Sistemul generalizat de preferințe (SGP)

Creat pentru prima dată în 1971, SGP al UE este un sistem care permite țărilor în curs de dezvoltare vulnerabile să plătească tarife mai mici la exporturile lor către UE. Normele SGP au fost revizuite în 2012 în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012.

SGP își propune să contribuie la stimularea economiilor țărilor în cauză, reducând sărăcia și creând locuri de muncă. În acest fel, aceste țări se pot integra mai bine în economia globală prin exportul produselor lor în UE.

Bazat pe valori și principii internaționale, inclusiv cele referitoare la drepturile lucrătorilor și drepturile omului, SGP cuprinde:

• SGP standard – tarifele pentru bunurile importate dintr-o țară în curs de dezvoltare sunt reduse sau suspendate. Cu toate acestea, acest lucru nu se aplică în cazul în care o țară a fost clasificată de Banca Mondială drept țară cu venituri medii-superioare sau cu venituri mari timp de 3 ani consecutiv, imediat înainte de actualizarea listei țărilor beneficiare de către UE;
• SGP+ (un regim de încurajare) – tarife și mai reduse pentru țările care ratifică și pun în aplicare 27 de convenții internaționale specifice referitoare la drepturile omului și drepturile lucrătorilor, mediu și buna guvernanță;
• Totul în afară de arme (EBA) pentru țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) – importuri complete de tarife și fără cote pentru toate bunurile provenite din țările definite de ONU ca fiind cel mai puțin dezvoltate, cu excepția armelor.

UE poate suspenda temporar reducerile de tarife în cazul în care, de exemplu, o țară în curs de dezvoltare încalcă convențiile privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor, se angajează în practici comerciale neloiale sau nu respectă controalele vamale (de exemplu, permite exportul sau tranzitul de droguri ilegale).