori de bază și metodologia asociată, astfel încât să producă rezultate de o calitate foarte bună, să ia în considerare oportunitatea includerii în graficul de realizări a unor indicatori suplimentari pe termen lung, cum ar fi indicatori privind cotele de piață, calitatea, publicitatea, transparența și comparabilitatea ofertelor, indicatori referitori la punerea în aplicare și responsabilizarea consumatorilor, indicatori sociali, etici și de mediu, precum și indicatori de cuantificare a căilor de atac și a prejudiciului cauzat consumatorului; consideră totuși că acest lucru ar trebui să se realizeze progresiv pentru a obține un grafic de realizări focalizat și inteligibil, în vederea unei abordări mai cuprinzătoare a aspectelor legate de protecția consumatorilor, astfel încât aceștia din urmă să poată beneficia pe deplin de avantajele oferite de piața internă;

16.

reiterează faptul că graficul de realizări ar trebui să includă toate categoriile principale de cheltuieli de consum în vederea identificării piețelor celor mai problematice și pentru a pregăti terenul pentru noi analize mai detaliate ale unor sectoare specifice, în special în cazul în care există dovezi care indică probleme comune unor piețe diferite; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să asigure finanțarea corespunzătoare și personalul adecvat pentru dezvoltarea în continuare a graficului de realizări;

17.

este conștient de faptul că, în ceea ce privește serviciile, consumatorii sunt mai puțin satisfăcuți și se confruntă cu mai multe probleme decât în cazul bunurilor, ceea ce reflectă, în parte, complexitatea mai ridicată a raporturilor contractuale și a prestării de servicii; îndeamnă Comisia să desfășoare analize aprofundate ale tuturor sectoarelor problematice identificate în graficul de realizări; invită, de asemenea, Comisia să se asigure că aceste activități sunt urmate în mod adecvat de inițiative legislative specifice și de recomandări politice adresate statelor membre, iar rezultatele sunt comunicate Parlamentului;

18.

salută interesul dovedit și calitatea activităților depuse de Comisie în studiul său privind serviciile financiare cu amănuntul, studiu publicat ca urmare a graficului de realizări; ia act de problemele identificate în domeniul serviciilor financiare, care au fost agravate de criza financiară; salută în special descoperirile revelate de acest studiu în ceea ce privește, spre exemplu, problemele majore legate de transparență și comparabilitatea costurilor de cont curent în cadrul Uniunii Europene; consideră că ar trebui trase toate concluziile adecvate cu privire la necesitatea unei mai bune reglementări a acestui sector;

19.

subliniază că, deși reclamațiile consumatorilor sunt importante pentru a identifica funcționarea necorespunzătoare a pieței, absența reclamațiilor nu indică întotdeauna că piețele funcționează bine, deoarece în unele state membre consumatorii au mai puțin tendința de a depune o reclamație din cauza tradițiilor sau percepțiilor diferite ale consumatorilor cu privire la perspectivele de reușită ale acesteia; subliniază, pe de altă parte, că numărul ridicat al reclamațiilor dintr-un anumit stat membru nu ar trebui să fie interpretat în mod necesar ca indicând o piață disfuncțională, ci s-ar putea datora existenței unor organisme eficace de soluționare a reclamațiilor sau unei campanii recente de informare privind drepturile consumatorilor;

20.

constată că pe teritoriul UE există peste 700 de organizații terțe de colectare a reclamațiilor consumatorilor, însă modalitățile de colectare diferă considerabil și relativ puține dintre acestea colectează date cu privire la natura reclamației și la sectorul în cauză; consideră că, deși colectarea poate fi suficientă pentru a oferi asistență sau informații, nu este deloc adecvată pentru a identifica posibilele disfuncționalități ale pieței din perspectiva consumatorului; solicită, prin urmare, tuturor organismelor de soluționare a reclamațiilor să adopte o metodologie armonizată de clasificare și raportare a reclamațiilor consumatorilor și le încurajează să raporteze date referitoare la reclamații care corespund tuturor domeniilor - recomandate și facultative – pe care Comisia le-a propus în proiectul de recomandare; consideră că dezvoltarea unei metodologii armonizate va permite statelor membre colectarea unor date mai semnificative și realizarea unei imagini mai complete a piețelor naționale de consum, care să conducă la crearea unei baze de date la nivelul UE pentru a permite compararea problemelor consumatorilor de pe teritoriul UE;

21.

atrage atenția asupra analizei datelor disponibile privind prețurile, care indică variații inexplicabile la nivel transfrontalier pentru o serie de bunuri și servicii; consideră că, deși diferențele de preț sunt adesea în corelație cu diferențele în materie de cerere, nivelurile cheltuielilor, structura taxelor sau a costurilor, aceste diferențe reprezintă adesea și un semn al fragmentării sau al funcționării defectuoase a pieței interne; sugerează că, în situația în care prețul unui anumit produs este mai ridicat decât o valoare de referință, este necesar să se analizeze corelația dintre prețurile de import și cele de consum și să se examineze cu atenție motivele care stau la baza nivelurilor de preț diferite;

22.

consideră că datele disponibile privind prețurile nu sunt suficiente pentru a monitoriza în mod corespunzător piața internă și solicită institutelor naționale de statistică și Eurostat să colaboreze cu Comisia pentru a furniza mai multe date și pentru a dezvolta în continuare metodologia de colectare a prețurilor medii ale bunurilor și serviciilor comparabile și reprezentative; reamintește, în acest context, necesitatea ca institutele naționale de statistică să valideze și să-și intensifice participarea la activitățile de colectare a datelor referitoare la prețurile medii și de calculare a acestor prețuri; subliniază că prezentarea unor date mai transparente referitoare la prețuri ar inspira mai multă încredere în rândul consumatorilor și le-ar demonstra că sunt căutate răspunsuri la preocupările lor cotidiene;

23.

recunoaște că satisfacția consumatorilor reprezintă un indicator important pentru a înțelege dacă piețele aduc sau nu beneficii consumatorilor; solicită Comisiei să își dezvolte în continuare metodologia și tehnicile de măsurare în vederea realizării unor studii privind gradul de satisfacție al consumatorilor și pentru a include în viitor sectoare suplimentare;

24.

este de părere că posibilitatea de a schimba furnizorii este un aspect esențial al concurenței într-o economie de piață; îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri în vederea facilitării schimbării furnizorilor în cazul tuturor serviciilor cu amănuntul importante;

25.

constată că studiile indică o încredere în general ridicată a consumatorilor în siguranța produselor, cu toate că percepțiile consumatorilor în materie de siguranță diferă în mod semnificativ între statele membre; solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească datele disponibile în prezent referitoare la siguranța produselor de consum, care sunt compilate în principal pe baza rapoartelor privind accidentele și rănirile cauzate de produse defectuoase sau prin intermediul sistemelor de notificare a riscurilor; subliniază în mod special necesitatea de a da dovadă de vigilență cu privire la siguranța jucăriilor;

26.

solicită tuturor statelor membre ca, în vederea îmbunătățirii siguranței consumatorilor, să colecteze și să înregistreze în mod sistematic detaliile referitoare la accidente sau răniri într-o bază de date comună;

27.

ia act de faptul că importanța tranzacțiilor transfrontaliere variază încă în mod semnificativ pe întreg teritoriul UE și, cu toate că suma medie cheltuită pentru cumpărăturile transfrontaliere este considerabilă (737 EUR pe persoană pe an), marea majoritate (75 %) a comercianților cu amănuntul vând numai consumatorilor din propria țară, în timp ce numai un sfert dintre consumatorii de pe teritoriul UE efectuează achiziții transfrontaliere; consideră că, deși există mai multe bariere structurale precum limba, distanța și diferențele din legislația privind protecția consumatorilor, consolidarea încrederii consumatorilor ar intensifica în mod semnificativ schimburile comerciale transfrontaliere; consideră că dezvoltarea comerțului transfrontalier nu ar trebui să aibă drept consecință o reducere a nivelului de reglementare, ci, dimpotrivă, acest lucru face și mai necesare eforturile ce vizează garantarea unui nivel optim de protecție a consumatorilor în cadrul Uniunii Europene;

28.

ia act de faptul că cumpărăturile on-line câștigă în amploare din ce în ce mai mult, însă comerțul electronic nu se dezvoltă la nivel transfrontalier la fel de rapid ca la nivel național; solicită Comisiei să includă în graficele viitoare de realizări date complete cu privire la nivelul real al vânzărilor transfrontaliere și la problemele cu care se confruntă consumatorii transfrontalieri;

29.

ia act de faptul că puțin peste jumătate dintre consumatorii din UE (51 %) consideră că sunt protejați în mod corespunzător prin măsurile existente de protecție a consumatorilor, mai mult de jumătate (54 %) consideră că autoritățile publice le protejează drepturile în mod eficient și un procent puțin mai ridicat (59 %) consideră că vânzătorii și furnizorii le respectă drepturile;

30.

subliniază că aproape o treime (30 %) dintre consumatorii din UE care au efectuat o achiziție la distanță prin internet, prin telefon sau prin poștă au semnalat că s-au confruntat cu probleme de livrare; constată, cu toate acestea, că nouă din zece consumatori care au încercat să returneze obiectul cumpărat sau să anuleze contractul în perioada de reflecție au reușit să facă acest lucru;

31.

reamintește că mai multe state membre au creat instrumente, cum ar fi observatoare ale prețurilor, pentru a-și monitoriza piețele naționale din perspectiva consumatorilor sau sisteme elaborate de înregistrare a reclamațiilor prin care să fie informați factorii de decizie politică, în timp ce alte state membre nu folosesc date în vederea monitorizării piețelor de consum și întâmpină dificultăți în ceea ce privește agregarea datelor; subliniază, în acest sens, necesitatea de a organiza schimburi de bune practici între statele membre;

32.

subliniază că o participare importantă a institutelor naționale de statistică și a Eurostat, precum și o cooperare strânsă între aceste organisme, Comisie, responsabilii politici din domeniul protecției consumatorilor, autoritățile naționale responsabile cu aplicarea legislației și organizațiile de consumatori și de afaceri va constitui un factor esențial pentru asigurarea calității și caracterului complet al datelor și pentru dezvoltarea în continuare a bazei de date necesare; solicită Eurostat, statelor membre și tuturor părților interesate să ia măsuri pentru a facilita această cooperare;

33.

consideră că datele referitoare la piață pot avea un rol esențial în promovarea inovării și a competitivității; subliniază, prin urmare, importanța graficului de realizări, care constituie un instrument propice identificării preferințelor și cerințelor consumatorilor; observă că aceste date pot stimula inovarea, oferind stimulente întreprinderilor în vederea pătrunderii pe noi piețe și exercitând presiuni asupra companiilor pentru îmbunătățirea produselor și serviciilor lor;

34.

consideră că graficul cu realizări, odată completat cu date fiabile și ușor de comparat între cele 27 de state membre, ar trebui să servească drept sursă bogată de date comparative pentru responsabilii politici care ocupă de concurență, de protecția consumatorilor și de alte domenii de politică și ar trebui să le ofere posibilitatea de a identifica la nivel național piețele care nu funcționează în mod adecvat pentru consumatori;

35.

invită Comisia să evalueze comparativ mediul de consum din fiecare stat membru, ținând seama de diferențele dintre legislațiile privind protecția consumatorilor și de tradițiile consumatorilor; reiterează faptul că o analiză comparativă între statele membre a rezultatelor pentru consumatori, precum și a mediului de consum de la nivelul UE contribuie la identificarea celor mai bune practici și, în cele din urmă, la garantarea unei piețe interne funcționale pentru consumatori;

36.

încurajează toate statele membre să efectueze anual o operațiune generală de monitorizare a pieței pentru a identifica piețele care prezintă disfuncționalități din perspectiva consumatorilor și pentru a furniza date complete care vor permite Comisiei să monitorizeze și să compare problemele cu care se confruntă consumatorii în cadrul pieței interne;

37.

susține faptul că graficul de realizări nu ar trebui folosit doar la elaborarea unei politici mai eficiente de protecție a consumatorilor, ci și ca o bază de informații pentru toate politicile care au o incidență asupra consumatorilor, asigurând astfel o mai bună integrare a intereselor consumatorilor în toate politicile UE, precum și integrarea obiectivului de dezvoltare durabilă în cadrul politicii de protecție a consumatorilor; subliniază că graficul de realizări ar trebui, de asemenea, să stimuleze o dezbatere mai generală privind chestiunile legate de politica de protecție a consumatorilor;

38.

solicită Comisiei să elaboreze, cu sprijinul statelor membre, o strategie mai eficace de comunicare a graficului de realizări către un public mai larg, asigurând, printre altele, o mai bună accesibilitate și vizibilitate ale acestuia pe site-urile web relevante, și să promoveze difuzarea corespunzătoare a acestuia în cadrul mass-media, al autorităților naționale, al organizațiilor de consumatori și al altor părți interesate; consideră că este necesar să se publice în continuare anual graficul de realizări sub forma unei broșuri și să se asigure disponibilitatea acestuia în toate limbile oficiale ale UE; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile adecvate pentru a promova în rândul cetățenilor europeni site-ul web „eYou Guide”, conceput în mod special de către Comisie ca ghid al drepturilor cetățenilor;

39.

salută cele cinci domenii prioritare de acțiune care au fost identificate de Comisie în Comunicarea sa privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor;

40.

subliniază că aplicarea și controlul eficace al aplicării normelor UE privind protecția consumatorilor acționează ca stimulent pentru creșterea gradului de încredere al consumatorilor și ca o măsură fermă de descurajare a întreprinderilor care încearcă să se sustragă acestor norme; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape și să sprijine statele membre în transpunerea și punerea în aplicare a acquis-ului comunitar în domeniul protecției consumatorilor; invită, în acest context, Comisia să ia în considerare, utilizând temeiul juridic prevăzut la articolul 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acele opțiuni care i-ar permite evidențierea politicii de protecție a consumatorilor prin intermediul unor măsuri de sprijinire și completare a politicilor statelor membre, inclusiv, eventual, crearea unei agenții europene a consumatorilor;

41.

constată că aplicarea normelor pe întreg teritoriul UE este departe de a fi uniformă și că majoritatea țărilor prezintă puncte forte și puncte slabe; subliniază că cifrele indică diferențe importante între statele membre în ceea ce privește bugetele destinate supravegherii pieței și numărul de inspectori implicați; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile și să sporească resursele în vederea asigurării aplicării legislației privind protecția consumatorilor și a garantării concurenței pe piețele cu amănuntul;

42.

consideră că, pentru creșterea gradului de încredere a consumatorilor, este esențială consolidarea mecanismelor de supraveghere a pieței și de control al aplicării legii, precum și implementarea eficientă și cuprinzătoare a acestora, întrucât cheltuielile de consum vor fi un factor important pentru relansarea economiei; este de părere că autoritățile publice trebuie să dispună de mai multe resurse pentru cercetarea și în cele din urmă combaterea practicilor comerciale ilegale;

43.

subliniază faptul că piețele de consum evoluează rapid și autoritățile de aplicare a legii trebuie să fie în măsură să facă față noilor provocări pe care schimbările economice și tehnologice le impun capacității acestora de a fi eficiente într-un mediu transfrontalier, precum piața internă, și, pentru a realiza acest lucru, trebuie conjugate eforturile în scopul garantării unei aplicări eficiente și coerente pe întreg teritoriul UE; consideră că revizuirea cadrului de reglementare este, de asemenea, necesară pentru a acoperi orice lacune de reglementare;

44.

încurajează înființarea în toate statele membre de agenții independente de protecție a consumatorilor care să furnizeze informații și să introducă acțiuni în fața instanțelor naționale în vederea protejării intereselor consumatorilor; încurajează, prin urmare, cooperarea dintre agențiile de protecție a consumatorilor din toate statele membre;

45.

îndeamnă toate statele membre să ia în considerare avantajele pe care le-ar avea introducerea unui ombudsman al consumatorilor; semnalează faptul că această instituție există în anumite state membre sub forma unei instanțe extrajudiciare destinate soluționării amiabile a disputelor în materie de consum, dar și ca organism consultativ care funcționează pe lângă stat pentru a rezolva problemele ce intră în sfera sa de competențe;

46.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia mecanismele alternative de soluționare a diferendelor, cum ar fi medierea, arbitrajul sau soluționarea extrajudiciară a litigiilor, pot constitui o opțiune rapidă și atractivă pentru consumatorii care nu au reușit să soluționeze pe care informală diferendul pe care îl au cu un comerciant sau cu o companie publică de servicii; îndeamnă statele membre să încurajeze crearea unor mecanisme alternative de soluționare a diferendelor în vederea creșterii nivelului de protecție a consumatorilor și a maximizării conformității cu legislația, dar subliniază că astfel de mecanisme nu ar trebui să se substituie mijloacelor de aplicare juridice sau administrative, ci să vină în completarea acestora; consideră, de asemenea, că stabilirea de date și termene fixe pentru răspunsurile venite din partea diverselor agenții și întreprinderi referitoare la practici semnalate ar putea veni în sprijinul consumatorilor care intenționează să acționeze în vederea rezolvării unei dispute;

47.

reamintește că datele disponibile arată că există diferențe majore între statele membre și că ar mai putea fi aduse îmbunătățiri mecanismelor de aplicare a legislației și de obținere de despăgubiri; reamintește că în prezent există sisteme judiciare de recurs colectiv în 13 state membre și solicită Comisiei să dea curs în cel mai scurt timp posibil Cărții verzi din 27 noiembrie 2008 privind recursul colectiv pentru consumatori (COM(2008)0794);

48.

subliniază necesitatea formării și educării corespunzătoare a funcționarilor publici și a autorităților judiciare în domeniul normelor UE de protecție a consumatorilor;

49.

ia act de raportul Rețelei de cooperare pentru protecția consumatorilor care indică faptul că autoritățile care instrumentează cauze transfrontaliere se confruntă cu dificultăți din cauza lipsei resurselor; solicită Comisiei să analizeze posibilitățile de a asigura resursele corespunzătoare în vederea respectării obligațiilor existente în temeiul Regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului;

50.

își exprimă sprijinul pentru realizarea unor acțiuni concertate de control al aplicării legii (acțiuni de verificare) prin care autoritățile naționale să verifice simultan un sector anume în ceea ce privește respectarea legislației UE; subliniază că aceste acțiuni ar trebui să se desfășoare mai frecvent (de două ori pe an), pe baza unei metodologii comune, și ar trebui combinate cu alte instrumente;

51.

admite complexitatea juridică legată de publicarea rezultatelor în urma activităților de control al aplicării legii și de supraveghere a pieței și faptul că munca de investigație este adesea supusă unor reguli stricte de confidențialitate, dar este de părere că atât Comisia, cât și statele membre ar trebui să publice aceste rezultate, inclusiv defalcarea lor pe fiecare societate, în cazurile în care s-a constatat o recurență a practicilor ilegale; consideră că acest lucru va asigura o mai mare transparență și vizibilitate a activității de control al aplicării legii desfășurate de autoritățile naționale și va permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză;

52.

solicită consolidarea structurilor de supraveghere a pieței în toate statele membre, astfel încât produsele care circulă pe piețele acestora să respecte standardele ridicate de siguranță a produselor, iar produsele defecte sau periculoase să fie imediat scoase de pe piață; invită Comisia să monitorizeze și să revizuiască periodic orientările utilizate de sistemul de alertă rapidă RAPEX în scopul îmbunătățirii funcționării sistemului;

53.

solicită, în acest sens, Comisiei să supravegheze mai strict aplicarea de către statele membre a reglementărilor privind monitorizarea pieței, în special a Regulamentului (CE) nr. 765/2008, și, atunci când este necesar, să inițieze fără întârziere procedurile privind încălcarea dreptului comunitar;

54.

sprijină eforturile Comisiei de analizare a celor mai recente posibilități tehnice din domeniul supravegherii, pentru a asigura trasabilitatea la nivel global a produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare (spre exemplu, prin intermediul etichetelor RFID sau al codurilor de bare); invită Comisia să prezinte Parlamentului inițiativele sale actuale și informațiile cele mai recente privind crearea unei rețele globale de trasabilitate;

55.

reamintește că Rețeaua europeană a centrelor consumatorilor necesită o finanțare corespunzătoare în vederea promovării încrederii consumatorilor prin furnizarea de informații către cetățeni cu privire la drepturile pe care le au în calitate de consumatori și prin facilitarea accesului la căile de atac în situațiile în care consumatorii au efectuat achiziții transfrontaliere;

56.

subliniază că, dată fiind creșterea continuă pe teritoriul UE a importurilor provenite din țări terțe, autoritățile vamale joacă un rol important în protejarea consumatorilor de produsele importate nesigure, ceea ce presupune o cooperare mai strânsă între autoritățile de supraveghere a pieței și cele vamale, precum și între autoritățile vamale din diferitele state membre;

57.

subliniază că garantarea siguranței produselor care circulă pe piața internă necesită combinarea eforturilor cu autoritățile din țările terțe; sprijină, prin urmare, inițiativa Comisiei de intensificare a cooperării internaționale și de încheiere a unor acorduri formale cu autoritățile de aplicare a legii din țările terțe, în special China, SUA și Japonia; observă că o practică permanentă a dialogului și a schimbului de informații privind siguranța produselor este în interesul tuturor părților și reprezintă un factor primordial pentru construirea încrederii consumatorilor; solicită Comisiei să prezinte în mod regulat Parlamentului un raport privind dialogul cu țările terțe;

58.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/10

A.

întrucât Comisia, Parlamentul, Ombudsmanul European și statele membre trebuie să depună eforturi sporite pentru a defini și a furniza informații cu privire la drepturile cetățenilor și pentru a-i ajuta să și le valorifice; întrucât acest lucru ar permite, de asemenea, ca piața internă să funcționeze mai bine;

B.

întrucât creșterea transparenței este soluția pentru depășirea obstacolelor în calea circulației transfrontaliere și pentru exercitarea drepturilor de liberă circulație;

C.

întrucât Comisia și statele membre trebuie să îmbunătățească în mod semnificativ gradul de sensibilizare a publicului cu privire la oportunitățile pe care piața internă le oferă cetățenilor și întreprinderilor;

D.

întrucât piața internă a înregistrat progrese considerabile, însă există în continuare obstacole în calea funcționării integrale și corecte a acesteia;

E.

întrucât, atunci când normele privind piața internă nu sunt aplicate în mod corect, trebuie să fie disponibilă o reparație rapidă, fără a fi nevoie neapărat de o acțiune în justiție;

F.

întrucât rețeaua SOLVIT, odată ce va fi pe deplin operațională, va permite prevenirea recurgerii excesive la sistemul judiciar, întrucât procedurile sunt adeseori complexe, iar mecanismele de garantare a apărării persoanelor reprezintă frecvent un obstacol în calea accesului la justiție;

G.

întrucât formarea și schimburile transfrontaliere, între altele prin intermediul rețelelor electronice înființate de Comisie, sunt esențiale pentru o aplicare mai bună a acquis-ului comunitar în domeniul pieței interne;

H.

întrucât cetățenii și întreprinderile se bazează pe respectarea efectivă a normelor pieței interne pentru a putea beneficia în întregime de potențialul acesteia;

I.

întrucât statele membre ar trebui, cu sprijinul Comisiei, să îmbunătățească capacitatea mecanismelor de rezolvare a problemelor pentru a-i ajuta pe cetățeni să își revendice drepturile;

J.

întrucât rețeaua SOLVIT a fost creată de Comisie și statele membre în 2002 în scopul soluționării problemelor cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile în urma punerii în aplicare necorespunzătoare a legislației privind piața internă;

K.

întrucât SOLVIT constituie o rețea online de soluționare a problemelor, în cadrul căreia statele membre ale UE (precum și Norvegia, Islanda și Liechtenstein) colaborează în vederea soluționării, neapelând la acțiuni judiciare, a problemelor întâlnite de cetățeni și întreprinderi ca urmare a punerii în aplicare necorespunzătoare a legislației privind piața internă de către autoritățile publice;

L.

întrucât SOLVIT este considerat, într-o anumită măsură, un sistem de succes, oferind despăgubiri în termen de aproximativ 10 săptămâni, fără a fi necesare alte proceduri oficiale, iar soluționarea de către SOLVIT a problemelor privind piața internă ar putea constitui un model de bune practici pentru alte Servicii de asistență privind piața unică;

M.

întrucât, în cazul în care un stat membru individual consideră necesar, în special în perspectiva oricăror campanii de publicitate viitoare, capacitatea SOLVIT ar trebui sporită pentru a evita problema personalului insuficient;

N.

întrucât SOLVIT nu ar trebui, cu toate acestea, să fie nici un substitut pentru activitatea legală a Comisiei cu privire la încălcări și nici o scuză pentru a realiza cu mai puțină ambiție transpunerea directivelor UE în statele membre, la timp și în mod corect;

O.

întrucât numeroși cetățeni ce întâmpină probleme legate de piața internă și care sunt de competența SOLVIT nu știu de existența acestei rețele și, prin urmare, se îndreaptă către Ombudsmanul European,

1.

salută inițiativa Comisiei din iulie 2002 de a crea rețeaua SOLVIT de administrații naționale prin utilizarea unei baze de date interactive online, un instrument de succes prin care a fost sporită transparența și creată o presiune reciprocă în vederea accelerării soluționării problemelor;

2.

invită Comisia să facă uz de toate prerogativele sale pentru a garanta punerea eficientă în aplicare a normelor privind piața internă în vederea reducerii sarcinii administrative cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile;

3.

subliniază faptul că problemele legate de punerea în aplicare a normelor privind piața internă sunt adesea identificate cu ajutorul rețelei SOLVIT;

4.

subliniază că experiența dobândită în cadrul SOLVIT ar trebui să fie luată în considerare în procesul de elaborare de politici la nivel național și comunitar și să aibă drept rezultat modificări structurale sau normative, dacă este cazul;

5.

invită Comisia să includă sistematic în tablourile de bord ale pieței interne și pieței consumatorilor informații mai detaliate privind punerea în aplicare și executarea legislației referitoare la piața internă, în scopul sporirii transparenței și ca instrument util pentru personalul SOLVIT;

6.

solicită publicarea concomitentă și anuală (fără a modifica frecvența publicării) a Tabloului de bord al pieței interne, a raportului SOLVIT, a raportului Serviciului de orientare pentru cetățeni și a Tabloului de bord al pieței de consum, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra dezvoltării pieței interne și pentru o mai bună coordonare a activității desfășurate în aceste domenii, menținând, în același timp, caracterul specific al acestor instrumente; solicită Comisiei să aibă în vedere includerea în Tabloul de bord al pieței de consum a unor informații mai detaliate privind progresele, realizările și deficiențele SOLVIT; solicită Comisiei să adopte măsuri imediate în vederea soluționării problemelor recurente identificate prin intermediul rețelei SOLVIT;

7.

ia act de faptul că unele centre SOLVIT nu dispun de personal suficient și că, în 2008, numărul cazurilor soluționate a scăzut, în timp ce media numărului de zile necesare pentru soluționarea acestora a crescut; solicită tuturor centrelor SOLVIT să recruteze personal cu o calificare corespunzătoare și experiență pentru posturile pe care urmează să îl ocupe; consideră că personalul angajat de SOLVIT ar trebui să beneficieze de formare suplimentară; își exprimă aprecierea cu privire la activitatea desfășurată de SOLVIT, mai ales în ceea ce privește rata de rezolvare a cazurilor, care a rămas ridicată (83 %), deși în 2008 numărul de cazuri a crescut (cu 22 % la 1 000 de cazuri) și în pofida faptului că unele centre SOLVIT înregistrează probleme de personal;

8.

ia act de faptul că numeroși cetățeni și multe întreprinderi mici nu cunosc îndeajuns de bine activitatea SOLVIT, iar întreprinderile fie fac apel la serviciile juridice adresate societăților comerciale, deși SOLVIT ar putea fi folosită în propriul beneficiu, fie acceptă cereri în acest sens din partea statelor membre, deși aceste cereri nu sunt în conformitate cu acquis-ul comunitar în domeniul pieței interne; salută faptul că activitățile SOLVIT au avut ca rezultat reducerea cheltuielilor cetățenilor și întreprinderilor europene, reducere estimată la 32,6 milioane EUR în 2008;

9.

ia act de faptul că portofoliul ministerului care găzduiește centrul național SOLVIT într-o anumită țară poate influența percepția opiniei publice cu privire la tipul de activitate desfășurată de SOLVIT în această țară, iar gradul de succes și durata soluționării cazurilor depind de voința și capacitatea statelor membre de a coopera îndeaproape cu centrele SOLVIT;

10.

solicită statelor membre să se asigure că centrul SOLVIT de pe teritoriul lor beneficiază de un puternic sprijin politic, astfel încât autoritățile împotriva cărora sunt îndreptate plângerile să fie determinate să coopereze activ în cadrul procedurii SOLVIT și în termenele-limită aplicabile;

11.

consideră că statele membre ar trebui să sporească cooperarea eficientă între autoritățile naționale, regionale și locale și SOLVIT; consideră, în plus, că statele membre ar trebui să inițieze un schimb de bune practice mai intens și mai larg;

12.

subliniază importanța schimbului de informații între centrele SOLVIT și, prin urmare, recomandă ca centrele SOLVIT din statele membre să se întrunească periodic pentru a permite schimbul de informații, de exemple de bune practici și de sisteme;

13.

solicită statelor membre să promoveze SOLVIT, utilizând toate suporturile mediatice pentru a garanta că cetățenii și întreprinderile sunt informați pe larg, în special cu privire la modul în care își pot valorifica drepturile, și alocând resurse suficiente pentru a asigura eficiența acestei promovări; în plus, solicită Comisiei și statelor membre să promoveze, în cadrul rețelei SOLVIT, sisteme alternative de soluționare a litigiilor online; solicită, de asemenea, deputaților să promoveze rolul SOLVIT în propriile circumscripții;

14.

invită fiecare stat membru să promoveze SOLVIT, ca mecanism alternativ de soluționare a litigiilor, prin campanii de informare la nivel național;

15.

solicită statelor membre și Comisiei să promoveze SOLVIT pe internet; solicită Comisiei să pună la dispoziție o singură adresă de internet - www.solvit.eu - pentru toate centrele naționale SOLVIT în vederea facilitării accesului cetățenilor până la relansarea portalului „Europa ta” care va regrupa eventual toate serviciile de asistență pentru piața unică, inclusiv SOLVIT;

16.

solicită statelor membre să creeze pagini web cu referințe directe la portalul SOVIT, unde să prezinte o compilație de cazuri de succes și de cele mai bune practici privind reglementarea disputelor prin intermediul acestui mecanism;

17.

solicită statelor membre să sporească eficiența centrelor SOLVIT prin detașarea de funcționari publici din serviciile administrative corespunzătoare pentru a facilita soluționarea cazurilor care nu țin de competența SOLVIT (SOLVIT+), precum și pentru a garanta centrelor SOLVIT accesul corespunzător la expertiza juridică din cadrul administrației acestor state; solicită Comisiei să accelereze furnizarea de evaluări juridice informale centrelor SOLVIT;

18.

invită statele membre să desemneze un responsabil de comunicare SOLVIT în cadrul serviciilor publice care se ocupă cu punerea în aplicare a normelor privind piața internă, cu scopul de a garanta o mai bună cooperare;

19.

invită statele membre să organizeze campanii de informare privind SOLVIT la nivel local, regional sau național destinate unor categorii specifice, cum ar fi IMM-urile, care în prezent nu cunosc suficient activitatea SOLVIT, și încurajează cooperarea și schimbul de cele mai bune practici între statele membre, astfel încât SOLVIT să fie promovată cât mai eficient; subliniază că, în paralel cu propria sa procedură, Comisia pentru petiții a Parlamentului transmite petiții către SOLVIT atunci când consideră că se poate ajunge mai rapid la o soluție prin intermediul SOLVIT;

20.

recunoaște eficiența SOLVIT ca rețea de cooperare care urmărește să rezolve, într-o manieră informală, problemele cetățenilor și ale întreprinderilor UE care apar ca urmare a aplicării greșite de către autoritățile publice a legislației privind piața internă;

21.

constată că, în Raportul anual SOLVIT pentru 2008, se afirmă că SOLVIT atrage un număr mare de cazuri care nu țin de competența sa, fapt care conduce la încetinirea analizării reclamațiilor SOLVIT în centrele SOLVIT;

22.

constată că există diverse entități prin intermediul cărora cetățenii UE își pot face cunoscute problemele, inclusiv Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului, SOLVIT, Comisia Europeană și Ombudsmanul European;

23.

solicită SOLVIT să transmită cazurile de aplicare greșită a legislației UE care sunt prea complexe pentru a fi rezolvate de SOLVIT nu numai Comisiei Europene, ci și Comisiei pentru petiții a Parlamentului European, acolo unde este cazul;

24.

reamintește că petițiile sunt tratate într-o manieră deschisă și transparentă, în strânsă colaborare cu comisiile legislative competente, cu Comisia Europeană și cu autoritățile competente din statele membre;

25.

consideră că procesul de petiționare poate contribui pozitiv la o mai bună legiferare; reamintește că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, va crește semnificativ puterea Parlamentului de a modela, revizui și îmbunătăți legislația UE într-un mod activ și direct; subliniază, de asemenea, că trebuie luată în considerare și creșterea rolului parlamentelor naționale;

26.

constată că nu există niciun organism unic responsabil pentru a trata reclamațiile cetățenilor din faza inițială până la cea finală, deoarece acestea sunt depuse prin intermediul unor canale diferite; solicită o mai bună coordonare a diferitelor organisme implicate în recepționarea și tratarea reclamațiilor cetățenilor;

27.

solicită SOLVIT să adauge, pe site-ul său, un link către Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului, precum și către comisiile relevante din parlamentele naționale, pentru ca cetățenii să fie informați cu privire la dreptul pe care îl au de a adresa petiții Parlamentului, ca mijloc de a obține remedii și soluții nejuridice prin procesul politic și legislativ;

28.

sprijină, în plus, crearea unui site comun al tuturor instituțiilor europene, menit să acorde asistență cetățenilor UE și să le recomande acestora în mod direct instituția sau organismul responsabil cu tratarea reclamațiilor lor;

29.

invită deputații să adopte inițiative pentru promovarea SOLVIT și să depună eforturi pentru ca membrii parlamentelor naționale să cunoască mai bine SOLVIT, de exemplu prin prezentarea realizărilor SOLVIT cu ocazia reuniunilor COSAC; subliniază, în plus, necesitatea ca guvernele și parlamentele naționale să se implice mai mult în promovarea SOLVIT la nivel național; solicită Comisiei și statelor membre să coordoneze audierea centrelor SOLVIT pentru a identifica bunele practici și obstacolele existente în calea funcționării corespunzătoare a centrelor în scopul eficientizării administrației și a procedurilor de lucru;

30.

invită statele membre să mărească personalul din centrele SOLVIT prin folosirea tuturor mijloacelor disponibile, inclusiv a modalităților alternative de finanțare, cu scopul de a consolida capacitatea administrativă la nivelul ministerelor respective proporțional cu populația țării și cu numărul cazurilor instrumentate anterior;

31.

solicită statelor membre și Comisiei să examineze și să analizeze împreună cauzele ratei scăzute de succes a anumitor centre SOLVIT, precum și perioadele relativ lungi de instrumentare a cazurilor, în vederea furnizării unor informații utile pentru elaborarea unei strategii mai eficace de rezolvare a problemelor în beneficiul cetățenilor și întreprinderilor de pe piața internă;

32.

solicită Comisiei să prezinte rapoarte anuale privind SOLVIT, conținând date statistice și informații mult mai detaliate, care să permită și evaluarea eficienței fiecărui centru național în parte, întrucât evaluarea pe termen lung a tendințelor este, în alte condiții, dificilă, și să propună măsuri concrete specifice de îmbunătățire a situației în fiecare stat membru;

33.

solicită Comisiei să creeze un portal de internet unic pentru toate centrele SOLVIT la o adresă cât mai ușor de găsit (www.solvit.eu); consideră, totodată, că o îmbunătățire semnificativă a vizibilității rețelei SOLVIT pe internet este esențială și că, în acest sens, trebuie folosite atât site-urile de interacțiune socială, cât și motoarele de căutare pe internet;

34.

consideră că, dat fiind numărul mare de cazuri ce implică numeroase persoane și recunoașterea calificărilor sau drepturi sociale și de rezidență, rețeaua SOLVIT trebuie să coopereze mult mai intens și să inițieze ample campanii de informare pentru a include asociațiile din diaspore și consulatele statelor membre;

35.

consideră că, dat fiind numărul mare de cazuri ce implică agenți economici, rețeaua SOLVIT trebuie să coopereze mult mai intens și trebuie să inițieze ample campanii de informare pentru a include asociațiile de afaceri, acordând o atenție specială întreprinderilor mici și mijlocii;

36.

invită Comisia să finalizeze în mod prioritar proiectul privind serviciile de asistență pentru piața unică pentru a raționaliza serviciile de informare, consiliere și rezolvare de probleme, pentru a le face mai accesibile și mai eficiente;

37.

invită Ombudsmanul European să coopereze mai îndeaproape cu centrele SOLVIT și să înainteze fără întârziere și fără proceduri birocratice toate plângerile ce nu sunt de competența sa centrului SOLVIT care este considerat competent pentru acele plângeri ce țin de piața internă și care ar putea să intre în sfera de responsabilitate a SOLVIT; invită Comisia să inițieze o procedură accelerată de încălcare a tratatului în cazul în care o plângere SOLVIT nesoluționată evidențiază o încălcare prima faciea dreptului comunitar;

38.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/16

A.

întrucât circumstanțele economice excepționale din ultimii doi ani impun măsuri excepționale;

B.

întrucât Uniunea Europeană a întreprins o măsură fără precedent recurgând la articolul 107 alineatul (3) literele (b) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

C.

întrucât, pe timp de criză, buna funcționare a piețelor este esențială, iar normele de concurență ar trebui aplicate cu flexibilitate dar și cu strictețe;

D.

întrucât protecționismul și denaturarea concurenței nu ar face decât să aprofundeze și să prelungească criza;

E.

întrucât creșterea deficitului bugetar și a datoriei publice în multe state membre poate duce la scăderea ritmului redresării economice și al creșterii economice timp de mai mulți ani, poate chiar decenii;

F.

întrucât guvernele statelor membre au oferit garanții, începând din octombrie 2008, pentru finanțarea băncilor ca reacție la criza financiară; întrucât a fost emis un număr mare de obligațiuni garantate, ceea ce a oferit băncilor o sursă de finanțare importantă și o asigurare împotriva riscurilor cu care se confruntă sistemul financiar;

G.

întrucât analizele empirice indică faptul că garanțiile oferite de guvernele statelor membre au provocat o serie de efecte și denaturări, cum ar fi o circulație mai redusă a obligațiunilor private, fapt care trebuie luat în considerare la examinarea posibilei extinderi a acestora în 2010;

H.

întrucât posibilitatea întreprinderilor transnaționale de a utiliza la scară largă paradisurile fiscale și centrele offshore ca parte a strategiilor lor de evitare a impozitelor contravine principiului concurenței loiale;

I.

întrucât guvernanța fiscală reprezintă un factor important pentru menținerea unor condiții favorabile concurenței loiale și pentru consolidarea funcționării pieței interne,

1.

salută Raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008, în special capitolul referitor la carteluri și consumatori; sprijină crearea unei unități de legătură cu consumatorii; ia act de faptul că existența cartelurilor dăunează consumatorilor; regretă dificultățile pe care le întâmpină consumatorii în obținerea de beneficii de pe urma concurenței;

2.

subliniază faptul că cartelurile se află printre entitățile care încalcă legislația privind concurența în modul cel mai grav, întrerup lanțul de valori, produc pagube consumatorilor și au un impact foarte negativ asupra economiei; încurajează Comisia să își mențină acțiunile riguroase de respectare a dispozițiilor legale pentru a preveni apariția cartelurilor și pentru a le contracara; salută astfel de instrumente precum pachetul privind înțelegerile, care permite Comisiei să soluționeze, printr-o procedură simplificată, cazurile care implică carteluri, prin care, după ce au luat cunoștință de probe, companiile își pot recunoaște implicarea în cartelul respectiv, iar amenda aplicată părților este redusă; reamintește că politica în domeniul concurenței și aplicarea cuprinzătoare a regulilor de concurență sunt esențiale pentru buna funcționare și pentru caracterul competitiv al pieței interne europene, sporind eficiența, încurajând spiritul de afaceri și protecția consumatorilor; este părere, în special, că lupta împotriva cartelurilor are o importanță esențială pentru a garanta consumatorilor beneficiile aduse de regimul concurențial sub forma unor prețuri mai mici și a unei game mai largi de produse și servicii;

3.

solicită să fie implicat la un nivel mai global în elaborarea politicii în domeniul concurenței, inclusiv introducerea unui rol colegislativ și a unei cerințe privind informarea cu regularitate a Parlamentului cu privire la orice inițiativă în acest domeniu;

4.

solicită Comisiei să informeze Parlamentul în cursul anului 2010 cu privire la acțiunile specifice pe care intenționează să le întreprindă în domeniul concurenței în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

5.

invită Comisia să informeze Parlamentul în detaliu, în fiecare an, cu privire la acțiunile ulterioare recomandărilor Parlamentului și să prezinte clarificări pentru eventualele devieri de la acestea;

6.

încurajează Comisia să inițieze un dialog constant și permanent cu asociațiile consumatorilor pentru a identifica problemele în domeniul concurenței și prioritățile la aplicarea legislației; solicită un raport complet privind activitățile Unității pentru relația cu consumatorii din cadrul DG Concurență;

7.

invită Comisia să pună la dispoziția publicului toate evaluările și studiile care vor fi menționate în viitoarele sale rapoarte anuale privind concurența și să utilizeze expertize independente și de încredere pentru evaluările și studiile menționate;

8.

reiterează solicitarea sa adresată Comisiei de a întreprinde o revizuire urgentă a resurselor umane în cadrul Direcției Generale Concurență și să se asigure că resursele alocate corespund sarcinii de lucru în creștere;

9.

subliniază că sunt necesare reguli de concurență clare, solide și favorabile IMM-urilor, bazate pe principiul „gândiți mai întâi la scară mică”, consacrat în legislația europeană în cadrul „Small Business Act”;

10.

solicită Comisiei să includă în următorul său raport un capitol special referitor la IMM-uri și la concurență; denunță costurile ridicate ale sistemului de brevete pentru IMM-uri, ca urmare, în special, a amenințării cu proceduri judiciare din partea entităților care nu exploatează brevetele; atrage atenția asupra inovării deschise și a surselor comune de cunoaștere; invită IMM-urile să profite de rezultatele PC7 în condiții de acces liber;

11.

invită Comisia să facă uz de articolul 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [fostul articol 153 alineatul (2) din TCE], care menționează clar că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”, ca temei juridic pentru legislația viitoare în domeniul pieței interne;

12.

invită Comisia să impulsioneze implementarea pachetului telecomunicații;

13.

apreciază pozitiv publicarea Comunicării Comisiei, intitulată „Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante”; consideră că aceste orientări reprezintă un progres, deoarece implică un grad sporit de transparență și previzibilitate privind o eventuală intervenție din partea Comisiei, dar nu ar trebui în niciun caz să limiteze sau să restrângă capacitatea Comisiei de a acționa în domeniul respectiv în temeiul actualului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene;

14.

subliniază faptul că, în 2008, pentru prima dată în istoria politicii UE în domeniul concurenței, au fost aplicate amenzi de constrângere pentru nerespectarea unei decizii anterioare a Comisiei;

15.

subliniază că este important ca utilizarea ajutoarelor de stat să fie monitorizată atent de către Comisie pentru a garanta că măsurile respective de sprijin nu sunt folosite în vederea protejării industriilor naționale într-un mod ce aduce atingere pieței interne și consumatorilor europeni;

16.

consideră, prin urmare, că este esențial ca, la evaluarea compatibilității ajutoarelor de stat cu tratatul, să se găsească un echilibru just între efectele negative ale ajutoarelor de stat asupra concurenței și asupra finanțelor publice și efectele pozitive ale ajutoarelor de stat în ceea ce privește interesele comune;

17.

solicită Comisiei să evalueze dimensiunea externă a efectelor reglementărilor bancare planificate, în special asupra competitivității băncilor europene;

18.

consideră că politicile privind ajutoarele de stat aplicate în cazul instituțiilor financiare și al procesului de redresare economică au contribuit la stabilizarea pieței financiare și la combaterea efectelor produse de criza creditelor asupra economiei reale;

19.

constată că politica privind ajutoarele de stat face parte integrantă din politica în domeniul concurenței și că supravegherea ajutoarelor de stat reflectă necesitatea menținerii unor condiții egale pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața europeană unică; în acest context, se întreabă în ce măsură ajutoarele de stat acordate pieței financiare au provocat denaturări ale concurenței; solicită elaborarea unui raport independent cu privire la potențialele efecte de denaturare pe care le-ar putea prezenta intervențiile statului în sectorul financiar; solicită Comisiei să raporteze cu privire la progresul în materie de restructurări realizate de beneficiarii de ajutoare de stat și să asigure o mai bună transparență a rambursării ajutoarelor de stat, precum și posibile sancțiuni în caz de neplată; solicită insistent Comisiei să precizeze măsurile obligatorii de restructurare legate de potențialele efecte de denaturare care pot duce la diferențe între statele membre privind condițiile de rambursare; solicită precizarea criteriilor de cesiune și a impactului pe termen mediu al cesionărilor asupra întreprinderilor în cauză;

20.

își exprimă îngrijorarea cu privire la subvențiile și denaturările provocate de garanțiile acordate de guvernele statelor membre pentru finanțarea băncilor; solicită Comisiei să evalueze amploarea subvențiilor aferente garanțiilor privind finanțarea băncilor și să analizeze, astfel, măsura în care acestea respectă legislația UE din domeniul concurenței și măsurile necesare pentru rectificarea eventualelor denaturări legate de aceste garanții;

21.

invită Comisia să investigheze în continuare, în regim de urgență, motivele pentru care ajutoarele de stat acordate băncilor nu se regăsesc în economia reală și să ia măsuri împotriva băncilor care în mod clar refuză sau nu reușesc să transpună în termeni reali beneficiile prezentate de ajutoarele de stat;

22.

observă că Comisia a început deja procesul de eliminare treptată a ajutoarelor de stat și de impunere a restructurărilor și cesionărilor obligatorii; recunoaște că aceste procese trebuie să fie flexibile pentru a putea avea succes; solicită, totuși, Comisiei să furnizeze orientări privind aceste procese; consideră că intervenția statului nu ar trebui prelungită în mod nejustificat și că ar trebui elaborate cât mai rapid strategii de retragere;

23.

insistă asupra necesității de a coordona strategiile de retragere, în special în ceea ce privește eliminarea treptată a sprijinului acordat sectorului bancar; subliniază faptul că o astfel de coordonare este esențială pentru evitarea denaturărilor de concurență care ar putea apărea în urma situației în care în unele state programele de sprijinire a băncilor sunt păstrate, băncile beneficiind într-o oarecare măsură de subvenții, iar în alte state astfel de programe sunt eliminate treptat;

24.

consideră că sistemul regulilor de concurență a supraviețuit grelelor încercări de până acum, dar că criza actuală a subliniat necesitatea urgentă a unui cadru UE pentru gestionarea transfrontalieră a crizelor din sectorul financiar, inclusiv a unei soluții pentru instituțiile prea mari pentru a da faliment, a unei aplicări integrale și rapide a recomandărilor cuprinse în Raportul de Larosière, inclusiv o autoritate unică de reglementare la nivel european, un sistem de garantare a depunerilor și un fond de salvare sau un sistem echivalent;

25.

solicită Comisiei să raporteze cu privire la măsurile naționale în materie de ajutoare de stat, diferențele dintre diferitele sisteme naționale, potențialele efecte de denaturare a concurenței și divergențele economice ce ar putea rezulta; invită Comisia să pregătească propuneri pentru o abordare mai coerentă și unică la nivel european;

26.

solicită Comisiei să aprofundeze cercetarea eventualității unei combinări ilegale, pe de o parte, a ajutoarelor de stat și, pe de altă parte, a instrumentelor comunitare precum fondurile structurale și Fondul european de ajustare la globalizare, în vederea asigurării consecvenței acțiunilor sale;

27.

invită Comisia să explice ce criterii vor fi folosite pentru a decide asupra unei posibile extinderi a Cadrului comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat;

28.

insistă asupra faptului că ajutoarele de stat ar trebui să fie compatibile cu obiectivele strategiei de la Lisabona-Göteborg și cu pachetul de măsuri privind schimbările climatice și energia; solicită insistent statelor membre să elimine subvențiile dăunătoare care, printre altele, favorizează consumul de combustibili fosili sau tipurile de producție care sporesc emisiile de gaze cu efect de seră; în termeni mai generali, subliniază necesitatea realizării unor evaluări strategice de mediu (ESM) ale politicilor și a unor evaluări de impact asupra mediului (EIM) ale proiectelor prevăzute în cadrul pachetului de redresare;

29.

salută noile orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul pachetului de măsuri privind schimbările climatice și energia, prin care se introduc evaluări normalizate pentru chestiuni minore și evaluări detaliate pentru chestiuni semnificative;

30.

invită Comisia să publice, în cursul anului 2010, un raport detaliat cu privire la eficiența ajutoarelor de stat acordate pentru „redresare ecologică” (menită să opereze o serie de schimbări în producție în sensul unei mai bune sustenabilități, îndeosebi în industria automobilelor) și a ajutoarelor de stat pentru protecția mediului;

31.

solicită o informare similară cu privire la ajutoarele de stat acordate pentru sprijinirea IMM-urilor, pentru formare profesională, cercetare și dezvoltare și inovare;

32.

propune ca eliminarea treptată a Cadrului comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat menite să acorde sprijin pentru accesul la resurse financiare în condițiile actuale de criză economică și financiară ar trebui să țină seama de situația economică (durata procesului de redresare și măsura în care a scăzut PIB-ul) a statului membru vizat;

33.

solicită Comisiei să își mențină eforturile în sectorul telecomunicațiilor în vederea realizării unei transparențe mai mari a tarifelor aplicate de operatorii de telefonie fixă, dar mai ales de operatorii de telefonie mobilă;

34.

subliniază necesitatea examinării provocării prezentate de paradisurile fiscale și centrele offshore în ceea ce privește, printre altele, concurența neloială și stabilitatea financiară;

35.

își reiterează apelul pentru introducerea unei baze consolidate comune de impozitare a societăților;

36.

îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul cu privire la revizuirea deciziei Comisiei privind ajutorul de stat acordat serviciilor publice, care trebuia să aibă loc începând cu 19 decembrie 2008 și care ar trebui de acum să țină seama de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

37.

observă cu îngrijorare că recuperarea ajutorului de stat acordat în mod ilegal reprezintă un proces îndelungat și dificil, și că un număr redus de state membre este responsabil pentru aproape toate cauzele pe rol; încurajează Comisia să consolideze procedurile și să facă presiuni în continuare asupra statelor membre, îndeosebi asupra acelora care recidivează;

38.

solicită Comisiei să realizeze o anchetă detaliată privind utilizarea generalizată și pe scară largă de către unele societăți europene a contractelor temporare și a perioadelor de stagiu plătite prost și cu implicarea unor lucrători de înaltă calificare ca strategie economică abuzivă care se aplică în detrimentul principiilor muncii decente și reprezintă o sursă de denaturare a concurenței;

39.

subliniază că facilitarea finanțării IMM-urilor cu capital de risc este de importanță esențială pentru promovarea concurenței loiale;

40.

invită Comisia să evalueze și să raporteze cu privire la măsura în care diferitele mecanisme naționale de sprijin din industria automobilelor au contribuit, eventual, la îndeplinirea altor obiective comunitare, în special în materie de sustenabilitate și tehnologii ecologice; îndeamnă Comisia să evalueze competitivitatea din acest sector, în special relația dintre producătorii de echipamente originale și furnizorii direcți și indirecți;

41.

salută publicarea pachetului de măsuri de simplificare;

42.

salută adoptarea de către Comisie a Cărții albe privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust; consideră că acest document reprezintă o victorie pentru protecția consumatorilor din Uniunea Europeană;

43.

reamintește că activitatea cartelurilor aduce daune economiei și reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale legislației privind concurența; consideră că astfel de încălcări ale legislației privind concurența contravin intereselor cetățenilor Uniunii, deoarece presupun că avantajele prețurilor mai mici, care reprezintă rezultatul concurenței, nu pot fi transferate consumatorilor; reiterează, în acest context, că orice propunere viitoare privind despăgubirea colectivă trebuie să respecte poziția Parlamentului exprimată în Rezoluția sa din 26 martie 2009 privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor UE antitrust și insistă asupra participării Parlamentului la adoptarea unui astfel de act prin intermediul procedurii de codecizie;

44.

solicită Comisiei să îmbunătățească, în cadrul inițiativelor sale, coordonarea dintre abordarea bazată pe legislația din domeniul concurenței și abordarea bazată pe legislația din domeniul protecției consumatorilor;

45.

salută poziția fermă a Comisiei din ultimii ani cu privire la comportamentele anticoncurențiale, deoarece cauzează grave prejudicii consumatorilor și economiei; subliniază necesitatea unui sprijin larg pentru politica în domeniul concurenței și legitimitatea democratică asigurată prin implicarea Parlamentului European; se declară preocupat că instrumentul de aplicare a unor amenzi mereu mai mari se poate dovedi simplist, având în vedere pericolul pierderii de locuri de muncă ca rezultat al incapacității de a plăti, și solicită elaborarea unei game mai largi de instrumente mai sofisticate, care să acopere aspecte precum responsabilitatea individuală, transparența și responsabilitatea societăților, proceduri mai scurte, dreptul la apărare și la un proces echitabil, mecanisme pentru asigurarea unei administrări eficiente a solicitărilor de clemență (în special pentru a depăși interferențele cauzate de procesele de descoperire din SUA), programe de conformitate a companiilor și dezvoltarea standardelor europene; este în favoarea unei abordări stimulativ-punitive, care să aibă efecte disuasive eficace, îndeosebi asupra acelora care recidivează, stimulând, în același timp, conformitatea;

46.

este de părere că, atunci când o singură societate se face vinovată de încălcări multiple ale legislației din domeniul concurenței, sunt necesare măsuri disuasive mai puternice pentru aplicarea normelor antitrust în cazurile cu implicarea cartelurilor sau pentru combaterea abuzurilor de poziție dominantă;

47.

invită Comisia și statele membre să introducă principiul responsabilității individuale;

48.

invită Comisia să ia în considerare rolul programelor de conformitate ca instrument în combaterea comportamentelor anticompetitive;

49.

solicită Comisiei să stabilească criterii specifice pe baza cărora ar trebui să se determine dacă întreprinderile au acționat în cunoștință de cauză sau din neglijență;

50.

solicită Comisiei să stabilească criterii specifice pe baza cărora societățile-mamă ar trebui să fie responsabile în mod solidar pentru practicile de tip cartel ale filialelor lor;

51.

subliniază că IMM-urile sunt afectate mai grav de amenzile disproporționate, în comparație cu companiile mai mari;

52.

consideră că amenzile ar trebui să fie proporționate cu încălcarea normelor; propune, de asemenea, în circumstanțe corespunzătoare, luarea în calcul, la stabilirea amenzilor, a sumelor relevante plătite în compensație; solicită Comisiei să revizuiască baza de calcul a amenzilor și, după caz, să includă noile principii de amendare în Regulamentul (CE) nr. 1/2003;

53.

solicită Comisiei să introducă un „ghișeu unic” pentru solicitările de clemență;

54.

solicită să fie consultat și informat în mod adecvat cu privire la orice modificare a Regulamentului de exceptare pe categorii a autovehiculelor, în timp util pentru a permite Parlamentului să întreprindă controlul adecvat și să contribuie într-o manieră substanțială, având în vedere necesitatea stringentă de a oferi sectorului o perspectivă previzibilă care să-i permită să adopte măsurile corespunzătoare;

55.

subliniază că este necesară o cooperare eficientă cu Parlamentul și cu organizațiile consumatorilor și ale micilor întreprinderi în ceea ce privește orice modificare a Regulamentului privind exceptările pe categorii aplicabile acordurilor verticale; subliniază că un cadru de reglementare care încurajează diverșii actori de pe piață să acționeze coerent este cea mai bună modalitate de a compensa dezavantajele aduse consumatorilor de lipsa de opțiuni;

56.

reamintește cererea sa de a se realiza o evaluare adecvată care să includă o audiere în Parlament a organizațiilor de utilizatori finali, a proiectului de regulament al Comisiei de exceptare pe categorii a autovehiculelor și a proiectului de orientări suplimentare; solicită Comisiei să asigure norme adaptate exigențelor viitoare începând de la 1 iunie 2010;

57.

salută, în această privință, propunerea Comisiei pentru un cadru de reglementare mai strict pentru serviciile post-vânzare cu scopul de a reduce cheltuielile ridicate suportate de consumatori pentru lucrări de reparații și întreținere cauzate de practici care denaturează concurența, cum ar fi excluderea furnizorilor de servicii independenți;

58.

solicită ca viitorul regim legislativ privind concurența în sectorul automobilelor să țină seama în mod corespunzător de interesele distribuitorilor mici și mijlocii de automobile; în caz contrar, consideră că Regulamentul de exceptare pe categorii a autovehiculelor ar trebui păstrat în forma sa actuală;

59.

solicită să fie consultat cu privire la orice modificare propusă a Regulamentului de exceptare pe categorii aplicabilă acordurilor verticale, în timp util pentru a permite Parlamentului să întreprindă controlul adecvat și să contribuie într-o manieră substanțială;

60.

salută obiectivul de îmbunătățire continuă a mecanismelor de trimitere, precum și mai buna consecvență în evaluarea operațiilor de concentrare comparabile și încurajează Comisia să revizuiască în continuare efectele normei celor două treimi;

61.

salută revizuirea Comunicării Comisiei privind măsurile corective admisibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului și în temeiul Regulamentului (CE) nr. 802/2004 al Comisiei, în care sunt codificate hotărârile recente ale Curții de Justiție, și ia act de concluziile formulate pe baza studiului privind măsurile corective și de răspunsurile la chestiunile aduse în discuție în timpul consultării publice;

62.

solicită Comisiei să elaboreze un raport pentru toate țările cu privire la aplicarea articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul CE privind concentrările economice, care permite considerentelor de interes public să aibă precădere asupra celor ce țin de concurență;

63.

subliniază că actuala criză economică nu justifică o relaxare a politicilor CE de control al concentrărilor;

64.

invită Comisia să elaboreze criteriile aplicabile pentru lansarea unei anchete sectoriale; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri atât în privința plângerilor adresate de actori industriali sau de consumatori, cât și la recomandarea Parlamentului;

65.

invită Comisiei să investigheze cota de piață în cadrul lanțurilor de producție și de distribuție în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa; solicită Comisiei să propună măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri de reglementare, pentru a proteja consumatorii, lucrătorii și producătorii de orice tip de abuz de poziție dominantă sau de impacturile negative identificate în cadrul investigației menționate;

66.

reiterează, în acest context, solicitările sale anterioare pentru anchete sectoriale în domeniul publicității pe internet și al relațiilor dintre producătorii de bunuri agricole (în special produse lactate), cumpărătorii intermediari, marii distribuitori și consumatorii finali; solicită inițierea unei anchete privind concentrările din sectorul mass-mediei, inclusiv în cazul canalelor de distribuție a conținutului mediatic, cum ar fi presa scrisă, televiziunea, posturile radio și internetul; solicită Comisiei să prezinte o analiză a concurenței în sectorul telecomunicațiilor, al industriei automobilelor și al serviciilor financiare;

67.

subliniază necesitatea unor anchete sectoriale cuprinzătoare și asupra unor măsuri ulterioare întreprinse în strânsă cooperare cu autoritățile Rețelei europene în domeniul concurenței (REC) în industria alimentară și, în special, în lanțul de distribuție a produselor lactate;

68.

solicită Comisiei să continue să monitorizeze prețurile la produsele alimentare în Uniunea Europeană și condițiile de concurență din industria alimentară;

69.

subliniază necesitatea de a ameliora concurența în sectorul farmaceutic prin adoptarea de măsuri adecvate de combatere a acelor practici ale întreprinderilor farmaceutice care pot avea drept rezultat întârzierea sau blocarea intrării pe piață a produselor generice, în conformitate cu rezultatele anchetei sectoriale realizate de DG Concurență;

70.

salută ancheta realizată de către Comisie în sectorul energetic; solicită Comisiei să examineze în ce măsură absența investițiilor în domeniul infrastructurilor, în special interconexiunile rețelelor electrice și de gaze, constituie un obstacol în calea concurenței; constată că obiectivele privind securitatea aprovizionării și concurența efectivă pe piața energiei nu pot fi realizate fără o infrastructură energetică interconectată și funcțională;

71.

își exprimă preocuparea cu privire la lipsa concurenței din sectorul telecomunicațiilor; solicită realizarea unei alte anchete sectoriale; insistă ca Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) să promoveze concurența, în special printr-o analiză pertinentă a pieței; prin urmare, insistă ca secretariatul să primească suficiente resurse în acest scop;

72.

își exprimă regretul cu privire la faptul că, în raportul său, Comisia tratează cooperarea interinstituțională cu Parlamentul doar sumar și nu răspunde la următoarele solicitări formulate de Parlament în rezoluția sa din 10 martie 2009:

73.

reiterează solicitarea sa pentru inițierea unei anchete privind aplicarea normelor de achiziții publice și eventuala denaturare a concurenței, ce ar putea fi cauzată de diferențele naționale;

74.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/25

A.

întrucât existența efectivă a unei piețe interne operaționale este imperativă pentru crearea unui mediu economic stabil și inovator în care consumatorii să poată achiziționa bunuri și servicii de calitate, iar întreprinderile să poată crea noi locuri de muncă;

B.

întrucât, deși piața internă a înregistrat o serie de progrese, mai trebuie depuse încă multe eforturi pentru a garanta că aceasta și-a atins întregul potențial;

C.

întrucât piața internă nu poate funcționa în mod corespunzător fără transpunerea corectă, punerea în aplicare și respectarea normelor comunitare care afectează funcționarea acesteia;

D.

întrucât este imperativ ca statele membre să transpună la timp legislația privind piața internă;

E.

întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale pot contribui activ la o mai bună transpunere a legislației privind piața internă, prin continuarea colaborării strânse în cursul procesului de negociere și transpunere;

F.

întrucât reprezentanții instituțiilor UE și ai statelor membre ar trebui să se reunească în mod periodic pentru a evalua procesul de punere în aplicare a legislației privind piața internă;

G.

întrucât, deși publicarea Tabloului de bord al pieței interne contribuie la reducerea deficitului de transpunere, este necesar să se adopte o abordare orientată mai mult asupra calității, care să vizeze, dincolo de cifre, identificarea cauzelor deficitului;

H.

întrucât, deși Tabloul de bord al pieței interne și Tabloul de bord al pieței de consum au metodologii cu domenii de aplicare și seturi de indicatori diferite, obiectivul lor general comun este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne;

I.

întrucât deficitul curent, în medie de 1 %, corespunde obiectivului de 1 % stabilit de șefii de stat și de guvern în 2007, deși nouă state membre nu au atins încă acest obiectiv;

J.

întrucât factorul de fragmentare este de 6 %, însemnând că 100 de directive nu au fost transpuse în cel puțin un stat membru;

K.

întrucât 22 de directive au depășit termenul limită de transpunere cu peste doi ani, încălcându-se astfel direct obiectivul de „toleranță zero” stabilit de șefii de stat și de guvern în 2002;

L.

întrucât este deosebit de important să se urmărească transpunerea anumitor directive esențiale pentru dezvoltarea pieței interne;

M.

întrucât informațiile privind directivele care nu au fost încă transpuse de anumite state membre, accesibile publicului într-o mai mare măsură, ar putea fi utile pentru sensibilizarea publicul larg și pentru exercitarea unor presiuni reciproce, inclusiv de către deputații în Parlamentul European asupra membrilor parlamentelor naționale;

N.

întrucât persistența cazurilor de lipsă de transpunere sau de transpunere incorectă nu este neapărat rezultatul reticenței statelor membre, ci poate fi cauzată de o lipsă de claritate sau de coerență a legislației UE aplicabile; întrucât se dorește ca Tabloul de bord al pieței interne să nu constituie doar un instrument de presiune asupra statelor membre, ci și un instrument de dialog, care să permită o mai bună înțelegere a dificultăților cu care se confruntă acestea din urmă în transpunerea legislației;

O.

întrucât sunt necesare mai multe informații cu privire la calitatea transpunerii;

P.

întrucât, luând în considerare trecerea generală de la procesul legislativ la procesul de aplicare în ceea ce privește piața internă, Tabloul de bord al pieței interne ar trebui să ofere periodic informații mai detaliate privind aplicarea și respectarea legislației privind piața internă, inclusiv indicatori obiectivi referitori la funcționarea pieței interne, permițând astfel un proces mai fiabil de urmărire a evoluției și a tendințelor;

Q.

întrucât deputații din Parlamentul European ar trebui să-i informeze pe cetățenii pe care îi reprezintă cu privire la punerea în aplicare a legislației referitoare la piața internă care îi afectează și cu privire la modurile în care își pot exercita drepturile;

R.

întrucât Comisia sa pentru piața internă și protecția consumatorilor a oferit informații utile privind punerea în aplicare, transpunerea și respectarea legislației-cheie privind piața internă, prin rapoarte din proprie inițiativă, studii, ateliere și audieri și va continua aceste activități și în viitor;

S.

întrucât formarea și schimburile transfrontaliere, printre altele, prin intermediul rețelelor electronice înființate de Comisie, sunt esențiale pentru o aplicare mai bună a acquis-ului comunitar în domeniul pieței interne;

T.

întrucât cetățenii și întreprinderile se bazează pe respectarea efectivă a normelor pieței interne pentru a putea beneficia de întregul potențial al acesteia,

1.

salută Recomandarea susmenționată a Comisiei privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice; subliniază faptul că statele membre nu ar trebui să aleagă măsurile pe care le consideră drept cele mai convenabile, ci ar trebui să le aplice în integralitate;

2.

îndeamnă statele membre să colaboreze strâns cu Comisia și între ele, să își asume partea lor de responsabilitate și să participe la exploatarea pe deplin a potențialului pieței interne; invită Comisia să facă în totalitate uz de prerogativele sale pentru a asigura o aplicare efectivă a normelor pieței interne, inclusiv o monitorizare eficientă a pieței, precum și armonizarea și simplificarea în continuare a legislației și alte instrumente de reducere a sarcinii administrative asupra cetățenilor și întreprinderilor;

3.

consideră că este important să se acționeze într-o fază mai timpurie pentru a limita riscul unui deficit de transpunere și că statele membre ar trebui să fie sprijinite într-o mai mare măsură de Comisie în cursul perioadei de transpunere; consideră că acest sprijin ar trebui, în special, să ia forma unui dialog și a unor schimburi mai ample de informații pentru a anticipa eventualele probleme și a încerca rezolvarea lor înainte de expirarea termenului de transpunere;

4.

sprijină, în special, ideea unei puternice implicări a parlamentelor naționale și a unei cooperări consolidate cu alte părți interesate, precum partenerii sociali, în procesul de negociere și de transpunere;

5.

subliniază importanța unui dialog deschis și a unei cooperări mai strânse între parlamentele naționale și Parlamentul European în vederea discutării și analizării în detaliu a problemelor întâlnite de statele membre în cursul procesului de transpunere, având în vedere că transpunerea și punerea în aplicare corectă a directivelor la nivel național sunt condiții prealabile de bază pentru funcționarea eficace a pieței interne, concurență și stabilitate economică și socială în UE;

6.

invită Comisia să organizeze un Forum anual privind piața internă, care să reunească reprezentanți ai instituțiilor UE și ai statelor membre, precum și alte părți interesate pentru a stabili un angajament mai clar față de transpunerea, aplicarea și respectarea legislației privind piața internă;

7.

subliniază faptul că un astfel de Forum privind piața internă ar trebui să includă reuniuni la nivelul grupurilor de lucru, precum și la nivel ministerial, pentru a oferi o platformă importantă pentru schimbul de cele mai bune practici între administrațiile naționale;

8.

invită Comisia să includă, în mod regulat, în Tabloul de bord al pieței interne informații mai detaliate cu privire la aplicarea și respectarea legislației privind piața internă, inclusiv indicatori obiectivi referitori la funcționarea pieței interne;

9.

solicită publicarea concomitentă, o singură dată pe an, (fără a le schimba frecvența de publicare) a Tabloului de bord al pieței interne, a raportului SOLVIT, a raportului Serviciului de orientare pentru cetățeni și a Tabloului de bord al pieței de consum pentru a oferi o privire de ansamblu asupra dezvoltării pieței interne și pentru a coordona mai bine realizările din aceste domenii, menținând totodată caracterul specific al acestor instrumente;

10.

invită Comisia să examineze noi modalități de eliminare a barierelor rămase pentru a finaliza realizarea pieței interne, inclusiv crearea unui „test privind piața internă” care să se aplice tuturor noilor propuneri legislative ale UE, cu scopul de a garanta că noile măsuri propuse nu subminează piața internă;

11.

consideră că Tabloul de bord al pieței interne se suprapune în multe privințe cu evaluarea anuală de către Comisie a punerii în aplicare a legislației comunitare; încurajează așadar Comisia să utilizeze evaluarea anuală într-un mod mai strategic, concentrându-se pe domenii de politică verticale, ceea ce ar putea oferi Tabloului de bord al pieței interne o analiză calitativă mai bună;

12.

invită Comisia să prezinte un comunicat de presă mai accesibil pentru cititori, care să însoțească Tabloul de bord al pieței interne, pentru a face cunoscute rezultatele acestuia și a spori presiunea asupra statelor membre în vederea asigurării unei transpuneri corecte și la timp a directivelor;

13.

salută faptul că obiectivul privind deficitul de transpunere de 1 % a fost atins a treia oară consecutiv; îndeamnă cele nouă state membre care nu au reușit să îndeplinească acest obiectiv să ia măsuri pentru a-și îmbunătăți performanța;

14.

consideră că există o legătură clară între transpunerea corectă și la timp a directivelor privind piața internă și calitatea legislației originale; atrage atenția așadar asupra importanței activității realizate în amonte, inclusiv a unui angajament de a respecta principiile unei mai bune legiferări, a unei ample consultări cu statele membre privind transpunerea și metodele de asigurare a respectării legislației, precum și a necesității de a realiza evaluări de impact detaliate și analize ale jurisprudenței în materie a Curții Europene de Justiție anterior elaborării de noi propuneri legislative;

15.

reamintește că numărul directivelor care nu a fost transpuse de unul sau mai multe state membre este în continuare prea mare și invită Comisia și statelor membre să coopereze pentru a reduce de urgență acest număr, începând cu acele directive al căror termen limită de transpunere a fost depășit cu doi sau mai mulți ani;

16.

invită Comisia să furnizeze informații mai detaliate pe site-ul său internet privind directivele care nu au fost aplicate la nivelul statelor membre;

17.

îndeamnă statele membre să ofere Comisiei tabele de concordanță care să conțină informații detaliate cu privire la măsurile naționale luate pentru transpunerea directivelor pentru ca aceasta să poată oferi mai multe informații referitoare la calitatea transpunerii; invită Comisia să identifice cele mai bune practici de transpunere corectă și la timp și să le comunice statelor membre;

18.

consideră că statele membre ar trebui să consolideze cooperarea eficientă între autoritățile naționale, regionale și locale implicate în aplicarea normelor pieței interne, prin garantarea și consolidarea unei funcții de coordonare a pieței interne în cadrul administrațiilor lor naționale;

19.

invită statele membre să ofere funcționarilor publici și autorităților judiciare de la nivel național și local cursuri de formare periodice în domeniul normelor pieței interne în cadrul programelor și rețelelor comunitare existente;

20.

împărtășește perspectiva Comisiei, potrivit căreia statele membre trebuie să asigure că rețelele transfrontaliere de sisteme de informare electronică create de Comisie [spre exemplu, Sistemul de informare al pieței interne (IMI), Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare (RAPEX), Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (SARAF), Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor (CPC)] sunt operaționale, prin luarea măsurilor necesare, inclusiv alocarea de resurse;

21.

invită Comisia să considere legislația privind piața internă drept un proces circular, în care evaluările ex-post ar trebui să joace un rol important și să fie folosite pentru a stabili dacă legislația respectă sau depășește evaluarea de impact inițială, iar dacă nu, pentru a stabili în ce mod ar trebui modificată sau reformată pentru a garanta că își îndeplinește obiectivele originale;

22.

consideră că statele membre ar trebui să-și accelereze eforturile de a furniza informații cetățenilor și întreprinderilor cu privire la drepturile lor pe piața internă, oferindu-le astfel posibilitatea de a-și exercita efectiv aceste drepturi; invită Comisia să finalizeze în mod prioritar proiectul privind serviciile de asistență pentru piața unică pentru a eficientiza sistemele de asistență pentru informare, consiliere și rezolvare de probleme și pentru a le face mai accesibile;

23.

consideră că informațiile despre piața internă publicate de Comisie pe internet sunt cuprinzătoare, dar prea fragmentate; invită Comisia să transforme și să consolideze portalul „Europa voastră-Întreprinderi”, cu participarea rețelei Enterprise Europe Network, drept punct de informare electronic unic referitor la piața internă și adresat agenților economici, pentru a evita structurile paralele inutile și costisitoare și a valorifica sinergiile posibile, în special în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu Directiva privind serviciile (7);

24.

subliniază rolul-cheie al rețelei Enterprise Europe Network, care le permite IMM-urilor să valorifice oportunitățile oferite de piața internă; subliniază că obligațiile birocratice consumă resurse prețioase, împiedicând astfel o concentrare sporită asupra sarcinii principale a rețelei Enterprise Europe Network, și anume de a oferi IMM-urilor asistență personalizată; invită Comisia să folosească mai mult rețeaua Enterprise Europe Network pentru difuzarea direcționată de informații și să reducă birocrația pentru partenerii rețelei;

25.

consideră că statele membre ar trebui, cu sprijinul Comisiei, să-și îmbunătățească capacitatea mecanismelor de rezolvare a problemelor, în special SOLVIT, pentru a oferi căi de atac mai eficiente; subliniază că experiențele dobândite prin SOLVIT ar trebui să fie luate în considerare în procesul de elaborare de politici la nivel național și comunitar și să aibă drept rezultat modificări structurale sau normative, dacă este cazul; invită statele membre să consolideze și mai mult rețelele centrelor SOLVIT prin alocarea de resurse financiare și umane suplimentare;

26.

invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a crește vizibilitatea centrelor SOLVIT și a serviciilor lor gratuite de soluționare a problemelor în rândul întreprinderilor și cetățenilor europeni;

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/30

A.

întrucât Strategia UE 2020 ar trebui să servească creșterii economice și creării de locuri de muncă; întrucât reducerea PIB-ului cu 4 %, scăderea producției industriale și numărul total de șomeri de peste 23 de milioane de oameni reprezintă un dezastru umanitar și economic;

B.

întrucât Strategia de la Lisabona a avut performanțe scăzute din cauza unei structuri deficiente de guvernanță, neasumării răspunderii, a unui obiectiv extrem de complex, cu componente prea numeroase și prea ambițioase, căruia i-a lipsit claritatea, concentrarea și transparența; întrucât salută, prin urmare, propunerea de strategie UE 2020 a Comisiei, precum și obiectivele și cadrul care o însoțesc;

1.

consideră că Strategia UE 2020 trebuie să ofere un răspuns eficient la criza economică și financiară și să dea un nou impuls și coerență europeană procesului de redresare a UE prin mobilizarea și coordonarea instrumentelor naționale și europene;

2.

salută decizia Consiliului European de a stabili obiective mai puține, dar mai clare, mai realiste și mai cuantificabile, dat fiind că prea multe dintre obiectivele europene nu au fost îndeplinite în cadrul Strategiei anterioare de la Lisabona;

3.

consideră că o ocupare completă, de înaltă calitate și durabilă a forței de muncă, atât din rândul femeilor, cât și al bărbaților, reprezintă un obiectiv important de urmărit în UE, care poate fi realizat numai dacă instituțiile UE și statele membre implementează reformele necesare;

4.

constată că șomajul este un aspect esențial în dezbaterile actuale în contextul crizei; consideră că, pentru a trata pe deplin problema ratei ridicate și în creștere a șomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambițioasă și trebuie să depună eforturi pentru promovarea unei vieți mai lungi și mai sănătoase, pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, oferirea posibilității lucrătorilor de a îmbina activitatea profesională cu responsabilitățile de îngrijire, reducerea numărului de cazuri de abandon școlar prematur, încurajarea programelor de învățare pe tot parcursul vieții, combaterea discriminării și promovarea integrării dimensiunii de gen, a egalității de gen, a drepturilor lucrătorilor și a unor condiții corespunzătoare de muncă; îndeamnă statele membre să rezolve problema șomajului prin crearea mai multor oportunități de formare și de stagii pentru tineri, protejându-i, în același timp, de practici abuzive de angajare;

5.

subliniază că, pentru a combate nivelul ridicat și în creștere al șomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambițioasă, precum și o strategie puternică și o politică de integrare în domeniul egalității de gen;

6.

consideră că UE trebuie să creeze piețe integratoare și competitive ale muncii restructurând sistemele de asigurări sociale și oferind angajatorilor o mai mare flexibilitate, combinată cu alocații adecvate de șomaj pe termen scurt și sprijin pentru re-angajabilitate;

7.

invită UE să faciliteze libera circulație a tuturor cetățenilor, inclusiv a lucrătorilor, a specialiștilor, a oamenilor de afaceri, a cercetătorilor, a studenților și a pensionarilor;

8.

îndeamnă UE să analizeze posibilitatea de a crea sisteme europene menite să faciliteze migrația cunoștințelor, să împiedice „exodul de creiere” din Europa, să promoveze excelența și să conducă la dezvoltarea unei rețele de universități de vârf la nivel internațional; consideră că instituirea celei de-a cincea libertăți –„a cunoștințelor” – ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv;

9.

își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la sectorul agricol în propunerile inițiale pentru Strategia UE 2020, în pofida potențialului agriculturii de a contribui activ în confruntarea cu viitoarele provocări; își exprimă convingerea că, dacă beneficiază de un cadru adecvat de politici și de resursele bugetare corespunzătoare, agricultura și sectorul forestier pot juca un rol important în strategia europeană generală, elaborată pentru a asigura redresarea economică și atingerea obiectivelor climatice, contribuind, în același timp, la securitatea alimentară la nivelul UE și la nivel mondial, la creștere și la crearea de locuri de muncă;

10.

consideră că Strategia UE 2020 ar trebui să ofere o abordare ambițioasă, mai coerentă și mai axată pe obiective a crizei economice, asigurând o mai bună coerență între strategiile care se suprapun, cum ar fi Strategia pentru dezvoltare durabilă și Pactul de stabilitate și creștere (PSC), pentru a contribui la construirea unei Europe juste, durabile și prospere;

11.

consideră că Strategia de la Lisabona a eșuat din cauza unei lipse de angajament și a neasumării răspunderii din partea statelor membre în ceea ce privește implementarea planurilor de acțiune convenite și absența unor stimulente eficiente și a unor instrumente cu caracter obligatoriu la nivelul UE;

12.

îndeamnă Consiliul European să renunțe la „metoda deschisă de coordonare”, bazată pe „schimbul de bune practici” și „presiune inter pares” în domeniul politicii economice; încurajează Comisia să utilizeze toate dispozițiile aplicabile din Tratatul de la Lisabona, cum ar fi articolele 121, 122, 136, 172, 173 și 194, pentru a coordona reformele economice și planurile de acțiune ale statelor membre;

13.

subliniază faptul că Comisia ar trebui să facă un inventar clar al obstacolelor și să propună măsuri concrete pentru depășirea principalelor impedimente în vederea finalizării pieței interne;

14.

solicită Comisiei să prezinte, cu respectarea principiului subsidiarității, noi măsuri, ca de exemplu regulamente și directive, și posibile sancțiuni pentru statele membre care nu aplică Strategia UE 2020 și stimulente pentru cele care o aplică;

15.

reamintește că atât Comisia, cât și Consiliul European au evidențiat rolul crucial al Parlamentului în contextul Strategiei EU 2020 și, prin urmare, ar trebui să-i respecte prerogativele, prezentând Parlamentului recomandările politice anuale înainte de adoptarea unei decizii în Consiliul European; îndeamnă Consiliul și Comisia să recunoască rolul-cheie al Parlamentului în implementarea strategiei pentru 2020; consideră că ar trebui elaborat un acord interinstituțional care să definească și să oficializeze o cale democratică și eficientă de urmat, acord care ar trebui să includă un angajament din partea Consiliului de a nu adopta schimbări ale strategiei în următorii ani fără consultarea oficială prealabilă a Parlamentului;

16.

subliniază necesitatea unei mai bune cooperări cu parlamentele naționale și societatea civilă; consideră că, prin implicarea mai multor actori, presiunea asupra administrațiilor naționale de a obține rezultate va crește;

17.

consideră că statele membre ar trebui să întocmească, în strânsă cooperare cu Comisia Europeană, proiecte de planuri naționale de acțiune care să stabilească valori maxime și minime aplicabile anumitor aspecte macroeconomice ale economiilor lor;

18.

ia act de faptul că execuția bugetului UE de către Comisie și statele membre a fost criticată de Curtea de Conturi Europeană; este de părere că, deoarece statele membre gestionează direct 80 % din bugetul UE, Comisia ar trebui să facă mai multe presiuni asupra lor pentru a-și asuma responsabilitatea pentru cheltuirea corectă a fondurilor europene și să ia în calcul sancțiuni financiare dacă statele membre refuză să coopereze;

19.

consideră că statele membre ar trebui să indice modul în care au utilizat fondurile UE pentru a atinge diversele obiective UE 2020 și că finanțarea din partea UE ar trebui să fie condiționată de obținerea de rezultate și de compatibilitatea cu obiectivele Strategiei UE 2020;

20.

subliniază că, pentru intensificarea creșterii, crearea de locuri de muncă și asigurarea stabilității viitoare a monedei euro, consolidarea bugetară și politicile economice trebuie să fie strâns coordonate; consideră că statele membre trebui să respecte criteriile Pactului european de stabilitate și creștere (PSC), găsind totuși echilibrul dintre reducerea deficitelor naționale, investiții și nevoile sociale;

21.

consideră că nerespectarea de către mai multe state membre din zona euro a PSC evidențiază necesitatea unei coordonări economice mai strânse între țările din cadrul UEM; consideră că problemele cu care se confruntă zona euro trebuie soluționate la nivel european și că absența unor mecanisme prin care să se asigure stabilitatea euro este regretabilă;

22.

remarcă faptul că atacurile speculative asupra unor țări care se confruntă cu dificultăți economice le agravează problemele economice și determină creșterea costurilor de creditare pentru țările în cauză;

23.

subliniază necesitatea de a avea o autoritate de supraveghere la nivel european pentru a asigura eficiența supravegherii micro și macroprudențiale, împiedicând astfel producerea altor crize; subliniază necesitatea de a asigura un sistem bancar european eficient, capabil să finanțeze economia reală și să garanteze că Europa va rămâne unul dintre centrele financiare principale și una dintre economiile cele mai performante din lume; subliniază faptul că supravegherea nu poate să rămână o chestiune pur națională, deoarece piețele sunt internaționale, iar instituțiile financiare operează și peste granițe;

24.

remarcă faptul că piața unică contribuie semnificativ la prosperitatea europeană și salută faptul că Mario Monti a primit sarcina de a propune idei noi și echilibrate în vederea revitalizării pieței comune europene; consideră că, deoarece piața internă constituie un domeniu-cheie al Strategiei UE 2020, Consiliul și Comisia ar trebui să facă propuneri pentru finalizarea pieței interne;

25.

remarcă faptul că unele guverne practică protecționismul economic, amenințând să submineze eforturile depuse timp de 50 de ani pentru integrare economică și solidaritate;

26.

reamintește statelor membre că pot utiliza metoda cooperării consolidate în domeniile în care negocierile au ajuns într-un punct mort;

27.

consideră că finalizarea pieței energetice interne este esențială pentru asigurarea creșterii economice, integrarea energiilor regenerabile și securitatea aprovizionării; este de părere că sursele de energie durabile și cu emisii reduse de carbon ar trebui să constituie o cotă semnificativă în configurația energetică europeană;

28.

consideră că industria europeană ar trebui să valorifice rolul său de pionier în materie de economie durabilă și tehnologii pentru mobilitate ecologică exploatându-și potențialul de export; își exprimă convingerea că acest lucru ar reduce dependența de resurse și ar facilita îndeplinirea obiectivelor necesare 20-20-20 privind schimbările climatice; subliniază totuși că economia UE trebuie să dispună de suficiente materii prime de înaltă tehnologie pentru realizarea acestui obiectiv;

29.

consideră că Comisia ar fi trebuit să acorde mai multă importanță promovării și sprijinirii întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), deoarece acest sector creează majoritatea locurilor de muncă, iar progresele sale inovative și tehnologice joacă un rol crucial în revigorarea economiei noastre; consideră că sunt necesare mai multe propuneri de reducere a birocrației și de promovare a ideilor inovatoare;

30.

subliniază că legislația privind întreprinderile mici (Small Business Act) constituie un prim pas în acest sens, dar ar trebui consolidată de o manieră mai ambițioasă; consideră că ar trebui să se acorde prioritate unei legislații favorabile IMM-urilor, stimulării antreprenoriatului și îmbunătățirii accesului la finanțare;

31.

subliniază că, pentru a-și asigura succesul, Strategia UE 2020 nu ar trebui să se axeze doar pe promovarea IMM-urilor și a creării de locuri de muncă în sectorul comercial și al serviciilor, ci și în sectorul agricol și în industrie, acestea fiind vitale pentru viitoarea noastră economie;

32.

consideră că îmbătrânirea populației europene impune crearea unor politici de învățare pe tot parcursul vieții și a unei vârste de pensionare mai flexibile (acolo unde angajații optează pentru acest lucru), astfel încât să se mențină un număr suficient de mare de persoane active pe piața muncii și să se consolideze incluziunea socială a acestora; consideră că potențialul de angajare a persoanelor vârstnice și a lucrătorilor cu dizabilități este adesea neglijat și așteaptă propuneri menite să sporească acest potențial; îndeamnă, în plus, Comisia să propună o strategie de combatere a șomajului în rândul tinerilor;

33.

consideră că actualul buget nu reflectă suficient nevoile financiare asociate confruntării cu provocările secolului XXI; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere ambițioasă pentru ca Strategia EU 2020 să aibă succes;

34.

îndeamnă Comisia să mențină, în cadrul noii strategii, obiectivul de consacrare a 3 % din PIB-ul european pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum a fost stabilit în Strategia de la Lisabona, atât din bugetul UE, cât și din bugetele naționale; solicită Comisiei să prezinte o propunere de eficientizare a cercetării europene prin simplificarea și rentabilizarea structurilor existente, reducerea birocrației și crearea unui climat de investiții mai favorabil cercetării și inovării, atât în sectorul public, cât și în cel privat; consideră că, pentru a realiza o bună funcționare a triunghiului cunoașterii, este esențial să se îmbunătățească educația și să se structureze și să se eficientizeze sistemele de inovare, sprijinind în același timp tehnologiile generice esențiale; invită statele membre să utilizeze mai eficient sinergia potențială dintre fondurile aferente politicii de coeziune și fondurile pentru cercetare și dezvoltare;

35.

consideră că Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ar trebui să joace un rol mai important în sprijinirea investițiilor în infrastructură, tehnologii ecologice, inovare și IMM-uri;

36.

subliniază faptul că inovarea începe cu o educație mai bună și îndeamnă Comisia să încurajeze noi parteneriate între întreprinderi, știință și cercetare universitară;

37.

solicită o abordare mai vastă a viitoarei politici a UE în materie de inovare; consideră că tehnologiile generice esențiale ar trebui să fie finanțate în mod corespunzător pentru a face din Europa un lider mondial în aceste domenii;

38.

consideră că sectorul transporturilor este un actor important pentru a realiza creșterea economică durabilă prevăzută în strategia pentru 2020 și că acest sector contribuie într-o măsură remarcabilă la creșterea economică necesară pentru implementarea Strategiei UE 2020; consideră că o combinație a diferitelor măsuri, cum ar fi configurația energetică, măsurile de formare a prețurilor și o abordare realistă a internalizării costurilor externe, este importantă în acest context și că aceste măsuri ar trebui dublate de obiective mai clare și mai realiste care ar trebui revizuite periodic;

39.

reamintește faptul că coeziunea economică, socială și teritorială este fundamentală pentru proiectul european, dar este pusă în pericol în prezent de efectele crizei economice; consideră că o strategie pentru 2020 reprezintă o oportunitate istorică de a păstra și consolida coeziunea europeană, în principal printr-o politică transparentă, simplificată și inteligentă de coeziune, ferită de orice încercare de re-naționalizare, printr-un plan financiar durabil pe termen lung pentru rețelele transeuropene, energie și acces liber și echitabil la TIC și Internet în bandă largă pentru a oferi oamenilor, în special tinerilor, posibilitatea de a utiliza cu facilitate și, în același timp, adoptând o abordare autocritică, tehnologiile moderne de comunicație;

40.

consideră că politica industrială este foarte importantă pentru facilitarea tranziției către o economie durabilă; consideră că UE ar trebui să promoveze inovarea în vederea dezvoltării unor modele de producție mai ecologice, iar, acolo unde este necesar, să permită compensarea temporară a transformării industriei europene într-o industrie ecologică în contextul piețelor mondiale;

41.

consideră că UE ar trebui să demareze proiecte economice majore, cum ar fi o adevărată rețea energetică europeană, finalizarea proiectului Galileo și aplicarea extinsă a tehnologiei ecologice, inclusiv renovarea sistematică a parcului de clădiri al UE, e-sănătate și eforturile de îmbunătățire și actualizare a infrastructurii TIC;

42.

subliniază că această rezoluție reprezintă doar un prim pas și că va prezenta o rezoluție mai detaliată referitoare la blocaje, probleme și proiecte emblematice, în timp util pentru summitul din iunie;

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European și Comisiei.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/34

A.

întrucât conflictul armat din Fâșia Gaza care a izbucnit la 27 decembrie 2008 și s-a încheiat la 18 ianuarie 2009 a făcut peste 1 400 de victime în rândul palestinienilor și 13 victime în rândul israelienilor și a cauzat distrugeri semnificative ale infrastructurii civile;

B.

întrucât, în Rezoluția sa 64/10 din 5 noiembrie 2009, Adunarea Generală a ONU a solicitat tuturor părților să asigure realizarea unor investigații independente, credibile și conforme cu standardele internaționale;

C.

întrucât, la 3 decembrie 2009, Secretarul General al ONU a atras atenția tuturor părților asupra dispozițiilor pertinente din Rezoluția 64/10 a Adunării Generale a ONU și a solicitat să-i fie prezentate, în termen de trei luni, informații privind măsurile pe care le-au luat sau urmează să le ia;

D.

întrucât, în declarația sa din 4 februarie 2010, Secretarul General al ONU a solicitat părților să realizeze o investigație internă credibilă privind desfășurarea conflictului din Fâșia Gaza;

E.

întrucât, în Rezoluția sa din 26 februarie 2010, Adunarea Generală a ONU și-a reiterat solicitarea adresată atât Israelului, cât și Palestinei de a realiza investigații credibile și a cerut să-i fie prezentate noi rapoarte peste cinci luni;

F.

întrucât acțiunile UE pe scena internațională trebuie să fie ghidate de respectarea strictă a principiilor și obiectivelor Cartei ONU și a legislației internaționale; reamintind că, în conformitate cu dreptul internațional, statele au obligația de a respecta, de a proteja și de a asigura aplicarea legislației umanitare internaționale;

G.

întrucât guvernul israelian a precizat că investighează 150 de incidente separate care au avut loc în cursul operațiunilor din Gaza;

H.

întrucât autoritățile palestiniene au constituit o comisie independentă de anchetă la 25 ianuarie 2010;

I.

întrucât criza umanitară din Fâșia Gaza s-a agravat și mai mult ca urmare a blocadei, care contravine legislației umanitare internaționale,

1.

subliniază din nou importanța instaurării unei păci juste și durabile în Orientul Mijlociu, în special între israelieni și palestinieni; subliniază că respectarea legislației umanitare internaționale și a legislației internaționale privind drepturile omului de către toate părțile și în toate circumstanțele și instaurarea unui climat de încredere între israelieni și palestinieni constituie elemente esențiale ale unui proces de pace care să conducă la o conviețuire pașnică între două state, în condiții de securitate;

2.

invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statele membre ale UE să depună eforturi în vederea definirii unei poziții comune ferme a UE referitoare la măsurile ce se impun ca urmare a Raportului Misiunii de informare conduse de judecătorul Goldstone privind conflictul din Gaza și sudul Israelului, solicitând în mod public punerea în aplicare a recomandărilor din acest raport și tragerea la răspundere a tuturor persoanelor vinovate de încălcări ale legislației internaționale, inclusiv de presupuse crime de război;

3.

îndeamnă ambele părți să desfășoare, în termen de cinci luni, investigații care să respecte standardele internaționale în materie de independență, imparțialitate, transparență, promptitudine și eficacitate, în conformitate cu Rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 5 noiembrie 2009 și 26 februarie 2010; subliniază că respectarea legislației internaționale privind drepturile omului și a legislației umanitare internaționale de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru a se ajunge la o pace dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu;

4.

își reiterează solicitarea adresată Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre de a monitoriza în mod activ punerea în aplicare a recomandărilor formulate în cuprinsul raportului Goldstone, prin consultarea misiunilor externe ale UE și a ONG-urilor de la fața locului; solicită ca recomandările și observațiile aferente să fie integrate în dialogul UE cu ambele părți, precum și în cadrul forumurilor multilaterale;

5.

invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să evalueze concluziile investigațiilor desfășurate de toate părțile și să prezinte Parlamentului European evaluările în cauză;

6.

salută eforturile depuse de Adunarea Generală a ONU pentru a asigura asumarea răspunderii pentru toate încălcările legislației umanitare internaționale și ale legislației internaționale privind drepturile omului care au avut loc în timpul conflictului din Gaza și o încurajează să continue aceste eforturi;

7.

subliniază că respectarea statului de drept este o valoare fundamentală atât în Uniunea Europeană, cât și în relațiile cu țări și părți terțe; subliniază că responsabilitatea și credibilitatea Uniunii Europene și a statelor sale membre le impune obligația de a monitoriza integral investigațiile;

8.

îndeamnă Uniunea Europeană și statele membre ca, în relațiile lor cu toate părțile care sunt menționate în Raportul Goldstone, să țină seama de rezultatele investigațiilor determinate de raport și ale măsurilor luate pentru a da curs recomandărilor din raport;

9.

subliniază importanța cooperării dintre autorități și organizațiile neguvernamentale în cursul investigațiilor determinate de Raportul Goldstone și la aplicarea recomandărilor cuprinse în raportul în cauză de către toate părțile; își exprimă îngrijorarea cu privire la presiunea la care sunt supuse ONG-urile implicate în elaborarea Raportului Goldstone și în investigațiile ulterioare și solicită autorităților tuturor părților să nu ia măsuri care ar putea restricționa activitățile acestor organizații;

10.

recunoaște situația critică cu care se confruntă populația din Gaza din cauza blocadei și salută solicitarea făcută de Consiliu la 8 decembrie 2009 ca punctele de trecere să fie deschise imediat, necondiționat și pe termen lung;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Cvartetului, reprezentantului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Adunării Parlamentare Euro-Mediteraneene, guvernului și parlamentului israelian, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/37

A.

întrucât, la 15 februarie 2010, 40 de militanți, în special membri ai Uniunii Polonezilor din Belarus (UPB), au fost arestați în Belarus, inclusiv Angelika Borys (președintă a UPB), Igor Bancer (purtător de cuvânt al UPB), Mieczyslaw Jaskiewicz (vicepreședinte), Andrzej Poczobut (președinte al Consiliului de supraveghere al UPB) și Anatol Lebedzka, liderul formațiunii de opoziție Partidul Civic Unit din Belarus, pentru a împiedica participarea acestora la procesul privind Casa Polonă din Ivyanets; întrucât, până la 20 februarie, toți militanții au fost eliberați;

B.

întrucât UPB, condusă de Angelika Borys, care a fost aleasă în mod democratic de două ori, prima dată în 2005 și apoi în 2009, nu este recunoscută de autoritățile guvernamentale și s-a confruntat în mod regulat cu acte de hărțuire și persecuții încă din 2005 și întrucât membrii acesteia au fost acuzați în repetate rânduri de activități ilegale și sunt cercetați penal;

C.

întrucât autoritățile din Belarus au utilizat forțele de poliție împotriva membrilor UPB la Hrodna în 2005 și la Ivyanets în 2010;

D.

întrucât autoritățile din Belarus au împiedicat participarea la proces a reprezentanților UPB, care au fost chemați să apară în fața instanței în calitate de martori pentru dna Teresa Sobol, președintă a sucursalei locale a UPB din Ivyanets;

E.

întrucât actele de discriminare împotriva Uniunii Polonezilor, cea mai mare organizație neguvernamentală din Belarus, condusă de Angelika Borys, sunt simptomatice pentru tratamentul general al societății civile și al opoziției democratice din Belarus;

F.

întrucât Polonica, o companie cu sediul la Hrodna, condusă de Angelika Borys, singura sursă de finanțare pentru UPB, a fost amendată cu 71 de milioane de ruble pentru presupusa încălcare a legislației fiscale, fiind acum în pericol de faliment;

G.

întrucât autoritățile din Belarus îl consideră pe Stanislaw Siemaszko drept liderul legitim al Uniunii Polonezilor și își declară sprijinul pentru organizație în cazul în care aceasta se află sub conducerea sa, considerată totodată nelegitimă de comunitatea poloneză;

H.

întrucât reprezentanții instituțiilor europene, inclusiv dl Jerzy Buzek, Președintele Parlamentului European, baroneasa Ashton, Vicepreședintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Cecilia Malmström, Comisarul pentru afaceri interne, precum și Parlamentul Poloniei și Ministerul de Externe al Franței și-au exprimat îngrijorarea cu privire la acțiunile recente ale autorităților din Belarus împotriva UPB și au condamnat utilizarea forțelor de poliție împotriva membrilor acesteia;

I.

întrucât aceste acțiuni ale autorităților din Belarus contravin standardelor internaționale pentru protecția minorităților naționale stabilite, inter alia, în Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale din 1 februarie 1995 și întrucât Belarus și-a intensificat acțiunile sale împotriva afilierii la această organizație;

J.

întrucât Declarația comună a Reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic, semnată și de Belarus, menționează la punctul 1 următoarele: „Participanții la Reuniunea la nivel înalt de la Praga sunt de acord cu privire la faptul că Parteneriatul estic se va întemeia pe angajamentele față de principiile dreptului internațional și față de valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”;

K.

întrucât, în concluziile sale din 17 noiembrie 2009, Consiliul European recunoaște apariția unor noi posibilități de dialog și de cooperare mai strânsă între Uniunea Europeană și Belarus, cu scopul promovării unui real progres către democrație și respectarea drepturilor omului, și își reafirmă, în acest context, disponibilitatea de a aprofunda relațiile Uniunii Europene cu Belarusul, cu condiția să se înregistreze mai multe progrese în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept, și de a oferi ajutor Belarusului în vederea realizării acestor obiective,

1.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recentele încălcări ale drepturilor omului din Republica Belarus, îndreptate împotriva membrilor societății civile, în special a membrilor Uniunii Polonezilor, și își declară solidaritatea cu cetățenii care nu se pot bucura pe deplin de drepturile lor civile;

2.

condamnă acțiunile legale și ale forțelor de poliție împotriva Uniunii Polonezilor și orice încercare a autorităților din Belarus de a impune comunității poloneze o nouă conducere; solicită ca autoritățile din Belarus să restabilească legalitatea Uniunii Polonezilor din Belarus (UPB), condusă de Angelika Borys, și să se asigure că proprietățile acesteia îi sunt restituite la momentul oportun;

3.

reiterează interesul său pentru un dialog deschis și structurat cu Belarus, cu condiția ca democratizarea sistemului politic din Belarus să conducă la rezultate concrete și să reflecte aspectele legate de respectarea drepturilor omului și a statului de drept;

4.

îndeamnă Belarus să își respecte angajamentele din cadrul OSCE și pe cele internaționale în ceea ce privește protecția și promovarea drepturilor minorităților sale; solicită, în același timp, autorităților să îmbunătățească condițiile de funcționare a societății civile, în special cu privire la libertatea de exprimare și de asociere, situația mass-mediei independente, inclusiv accesul la internet și înregistrarea ONG-urilor, în vederea pregătirii și asigurării unui proces electoral liber și echitabil pentru alegerile locale din 25 aprilie 2010;

5.

reiterează apelul său din rezoluțiile recente, în special cele din 15 ianuarie și din 17 decembrie 2009, de a garanta libertatea de exprimare și de asociere și de a asigura libertatea de a înregistra partidele politice (cum ar fi Creștin Democrația Belarusă) și libertatea religioasă, precum și de a crea condiții favorabile pentru activitatea organizațiilor societății civile, a ONG-urilor (cum ar fi „Viasna”) și a mass-mediei independente din Belarus;

6.

îndeamnă autoritățile din Belarus să elibereze militanții politici, cum ar fi Andrei Bandarenko, și deținuții politici, precum Ivan Mikhailau și Aristyom Dubski, să retragă măsurile restrictive împotriva militanților societății civile, cum ar fi Tatiana Shaputsko, o participantă la Forumul societății civile din cadrul Parteneriatului estic, și să nu adopte măsuri care au ca scop controlarea conținutului site-urilor de internet belaruse;

7.

subliniază faptul că dialogul UE cu Belarus poate fi reciproc avantajos și consideră că Belarusul poate fi sprijinit în vederea obținerii unor beneficii maxime de pe urma Parteneriatului estic, în special în ceea ce privește utilizarea cât mai eficientă a fondurilor alocate în cadrul acestui program pentru proiectele legate de infrastructură, energie și aspecte sociale și prin aplicarea altor instrumente și politici ale UE, cu condiția ca autoritățile din Belarus să își asume angajamentul de a efectua schimbări reale în domeniul libertăților, al democrației, al statului de drept și al respectării drepturilor omului, în special al drepturilor minorităților naționale;

8.

reamintește că Uniunea Europeană a dat deja dovadă de o deschidere semnificativă față de Belarus, exprimată de altfel și prin includerea Republicii Belarus în Parteneriatul estic; reamintește că reușita acestui angajament depinde de măsurile luate pentru democratizarea și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților, de către guvernul din Belarus;

9.

subliniază că, dacă autoritățile din Belarus aderă la criteriile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale ale omului și la democrație, Belarus va beneficia de avantajele care decurg din:

10.

acordă o importanță deosebită procesului de liberalizare a vieții politice și civice în Belarus și subliniază că încălcarea în continuare a drepturilor omului și a statului de drept în Belarus poate duce la revizuirea poziției UE față de Belarus, inclusiv la reluarea aplicării de sancțiuni;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunărilor Parlamentare ale OSCE și Consiliului Europei, Secretariatului Comunității Statelor Independente, precum și Parlamentului și Guvernului Republicii Belarus.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/40

A.

întrucât Parlamentul European a salutat efortul de investigare inițiat la nivelul G20, în urma Summitului de la Pittsburgh din septembrie 2009, în vederea stabilirii unui cadru internațional pentru impozitarea tranzacțiilor financiare;

B.

întrucât Parlamentul European a solicitat să se realizeze progrese rapide pentru a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la relansarea economică și la dezvoltare, deoarece costurile substanțiale și consecințele crizei financiare sunt suportate de către economia reală, contribuabili, consumatori, serviciile publice și societate în ansamblul ei;

C.

întrucât Consiliul European a subliniat importanța reînnoirii contractului economic și social dintre instituțiile financiare și societatea pe care o deservesc și a asigurării faptului că publicului îi revin beneficii în perioadele favorabile și că i se oferă protecție în caz de risc; întrucât Consiliul European a încurajat, în acest context, FMI să aibă în vedere în analiza sa întreaga gamă de opțiuni disponibile, inclusiv impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial; întrucât, în acest context, Consiliul European a invitat Consiliul și Comisia, de asemenea, să identifice principiile-cheie pe care ar trebui să le respecte noile mecanisme mondiale;

D.

întrucât mai multe state membre au solicitat impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare;

E.

întrucât noile inițiative în domeniul reglementării, cum ar fi măsurile împotriva paradisurilor fiscale, eliminarea posibilității de a omite informații prin plasarea acestora în afara bilanțului, impunerea unor condiții pentru efectuarea de tranzacții bursiere și pentru utilizarea depozitelor de date referitoare la tranzacții în scopul înregistrării instrumentelor derivate au schimbat în mod clar contextul acțiunilor politice în acest domeniu;

F.

întrucât Comisia, în urma întrebărilor adresate în cadrul reuniunii dintre Comisia pentru afaceri economice și monetare și comisarul responsabil pentru impozitare din 6 octombrie 2009 și așa cum a confirmat președintele Barroso în declarația sa în fața Parlamentului din 15 decembrie 2009, analizează în prezent diferite idei privind o „finanțare inovatoare” în contextul provocărilor mondiale, inclusiv impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, pentru a putea prezenta propuneri la momentul oportun;

G.

întrucât FMI realizează în prezent sondaje de opinie publică cu privire la impozitarea sectorului financiar, ca urmare a solicitării exprimate de statele membre ale G20 în cadrul Summitului de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009;

H.

întrucât impunerea de taxe și prelevări asupra tranzacțiilor financiare are loc sub diferite forme în statele membre; întrucât aceste taxe și impuneri naționale vizează de obicei numai tranzacțiile cu anumite tipuri de active; întrucât Belgia și Franța au adoptat acte legislative privind impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor în valută la nivel național, dar o vor pune în aplicare numai dacă ea va deveni aplicabilă la nivelul UE;

I.

întrucât, spre deosebire de alte forme de impozitare, taxele indirecte aplicabile majorării capitalului, precum taxa pe majorarea capitalului, taxa de timbru aplicată valorilor mobiliare și taxa aplicabilă operațiunilor de restructurare dau naștere la discriminări, la dubla impozitare și la disparități care creează obstacole în calea liberei circulații a capitalului;

J.

întrucât în cursul deceniului trecut a avut loc o creștere rapidă și enormă a volumului de tranzacții financiare, în comparație cu volumul tranzacțiilor de bunuri și servicii, care poate fi explicată, printre altele, prin extinderea rapidă a pieței instrumentelor derivate;

K.

întrucât liderii G20 au o responsabilitate colectivă în ceea ce privește atenuarea impactului social al crizei, atât în statele membre ale G20 din care provin, cât și în țările în curs de dezvoltare, care au fost afectate profund de efectele indirecte ale crizei; întrucât impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare ar contribui la acoperirea costurilor generate de criză,

1.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să convină asupra unei poziții comune în cadrul internațional al reuniunilor G20 referitor la opțiunile privind modul în care ar trebui să se asigure o contribuție echitabilă și substanțială a sectorului financiar la acoperirea tuturor pierderilor pe care acesta le-a creat pentru economia reală sau care sunt asociate cu intervențiile guvernelor pentru a stabiliza sistemul bancar; consideră că UE, asigurând coerența cu activitatea G20 și completând-o, ar trebui să își dezvolte propria strategie cu privire la gama opțiunilor posibile de a acționa;

2.

consideră că, în vederea instituirii unei poziții coerente a UE, bazată pe o analiză obiectivă, Comisia ar trebui să elaboreze, cu suficient timp înaintea următorului Summit G20, o evaluare a impactului introducerii unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial, analizând atât avantajele, cât și dezavantajele acesteia;

3.

îndeamnă Comisia să analizeze atent în cadrul evaluării sale următoarele aspecte:

4.

subliniază că orice soluție trebuie să răspundă imperativului de a evita reducerea competitivității UE sau perturbarea investițiilor, inovării și creșterii durabile, care ar aduce beneficii economiei reale și societății;

5.

subliniază că este important să se ia în considerare necesitatea acumulării de capital viabil de către sectorul bancar, asigurând capacitatea sistemului bancar de a finanța investițiile în economia reală și prevenirea asumării de riscuri excesive;

6.

invită Comisia și Consiliul să evalueze potențialul diferitelor opțiuni referitoare la taxa aplicabilă tranzacțiilor financiare de a contribui la bugetul UE;

7.

invită Comisia și Consiliul să evalueze în ce măsură opțiunile analizate ar putea fi folosite, de asemenea, drept mecanisme financiare inovatoare pentru a sprijini efortul țărilor în curs de dezvoltare de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, precum și pentru a finanța cooperarea pentru dezvoltare;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/43

A.

întrucât spațiul unic de plăți în euro (SEPA) are menirea de a crea o piață integrată de servicii de plată, în condiții de concurență efectivă și în care să nu existe distincții între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

B.

întrucât SEPA nu ar trebui să fie numai o inițiativă de autoreglementare a Consiliului de plăți europene (CPE), ci și o inițiativă majoră în domeniul politicilor publice de consolidare a Uniunii Economice și Monetare și a viitoarei strategii UE 2020; întrucât SEPA este sprijinită de către Directiva privind serviciile de plată, care oferă cadrul legislativ armonizat necesar; și întrucât Parlamentul este preocupat în mod deosebit de succesul SEPA;

C.

întrucât procesul de luare a deciziilor privind SEPA este în prezent la discreția Consiliului de plăți europene (CPE), în cadrul căruia deciziile privind produsele SEPA sunt luate de bănci, fiind ignorate solicitările utilizatorilor finali;

D.

întrucât SEPA a debutat oficial la 28 ianuarie 2008 cu lansarea instrumentului de plată SEPA pentru transferul de credite (TCS), iar cadrul SEPA pentru plățile prin card a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008 și schema de debitare directă SEPA (DDS) a debutat la 2 noiembrie 2009;

E.

întrucât consumatorii și-au exprimat dorința ca opțiunile produselor SEPA să corespundă nevoilor existente ale utilizatorilor finali, în special în ceea ce privește verificarea mandatelor de debitare directă, și întrucât este de dorit să se realizeze progrese în sensul soluționării acestei chestiuni;

F.

întrucât pentru migrarea către instrumentele SEPA nu a fost stabilit niciun termen-limită obligatoriu din punct de vedere juridic și întrucât marea majoritate a respondenților din cadrul unei consultări publice organizate de Comisie au sprijin ideea de a se stabili un astfel de termen-limită pentru a stimula migrarea către SEPA;

G.

întrucât comisarul desemnat pentru piața internă și servicii a declarat, în cuprinsul răspunsului său scris la întrebările Parlamentului, că intenționează să propună spre adoptare Comisiei o inițiativă legislativă în vederea stabilirii unuia sau mai multor termene limită pentru migrarea către produsele SEPA în cazul debitărilor directe și al transferurilor de credite, precum și o inițiativă de îmbunătățire a guvernanței;

H.

întrucât migrarea către instrumentele SEPA trenează: în august 2009, numai 4,5 % din totalul tranzacțiilor s-au efectuat prin intermediul formatului SEPA de transfer de credite și întrucât termenul-limită prevăzut inițial, mai precis migrarea unei mase critice a TCS, DDS și a plăților prin intermediul cardului înainte de sfârșitul lui 2010, nu mai este realist;

I.

întrucât migrarea către instrumentele SEPA de către administrațiile publice rămâne în urma așteptărilor în majoritatea statelor membre, deși aceste organisme ar trebui să aibă un rol de catalizator în crearea unei mase critice necesare pentru accelerarea migrării către SEPA;

J.

întrucât este important ca toate părțile interesate vizate - legiuitorii, sectorul bancar și utilizatorii serviciilor de plată - să fie implicate în realizarea SEPA;

K.

întrucât utilizarea instrumentelor SEPA doar pentru tranzacțiile de plată transfrontaliere nu ar asigura succesul proiectului SEPA, deoarece fragmentarea ar fi prezentă în continuare iar beneficiile anticipate pentru sectorul bancar și pentru beneficiari nu s-ar putea realiza;

L.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 924/2009 creează certitudine juridică în ceea ce privește aplicarea comisioanelor interschimb multilaterale (CIM) într-o perioadă de tranziție până la 31 octombrie 2012, perioadă în care sectorul ar trebui să elaboreze și să convină asupra unui model de funcționare comun, pe termen lung pentru aplicarea debitării directe SEPA, care ar trebui să respecte legislația UE în domeniul concurenței și cadrul normativ comunitar;

M.

întrucât, în martie 2009, Comisia și Banca Centrală Europeană au indicat că nu aveau la dispoziție motive clare și convingătoare pentru existența, după 31 octombrie 2012, a CIM per tranzacție și întrucât Comisia a organizat o consultare publică cu privire la aplicabilitatea articolului 81 din Tratatul CE plăților interbancare multilaterale în cadrul debitării directe SEPA;

N.

întrucât ar trebui găsită o modalitate finală pentru aplicarea unui CIM în ceea ce privește o soluție la nivelul UE pentru plățile prin card bazată pe cadrul SEPA pentru carduri;

O.

întrucât ar trebui asigurată, în toate statele membre, validitatea juridică continuă a actualelor mandate de debitare directă, deoarece obligația de a semna mandate noi în momentul trecerii de la schemele naționale de debitare directă la schema de debitare directă SEPA ar reprezenta o dificultate; întrucât, cu toate acestea, menținerea acestor mandate nu contribuie la o aplicare timpurie a schemei de debitare directă SEPA, cu excepția cazului în care se găsește o soluție la migrarea mandatelor existente,

1.

subliniază sprijinul său continuu pentru crearea sistemului SEPA, care impune o concurență efectivă și care nu mai face distincția între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

2.

regretă faptul că, din momentul adoptării Rezoluției Parlamentului din 12 martie 2009 referitoare la implementarea SEPA, aproape nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește chestiunile menționate în aceasta și solicită implicarea tuturor părților interesate în vederea promovării SEPA și pentru a aduce contribuții la realizarea acesteia;

3.

salută foaia de parcurs privind SEPA adoptată de Comisie în septembrie 2009 și sprijină pe deplin acțiunile stabilite în cuprinsul acesteia în șase domenii prioritare (mai precis, stimularea migrării, sensibilizarea cu privire la SEPA și promovarea produselor SEPA, elaborarea unui mediu juridic solid pentru SEPA și consolidarea respectării SEPA, promovarea inovării, asigurarea nivelului necesar de standardizare, interoperabilitate și securitate, precizarea și îmbunătățirea guvernanței SEPA);

4.

solicită Comisiei să stabilească o dată-limită clară, adecvată și obligatorie pentru migrarea către instrumentele SEPA, care să nu fie mai târziu de 31 decembrie 2012, dată începând cu care toate plățile în euro trebuie să fie efectuate folosindu-se standardele SEPA;

5.

solicită Consiliului de plăți europene să ia în considerare solicitările utilizatorilor finali și să își modifice cadrul normativ în consecință;

6.

sprijină pe deplin intenția Comisiei de a stimula procesul de migrare a administrațiilor publice prin elaborarea de planuri de migrare naționale integrate și sincronizate; în acest sens, salută eforturile depuse de Comisie în vederea realizării unor sondaje și publicării rezultatelor acestora privind gradul de pregătire al administrațiilor publice ale statelor membre și procesul de migrație a acestora către SEPA și invită statele membre să participe la aceste sondaje;

7.

invită Comisia să precizeze definitiv, la cel târziu 30 septembrie 2010, pe baza rezultatelor consultărilor respective cu includerea tuturor părților interesate, chestiunea unui model economic armonizat pe termen lung pentru debitările directe SEPA, care să poată fi aplicat pe tot teritoriul UE și să fie rentabil și convenabil pentru utilizatorii finali; insistă asupra faptului că elaborarea acestui model este necesar să se realizeze în cadrul unei strânse cooperări între sectorul plăților și Comisie, precum și cu respectarea legislației UE în domeniul concurenței și a cadrului normativ comunitar;

8.

invită toate părțile interesate să sprijine crearea unei scheme europene de plăți prin card, care să fie o schemă nouă complementară, o combinație a schemelor existente sau o extindere a unei scheme existente; în acest sens, invită din nou Comisia să clarifice mai detaliat chestiunea CIM în cazul plăților prin card și invită sectorul să găsească soluții adecvate în strânsă cooperare cu Comisia, respectând legislația UE în domeniul concurenței și cadrul normativ comunitar;

9.

invită statele membre să garanteze, în cadrul schemei de debitare directă SEPA, validitatea juridică continuă a mandatelor de debitare directă existente; subliniază că tranziția de la schema de debitare directă existentă către schema de debitare directă SEPA nu ar trebui să prezinte dificultăți pentru consumatori;

10.

insistă asupra informării clare a consumatorilor cu privire la diferențele dintre schema veche și cea nouă;

11.

invită Comisia să monitorizeze migrarea către instrumentele SEPA și să se asigure că aceasta nu are ca rezultat un sistem de plăți mai costisitor pentru cetățenii UE;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/46

A.

întrucât, în 2008, Uniunea Europeană și alte țări membre ale OCDE au inițiat negocieri privind un nou acord multilateral menit să consolideze respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) și să combată contrafacerea și pirateria (Acordul comercial împotriva contrafacerii - ACTA) și au convenit de comun acord asupra unei clauze de confidențialitate;

B.

întrucât, în raportul său din 11 martie 2009, Parlamentul a invitat Comisia să „pună imediat la dispoziția publicului toate documentele referitoare la negocierile internaționale în curs de desfășurare privind Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA)”;

C.

întrucât, la 27 ianuarie 2010, Comisia a dat asigurări cu privire la angajamentul său de a consolida asocierea cu Parlamentul conform Rezoluției Parlamentului din 9 februarie 2010 referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie, în care se solicită „furnizarea de informații imediate și complete Parlamentului, în fiecare etapă a negocierilor privind acordurile internaționale (…), în special în chestiunile legate de comerț și alte negocieri care implică procedura de aprobare, astfel încât să se asigure punerea în aplicare deplină a articolului 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”;

D.

întrucât reprezentanții Consiliului au participat la rundele de negocieri privind ACTA împreună cu reprezentanți ai Comisiei;

E.

întrucât, în calitate de gardian al tratatelor, Comisia este obligată să respecte acquis-ul comunitar atunci când negociază acorduri internaționale care afectează legislația UE;

F.

întrucât, conform documentelor parvenite pe cale neoficială, negocierile privind ACTA se referă, printre altele, la legislația UE în curs de adoptare privind respectarea DPI (2005/0127(COD) - Măsurile penale menite să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (IPRED-II), la așa-numitul „Pachet telecom”, precum și la legislația UE în vigoare privind comerțul electronic și protecția datelor;

G.

întrucât eforturile întreprinse în prezent de UE pentru a armoniza măsurile menite să asigure respectarea DPI nu ar trebui eludate prin negocieri comerciale care depășesc sfera proceselor decizionale normale ale UE;

H.

întrucât este de o importanță crucială să se garanteze că măsurile menite să asigure respectarea DPI sunt elaborate astfel încât să nu se creeze obstacole în calea inovării sau a concurenței, să nu se submineze limitările DPI și protecția datelor cu caracter personal, să nu se restrângă libera circulație a informațiilor și să nu impună sarcini nejustificate asupra comerțului legitim;

I.

întrucât orice acord la care ajunge Uniunea Europeană cu privire la ACTA trebuie să respecte obligațiile juridice ale UE referitoare la legislația privind viața privată și protecția datelor, în special cele prevăzute în Directiva 95/46/CE, în Directiva 2002/58/CE și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE);

J.

întrucât Tratatul de la Lisabona este în vigoare de la 1 decembrie 2009;

K.

întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul va trebui să aprobe textul Tratatului ACTA înaintea intrării sale în vigoare în Uniunea Europeană;

L.

întrucât Comisia s-a angajat să furnizeze Parlamentului European informații imediate și complete în fiecare etapă a negocierilor privind acordurile internaționale,

1.

subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.

își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat că nu s-a stabilit niciun temei juridic înainte de începerea negocierilor privind ACTA și că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

3.

invită Comisia și Consiliul să acorde publicului și Parlamentului acces la textele și sintezele negocierilor privind ACTA, în conformitate cu tratatul și cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

4.

invită Comisia și Consiliul să își ia în mod proactiv angajamentul, împreună cu partenerii la negocierile privind ACTA, de a exclude orice alte negocieri cu caracter confidențial din oficiu și să informeze la timp și pe deplin Parlamentul în legătură cu inițiativele adoptate în această direcție; se așteaptă din partea Comisiei să înainteze propuneri înainte de următoarea rundă de negocieri din Noua Zeelandă din aprilie 2010, să solicite ca problema transparenței să fie inclusă pe ordinea de zi a acelei reuniuni și să informeze Parlamentul European cu privire la rezultatul acestei runde imediat după încheierea ei;

5.

subliniază că, cu excepția cazului în care este informat imediat și pe deplin cu privire la toate etapele negocierilor, Parlamentul își rezervă dreptul de a lua măsurile care se cuvin, inclusiv de a înainta o acțiune în fața Curții de Justiție pentru a-și proteja prerogativele;

6.

regretă decizia voită a părților implicate de a nu negocia prin intermediul unor organizații internaționale solide, precum OMPI și OMC, care dispun de cadre consolidate privind informarea și consultarea publicului;

7.

invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor, asupra eforturilor întreprinse în prezent de UE pentru a armoniza măsurile menite să asigure respectarea DPI și asupra comerțului electronic, înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări;

8.

salută declarațiile Comisiei conform cărora orice acord ACTA se va limita la aplicarea DPI existente, fără a prejudicia elaborarea normelor de drept material în domeniul proprietății intelectuale în Uniunea Europeană;

9.

invită Comisia să continue negocierile privind ACTA și să le limiteze la sistemul european existent de respectare a DPI împotriva contrafacerii; consideră că la viitoarele negocieri privind ACTA ar trebui să participe mai multe țări în curs de dezvoltare și emergente, pentru a se ajunge la un posibil nivel multilateral de negociere;

10.

îndeamnă Comisia să se asigure că aplicarea dispozițiilor ACTA, în special a dispozițiilor sale privind procedurile de asigurare a respectării drepturilor de autor în mediul digital, este în deplină conformitate cu acquis-ul comunitar; solicită să nu se întreprindă percheziții personale la granițele UE și cere clarificarea completă a tuturor clauzelor care ar permite efectuarea de percheziții fără mandat și confiscarea dispozitivelor de stocare a informațiilor, cum ar fi laptopurile, telefoanele mobile și playerele MP3 de către autoritățile vamale și de frontieră;

11.

consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape”, în conformitate deplină cu decizia Parlamentului de la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva (de modificare) 2009/140/CE care cere introducerea unui alineat (3a) nou la articolul 1 din Directiva 2002/21/CE în ceea ce privește problema politicii „ripostei în trei etape”; consideră că orice acord trebuie să stipuleze că blocarea accesului unei persoane la internet este condiționată de examinarea prealabilă de către o instanță;

12.

subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE în temeiul articolului 16 din TFUE;

13.

atrage atenția asupra faptului că dispozițiile ACTA, în special măsurile care vizează consolidarea competențelor în materie de inspecții transfrontaliere și de confiscare de bunuri, nu ar trebui să prejudicieze accesul global la medicamente legale, abordabile și sigure, inclusiv la produse inovative și generice, sub pretextul combaterii contrafacerii;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor care participă la negocierile privind ACTA.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/49

A.

întrucât „clauza de abilitare” reprezintă temeiul juridic al OMC pentru sistemul de preferințe generalizate (SPG);

B.

întrucât, din 1971, Comunitatea acordă preferințe comerciale țărilor în curs de dezvoltare, în cadrul sistemului său de preferințe tarifare generalizate;

C.

întrucât Parlamentul European a fost consultat cu privire la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de aplicare a unui SPG de la 1 ianuarie 2009 la 31 decembrie 2011 (COM(2007)0857);

D.

întrucât Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009;

E.

întrucât, în conformitate cu capitolul 1 titlul V din TUE, acțiunea Uniunii pe scena internațională trebuie să aibă la bază principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale și trebuie să promoveze dezvoltarea durabilă pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;

F.

întrucât Parlamentul European și Consiliul, în temeiul articolului 207 din TFUE și hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară (PLO), adoptă măsurile care definesc cadrul de aplicare a politicii comerciale comune,

1.

recunoaște importanța SPG, care permite țărilor dezvoltate să ofere un tratament preferențial nereciproc produselor provenite din țările în curs de dezvoltare;

2.

relevă că instituirea, în 1971, de către Comunitatea Europeană a SPG a fost considerată un instrument menit să remedieze discrepanțele existente pe plan comercial între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare și se aștepta ca acest sistem să contribuie la dezvoltarea durabilă a celor din urmă; consideră că SPG a fost conceput ca un instrument comercial al CE și al UE destinat să asiste țările în curs de dezvoltare prin generarea de venituri ca rezultat al comerțului internațional, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă și la buna guvernanță a acestor țări;

3.

ia act de faptul că regulamentul actual privind SPG expiră la 31 decembrie 2011; prin urmare, ținând seama de timpul necesar pentru adoptarea unui nou regulament în conformitate cu PLO, invită Comisia să propună Parlamentului European și Consiliului un regulament revizuit privind SPG până la 1 iunie 2010;

4.

consideră că preferințele acordate în temeiul SPG ar trebui să vizeze în primul rând țările în curs de dezvoltare care au cea mai mare nevoie de acestea, astfel încât noua listă a țărilor beneficiare să reflecte situația economică reală a țărilor în curs de dezvoltare;

5.

subliniază că toate țările beneficiare ale sistemului SPG+ ar trebui, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), nu numai să ratifice, ci și să pună efectiv în aplicare toate cele 27 de convenții ale OIM și ale ONU enumerate în anexa III la regulamentul privind SPG;

6.

subliniază că este nevoie de mai multă transparență și responsabilitate democratică cu privire la modul în care sunt inițiate și se desfășoară procesele de anchetă; solicită, așadar, să fie pe deplin informat de către Comisie, care să îi asigure o implicare adecvată în totalitatea diferitelor etapele ale procedurilor SPG și SPG+, inclusiv în ceea ce privește propunerea Consiliului referitoare la listele țărilor beneficiare;

7.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația din Sri Lanka și solicită guvernului srilankez să reacționeze rapid în vederea normalizării situației din țară înainte de aplicarea efectivă a suspendării SPG+;

8.

solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului în Columbia și să prezinte Parlamentului un raport;

9.

invită Comisia să urmeze o politică coerentă privind SPG+, în special în situația unei posibile suspendări a sistemului în cazul unor încălcări ale drepturilor omului, și să implice pe deplin Parlamentul în acest proces;

10.

îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului - înainte de expirarea perioadei de aplicare a prezentului regulament și în timp util pentru examinarea regulamentului următor - un raport privind situația ratificării și a aplicării celor 27 de convenții de către fiecare țară care beneficiază de regimul special de încurajare; invită Comisia să definească în regulamentul său privind SPG revizuit organele de supraveghere care urmează să recomande dacă o anumită țară ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru aplicarea efectivă a unei convenții; afirmă că, în raportul respectiv, Comisia trebuie să evalueze, de asemenea, eficacitatea regimului special de încurajare cu privire la îndeplinirea scopului acestuia și recomandă, atunci când este cazul, revizuirea anexei III;

11.

solicită Comisiei să prevadă, în regulamentul său revizuit privind SPG, o evaluare periodică a respectării de către fiecare țară beneficiară a angajamentelor sale în temeiul SPG+ și să asigure, astfel, că nu se aplică niciunul dintre motivele menționate la articolul 15 alineatele (1) și (2) și la articolul 16 alineatele (1) și (2) pentru retragerea temporară a regimului preferențial; solicită ca acest raport anual să fie trimis Parlamentului European și Consiliului;

12.

invită Comisia ca, înainte de a revizui sistemul, să realizeze o evaluare de impact cu privire la efectele SPG în perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2009 și să evalueze modul în care obiectivele sale inițiale au fost îndeplinite în ceea ce privește indicatorii socio-economici specifici relevanți pentru fiecare țară și, în special, reducerea sărăciei; subliniază că evaluarea trebuie să fie transmisă ulterior Parlamentului European și Consiliului; noua propunere referitoare la un regulament revizuit privind SPG trebuie să țină seama în mod adecvat de rezultatele evaluării de impact;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/51

A.

întrucât rolul Uniunii Europene ca actor global a devenit mai important în ultimele decenii și întrucât este nevoie de o abordare nouă și de mijloace financiare suplimentare pentru ca UE să acționeze în mod colectiv și să facă față provocărilor la nivel global într-un mod democratic, coerent, consecvent și eficient;

B.

întrucât Uniunea Europeană, în relațiile sale cu lumea, trebuie să dezvolte în continuare obiectivele sale de politică externă, să-și mențină și să-și promoveze valorile și interesele, să contribuie la protejarea cetățenilor săi și să susțină aceste valori în toată lumea cu scopul de a contribui la pace, securitate, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritate și respect reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eradicarea sărăciei și protecția drepturilor omului, în special a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite, întrucât promovarea drepturilor omului, în special universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să se situeze în centrul acțiunii externe a UE și întrucât Carta drepturilor fundamentale este în prezent obligatorie în ceea ce privește activitățile externe ale UE;

C.

întrucât Tratatul de la Lisabona conferă o nouă dimensiune acțiunii externe a Uniunii luată ca întreg, inclusiv PESC, care, alături de factori precum personalitatea juridică a UE și inovațiile instituționale relevante, în special crearea poziției de Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Vicepreședinte/Înalt reprezentant”) și înființarea Serviciului european pentru acțiunea externă (SEAE), pot avea un rol decisiv în coerența, consistența și eficiența acțiunilor externe ale Uniunii și pot crește în mod semnificativ influența sa pe scena internațională;

D.

întrucât este necesar să se continue eforturile de îmbunătățire a rapidității răspunsului UE la crizele politice și conflictele regionale; întrucât actualele mecanisme decizionale și de finanțare pot descuraja reacțiile rapide și complete; întrucât trebuie identificate soluții care să permită o limitare mai strictă a regulii unanimității și chiar contrabalansarea acesteia;

E.

întrucât este esențial să se identifice în mod corect și să se acționeze în concordanță cu interesele europene comune în vederea realizării obiectivelor acțiunilor externe ale Uniunii și în mod deosebit a obiectivelor Politicii sale externe și de securitate comună (PESC); întrucât este esențial să se asigure că toate politicile hotărâte și toate măsurile adoptate sunt, de asemenea, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu principiile stabilite de Carta ONU;

F.

întrucât promovarea păcii, a drepturilor omului și a statului de drept la nivel mondial constituie obiective fundamentale ale politicilor externe ale Uniunii Europene;

G.

întrucât Tratatul de la Lisabona mandatează pe Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant să asiste Consiliul și Comisia în asigurarea coerenței la nivelul diferitelor zone de acțiune externă și între acestea și celelalte politici ale Uniunii;

H.

întrucât, începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană exercită toate drepturile și își sumă toate obligațiile Comunității Europene, continuând totodată să exercite drepturile și să își asume obligațiile UE;

I.

întrucât noile provocări la adresa securității necesită un accent mai mare pe consolidarea, combinarea și echilibrarea diferitelor instrumente civile și militare în spectrul prevenirii conflictelor, al soluționării conflictelor, al gestionării crizelor și al activităților de construcție a păcii;

J.

întrucât, la mai mult de 10 ani după lansarea politicii europene de securitate și apărare (PESA), perioadă în cursul căreia au fost trimise 23 de misiuni în zonele de criză, este nevoie să se amelioreze capacitățile militare și civile și să se consolideze structurile, astfel încât acestea să reflecte în mod corespunzător rolul pe care îl joacă politica de securitate și apărare comună (PSAC) în sprijinul PESC și în furnizarea de securitate internațională,

1.

invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă și serviciile din subordinea ei să elaboreze – în scopul coagulării unei gândiri strategice colective a Uniunii – o strategie coerentă de politică externă a UE, bazată pe obiectivele și principiile stabilite la articolul 21 din TUE; consideră că această strategie ar trebui să identifice interesele privind securitatea comună ale UE și astfel, să servească drept cadru de referință pentru crearea de politici, precum și pentru formularea, finanțarea, aplicarea și monitorizarea acțiunii externe a UE; o invită pe Vicepreședintă/Înaltă Reprezentantă să asocieze pe deplin organismelor competente ale Parlamentul European la aceste eforturi; apreciază că securitatea umană și responsabilitatea de a proteja, sub forma în care aceste concepte au fost definite în Raportul de la Madrid, elaborat în 2007 de Grupul de studiu privind securitatea umană și, respectiv, în Documentul final al Summitului Mondial din 2005, ar trebui să devină două dintre principiile sale directoare;

2.

salută ambiția Consiliului de a aborda chestiunile referitoare la PESC într-un mod mai strategic, mai concentrat pe teme și mai integrat atunci când va întocmi raportul anual pentru 2008; apreciază, de asemenea, introducerea de către Consiliu a unei structuri mai transparente, cu capitole principale pentru activitățile trecute și, mai ales, pentru perspectivele viitoare în domeniul PESC; remarcă, totodată, un plus calitativ al raportului în ceea ce privește elaborarea contextului regional al acțiunilor externe;

3.

subliniază încă o dată că raportul nu ar trebui să se limiteze doar la o simplă descriere a activităților PESC, ci ar trebui să ofere posibilitatea de a stabili un dialog cu Parlamentul European centrat pe elaborarea unei abordări mai strategice a PESC; recomandă ca raportul anual PESC să se transforme într-un raport anual care să discute implementarea strategiei de politică externă a UE, evaluând eficiența sa și subliniind direcțiile viitoare; recomandă, de asemenea, să se facă mai multe trimiteri la nevoile bugetare și impactul financiar al acțiunilor externe în aceste rapoarte;

4.

este convins de valoarea adăugată a unei abordări mai ample și mai cuprinzătoare în cadrul rapoartelor anuale PESC și, în special, al capitolelor privind grupurile și partenerii regionali și interconexiunile dintre misiunile PESC/PESA și celelalte instrumente de promovare a rolului UE ca actor global; consideră că o asemenea perspectivă ar permite, printre altele, o imagine de ansamblu mai clară cu privire la contribuția totală din bugetul UE pentru o anumită regiune;

5.

își reafirmă poziția sa conform căreia, în vederea consolidării legitimității democratice a PESC, organismele competente ale Parlamentului ar trebui consultate în privința lansării misiunilor PCSA, iar deciziile respective ar trebui să țină cont și să conțină referințe la pozițiile adoptate de Parlament, atunci când este cazul; consideră că o astfel de consultare ar trebui să includă informații despre motivele care stau la baza opțiunii pentru tipul de acțiune ales, precum și o explicație referitoare la modul în care misiunea are legătură cu acțiunile UE și internaționale în domeniu, ce implicații financiare presupune și modul în care interacționează cu alte instrumente UE;

6.

salută intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care asigură Uniunii Europene instrumentele necesare consolidării rolului și creșterii vizibilității sale pe scena internațională; subliniază, în acest sens, rolul fundamental care revine fiecărui stat membru, Consiliului și noii Vicepreședinte/Înaltă Reprezentantă de a transpune dispozițiile scrise ale tratatului în acțiuni concrete și măsuri substanțiale consolidând relațiile UE cu partenerii săi strategici și consolidând rolul de lider în forumurile multilaterale; subliniază importanța dispoziției tratatului conform căreia competența Uniunii în materie de PESC acoperă în prezent toate domeniile politicii externe și toate aspectele legate de securitatea Uniunii, inclusiv elaborarea progresivă a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce la o apărare comună;

7.

ia act de faptul că Președintele Consiliului European „asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună”; atrage atenția totuși că acest lucru trebuie realizat fără a aduce atingere competențelor Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante și cu recunoașterea deplină a rolului esențial al Comisiei Europene, nu numai în ceea ce privește stabilirea și menținerea acquis-ului comunitar în domeniul relațiilor externe, ci și în ceea ce privește reprezentarea externă a Uniunii, cu excepția PESC;

8.

salută rolul care urmează să fie jucat de Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă în prezidarea Consiliului Afaceri Externe și faptul că reprezentantul său urmează să prezideze Comitetul Politic și de Securitate (CPS); se așteaptă ca aceste funcții noi să consolideze contactele interinstituționale și să promoveze un dialog mai stabil între instituții; o invită pe Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă să se bazeze pe experiența dobândită în urma aparițiilor periodice ale Înaltului Reprezentant și ale actualilor comisari pentru relații externe aflați la final de mandat în fața Parlamentului reunit în plen și a Comisiei sale pentru relații externe, precum și pe practica reuniunilor informale, pentru a intensifica și dezvolta consultările periodice, sistematice și substanțiale cu Parlamentul și organismele sale competente;

9.

consideră că unirea pilonilor interguvernamental și comunitar și a funcțiilor respective într-un singur post de Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, care este supus votului colectiv de aprobare al Parlamentului European, poate crește legitimitatea democratică a acțiunilor PESC, cu condiția instituirii unui dialog strategic continuu de la egal la egal între Parlament, Consiliu și Comisie la toate nivelurile;

10.

subliniază că statele membre ar trebui să acționeze într-un spirit de solidaritate politică reciprocă pentru a atinge un grad tot mai ridicat de convergență a acțiunilor în domeniul PESC;

11.

reafirmă că trebuie alocate fonduri suficiente în bugetul UE, pentru a permite UE să joace un rol activ pe plan mondial; regretă că bugetul respectiv continuă să fie insuficient finanțat și își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele subfinanțării pentru capacitatea Uniunii de a desfășura o politică externă credibilă și proactivă; subliniază necesitatea de a echipa Uniunea cu mijloacele financiare necesare în vederea unui răspuns consistent și adecvat în fața unor provocări globale neprevăzute și, în acest sens, așteaptă să fie consultat și cooptat pe deplin în ceea ce privește procedurile de acordare a accesului rapid la alocările din bugetul Uniunii destinate finanțării de urgență a inițiativelor PESC; invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să dezvolte în același timp o strategie eficientă de comunicare pentru a informa mai bine cetățenii UE cu privire la scopurile și calitățile PESC și, în această privință, repetă insistent importanța legitimității și controlului democratic al politicii externe și de securitate a Uniunii Europene;

12.

își reiterează îngrijorarea cu privire la lipsa de transparență și de informare în ceea ce privește finanțarea costurilor comune ale operațiunilor UE care au implicații militare sau de apărare, deoarece mecanismul de la Atena nu oferă, în mod evident, o imagine de ansamblu asupra tuturor implicațiilor financiare ale misiunilor efectuate în ceea ce privește PESC; salută, prin urmare, crearea fondului de lansare în temeiul articolului 41 alineatul (3) din TUE și solicită să fie consultat cu privire la gestionarea acestuia, în conformitate cu prerogativele generale ale PE în cadrul PESC și PESA, astfel cum sunt definite la articolul 36 din TUE; subliniază că o participare sporită a Parlamentului în definirea, monitorizarea și urmărirea PESC rezultă atât din interconectarea între PESC și PESA, astfel cum se subliniază la articolul 42 din TUE, cât și din consolidarea controlului parlamentar la nivel național și european, astfel cum este consacrat în Protocolul nr. 1 la acesta;

13.

invită Consiliul, Comisia și Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să profite de ocazia oferită de înființarea SEAE și să elaboreze o politică externă mai coerentă, mai consecventă și mai eficientă; așteaptă, în această privință, ca structura SEAE, inclusiv la nivelul resurselor umane, să reflecte în mod corespunzător valorile și obiectivele fundamentale ale politicii externe a Uniunii, cum ar fi respectarea și promovarea drepturilor omului, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale care a devenit obligatorie din punct de vedere juridic, precum și prioritățile acesteia, cum ar fi gestionarea crizelor și instaurarea păcii; reafirmă faptul că instituirea și funcționarea SEAE trebuie să mențină drepturile de control democratic și bugetar ale Parlamentului European;

14.

constată că Tratatul de la Lisabona are implicații profunde pentru PESC prin reorganizarea responsabilităților administrative și invită, așadar, Consiliul și Comisia să se asigure că economiile de scară realizate în ceea ce privește structurile de sprijin conduc la o reducere a costurilor administrative;

15.

subliniază necesitatea de a stabili o mai mare claritate în cazul criteriilor de numire și evaluare ale reprezentanților speciali ai UE (RSUE), ținând cont, de asemenea, de necesitatea unei reprezentări suficiente a ambelor sexe; reamintește că Parlamentul nu dispune în prezent de niciun mijloc de a contesta mandatul individual al RSUE, deoarece creditele destinate exercitării unui astfel de mandat sunt incluse în linia bugetară 19 03 06 care acoperă toate mandatele RSUE; solicită, prin urmare, sporirea examinării și controlului parlamentar asupra numirilor și mandatelor RSUE; consideră că posturile relevante RSUE ar trebui eliminate treptat, iar funcțiile lor ar trebui asumate de șefii delegațiilor UE din fiecare țară, iar RSUE cu responsabilități regionale trebuie să coordoneze și să ofere consultanță politică șefilor delegațiilor UE sub autoritatea Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante în țările respective, pentru a asigura o acțiune externă europeană coerentă și consecventă; subliniază că dublul mandat constituie, în acest sens, primul pas, dar nu singurul, care trebuie făcut pe calea creării economiilor de scară și a eficientizării PESC; invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să facă demersuri în vederea însărcinării reprezentanților speciali ai UE cu coordonarea și oferirea de consiliere politică și în cazul misiunilor PSAC, în limita domeniului lor de competență;

16.

solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să consulte comisiile relevante ale Parlamentului în procesul de numire a posturilor de conducere din SEAE, inclusiv în numirea reprezentanților speciali ai UE; își exprimă voința fermă de a invita anumiți reprezentanți speciali ai UE și șefi de delegație să se prezinte în fața comisiei cu ocazia numirii în funcție;

17.

remarcă faptul că Tratatul de la Lisabona include proceduri financiare noi pentru PESC, întărește dialogul dintre Consiliu și Parlament în domeniul PESC, introducând două dezbateri anuale cu Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant și detaliind rolul și responsabilitățile Parlamentului în ceea ce privește PSAC; solicită, așadar, revizuirea și extinderea acordurilor interinstituționale existente, cu implicarea Comisiei pentru afaceri externe, astfel încât să se asigure o implementare armonioasă și eficientă a procedurilor bugetare, de consultare și de control în cazul PESC și PSAC, precum și un acces mai bun la informațiile sensibile; atrage în mod deosebit atenția în acest sens asupra Acordului interinstituțional din 17 mai 2006, menționat mai sus, și asupra Acordului interinstituțional din 20 noiembrie 2002 între Parlamentul European și Consiliu referitor la accesul Parlamentului European la informațiile sensibile deținute de Consiliu în domeniul securității și al politicii de apărare (5); își exprimă voința fermă de a-și exercita prerogativele bugetare și controlul democratic asupra PESC în legătură cu toate inovațiile instituționale, inclusiv mecanismele de finanțare a SEAE;

18.

ia act de faptul că Tratatul de la Lisabona extinde procedura de aviz conform la toate acordurile referitoare la domenii în care se aplică procedura legislativă ordinară și întărește dreptul Parlamentului de a fi informat în mod corespunzător de către Comisie în legătură cu stadiul negocierii de acorduri internaționale, în conformitate cu articolul 218 din TFUE; consideră, prin urmare, că ar trebui să se ia în considerare negocierea unui nou acord interinstituțional cu Parlamentul, astfel încât Parlamentul să dispună de o definiție concretă a participării sale la fiecare stadiu al negocierilor având drept obiectiv încheierea unui acord internațional;

19.

îndeamnă Consiliul miniștrilor afacerilor externe să decidă întotdeauna prin vot cu majoritate calificată în cazul în care noul tratat prevede astfel;

20.

consideră că articolul 42 alineatele (2) și (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, alături de articolul 10 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, fac caduce funcțiile reziduale ale Uniunii Europei Occidentale; solicită, așadar, statelor membre UE implicate să acționeze în conformitate cu Articolul XII din Tratatul de la Bruxelles și să notifice cu un an înainte intenția lor de a denunța acel tratat; reamintește că Parlamentul European și parlamentele naționale ale statelor membre ale UE au dreptul de monitorizare parlamentară a activităților PESC și PCSA;

21.

continuă să fie preocupat de repetatele crize ale gazului de tipul crizei ruso-ucrainiene din ianuarie 2009, care a pus în lumină dependența energetică din ce în ce mai mare a UE de sursele de furnizare și de canalele de tranzit, a căror stabilitate este amenințată; subliniază, de asemenea, necesitatea de a preveni dependența energetică a UE de țările terțe, care slăbește independența politicii externe a UE; reamintește necesitatea urgentă de a aborda provocările energetice prin punerea în aplicare a unei politici externe energetice comune la nivelul Uniunii; solicită în acest sens Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să urmeze cu hotărâre recomandările Parlamentului în privința elaborării unei politici coerente și coordonate, în special prin promovarea coeziunii UE în dialogurile constructive cu furnizorii de energie, în special cu Rusia și cu țările de tranzit, prin sprijinirea priorităților energetice ale UE și prin apărarea intereselor comune ale statelor membre, utilizând o diplomație eficientă în domeniul energiei și mecanisme de reacție mai eficiente în situații de criză și, în cele din urmă, promovând diversificarea surselor de energie, utilizarea durabilă a energiei și dezvoltarea unor surse de energie regenerabile; subliniază că doar printr-o abordare comună la nivelul UE s-ar putea evita orice viitoare întreruperi ale aprovizionării cu gaze naturale a statelor membre și ar putea crește, în ansamblu, securitatea energetică a UE;

22.

salută semnarea acordului privind proiectul Nabucco; invită Comisia și Consiliul să depună eforturi în vederea implementării cu succes a acestui acord; subliniază importanța asigurării securității energetice a UE prin promovarea unui coridor sudic în ceea ce privește alimentarea cu țiței a Europei inclusiv prin Conducta Petrolieră Pan-Europeană Constanța – Trieste;

23.

crede că un număr semnificativ de amenințări și conflicte potențiale reprezintă consecința competiției din ce în ce mai mari asupra accesului și controlului resurselor naturale și de energie, și că, în consecință, UE ar trebui să formuleze în continuare politici de atenuare, de adaptare și de conservare a energiei în scopul abordării riscurilor de securitate provocate de degradarea mediului și schimbările climatice; consideră în această privință că UE trebuie să-și consolideze poziția de lider în guvernarea globală în chestiunile climatice, să poarte un dialog cu alți actori fundamentali, precum puterile în curs de afirmare (China, Brazilia, Rusia, India), precum și cu Statele Unite și țările în curs de dezvoltare, ținând seama de faptul că schimbările climatice au devenit un element-cheie în relațiile internaționale;

24.

își exprimă sprijinul pentru continuarea eforturilor Uniunii de a contribui activ și eficient la soluționarea problemelor mondiale, nu în ultimul rând prin consolidarea sistemului Organizației Națiunilor Unite și acordarea unei importanțe speciale consolidării Consiliului pentru Drepturile Omului și abolirii pedepsei cu moartea;

25.

remarcă importanța prevenirii și gestionării conflictelor, inclusiv a reabilitării și reconstrucției în perioadele post-criză; subliniază că este necesar ca UE să continue să dezvolte strategii preventive, să îmbunătățească mecanismele de alertă timpurie și să intensifice cooperarea cu organizațiile regionale, în conformitate cu Carta ONU;

26.

subliniază că dimensiunea externă prezintă o importanță determinantă pentru realizarea cu succes a unui spațiu european de libertate, securitate și justiție; reafirmă importanța unei gestionări metodice a migrației; în acest sens, salută adoptarea Programului de la Stockholm de către Consiliul European din decembrie 2009; consideră, de aceea, că este esențial să se asigure cooperarea atât cu țările de origine, cât și cu cele de tranzit, și să se încurajeze o atitudine de veritabilă cooperare prin aplicarea unei politici de condiționalitate pozitivă; subliniază necesitatea de a preveni imigrația ilegală prin promovarea dezvoltării locale în țările de origine, precum și necesitatea de a combate grupurile care sunt implicate în traficul de persoane; subliniază faptul că este necesar ca politica externă europeană să ia pe deplin în considerare dimensiunea externă a spațiului de libertate, securitate și justiție;

27.

subliniază necesitatea de a consolida capacitățile astfel încât să furnizeze o monitorizare mai bună a misiunilor civile și militare ale Uniunii și să permită învățarea unor lecții din modalitatea în care acestea se desfășoară, pentru a îmbunătăți planificarea și gestionarea misiunilor viitoare; subliniază, de asemenea, necesitatea unei abordări mai strategice a misiunilor PSAC; sugerează ca reuniunile comune de consultare să urmărească, de asemenea, evaluarea succeselor și lacunelor misiunilor încheiate pentru a contribui la dezvoltarea unei abordări de perspectivă pentru necesitățile care cuprind toate aspectele (finanțarea, punerea în aplicare, organizarea administrativă);

28.

îl invită pe Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, precum și Consiliul și statele membre, să asigure un echilibru dintre capacitățile civile și militare de planificare din cadrul Secretariatului Consiliului și să asigure un număr adecvat de angajați din domeniul justiției, al administrației civile, vamal și al medierii pentru a garanta că misiunile PSAC dispun de competențe corespunzătoare și suficiente;

29.

solicită, în acest sens, să se aloce resurse umane corespunzătoare componentei civile și îndeamnă statele membre să valorifice importanta posibilitate oferită de SEAE de utilizare în comun a resurselor disponibile în prezent pentru a dezvolta o capacitate coerentă, concretă și eficientă de planificare a gestiunii crizelor;

30.

invită statele membre să își dubleze eforturile pentru a găsi și utiliza un număr suficient de personal potrivit, calificat și echilibrat din punct de vedere al reprezentării sexelor, care să participe la acțiunile civile și militare ale PCSA din întreaga lume într-un cadru coerent și bine coordonat, inclusiv în zonele specifice cu riscuri mari, succesul misiunilor PCSA depinzând în mare măsură de abilitățile și cunoștințele unui personal bine pregătit; solicită, în acest sens, formarea comună a personalului misiunilor PSAC; sprijină pe deplin eforturile depuse în ceea ce privește elaborarea de orientări și schimbul celor mai bune practici în scopul îmbunătățirii cursurilor de formare comune pentru personal; își exprimă convingerea că o mai mare coerență și coeziune în ceea ce privește personalul de pe teren va îmbunătăți coordonarea misiunilor și va facilita, de asemenea, detașarea cetățenilor UE, ceea ce este de preferat, dintr-o perspectivă pur bugetară, față de recrutarea de agenți contractuali internaționali;

31.

invită Consiliul European și Comisia Europeană să asigure o angajare mai intensă a UE în negocierile multilaterale vizând reducerea importanței arsenalelor nucleare;

32.

reiterează necesitatea dezarmării și a unor garanții internaționale mai solide în materie de neproliferare; salută, în acest sens, Declarația comună din 4 decembrie 2009, prin care Președintele Statelor Unite ale Americii și Președintele Federației Ruse s-au angajat să coopereze în continuare după expirarea Tratatului de reducere a armelor strategice (START) și speră că semnarea și intrarea în vigoare a unui nou pact privind armele strategice vor avea loc cât mai rapid posibil; invită totodată UE și statele membre să-și intensifice eforturile diplomatice pentru a asigura încheierea cu succes în mai 2010 a revizuirii Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare;

33.

subliniază că este foarte important ca obiectivele referitoare la egalitatea de gen, drepturile omului și buna guvernanță să fie pe deplin integrate în planificarea și desfășurarea tuturor misiunilor și operațiunilor PSAC, inclusiv a misiunilor de documentare, deoarece conștientizarea și înțelegerea componentei de gen contribuie la eficacitatea operațională și la conștientizarea diferitelor situații; salută în acest context numirea unui consilier pe probleme de gen la aproape toate misiunile PCSA; regretă că nu există nicio femeie printre cei 11 RSUE; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să includă egalitatea de gen și abilitarea femeilor în mod sistematic în dialogul politic și în dezbaterile legate de politici, purtate de UE cu țările partenere;

34.

își exprimă aprecierea pentru rolul important jucat de apărătorii drepturilor omului la nivel mondial; salută călduros faptul că, la reuniunea sa din 8 decembrie 2009, Consiliul Afaceri Externe și-a anunțat angajamentul de a acorda sprijin apărătorilor drepturilor omului organizând reuniuni publice cu aceștia și asigurând vizibilitatea activităților lor;

35.

invită Consiliul să includă aspectele referitoare la drepturile omului și la buna guvernanță în mandatele RSUE și să numească consilieri specializați în aceste domenii în cadrul personalului RSUE;

36.

recomandă ca UE să-și intensifice dialogul politic cu țările și regiunile terțe, în special cu partenerii săi strategici importanți, pentru a-și coordona cu aceștia pozițiile în cadrul organizațiilor internaționale, a susține și a promova democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului; reamintește, în acest sens, rolul important pe care îl are diplomația parlamentară, ca instrument suplimentar, în ceea ce privește relațiile Uniunii cu țările și regiunile terțe; consideră, prin urmare, că Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă ar trebui ca, împreună cu serviciile pe care le are la dispoziție, printre care și RSUE, să colaboreze cu Parlamentul în elaborarea unor strategii comune privind țările și regiunile partenere și să fie disponibilă pentru prezentări orale și în scris adresate Parlamentului și referitoare la aspecte și vizite specifice;

37.

invită Consiliul, statele membre și pe Vicepreședintă/Înaltă Reprezentantă să identifice în mod activ mijloace pașnice de soluționare a conflictelor internaționale și să consolideze mecanismele UE de prevenire a conflictelor;

38.

subliniază rolul Organizației Națiunilor Unite în calitate de principal garant al păcii și securității internaționale și în calitate de cadru de maximă amplitudine pentru cooperarea multilaterală; consideră că o consolidare a guvernanței globale, a instituțiilor internaționale și a respectării dreptului internațional este de o importanță covârșitoare pentru un multilateralism eficient și că aceasta ar trebui, prin urmare, să reprezinte o prioritate strategică absolută pentru Uniune; consideră că instituțiile și statele membre ale UE ar trebui să-și continue eforturile de consolidare a cooperării și coordonării cu partenerii strategici cu influență la nivel mondial, în special în cadrul Națiunilor Unite; subliniază, în această privință, necesitatea unei abordări urgente a chestiunilor globale care prezintă motive comune de îngrijorare pentru Europa și stabilitatea mondială, precum terorismul, criminalitatea organizată, schimbările climatice, realizarea ODM-urilor și eradicarea sărăciei, gestionarea crizelor, prevenirea și soluționarea conflictelor, neproliferarea armelor de distrugere în masă (ADM) și dezarmarea, gestionarea fluxurilor de migrație și promovarea drepturilor omului și a libertăților civile;

39.

consideră că este esențial ca delegațiile respective ale UE la sediile ONU din New York și Geneva să fie dotate în mod corespunzător cu mijloace și personal, astfel încât să poată pune în practică în mod credibil și eficient noile acorduri instituționale prevăzute de Tratatul de la Lisabona; prin urmare, ia act cu îngrijorare de o abordare în spiritul neutralității bugetare, ce vine în contradicție cu nevoia urgentă de a institui rapid și eficient prezența UE pe lângă ONU, pe durata fazei inițiale a punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona;

40.

consideră că OSCE constituie un cadru important pentru restabilirea încrederii și intensificarea cooperării dintre țările din Europa, Asia Centrală și America de Nord într-o serie de domenii, printre care se numără neproliferarea, dezarmarea, cooperarea economică și protecția și promovarea drepturilor omului și a statului de drept; sprijină, în consecință, consolidarea OSCE și în sensul deschiderii unei discuții privind ideea acordării personalității juridice;

41.

fără a aduce prejudicii obligațiilor internaționale ale UE în conformitate cu Carta ONU, consideră că UE și NATO ar trebui să dezvolte un parteneriat mai strâns și mai eficient, având în vedere evoluția progresivă a politicilor externe, de securitate și apărare ale UE, respectând în același timp autonomia decizională a celor două instituții; în acest sens, recomandă o revizuire a așa-numitelor acorduri „Berlin plus” și dezvoltarea unui dialog mai strategic privind interesele strategice comune și planurile de urgență; solicită insistent facilitarea cooperării practice pe teren la nivel militar sau civil, în special în cazul în care ambele organizații operează pe același teatru de misiuni; regretă în acest sens conflictul continuu dintre Turcia și Cipru, care subminează din ce în ce mai mult eficiența și credibilitatea atât ale UE, cât și ale NATO;

42.

își reafirmă angajamentul față de parteneriatul transatlantic, ca element important și unul dintre principalii piloni ai acțiunii externe a UE; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să garanteze faptul că UE acționează ca un partener coerent, activ, egal și totuși autonom al SUA în procesul de consolidare a securității și stabilității mondiale, prin promovarea păcii, a respectării drepturilor omului și a atingerii ODM-urilor, precum și prin adoptarea unei abordări comune a unor provocări la scară globală, cum ar fi proliferarea nucleară, terorismul, schimbările climatice și securitatea energetică; consideră că Tratatul de la Lisabona constituie o ocazie de bun augur pentru îmbunătățirea și reînnoirea cadrului relațiilor UE-SUA; o încurajează pe Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă să depună eforturi în vederea consolidării mecanismelor instituționale UE-SUA, în conformitate cu rezoluțiile Parlamentului; subliniază că activitatea Consiliului economic transatlantic trebuie consolidată în scopul creării unei autentice piețe integrate transatlantice și că această piață ar trebui să ofere baza pentru un parteneriat transatlantic consolidat; sprijină cu fermitate Dialogul transatlantic al legislatorilor în efortul său complex de a crea o relație eficientă de la legislator la legislator între PE și Congresul SUA;

43.

solicită ambilor parteneri, UE și SUA, să încurajeze China, India, Rusia, Brazilia, precum și alte puteri emergente să poarte în comun răspunderea pentru ordinea mondială și pentru prevenirea și soluționarea pașnică a conflictelor, în conformitate cu dreptul internațional; insistă asupra faptului că, în timp ce UE și SUA ar trebui să furnizeze sprijin deplin dezvoltării economice și sociale a acestor țări pe baza unei cooperări echitabile, aceste țări ar trebui, de asemenea, să-și accepte responsabilitățile la nivel mondial, în special pentru combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea durabilă;

44.

subliniază că țările din Balcanii de Vest fac parte din procesul de extindere; consideră că stabilitatea în regiunea Balcanilor de Vest, bazată pe statul de drept, ar trebui să rămână o prioritate absolută a acțiunii externe a UE și acordă, prin urmare, o importanță deosebită eforturilor ce vizează apropierea țărilor din acea regiune de UE, cu scopul comun al integrării europene, printre altele prin promovarea reformelor și consolidarea cooperării regionale și a reconcilierii interetnice pentru a întruni criteriile de la Copenhaga și a se pregăti pentru aderare; recomandă convocarea unei conferințe internaționale cu privire la viitorul Balcanilor de Vest, reunind țările din regiune și actorii relevanți regionali și mondiali, pentru a identifica și aborda provocările actuale cu care se confruntă regiunea;

45.

ia act cu satisfacție de situația din ce în ce mai pașnică și stabilă din Kosovo și de eforturile de clădire a unei societăți multietnice, fapt demonstrat de alegerile locale calme și disciplinate, organizate în 15 noiembrie 2009; este conștient că nu toate statele membre au recunoscut independența Kosovo; salută faptul că misiunea EULEX de sprijinire a statului de drept în Kosovo, care este cea mai importantă misiune civilă în cadrul PSAC a UE de până acum, lucrează la capacitatea operațională deplină bazată, pe abordarea neutră a ONU din punct de vedere al statutului; subliniază importanța misiunii în promovarea reconcilierii interetnice, a statului de drept, a ordinii publice și a securității pe întreg teritoriul Kosovo, prin asistența acordată instituțiilor, autorităților juridice și agențiilor de aplicare a legii din Kosovo, în progresele pe care acestea le fac în vederea sustenabilității și responsabilității; salută, în acest sens, decizia de deschidere a unui nou birou EU în nord; cu toate acestea, ia act de necesitatea de a mări numărul procurorilor care lucrează în cadrul EULEX și solicită statelor membre să pună la dispoziție personal suplimentar;

46.

încurajează Consiliul să își continue eforturile, cu sprijinul comunității internaționale, în vederea continuării dialogului cu liderii politici ai Bosniei și Herțegovinei (BiH), astfel încât să ajute această țară și populația sa să-și continue drumul spre integrarea europeană; ia act de eforturile diplomatice comune depuse de Președinția UE, Comisia Europeană și administrația SUA și recomandă continuarea negocierilor, ținând seama de acordurile anterioare încheiate de către politicienii din BiH; reamintește necesitatea de a-i implica mai intens pe parlamentari și societatea civilă în susținerea unei țări viabile;

47.

continuă să sprijine dezvoltarea parteneriatului estic cu vecinii europeni ai Uniunii, prin integrarea economică a acestora pe piața internă și prin intensificarea cooperării politice, economice și culturale; subliniază importanța furnizării unor proiecte credibile în acest parteneriat și a unor stimulente concrete pe termen mediu și lung pentru reformă, care ar consolida angajamentul societăților din țările partenere față de procesul de modernizare și integrare în UE; subliniază, în special, necesitatea îndepărtării treptate a tuturor obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor (inclusiv, eventual, eliminarea vizelor) și a consolidării cooperării în ceea ce privește toate aspectele referitoare la securitate și în special securitatea energetică; reiterează ideea potrivit căreia parteneriatului trebuie să îi fie puse la dispoziție resurse financiare adecvate; subliniază că este necesar să se asigure complementaritatea parteneriatului cu inițiativele regionale, în special cu Sinergia Mării Negre;

48.

reafirmă importanța pentru UE a unei cooperări regionale mai importante în vecinătatea de est, spirit în care UE va sprijini punerea în aplicare a unor proiecte orientate către rezultate, atât în cadrul Parteneriatului estic, cât și în Sinergia Mării Negre, în complementaritate deplină;

49.

invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare proiecte în cadrul Sinergiei Mării Negre; îndeamnă Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să dezvolte noi idei pentru o cooperare eficientă în zona Mării Negre;

50.

salută poziția proeuropeană a noului guvern al Republicii Moldova și își exprimă speranța că reformele interne vor fi accelerate în această țară, astfel încât să se realizeze integrarea economică, asocierea politică și armonizarea instituțională dintre Republica Moldova și UE; încurajează Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să identifice soluții multilaterale pentru a debloca situația din Transnistria;

51.

ia act de desfășurarea și rezultatul alegerilor prezidențiale din Ucraina; invită toate părțile să contribuie la stabilitatea politică, economică și socială necesară în Ucraina prin consolidarea eforturilor de reformă; încurajează țara să ajungă la o interoperabilitate mai mare cu Uniunea Europeană, consolidându-și astfel perspectiva europeană;

52.

solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să garanteze faptul că abordarea de către UE a relațiilor cu Rusia, inclusiv în negocierile cu privire la un nou Acord de parteneriat și cooperare, este coerentă și motivată de un angajament față de valorile democrației, ale respectării drepturilor omului, ale statului de drept, inclusiv ale dreptului internațional; subliniază, în același timp, necesitatea unui parteneriat reînnoit cu Rusia, bazat pe respect reciproc și reciprocitate, în probleme de combatere a terorismului, securitate și furnizare a energiei, schimbări climatice, dezarmare, prevenire a conflictelor și neproliferare nucleară, precum și în ceea ce privește Iranul, Afganistanul și Orientul Mijlociu, având ca obiectiv consolidarea securității și a stabilității pe plan mondial; consideră că o cooperare în aceste privințe ar trebui să formeze baza pentru un nou acord UE-Rusia și prin urmare, așteaptă cu interes accelerarea progresului în negocierile curente cu privire la un nou acord cuprinzător care se așteaptă a intensifica considerabil relațiile UE-Rusia; îndeamnă Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să coordoneze măsurile, faciliteze consultarea și să îmbunătățească comunicarea dintre statele membre cu privire la aspectele bilaterale care constituie preocupări comune cu Federația Rusă; subliniază că este necesar ca statele membre să își coordoneze relațiile cu Federația Rusă pe baza intereselor generale ale Uniunii și într-un mod care să reflecte și să promoveze în mod adecvat și coerent aceste interese;

53.

solicită Consiliului să insiste asupra implementării totale a acordului de încetare a focului între Federația Rusă și Georgia și îndeamnă UE să respecte principiul integrității teritoriale a Georgiei și pe cel al respectului față de minorități; salută reînnoirea mandatului misiunii de monitorizare a UE și îndeamnă Consiliul să garanteze că monitorilor UE li se asigură accesul deplin la toate zonele afectate de conflict, inclusiv regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, utilizând, în acest scop, instrumentele financiare ale UE pentru a asista populațiile din întreaga zonă de conflict; solicită UE ca, în ceea ce privește misiunea de anchetă internațională independentă referitoare la conflictul din Georgia, să țină cont de experiența trecută pentru a dezvolta mecanisme eficiente de prevenire a conflictelor, inclusiv prin promovarea contactelor umane;

54.

solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante intensificarea eforturilor UE în vederea prevenirii eficiente a conflictelor și a soluționării pașnice, în cadrul dreptului internațional, a conflictelor din Nagorno-Karabah și Transnistria și, în primul rând, a aceluia dintre Rusia și Georgia și regiunile separatiste ale acesteia, Osetia de Sud și Abhazia, dând un nou impuls negocierilor de la Geneva; subliniază posibilitatea periculoasă a unei răspândiri a conflictelor înghețate în regiune; în acest context, recomandă instituirea unei Conferințe pe teme de securitate și cooperare în Caucazul de Sud, care să reunească țările în cauză și actorii relevanți regionali și mondiali, pentru a dezvolta un Pact de stabilitate pentru Caucazul de Sud; salută recenta apropiere dintre guvernele Turciei și Armeniei și îndeamnă parlamentele respective să ratifice acordurile;

55.

subliniază necesitatea ca negocierile privind procesul de pace să fie purtate pe o perioadă de timp limitată și într-un climat de încredere reciprocă; consideră că acestea trebuie să aibă drept obiectiv crearea unui stat palestinian independent, democratic și viabil în interiorul granițelor din 1967, care să coexiste alături de statul israelian într-un climat de pace și securitate, în cadrul unor frontiere recunoscute pe plan internațional și respectând toate rezoluțiile relevante ale Națiunilor Unite;

56.

invită UE, în conformitate cu Concluziile Consiliului din 12 decembrie 2009, să își asume un rol politic mai activ în cadrul eforturilor ce au loc în prezent pe plan internațional și care vizează relansarea procesului de pace, rol ce ar corespunde angajamentului financiar al UE în sprijinirea unei redresări a economiei palestiniene și care să abordeze grava criză umanitară din Gaza; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să ia în considerare toate mijloacele de promovare a unei păci de lungă durată în regiune;

57.

salută decizia Consiliului de a extinde mandatul Misiunii de poliție a UE în teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS) până în decembrie 2010; consideră că este necesară o asistență mai consistentă în vederea instituirii statului de drept și a ameliorării capacității forțelor de ordine și solicită intensificarea eforturilor în această privință; ia act de decizia Consiliului de a extinde mandatul misiunii UE de asistență la frontieră în Rafah (EUBAM Rafah), precum și de hotărârea și disponibilitatea Consiliului de a reactiva această misiune; consideră că această hotărâre ar trebui să aibă drept consecință inițiative concrete de reinstituire a libertății de circulație în teritoriile palestiniene și de reactivare a Acordului privind accesul și circulația, negociat în 2005;

58.

consideră că este importantă intensificarea dialogului politic la toate nivelurile de către membrii Uniunii pentru Mediterana, pentru a depăși tensiunile ce au întârziat instituirea secretariatului cu sediul la Barcelona și promovarea unor proiecte concrete de interes social, economic și ecologic comun; își exprimă speranța că Uniunea pentru Mediterana ar putea să contribuie pozitiv la soluționarea conflictelor din Orientul Mijlociu, la apropierea dintre Turcia și Cipru, precum și la dezvoltarea democratică a statelor arabe;

59.

consideră că Uniunea pentru Mediterana ar putea contribui la reducerea tensiunilor din Orientul Mijlociu prin promovarea unor proiecte de cooperare concrete pentru întreaga regiune; totodată subliniază importanța extremă a măsurilor de consolidare a încrederii între palestinieni și israelieni, pentru o pace dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu, care să permită funcționarea adecvată a acestei noi instituții;

60.

subliniază faptul că, din punctul de vedere al Uniunii Europene, copreședinția trebuie să fie compatibilă cu reprezentarea externă a UE, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; reamintește faptul că Tratatul de la Lisabona oferă UE o oportunitate de garantare a consecvenței, coerenței și continuității reprezentării sale în cadrul noilor instituții ale Uniunii pentru Mediterana;

61.

ia act de faptul că, după alegeri, Afganistanul intră într-o perioadă decisivă și critică, constituirea noului guvern în Kabul oferind ocazia elaborării unui nou program și a unui nou contract cu populația acestei țări;

62.

salută Planul de acțiune al Consiliului pentru consolidarea acțiunii UE în Afganistan și Pakistan, adoptat cu ocazia Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe, precum și declarația prin care își reafirmă disponibilitatea de a acorda asistență în confruntarea provocărilor din regiune, în cooperare cu țările interesate și partenerii internaționali, dar subliniază faptul că planul va rămâne doar în stadiul de plan în lipsa unui angajament clar din partea statelor membre ale UE de a contribui la punerea în aplicare a acestuia; solicită Consiliului, Comisiei și Președinției să întreprindă fără întârziere un efort concertat de punere în aplicare a planului; îndeamnă Consiliul să facă progrese rapide în ceea ce privește desfășurarea de personal în cadrul EUPOL, pentru a constitui forțe de ordine durabile și eficiente, capabile să confere un plus de securitate;

63.

recunoaște faptul că Pakistanul continuă să se confrunte cu provocări extrem de serioase și susține sprijinul ferm al UE pentru un guvern puternic, laic și civil al Pakistanului; subliniază rolul-cheie al Pakistanului în regiune și reafirmă faptul că un Pakistan stabil, democratic și prosper este esențial și în abordarea unor aspecte globale, cum ar fi combaterea terorismului, neproliferarea nucleară, combaterea traficului de narcotice și drepturile omului și încurajează ferm această țară să adopte o strategie cuprinzătoare de luptă împotriva terorismului și de abordare a principalelor cauze ale acestuia;

64.

susține angajamentul UE de a sprijini democrația într-un Irak unit, federal; subliniază faptul că sprijină angajamentul ferm și continuu al UE față de instituirea statului de drept în Irak și salută extinderea cu un an a mandatului EUJUST LEX și a activităților-pilot ale acesteia pe teritoriul irakian; așteaptă, în acest context, continuarea activităților planificate, în conformitate cu promisiunile Consiliului; solicită o interacțiune sporită, în special cu privire la aspectele economice, cu autoritățile guvernului regional kurd; invită Comisia să grăbească deschiderea propriilor sedii în Bagdad;

65.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la evoluțiile politice din Iran și la frauda electorală masivă raportată în cursul alegerilor prezidențiale din iunie 2009, care a dat naștere celei mai mari mișcări de protest din istoria de 30 de ani a Republicii Islamice, în cadrul căreia continuă demonstrațiile și reprimarea violentă a acestora de către forțele de securitate; este foarte preocupat nu doar de arestările, tortura și asasinarea opozanților politici, dar și de impasul continuu în negocierile cu privire la programul nuclear al Iranului și invită guvernul iranian să intre în negocieri serioase referitoare la problema nucleară; regretă că vizita din ianuarie 2010 a delegației pentru relațiile cu Iran a Parlamentului European a fost anulată de autoritățile iraniene și își exprimă solidaritatea cu acei iranieni care, riscându-și viața, continuă să solicite în mod public respectarea drepturilor omului și mai multe libertăți democratice în Iran; condamnă eforturile Iranului de a bloca libertatea de informare prin obstrucționarea transmisiunilor străine și a Internetului; invită Consiliul și Comisia să aibă în vedere sancțiuni împotriva acelor membri ai administrației și ai serviciilor de securitate care sunt responsabili pentru încălcările larg răspândite ale drepturilor omului și să conceapă măsuri pentru a sprijini manifestanții la „Mișcarea verde”, aflați într-o situație dificilă, care suferă persecuții și/sau exilul;

66.

ia act de faptul că relațiile economice UE - China au cunoscut un progres constant și că au crescut în număr și în amploare contactele interpersonale; rămâne însă serios îngrijorat de lipsa de disponibilitate din partea autorităților chineze în ceea ce privește contracararea numeroaselor încălcări ale drepturilor omului și garantarea unor drepturi și libertăți fundamentale pentru populație;

67.

dorește dezvoltarea unei relații strategice între UE și China și își declară intenția de a analiza modalități posibile de consolidare a relațiilor în ceea ce privește problemele de interes reciproc care depășesc sectoarele economic și comercial;

68.

salută eforturile întreprinse atât de Taipei, cât și de Beijing pentru a îmbunătăți relațiile de ambele părți ale strâmtorii Taiwan, fapt care contribuie la o consolidare a stabilității și securității în Asia de Est, și încurajează ambele părți să intensifice în continuare dialogul, cooperarea practică și procesul de construire a încrederii; salută declarația Consiliului din 8 mai 2009, care reafirmă sprijinul său pentru participarea Taiwanului la OMS; sprijină cu fermitate participarea Taiwanului drept observator în cadrul organizațiilor și activităților internaționale relevante, precum OACI și CCONUSC, având în vedere faptul că participarea Taiwanului este importantă pentru interesele UE și cele mondiale;

69.

își reafirmă sprijinul puternic pentru consolidarea relației strategice dintre UE și India și pentru explorarea unor modalități suplimentare de consolidare a acestei relații în domenii de interes reciproc din sectorul economic, politic, de securitate și comercial;

70.

recunoaște rolul din ce în ce mai mare al ASEAN ca motor al stabilității și prosperității regionale; consideră că există un mare potențial de colaborare între Uniune și ASEAN, ambele fiind implicate în integrarea regională; ia act de faptul că este necesară o intensificare a relațiilor economice și comerciale dintre Uniune și ASEAN pentru a contribui la consolidarea relațiilor generale dintre cele două regiuni și pentru a încuraja realizarea unor noi progrese în domeniul cooperării politice și al securității, al promovării democrației și drepturilor omului, în domeniul energiei și al mediului, în domeniul socio-cultural, precum și în domeniul cooperării și dezvoltării;

71.

ia act cu satisfacție de faptul că operațiunea EUNAVFOR Atalanta contribuie în continuare cu succes la securitatea maritimă din largul coastelor Somaliei, protejând navele afretate care livrează în cadrul Programului alimentar mondial ajutoare alimentare către Somalia, navele care livrează încărcături deosebit de importante pentru operațiunea Uniunii Africane de sprijinire a păcii în Somalia și alte nave vulnerabile; salută decizia Consiliului de a prelungi mandatul operațiunii până la 12 decembrie 2010; își exprimă sprijinul pentru lansarea unei operațiuni de gestionare a crizei pentru a contribui la formarea forțelor naționale de securitate ale guvernului federal somalez de tranziție; subliniază necesitatea de a integra forțele de securitate antrenate în structurile de stat și de comandă pentru ca, în momentul reîntoarcerii, să nu se întoarcă împotriva guvernului pe care trebuie să-l protejeze;

72.

reamintește propunerile făcute în rezoluțiile sale din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global și o strategie comună pentru relațiile dintre UE și America Latină (6), reiterate ulterior în rezoluțiile din 27 aprilie 2006 (7) și 24 aprilie 2008 (8), adoptate în perspectiva summiturilor UE - America Latină de la Viena și Lima, în vederea adoptării unei Carte Euro-Latino-americane pentru pace și securitate, care, bazându-se pe Carta ONU, să permită acțiuni și inițiative comune politice, strategice și în domeniul securității; solicită Consiliului și Comisiei să ia măsuri în vederea îndeplinirii acestui obiectiv ambițios și să sprijine această propunere cu ocazia următorului summit UE - America Latină, care va avea loc la Madrid în mai 2010;

73.

consideră că negocierile privind Acordul de asociere cu țările din America Centrală precum și progresul în vederea reînnoirii negocierilor cu privire la Acordul de asociere cu Mercosur constituie subiecte prioritare; observă că au fost încheiate negocierile cu privire la Acordul multilateral cu țările din Comunitatea Țărilor Andine; se va strădui să finalizeze cu atenția cuvenită procedura de ratificare parlamentară a acestor acorduri pentru a asigura impactul pozitiv al acestora asupra tuturor aspectelor de interes reciproc;

74.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării parlamentare a NATO, Președintelui în exercițiu al OSCE, Președintelui Adunării parlamentare a OSCE, Președintelui Adunării Parlamentare a UEO, Președintelui Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/63

1.

amintește că strategia europeană de securitate (SES) și raportul privind implementarea acesteia subliniază principalele amenințări și provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană în ceea ce privește:

2.

subliniază că, prin politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea acționează în sensul soluționării provocărilor și amenințărilor identificate în cadrul SES, contribuind, astfel, la îmbunătățirea securității cetățenilor europeni;

3.

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își consolideze autonomia strategică printr-o politică externă, de securitate și apărare puternică și eficientă, pentru a menține pacea, a preveni conflictele și a proteja securitatea internațională, pentru a proteja securitatea cetățenilor săi și a celor cărora le sunt destinate misiunile PSAC, pentru a-și apăra interesele la nivel mondial și a-și afirma valorile fundamentale, aducându-și contribuția la un multilateralism eficient în sprijinul dreptului internațional și al promovării respectării drepturilor omului și a valorilor democratice în întreaga lume, în conformitate cu obiectivele enunțate la articolul 21 alineatul (2) litera (e) din TUE, cu obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, cu principiile enunțate în Actul final de la Helsinki și cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele referitoare la frontierele externe;

4.

subliniază că responsabilitatea menținerii păcii și securității în lume îi incumbă, în primul rând, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și reiterează necesitatea reformării Organizației Națiunilor Unite, pentru ca aceasta să dobândească o mai mare capacitate de exercitare a funcțiunilor sale și de soluționare efectivă a provocărilor și amenințărilor globale;

5.

recunoaște necesitatea ca Uniunea să urmărească realizarea acestor obiective prin îmbunătățirea propriei sale capacități instituționale de a răspunde la aceste provocări și prin cooperare multilaterală cu și în cadrul organizațiilor internaționale, în special al Organizației Națiunilor Unite, și regionale, în special al OSCE și al Uniunii Africane, cu respectarea Cartei Organizației Națiunilor Unite;

6.

își reafirmă susținerea pentru eforturile depuse de Uniune în scopul soluționării acestor amenințări și provocări prin elaborarea unei abordări cuprinzătoare și proactive, care să potențeze sinergic diferitele mijloace de acțiune – atât civile, cât și militare – de care dispun Uniunea și statele membre ale acesteia: prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, asistența financiară și cooperarea pentru dezvoltare, politicile sociale și ambientale, instrumentele proprii diplomației și politicii comerciale, precum și extinderea; subliniază că o astfel de coordonare a mijloacelor civile și militare conferă o reală plus-valoare activității de gestionare a crizelor desfășurate de Uniune;

7.

invită statele membre, în acest context, să-și coordoneze mai eficient strategiile și mijloacele naționale cu cele ale Uniunii, pentru asigurarea coerenței, a eficacității, a unui impact și a unei vizibilități crescute pe teren;

8.

susține, în legătură cu măsurile de combatere a terorismului, continuarea abordării bazate pe strategia UE de luptă împotriva terorismului și pe strategia UE de combatere a radicalizării și a recrutării, în special în ceea ce privește utilizarea internetului în scopuri teroriste și de radicalizare; propune stimularea dezbaterilor pe tema protecției și a promovării drepturilor omului, acordându-se o atenție deosebită victimelor;

9.

recunoaște că securitatea energetică este primordială pentru funcționarea statelor membre ale UE și, în consecință, încurajează statele membre să colaboreze îndeaproape în ceea ce privește această componentă a politicii de securitate;

10.

salută eforturile statelor membre de contracarare a amenințărilor informatice; îndeamnă Consiliul și Comisia să prezinte o analiză a provocărilor de natură informatică și măsuri care să permită un răspuns eficient și coordonat la astfel de provocări pe baza celor mai bune practici, având ca rezultat o viitoare strategie europeană în materie de securitate informatică;

11.

își reiterează recomandarea ca SES să fie supusă unei revizuiri de rutină la fiecare cinci ani, la începutul fiecărei noi legislaturi parlamentare, cu consultarea cuvenită, în prealabil, a Parlamentului European;

12.

subliniază că o Carte albă, care să permită o largă dezbatere publică, ar crește vizibilitatea PSAC și ar întări cooperarea în materie de securitate și apărare printr-o definire mai precisă a intereselor și obiectivelor de securitate și apărare ale Uniunii în raport cu mijloacele și resursele disponibile și, în consecință, ar determina creșterea eficienței și a caracterului concret al implementării SES, precum și a planificării și desfășurării operațiunilor Uniunii de gestionare a crizelor;

13.

invită Consiliul să inițieze în 2010 o amplă dezbatere cu Parlamentul European și parlamentele naționale pe tema aplicării noilor dispoziții ale tratatului de la Lisabona referitoare la PSAC, inclusiv:

14.

invită statele Uniunii Europene care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) ca, după introducerea unei clauze de asistență reciprocă, astfel cum a fost formulată la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, să anuleze Tratatul modificat de la Bruxelles din 1954, inclusiv Adunarea Parlamentară a UEO;

15.

invită Consiliul ca, după introducerea unei clauze de solidaritate în noul tratat, să redeschidă dezbaterea asupra înființării unei forțe europene de protecție civilă, printre altele pe baza raportului Barnier din mai 2006, care să pună în comun mijloacele statelor membre pentru a oferi o soluție colectivă eficientă în caz de catastrofă naturală sau provocată de om; consideră că componenta militară a PSAC ar trebui să permită și o reacție în caz de riscuri civile;

16.

subliniază, în lumina progreselor permise de Tratatul de la Lisabona în domeniul PSAC, legitimitatea și utilitatea creării unui Consiliu de apărare în cadrul Consiliului Afaceri externe, care să fie format din miniștrii apărării și prezidat de Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, și care să aibă un rol specific în accelerarea cooperării și armonizarea și integrarea capabilităților militare;

17.

consideră că Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă trebuie să acționeze imediat în direcția creșterii coerenței diferitelor politici externe ale Uniunii și că această coerență trebuie să se reflecte pe teren prin intermediul reprezentanților speciali/șefilor de delegație aflați în subordinea acesteia, investiți cu autoritatea necesară în raport cu părțile interesate și comunitatea internațională;

18.

susține înființarea unei direcții de gestionare a crizelor și planificare civilă și militară (Crisis Management and Planning Directorate - CMPD), care să aibă drept sarcină gestionarea crizelor și, la nivel strategic, planificarea operațiunilor civile și militare ale Uniunii și participarea la dezvoltarea PSAC, în special în ceea ce privește capacitățile civile și militare; regretă, cu toate acestea, întârzierile considerabile în crearea acestei noi structuri; solicită o coordonare strânsă în cadrul SEAE între, pe de o parte, CMPD și celelalte structuri PSAC, iar pe de altă parte platforma de criză și celelalte servicii competente ale Comisiei, care ar trebui să fie incluse în SEAE, în scopul consolidării unei capacități de planificare strategică coordonată, în vederea elaborării unei abordări europene cuprinzătoare;

19.

solicită Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei, Consiliului și statelor membre să surmonteze dezechilibrul dintre capacitățile de planificare civilă și militară și să asigure în cadrul misiunilor PSAC o expertiză adecvată și suficientă în materie de justiție, administrație civilă, vămi și mediere;

20.

pledează din nou în favoarea creării unui centru permanent de operațiuni al Uniunii, plasat sub autoritatea Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante, care să aibă ca misiune planificarea operațională și desfășurarea de operațiuni militare; solicită încadrarea acestui centru de operațiuni în SEAE; subliniază că actualul sistem, cu șapte state majore, determină o scădere a eficienței și a reactivității, precum și costuri considerabile, și că este necesar un interlocutor permanent în domeniul militar pentru coordonarea civilă și militară pe teren; consideră că centrul de operațiuni permanent ar putea fi, prin urmare, clasificat ca o formă de capacitate militară de planificare și desfășurare și ar putea fi situat în același loc ca și Capabilitatea civilă de planificare și conducere (Civilian Planning and Conduct Capability - CPCC), pentru a face posibile sinergiile indispensabile unei coordonări civile și militare eficiente; reiterează faptul că centrul de operațiuni UE ar facilita cooperarea cu NATO, fără a compromite autonomia decizională a ambelor organizații;

21.

insistă asupra nevoii de a crea o cooperare structurată permanentă, pe baza unor criterii cât mai integratoare, ceea ce ar trebui să permită un angajament mai puternic al statelor membre în cadrul PSAC;

22.

subliniază că progresele din sfera PESC și dezvoltarea acesteia trebuie să respecte pe deplin și să nu submineze neutralitatea și nealinierea unora dintre statele membre ale UE;

23.

insistă asupra importanței acestor reforme pentru a satisface nivelul obiectivelor fixate pentru PSAC, care a fost reconfirmat în decembrie 2008 și aprobat de către Consiliul European, precum și pentru a crește eficiența și valoarea adăugată a PSAC într-un context în care acest instrument este din ce în ce mai solicitat;

24.

salută realizările PESA/PSAC cu ocazia celei de-a zecea aniversări a acesteia și amintește că Uniunea lansează operațiuni civile și militare în cadrul PSAC cu scopul de a contracara amenințările asupra securității internaționale și europene; ia act de faptul că majoritatea acestor misiuni s-au desfășurat în domeniul gestionării civile a crizelor; felicită pe cei aproximativ 70 000 de membri ai personalului care au participat la cele 23 de misiuni și operațiuni PESA (în curs sau încheiate); îl felicită pe dl Javier Solana, până în prezent Secretar General al Consiliului/Înalt reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării PESA; invită, din nou, statele membre să definească criteriile pentru desfășurarea misiunilor din cadrul PESA și să țină seama de aspectele care fac obiectul „clauzelor restrictive” naționale;

25.

salută contribuția încununată cu succes a operațiunii navale a Uniunii Europene (EUNAVFOR Somalia - operațiunea Atalanta) la lupta împotriva pirateriei în golful Aden și în largul coastei somaleze pentru a asigura distribuirea ajutoarelor umanitare tuturor persoanelor în nevoie din acea țară; subliniază că Atalanta s-a impus ca actor central în lupta contra pirateriei, printre altele prin intermediul Centrului de securitate maritimă - Cornul Africii, salută decizia Consiliului de a prelungi operațiunea cu încă un an, până în decembrie 2010 și ia act de extinderea mandatului acesteia, care răspunde unui interes direct al Uniunii în materie de securitate (securitatea cetățenilor, securitatea furnizărilor, protecția navelor vulnerabile), precum și unei urgențe umanitare și operaționale [(însoțirea navelor trimise în cadrul Programului alimentar mondial, care transportă produse alimentare destinate populației somaleze și a navelor care transportă asistența logistică pentru misiunea de observare militară a Uniunii Africane în Somalia (AMISOM)]; apreciază, în același timp, contribuția sa la consolidarea cooperării navale în Europa și dezvoltarea în continuare a dimensiunii maritime a PSAC; salută, de asemenea, participarea țărilor terțe (Norvegia, Croația și Muntenegru) la această operațiune și buna cooperare cu celelalte forțe navale prezente în regiune, în special în cadrul procesului SHADE (Shared Awareness and Deconfliction); regretă, totodată, dificultățile persistente în ceea ce privește judecarea persoanelor suspectate de piraterie și tâlhărie cu mână armată capturate în teatrul de operațiuni, care subminează credibilitatea eforturilor internaționale de combatere a pirateriei;

26.

subliniază necesitatea de a trata cauzele fenomenului pirateriei, care își are originea în instabilitatea și sărăcia predominante în Somalia, și consideră, de aceea, că Uniunea ar trebui să sprijine Guvernul federal de tranziție (GFT) prin măsuri menite să reinstaureze securitatea, stabilitatea politică, statul de drept și să favorizeze dezvoltarea sustenabilă, în parteneriat cu Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite și să dezvolte o strategie comună, în vederea inițierii unui proces regional de pace;

27.

cere ca UE să abordeze problema Somaliei ținând seama de faptul numai un exercițiu de edificare a statului pe scară largă și pe termen îndelungat, care să depășească, și ca nivel și ca întindere, constituirea forțelor de securitate ale GFT, va contribui în mod sustenabil la pacea și securitatea din această țară; în consecință, solicită Consiliului și Comisiei să propună pentru Somalia o strategie UE globală comună ambițioasă;

28.

subliniază în mod special necesitatea de a acționa urgent în sprijinul GFT, pentru a-l ajuta să-și extindă controlul asupra teritoriului somalez; salută, în acest scop, faptul că Consiliul a fost de acord, la 25 ianuarie 2010, cu constituirea unei misiuni militare PSAC (misiunea de pregătire a UE, EUTM Somalia), pentru a contribui la pregătirea forțelor de securitate somaleze în Uganda, în strânsă coordonare cu partenerii UE, incluzând GFT, Uganda, Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite și Statele Unite; invită Înalta Reprezentantă să informeze și să se consulte cu Parlamentul European în acest sens;

29.

subliniază, de asemenea, importanța consolidării capacităților de supraveghere maritimă în regiune, în special prin formarea și coordonarea în rețea a pazei de coastă a țărilor din regiune, și consideră că Uniunea trebuie să participe la aceste eforturi, susținând Codul de conduită de la Djibouti și planul de aplicare a acestuia dezvoltat de organizația Maritimă Internațională, asupra cărora s-a ajuns la un acord între statele din regiune (centrul de schimb de informații din Yemen și centrul de antrenament al personalului de navigare din Djibouti);

30.

referitor la situația din Yemen, reamintește rezoluția sa din 10 februarie 2010 și invită Comisia și Consiliul, împreună cu partenerii internaționali, inclusiv vecinii Yemenului, să sprijine guvernul prin intermediul unei abordări cuprinzătoare care să includă reforma sectorului de securitate, lupta împotriva terorismului, precum și dialogul politic, asistența umanitară și economică și educația.

31.

reamintește importanța stabilizării situației în materie de securitate și a celei politice în Afganistan și în Pakistan pentru contracararea amenințărilor la adresa securității europenilor (terorism, trafic de droguri, proliferarea armelor de distrugere în masă) și, în acest sens, salută planul de acțiune al Uniunii pentru Afganistan și Pakistan, adoptat la 27 octombrie 2009 de către Consiliu; reiterează necesitatea unei abordări cuprinzătoare a acestor chestiuni, asociind mai strâns securitatea cu dezvoltarea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, precum și cu aspectele legate de gen; invită, în consecință, Consiliul și Comisia să se îndrepte cu pași mai concreți în această direcție, inclusiv prin mărirea contribuției UE și printr-o mai bună integrare a acțiunilor sale, ale statelor membre și ale comunității internaționale;

32.

consideră că întărirea capacităților instituționale și administrative ale statului afgan, în special a sistemului judiciar și a organelor de instituire a ordinii de drept - în afară de poliție - trebuie să constituie o prioritate a punerii în practică a unei noi strategii europene;

33.

îndeamnă Consiliul și Comisia să crească în mod semnificativ resursele destinate misiunilor civile în Afganistan, pentru a face ca prioritatea civilă a UE să fie credibilă și mai vizibilă în ochii afganilor și ai partenerilor internaționali; subliniază necesitatea constituirii unei poliții civile eficace și de încredere pentru instaurarea statului de drept în Afganistan și felicită misiunea EUPOL Afganistan pentru activitatea depusă; solicită Consiliului să remedieze de urgență actuala insuficiență de personal din cadrul misiunii EUPOL și să asigure misiunii locuințe suplimentare și sprijin logistic adecvat pentru a facilita desfășurarea acesteia în provincii; face apel la NATO în vederea unei colaborări mai strânse cu această misiune și a coordonării acțiunilor sale în domeniul poliției cu cele ale EUPOL, sub egida Comitetului internațional de coordonare a poliției (IPCB);

34.

susține propunerea Consiliului de a examina posibilitatea unei misiuni de asistență în Pakistan pentru reforme în domeniul securității și construirea unei capacități de combatere a terorismului, care să ajute această țară să definească o strategie antiterorism, incluzând totodată și un dialog asupra statului de drept și a drepturilor omului;

35.

salută desfășurarea reușită a misiunii EULEX Kosovo pe întreg teritoriul acestuia și insistă asupra importanței tuturor misiunilor (poliție, justiție, vamă) pentru continuarea fără obstacole a operațiunilor pe tot teritoriul Kosovo, inclusiv în nord;

36.

salută, în această privință, semnarea acordului de cooperare polițienească dintre EULEX Kosovo și Serbia și amintește natura strict tehnică a acestui protocol, menit să favorizeze lupta împotriva criminalității organizate;

37.

condamnă toate acțiunile ostile împotriva EULEX Kosovo, a cărui misiune este să acționeze, împreună cu autoritățile din Kosovo, în vederea instituirii și consolidării statului de drept, și aceasta în favoarea tuturor comunităților din Kosovo;

38.

solicită Consiliului să ia în considerare o posibilă desfășurare a unei operațiuni militare a PCSA pentru a prelua rolul KFOR;

39.

în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, constată că, în pofida dificultăților politice încă prezente, situația securității rămâne relativ calmă și stabilă, și subliniază contribuția operațiunii militare a Uniunii (EUFOR Althea) în domeniu; susține decizia Consiliului de a reorienta activitățile Misiunii de Poliție a Uniunii Europene (EUPOL) către combaterea criminalității organizate și a corupției și subliniază necesitatea unei abordări globale a sectorului statului de drept (poliție – justiție – închisori); încurajează Consiliul să ia rapid o decizie în favoarea evoluției operațiunii militare EUFOR Althea, concentrate asupra formării forțelor armate bosniace; regretă lipsa unei decizii politice concertate asupra dispozitivului internațional în Bosnia și Herțegovina, ceea ce a determinat retragerea unilaterală a unor state participante la această forță și a riscat o scădere a credibilității și coerenței acțiunii europene în Bosnia și Herțegovina; reamintește Consiliului să mențină posibilitatea aderării la UE, astfel cum s-a stabilit la Salonic în 2003;

40.

reamintește rolul hotărâtor pe care îl poate avea Uniunea în evitarea unei escaladări a conflictului între Georgia și Rusia, inter alia prin trimiterea rapidă a unei misiuni de observare care să monitorizeze punerea în aplicare a acordurilor din 12 august și 8 septembrie 2008; regretă că Federația Rusă nu și-a îndeplinit până în prezent angajamentele asumate în legătură cu aceste acorduri,; subliniază că rolul misiunii de observare a Uniunii în Georgia este și mai important după retragerea misiunilor OSCE și Organizației Națiunilor Unite;

41.

susține prelungirea cu un an a misiunii și solicită consolidarea capacității sale de observare, inclusiv a echipamentelor tehnice; consideră că este regretabil faptul că personalul misiunii a fost împiedicat de forțele ruse și cele locale să viziteze regiunile separatiste Oseția de Sud și Abhazia;

42.

consideră că Uniunea trebuie să-și intensifice acțiunile în teritoriile palestiniene; salută munca depusă de misiunea de poliție EUPOL COPPS și invită Consiliul să ia în considerare consolidarea acestei misiuni și să propună o nouă modalitate de menținere și eficientizare a misiunii de asistență la postul de frontieră Rafah (EUBAM Rafah) și de atenuare a crizei umanitare dramatice din Fâșia Gaza;

43.

în privința misiunii EUJUST LEX în Irak, susține efectuarea progresivă a unor activități pe teritoriul irakian, în funcție de situația în materie de securitate de la fața locului;

44.

recunoaște necesitatea implicării Uniunii în reforma sectorului de securitate din unele țări africane precum Republica Democratică Congo și Guineea-Bissau și invită Consiliul să își bazeze acțiunile pe o abordare globală a reformei sectorului de securitate (RSS) și să evalueze în mod regulat eficiența și impactul acestor misiuni;

45.

subliniază, în ceea ce privește situația din Haiti, importanța coordonării măsurilor europene de sprijin; salută, în acest context, contribuția colectivă a UE de cel puțin 300 de membri ai personalului de poliție pentru consolidarea temporară a capacității polițienești a misiunii de stabilizare a ONU în Haiti (MINUSTAH), precum și decizia Consiliului de a înființa o celulă la Bruxelles (EUCO Haiti) de coordonare a contribuțiilor în active militare și de securitate ale statelor membre, pentru a satisface necesitățile identificate de ONU, suplimentând, prin aceasta, Centrul de monitorizare și informare (MIC); regretă, cu toate acestea, lipsa de coordonare de pe teren, în Haiti, dintre statele membre și Uniunea Europeană; Invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să conducă eforturile europene în această zonă;

46.

subliniază importanța proceselor prin care s-au tras învățăminte asupra operațiunilor UE și solicită Consiliului să ia în considerare un mecanism care să-i permită asocierea la aceste procese; dorește, în acest sens, să fie informat cu privire la primul raport anual referitor la eforturile de a identifica învățămintele trase din misiunile civile și a acționa în consecință; îndeamnă Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să inițieze un audit integral și transparent al misiunilor PESA/PSAC din trecut și din prezent, în vederea identificării punctelor lor tari și slabe;

47.

salută tranziția reușită a operațiunii UE în Ciad și în Republica Centrafricană (operațiunea EUFOR Ciad/RCA) către misiunea Organizației Națiunilor Unite în aceste două țări (MINURCAT) și dorește să fie informat cu privire la procesul actual prin care se trag învățăminte, în special în ceea ce privește modul în care pot fi evitate, în cadrul misiunilor viitoare, deficiențele și problemele actuale legate de cooperarea practică cu Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană;

48.

subliniază că planificarea și desfășurarea exercițiilor UE din cadrul PSAC, ca parte a unei politici mai ambițioase a UE în materie de exerciții, incluzând posibilitatea ca UE să desfășoare exerciții reale (LIVEX), ar contribui în mare măsură la o coordonare mai eficace a capacităților statelor membre, promovând un nivel mai ridicat de interoperabilitate și schimb de experiență;

49.

reamintește importanța soluționării sistematice a aspectelor legate de drepturile omului și de gen în toate fazele operațiunilor PSAC, atât în cursul celor de planificare, cât și în cursul celor de implementare; solicită să se ia în considerare Rezoluțiile 1325 (2000) și 1889 (2009) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea atât în cadrul formării personalului, cât și în timpul operațiunilor, precum și asigurarea unui număr mai mare de femei în personalul trimis să participe la operațiuni; recomandă consolidarea formării personalului în domeniul drepturilor omului, precum și a cunoștințelor acestora cu privire la societatea civilă;

50.

salută Rezoluția 1887 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU și sprijină pe deplin apelurile sale privind încetarea proliferării armelor nucleare și eforturile susținute în vederea dezarmării, sub un control internațional strict și eficient; invită statele membre să formuleze o poziție comună puternică pentru Conferința de revizuire din 2010 a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) și reamintește recomandarea sa adresată Consiliului la 24 aprilie 2009 privind neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8), subliniind necesitatea de a continua consolidarea celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea civilă a energiei nucleare; solicită, de asemenea, ratificarea și intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT);

51.

subliniază importanța dezvoltării unui sistem internațional de furnizare sigură și garantată a combustibilului nuclear (și anume o bancă internațională de combustibil nuclear sub controlul AIEA) și mecanisme pentru o mai bună punere în aplicare a așa-numitei clauze privind ADM, care face parte din acordurile de cooperare ale UE cu țările terțe;

52.

salută declarațiile și obiectivele prezentate de noua administrație americană și angajamentul acesteia în vederea progresului dezarmării nucleare și solicită o cooperare strânsă UE-SUA pentru promovarea neproliferării armelor nucleare; invită cele două puteri nucleare europene să își exprime sprijinul explicit pentru acest angajament și să propună noi măsuri pentru îndeplinirea sa; salută, în același timp, angajamentul Federației Ruse și al Statelor Unite ale Americii de a continua negocierile pentru încheierea unui nou acord global, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Tratatul privind reducerea și limitarea armelor strategice ofensive (START I), care a expirat în decembrie 2009; așteaptă cu nerăbdare obținerea, cât mai curând posibil, a unor rezultate tangibile în acest sens;

53.

ia act de acordul coaliției germane din 24 octombrie 2009 privind retragerea armelor nucleare americane din Germania în contextul sprijinului acordat de aceasta politicii președintelui Obama pentru o lume fără arme nucleare, al oportunității unor etape intermediare pentru atingerea acestui obiectiv și al necesității introducerii unei noi dinamici în controlul asupra armelor și în dezarmare în cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2010; încurajează alte state membre pe teritoriul cărora se află arme nucleare americane, să își asume un angajament similar clar; salută, în acest sens, scrisoarea din 26 februarie 2010 adresată Secretarului general al NATO de miniștrii de externe ai Germaniei, Țărilor de Jos, Belgiei, Luxemburgului și Norvegiei prin care solicitau o discuție cuprinzătoare privind modalitățile de a realiza progrese pe calea îndeplinirii obiectivului politic global al unei lumi fără arme nucleare;

54.

își reafirmă îngrijorarea cu privire la situația din Iran și Coreea de Nord, amintind angajamentul Uniunii de a utiliza toate instrumentele de care dispune pentru a preveni, descuraja, opri și, în măsura în care este posibil, elimina programele de proliferare care stârnesc îngrijorare la nivel mondial; reamintește, cu toate acestea, că dezarmarea angajată de unele state nu are legătură directă cu voința altor state de a opri sau a continua programele lor de proliferare, ceea ce trebuie să determine o politică fermă față de statele sau organizațiile gata să se angajeze sau deja angajate în procesul de proliferare a armelor de distrugere în masă; subliniază că este important ca toate statele membre să acționeze în consecință, în conformitate cu abordarea Uniunii cu privire la această chestiune;

55.

subliniază, în legătură cu dezarmarea convențională, că ar trebui să se acorde o atenție deosebită realizării de progrese în cadrul discuțiilor referitoare la un tratat internațional de reglementare a comerțului cu arme;

56.

reafirmă sprijinul său deplin pentru dezarmarea la scară mai largă și o interzicere totală a armelor, cum ar fi armele chimice și biologice, minele antipersonal, munițiile cu dispersie și pe bază de uraniu sărăcit, care cauzează multă suferință în rândul civililor; solicită, prin urmare, eforturi multilaterale sporite pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Convenției privind armele chimice (CWC), a Convenției privind interzicerea armelor biologice și cu toxine (BTWC), a Convenției privind munițiile cu dispersie (CCM), a Convenției privind minele antipersonal (APMC) și evoluția ulterioară a regimului internațional împotriva proliferării armelor de distrugere în masă; salută, în acest sens, angajamentele asumate de toate statele membre ale UE prin adoptarea poziției comune a UE privind exporturile de arme, precum și dispoziția din articolul 28b alineatul (1) din Tratatul de la Lisabona, prin care sunt încredințate Uniunii operațiunile comune în materie de dezarmare;

57.

reamintește că, pentru a răspunde exigențelor operaționale crescânde și a profesionaliza gestionarea crizelor, Uniunea trebuie să-și dezvolte capabilitățile civile și militare; invită Consiliul, în această privință, să definească un nou obiectiv global, care ar putea fi civil-militar și care ar trebui orientat, înainte de toate, către edificarea eficientă a capacităților;

58.

subliniază necesitatea de a urmări realizarea de sinergii între capacitățile civile și militare și de a identifica domenii în care statele membre își pot pune în comun eforturile și capacitățile la nivel european într-un climat economic dificil, lucru care este crucial pentru depășirea efectelor combinate ale costurilor crescânde ale echipamentelor de apărare și limitele existente cu privire la cheltuielile pentru apărare, profitând de posibilitatea oferită de înființarea SEAE, care ar trebui să aibă o singură unitate de supraveghere a dezvoltării capacităților civile și militare;

59.

își reiterează sprijinul pentru obiectivele ambițioase de consolidare a capacităților civile și militare definite la Consiliul European din decembrie 2008; solicită Consiliului să progreseze în realizarea proiectelor propuse în acest cadru, chiar și în condițiile actualei crize economice; invită Consiliul să-l informeze cu regularitate asupra eforturilor depuse de statele membre pentru atingerea acestor obiective;

60.

subliniază că au fost identificate numeroase obstacole în calea desfășurării rapide a misiunilor civile; face apel la statele membre să-și mobilizeze ministerele de justiție și de interne pentru ca acestea să-și asume responsabilitățile în acest domeniu; susține, în această privință, eforturile Consiliului de a facilita detașarea și desfășurarea de personal civil calificat, format în mod corespunzător, cu păstrarea unui echilibru între numărul de bărbați și de femei (prin adoptarea strategiilor naționale și a standardelor comune, ameliorarea procesului de generare a forțelor și de formare înaintea desfășurării, revizuirea conceptului de echipă de intervenție civilă - CRT), precum și punerea rapidă la dispoziție a echipamentelor pentru noile misiuni civile (întocmirea de contracte-cadru și un proiect de depozitare permanentă a echipamentelor); salută, în această privință, decizia de a înființa cu titlu provizoriu un depozit de echipamente în cadrul Misiunii de poliție a Uniunii în Bosnia și Herțegovina;

61.

subliniază necesitatea ca misiunile civile să dispună de instrumente de comunicare integrate, securizate și compatibile cu sistemele de comunicare militare;

62.

invită Consiliul să confere SEAE o structură permanentă care să concentreze funcțiile de susținere comune misiunilor civile și operațiunilor militare (proceduri de recrutare și de acordare a contractelor), pentru ca acestea să se poată concentra pe misiunea lor principală;

63.

insistă asupra nevoii de coordonare strânsă între misiunile civile PSAC și celelalte instrumente ale Uniunii, în scopul raționalizării utilizării acestor resurse; invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să își coordoneze activitățile cu Comisia pentru a planifica, împreună cu SEAE, acțiunile desfășurate în domenii similare; solicită, în special în privința combaterii crimei organizate, un schimb continuu de informații între misiunile civile ale PSAC și actorii responsabili de cooperarea polițienească și judiciară intraeuropeană, inclusiv Europol;

64.

ia act de faptul că grupurile tactice de luptă, în ciuda investițiilor semnificative pe care le implică, nu au fost până acum utilizate, în parte din rațiuni politice, dar și din cauza faptului că desfășurarea acestora trebuie să îndeplinească niște condiții foarte stricte; susține utilizarea mai eficace și mai flexibilă a grupurilor tactice de luptă, pentru ca acestea să poată fi folosite și ca forțe de rezervă sau ca înlocuitor parțial în cazul în care procesul de generare a forțelor este sub așteptări, cu condiția să se ia în mod adecvat în considerare dorințele țărilor care au format împreună grupurile respective; solicită prelungirea acordului provizoriu referitor la cheltuielile aferente desfășurării strategice a grupurilor tactice de luptă, precum și extinderea cheltuielilor comune pentru utilizarea acestora; invită Consiliul să le desfășoare în cadrul exercițiilor militare de amploare reală; salută activitățile efectuate la inițiativa Președinției suedeze în ceea ce privește utilizarea flexibilă a grupurilor tactice de luptă și, avându-le în vedere, invită statele membre să aplice recomandările adoptate;

65.

salută progresele realizate în domeniul capabilităților militare și civile și solicită realizarea unor progrese rapide în ceea ce privește: