Regulamentul (UE) 2018/1805 își propune să faciliteze recuperarea transfrontalieră a bunurilor infracțiunilor și să conducă la indisponibilizarea și confiscarea mai eficientă a fondurilor provenite din proveniență ilicită în UE.
Rezolvarea problemelor legate de punerea în aplicare a instrumentelor juridice existente prin stabilirea unui regulament unic – care să acopere atât ordinele de indisponibilizare1 cât și ordinele de confiscare2 emise de o altă țară a UE în cadrul procedurilor în materie penală.
Caracteristici
Regulamentul are următoarele caracteristici-cheie:
Rezolvarea problemelor legate de punerea în aplicare a instrumentelor juridice existente prin stabilirea unui regulament unic – care să acopere atât ordinele de indisponibilizare, cât și ordinele de confiscare – care sunt direct aplicabile în UE.
Principiul general al recunoașterii reciproce, în sensul că toate deciziile judiciare în materie penală luate într-o țară a UE vor fi, în mod normal, recunoscute și executate direct de o altă țară a UE. Există doar un număr limitat de motive pentru nerecunoaștere și neexecutare.
Certificate și proceduri standard pentru a permite acțiuni mai rapide și mai eficiente de indisponibilizare și confiscare.
Un termen de 45 de zile pentru recunoașterea ordinului de confiscare și, în cazuri urgente, un termen de 48 de ore pentru recunoaștere și 48 de ore pentru executarea ordinelor de indisponibilizare. Limitele pot fi amânate în condiții stricte.
Dispoziții care să garanteze că drepturile victimelor la compensații și restituții trebuie respectate în cazurile transfrontaliere.
DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?
Se aplică de la .
CONTEXT
Regulamentul completează legislația deja existentă privind cooperarea polițienească și judiciară în materie penală în cadrul UE, printre care:
Ordin de indisponibilizare. O hotărâre emisă sau validată de o autoritate emitentă pentru a preveni distrugerea, transformarea, îndepărtarea, transferul sau înstrăinarea unui bun în vederea confiscării acestuia.
Ordin de confiscare. O pedeapsă sau o măsură finală, dispusă de o instanță în cadrul unei proceduri inițiate ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, având ca rezultat privarea definitivă a unei persoane fizice sau juridice de bunul respectiv.
DOCUMENTUL PRINCIPAL
Regulamentul (UE) 2018/1805 al Parlamentului European și al Consiliului din privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare (JO L 303, , pp. 1-38).
DOCUMENTE CONEXE
Regulamentul (UE) 2023/2844 al Parlamentului European și al Consiliului din privind digitalizarea cooperării judiciare și a accesului la justiție în cadrul procedurilor transfrontaliere în materie civilă, comercială și penală și de modificare a anumitor acte din domeniul cooperării judiciare (JO L, 2023/2844, ).
Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, , pp. 1-8).
Modificările succesive aduse Directivei (UE) 2016/1919 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (JO L 132, , pp. 1-20).
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică [COM(2016) 230 final, ].
Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO L 65, , pp. 1-11).
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind Planul de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului [COM(2016) 50 final, ].
Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, , pp. 39-50).
Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, , pp. 1-12).
Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, , pp. 1-10).
Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, , pp. 1-7).
Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (JO L 328, , pp. 59-78).
Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, , pp. 45-55).