Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Acesta stabilește standarde minime comune pentru dreptul la informare în cadrul procedurilor penale în întreaga Uniune Europeană (UE).

ASPECTE-CHEIE

Modalitatea de aplicare

Directiva se aplică:

• din momentul în care o persoană este informată de către autorităţile competente ale unui Stat membru al UE cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată de săvârşirea unei infracţiuni;
• până în momentul finalizării procedurilor penale, inclusiv, dacă este cazul, până la pronunţarea sentinţei şi soluţionarea oricărei căi de atac.

Drepturi procedurale

• Statele membre trebuie să se asigure că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la următoarele drepturi procedurale:
  • dreptul de a fi asistat de un avocat;
  • orice drept la consiliere juridică gratuită şi condiţiile pentru obţinerea unei astfel de consilieri;
  • dreptul de a fi informat cu privire la acuzare, şi anume cu privire la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate sau acuzate;
  • dreptul la interpretare şi traducere;
  • dreptul de a păstra tăcerea.
• Toate informaţiile menţionate trebuie furnizate oral sau în scris, într-un limbaj simplu şi accesibil, ţinând seama de orice nevoie specială a persoanelor vulnerabile.

Nota privind drepturile

• Persoanelor suspectate sau acuzate care sunt arestate sau reţinute trebuie să li se furnizeze o notă scrisă privind drepturile, e care o pot citi şi li se va permite să păstreze această notă pe toată perioada în care sunt private de libertate.
• Pe lângă informaţiile privind drepturile procedurale menţionate anterior, nota privind drepturile trebuie să cuprindă informaţii cu privire la următoarele drepturi, astfel cum se aplică ele în conformitate cu dreptul intern:
  • dreptul de acces la materialele cauzei;
  • dreptul de a informa autorităţile consulare şi o persoană;
  • dreptul de acces la asistenţă medicală de urgenţă;
  • numărul maxim de ore sau de zile pentru care persoana suspectată sau acuzată poate fi privată de libertate înainte de a fi adusă în faţa unei autorităţi judiciare;
  • orice posibilitate de a contesta legalitatea arestării, de a obţine o revizuire a detenţiei sau de a solicita eliberarea provizorie.
• Nota privind drepturile trebuie să fie redactată într-un limbaj simplu şi accesibil şi să fie oferită persoanelor suspectate sau acuzate într-o limbă pe care o înţeleg. În situaţiile în care nota privind drepturile nu este disponibilă în limba corespunzătoare, persoanele suspectate sau acuzate trebuie informate pe cale verbală, într-o limbă pe care o înţeleg, cu privire la drepturile de care beneficiază. Ulterior, persoanele respective trebuie să primească cât mai repede posibil o notă privind drepturile într-o limbă pe care o înţeleg.
• Persoanele care sunt arestate în scopul executării unui mandat de arestare european, introdus prin Decizia-cadru 2002/584/JAI (a se vedea sinteza), trebuie să primească imediat o notă privind drepturile care să conțină informații privind drepturile în conformitate cu legislația națională a Statului membru în cauză.

Dreptul la informare cu privire la acuzare

• Statele membre trebuie să se asigure că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate sau acuzate şi cu privire la motivele arestării sau detenţiei.
• Cel mai târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, trebuie să li se ofere informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate.
• Statele membre trebuie să se asigure că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la orice modificare a informaţiilor oferite.

Dreptul de acces la materialele cauzei

Atunci când o persoană este arestată şi reţinută în cadrul procedurilor penale, toate documentele referitoare la cauza specifică, aflate în posesia autorităţilor competente şi care sunt esenţiale pentru a contesta legalitatea arestării sau a detenției, trebuie să fie puse la dispoziţia persoanelor arestate sau a avocaţilor acestora.

Persoanelor suspectate sau acuzate trebuie să aibă acces la toate probele materiale aflate în posesia autorităților competente sau a avocaților acestora, în timp util, pentru a permite exercitarea efectivă a drepturilor în materie de apărare și cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanță.

Dreptul de acces la materialele cauzei trebuie să fie gratuit.

Căi de atac

Statele membre trebuie să se asigure că persoanele suspectate sau acuzate sau avocaţii acestora au dreptul să conteste orice incapacitate sau refuz al autorităţilor competente de a furniza informaţii în conformitate cu directiva.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva a intrat în vigoare la 21 iunie 2012 și a trebuit să devină lege în statele membre până la 2 iunie 2014.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Drepturile victimelor criminalității în cadrul procedurilor penale (portalul e-Justiție).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, pp. 1-10)

DOCUMENTE CONEXE

Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, pp. 1-20)

Modificările succesive aduse Deciziei-cadru 2002/584/JAI au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 03.06.2021