În cazul majorității actelor legislative ale UE, Consiliul Uniunii Europene decide prin majoritate calificată, aceasta fiind regula implicită de vot în conformitate cu articolul 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Cu toate acestea, în unele domenii ale legislației UE, Consiliul acționează în unanimitate, iar deciziile procedurale sunt adoptate prin majoritate simplă (în cadrul căreia 14 dintre cele 27 de state membre ale UE sunt în favoarea adoptării).
Până la , statele membre cu cea mai mare populație aveau 27-29 de voturi, țările de dimensiune medie aveau între șapte și 14 voturi, iar țările mici aveau trei sau patru voturi. Pentru adoptarea unei decizii era nevoie de 260 de voturi din 352.
Regulile privind stabilirea majorității calificate s-au schimbat la (articolul 16 din TUE). Atunci când Consiliul acționează în privința unei propuneri din partea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al UE, se atinge majoritatea calificată dacă:
Aceasta este cunoscută ca fiind regula dublei majorități. O minoritate de blocare trebuie să includă cel puțin patru state membre.
Atunci când Consiliul nu acționează în privința unei propuneri din partea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant, se atinge o majoritate calificată dacă:
Până la , statele membre au mai avut posibilitatea să solicite adoptarea unui act în conformitate cu regula anterioară privind votul cu majoritate calificată. În plus, acestea pot să solicite aplicarea „compromisului de la Ioannina II” (a se vedea Declarația nr. 7 anexată la Tratatul de la Lisabona). Acesta permite unui grup de țări să se opună unui act chiar dacă grupul nu este suficient de mare pentru a constitui o minoritate de blocare.