Convenția internațională din 1982 privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere

ASPECTE-CHEIE

Părțile la convenție se angajează să eficientizeze procedurile administrative la frontiere și să reducă numărul și durata controalelor efectuate de autoritățile vamale. Acest angajament ar trebui să se reflecte în:

• cooperarea și coordonarea între serviciile vamale și alte servicii de monitorizare a mărfurilor;
• furnizarea de personal calificat cu echipamentul necesar la locul unde urmează să se desfășoare controlul; instrucțiuni oficiale pentru ofițeri pentru a acționa în conformitate cu acordurile internaționale;
• cooperarea cu organismele internaționale competente, în vederea facilitării unor noi acorduri multilaterale sau bilaterale;
• aranjamentele pentru controlul comun al mărfurilor și documentelor de către țările vecine care au o frontieră; programul de deschidere al posturilor de frontieră, categoriile de mărfuri, modurile de transport și procedurile de tranzit vamal internațional ar trebui să corespundă;
• schimbul de informații necesare pentru ca aceste controale să fie eficiente;
• documente aliniate la formularul-cadru al Organizației Națiunilor Unite.

Părțile la convenție sunt de acord că:

• mărfurile aflate în tranzit vor primi un tratament simplu și rapid atunci când sunt transportate în condiții care să asigure o siguranță adecvată. Dacă există o amenințare la adresa siguranței publice¹, cu toate acestea, ele pot efectua controale;
• prin extinderea orelor și a competențelor posturilor vamale existente, acestea facilitează vămuirea mărfurilor care fac obiectul unui regim de tranzit vamal internațional.

Mărfurile sunt supuse controalelor vamale descrise în anexa 1. Aceste controale vizează asigurarea conformității cu legile și reglementările în vigoare la frontiere. Alte tipuri de controale pot fi efectuate, de asemenea, la puncte din interiorul țării.

Serviciile vamale sunt responsabile de organizarea cooperării și a coordonării cu alte servicii de control al mărfurilor pentru a accelera trecerea mărfurilor.

Informații privind aceste controale se găsesc în anexele enumerate mai jos:

• inspecții medico-sanitare efectuate pentru protecția vieții și sănătății persoanelor (Anexa II);
• inspecții veterinare aplicate animalelor sau produselor animaliere și condițiilor lor de transport (Anexa III);
• inspecțiile fitosanitare menite să prevină răspândirea și introducerea peste frontierele naționale a dăunătorilor de plante și produse vegetale (Anexa IV);
• controlul conformității bunurilor cu legile și reglementările naționale și internaționale (Anexa V);
• controlul calității mărfurilor pentru a se asigura că acestea corespund definițiilor minime internaționale sau naționale privind calitatea (Anexa VI);
• Regulamentul de procedură al Comitetului de administrație pentru Convenția de armonizare privind procedura de modificare a convenției (Anexa VII);
• facilitarea procedurilor de trecere a frontierei pentru transportul rutier internațional, inclusiv prin acordarea de vize șoferilor profesioniști, accelerarea procedurilor de trecere a frontierei pentru mărfuri, în special pentru expedierile urgente, cum ar fi animalele vii și mărfurile perisabile și controlul tehnic al vehiculelor rutiere (introduse prin Decizia 2009/161/CE a Consiliului) (Anexa VIII).

Interdicțiile sau restricțiile privind importul, exportul sau tranzitul rămân aplicabile atunci când sunt impuse din motive de siguranță publică. Măsurile de urgență pot fi introduse, de asemenea, dacă este necesar.

Convenția nu exclude dreptul organizațiilor regionale de integrare economică (cum ar fi UE) de a-și aplica propria legislație la frontierele lor interne. Aceasta permite menținerea preferințelor și a facilităților financiare, cu condiția să nu reducă în niciun fel facilitățile care decurg din această convenție.

Litigiile dintre părți trebuie soluționate prin negociere sau prin recurs voluntar la arbitraj.