Abordarea problemelor instituțiilor financiare aflate în dificultate

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2014/59/UE – de instituire a unor norme pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Directiva stabilește noi norme care se referă la instituții financiare aflate în dificultate, deoarece multe state membre ale Uniunii Europene (UE) au trebuit să injecteze bani publici în sistemele lor bancare pentru a salva băncile ca urmare a efectelor crizei financiare din 2008.
• Directiva urmărește evitarea, în cazurile viitoare de intrare în dificultate a băncilor, a acțiunilor de salvare care presupun utilizarea banilor contribuabililor.
• Aceasta instituie norme comune ale UE pentru recuperarea și restructurarea băncilor în curs de a intra în dificultate.

ASPECTE-CHEIE

Bănci aflate în dificultate – prevenție

• Fiecare bancă trebuie să pregătească un plan de redresare și să îl înainteze autorității sale naționale competente.
• Autoritatea națională de soluționare trebuie, de asemenea, să elaboreze un plan de rezoluție în cazul în care procesul de redresare nu este eficient și este nevoie de o restructurare (rezoluție).
• Ambele planuri stabilesc acțiunea care se va întreprinde în cazul în care o bancă se confruntă cu probleme în urma cărora ar intra în dificultate.

Bănci aflate într-o situație financiară dificilă – intervenție timpurie

Atunci când o bancă se află într-o situație financiară dificilă, autoritatea națională responsabilă are competența de a interveni, de exemplu, prin numirea unui administrator temporar al băncii.

Bănci în curs de a intra în dificultate – restructurare (rezoluție)

• În cazul în care situația băncii continuă să se înrăutățească, autoritatea națională de soluționare dispune de o varietate de competențe pentru reducerea la minimum a costului suportat de către contribuabili ca urmare a intrării în dificultate. Cea mai importantă competență este de a impune ca sectorul privat să fie primul care suportă costurile.
• Acest mecanism de recapitalizare internă, care marchează o schimbare de direcție față de instrumentul public de salvare, a intrat în vigoare cel târziu în ianuarie 2016. Statele membre au putut decide să încorporeze instrumentul de recapitalizare internă în sistemele lor juridice înainte de data respectivă.
• În cazul în care o bancă intră în colaps, acționarii sunt primii care acoperă costurile de restructurare. Apoi li se solicită creditorilor să contribuie, iar deponenții care nu beneficiază de garantare (care dețin depozite de peste 100 000 EUR) intervin ultimii. Directiva de modificare (UE) 2017/2399 armonizează normele privind ierarhia creditorilor băncilor prin crearea unei noi categorii de datorii cu rang prioritar „neprivilegiate” care, în caz de insolvență, are un rang superior instrumentelor de fonduri proprii și pasivelor subordonate, dar inferior altor pasive cu rang prioritar. Această nouă clasificare privind rangul în caz de insolvență al datoriilor „neprivilegiate” urmărește să îmbunătățească aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în ceea ce privește instrumentele de datorie care sunt eligibile pentru cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile. De asemenea, aceasta va contribui la punerea în aplicare în UE a standardului G20 privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC) pentru instituțiile financiare de importanță sistemică globală.
• Părțile interesate și creditorii trebuie să contribuie la pierderile instituției în curs de a intra în dificultate. Aceștia acoperă pierderile instituției în limita a cel puțin 8 % din totalul pasivelor (datorii sau obligații) băncii supuse unui plan de restructurare. Dacă mai sunt pierderi neacoperite, poate interveni fondul de rezoluție (a se vedea mai jos). Printre alte competențe ale autorităților naționale se numără posibilitatea de a vinde instituția în curs de restructurare sau de a o fuziona cu o alta.
• Pentru a pune în aplicare standardul privind TLAC elaborat de Consiliul pentru Stabilitate Financiară în noiembrie 2015, Directiva de modificare (UE) 2019/879 a introdus noi norme privind capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.
• Directiva de modificare (UE) 2022/2556 aliniază dispozițiile directivei, precum și alte câteva directive conexe, la cerințele privind riscul TIC pentru entitățile financiare prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2554 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar (DORA) (a se vedea sinteza).

Fonduri naționale de rezoluție pentru a oferi sprijin financiar planurilor de restructurare a băncilor

Fiecare stat membru trebuie să instituie un fond național de rezoluție finanțat anticipat de instituțiile de credit și de firmele de investiții care își au sediul pe teritoriul său. Acest fond va fi utilizat pentru finanțarea restructurării unei bănci în curs de a intra în dificultate.

Acte de punere în aplicare și delegate

Între 2015 și 2023, Comisia Europeană a adoptat o serie de acte de punere în aplicare și delegate legate de Directiva 2014/59/UE. Acestea includ:

• Regulamentul delegat (UE) 2015/63 privind:
  • calcularea și ajustarea profilului de risc al instituțiilor și a contribuțiilor pe care băncile trebuie să le plătească la fonduri de rezoluție;
  • informațiile care trebuie furnizate de către bănci pentru a permite calcularea propriilor contribuții la un fond de rezoluție;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/778 privind:
  • circumstanțele și condițiile în care contribuțiile unei instituții pentru rambursare într-un fond de soluționare pot fi amânate parțial sau integral;
  • criteriile utilizate pentru stabilirea activităților, serviciilor și operațiunilor instituției care sunt esențiale pentru economie; și
  • criteriile utilizate pentru stabilirea liniilor de activitate și a serviciilor asociate esențiale;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/860 specifică în detaliu situațiile în care excluderea de la aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie este necesară în temeiul articolului 44 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE;
• Regulamentul (UE) 2016/911 cu privire la forma și conținutul descrierii aferente acordurilor de sprijin financiar intragrup;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/962 privind formatele, machetele și definițiile uniforme pe care trebuie să le folosească autoritățile competente la identificarea și transmiterea de informații de către autoritățile competente și autoritățile de rezoluție către Autoritatea Bancară Europeană (ABE);
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 în ceea ce privește, printre altele, standardele pentru planurile de redresare, planurile de rezoluție și planurile de rezoluție a grupului;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1400 în ceea ce privește elementele minime din planul de reorganizare a activității și conținutul minim al raportului privind progresele înregistrate în aplicarea acestuia;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1401 în ceea ce privește standardele pentru metodologiile și principiile referitoare la evaluarea pasivelor care provin din instrumente financiare derivate;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1450 în ceea ce privește criteriile metodologiei de stabilire a cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1712 în ceea ce privește standardele pentru informații privind contractele financiare;
• Regulamentul delegat (UE) 2017/867 privind categoriile de acorduri care trebuie protejate în cadrul transferurilor parțiale de proprietate;
• Regulamentul delegat (UE) 2018/344 privind standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile legate de metodologia de evaluare a diferenței de tratament în cadrul procedurii de rezoluție (evaluarea 3);
• Regulamentul delegat (UE) 2018/345 privind standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile metodologiei de evaluare a valorii activelor și pasivelor instituțiilor sau ale entităților;
• Regulamentul delegat (UE) 2019/348 privind standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile de evaluare a impactului intrării în dificultate a unei instituții asupra piețelor financiare, asupra altor instituții și asupra condițiilor de finanțare;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/622 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește modelele uniforme de raportare, instrucțiunile și metodologia pentru raportarea cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile către Autoritatea Bancară Europeană;
• Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 privind standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată în Directiva 2013/36/UE și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei;
• Regulamentul delegat (UE) 2021/1340 privind standardele tehnice de reglementare care stabilesc conținutul clauzelor contractuale privind recunoașterea competențelor de suspendare în caz de rezoluție; și
• Regulamentul delegat (UE) 2021/1527 privind standardele tehnice de reglementare privind recunoașterea contractuală a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie.

DE CÂND SE APLICĂ NORMELE?

• Directiva 2014/59/UE a trebuit transpusă în legislația națională până la 31 decembrie 2014 și normele acesteia se aplică de la 1 ianuarie 2015.
• Directiva de modificare (UE) 2017/2399 a trebuit transpusă până la 28 decembrie 2018 și normele acesteia se aplică de la această dată.
• Directiva de modificare (UE) 2019/879a trebuit transpusă până la 28 decembrie 2020. Normele acesteia se aplică în statele membre de la această dată, cu excepția normei privind divulgarea publică a cerinței minime pentru fonduri proprii și datorii eligibile, care se aplică de la 1 ianuarie 2024 sau ulterior.
• Directiva de modificare (UE) 2022/2556 a trebuit transpusă în legislația națională până la 17 ianuarie 2025 și normele se aplică de la această dată.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Redresarea și rezoluția băncilor (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, pp. 190-348).

Modificările succesive aduse Directivei 2014/59/UE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2022/2556 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE, 2014/65/UE, (UE) 2015/2366 și (UE) 2016/2341 privind reziliența operațională digitală pentru sectorul financiar (JO L 333, 27.12.2022, pp. 153-163).

Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, pp. 1-79).

Regulamentul delegat (UE) 2021/1527 al Comisiei din 31 mai 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare privind recunoașterea contractuală a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie (JO L 329, 17.9.2021, pp. 2-5).

Regulamentul delegat (UE) 2021/1340 al Comisiei din 22 aprilie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care stabilesc conținutul clauzelor contractuale privind recunoașterea competențelor de suspendare în caz de rezoluție (JO L 292, 16.8.2021, pp. 1-3).

Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 al Comisiei din 26 martie 2021 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei menționate anterior (JO L 241, 8.7.2021, pp. 1-6).

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/622 al Comisiei din 15 aprilie 2021 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește modelele uniforme de raportare, instrucțiunile și metodologia pentru raportarea cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (JO L 131, 16.4.2021, pp. 123-136).

Regulamentul delegat (UE) 2019/348 al Comisiei din 25 octombrie 2018 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile de evaluare a impactului intrării în dificultate a unei instituții asupra piețelor financiare, asupra altor instituții și asupra condițiilor de finanțare (JO L 63, 4.3.2019, pp. 1-11).

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1624 al Comisiei din 23 octombrie 2018 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile și formularele și machetele standard care trebuie utilizate pentru furnizarea informațiilor necesare în scopul planurilor de rezoluție pentru instituțiile de credit și firmele de investiții în temeiul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1066 al Comisiei (JO L 277, 7.11.2018, pp. 1-65).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul delegat (UE) 2018/344 al Comisiei din 14 noiembrie 2017 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile legate de metodologia de evaluare a diferenței de tratament în cadrul procedurii de rezoluție (JO L 67, 9.3.2018, pp. 3-7).

Regulamentul delegat (UE) 2018/345 al Comisiei din 14 noiembrie 2017 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile metodologiei de evaluare a valorii activelor și pasivelor instituțiilor sau ale entităților (JO L 67, 9.3.2018, pp. 8-17).

Regulamentul delegat (UE) 2017/867 al Comisiei din 7 februarie 2017 privind categoriile de acorduri care trebuie protejate în cadrul transferurilor parțiale de proprietate în temeiul articolului 76 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 131, 20.5.2017, pp. 15-19).

Regulamentul delegat (UE) 2016/1712 al Comisiei din 7 iunie 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează un set minim de informații privind contractele financiare care trebuie să figureze în evidența detaliată și circumstanțele în care trebuie impusă această cerință (JO L 258, 24.9.2016, pp. 1-7).

Regulamentul delegat (UE) 2016/1450 al Comisiei din 23 mai 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile metodologiei de stabilire a cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile (JO L 237, 3.9.2016, pp. 1-9).

Regulamentul delegat (UE) 2016/1401 al Comisiei din 23 mai 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru metodologiile și principiile referitoare la evaluarea pasivelor care provin din instrumente financiare derivate (JO L 228, 23.8.2016, pp. 7-15).

Regulamentul delegat (UE) 2016/1400 al Comisiei din 10 mai 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care prevăd elementele minime din planul de reorganizare a activității și conținutul minim al raportului privind progresele înregistrate în aplicarea planului (JO L 228, 23.8.2016, pp. 1-6).

Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 al Comisiei din 23 martie 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare care precizează conținutul planurilor de redresare, al planurilor de rezoluție și al planurilor de rezoluție a grupului, criteriile minime pe care autoritatea competentă trebuie să le examineze în ceea ce privește planurile de redresare și planurile de redresare a grupului, condițiile de acordare a sprijinului financiar intragrup, cerințele privind evaluatorii independenți, recunoașterea contractuală a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, procedurile și conținutul cerințelor de notificare și ale avizului de suspendare și funcționarea operațională a colegiilor de rezoluție (JO L 184, 8.7.2016, pp. 1-71).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/962 al Comisiei din 16 iunie 2016 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatele, machetele și definițiile uniforme pentru identificarea și transmiterea de informații de către autoritățile competente și autoritățile de rezoluție către Autoritatea Bancară Europeană în conformitate cu Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 160, 17.6.2016, pp. 35-49).

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/911 al Comisiei din 9 iunie 2016 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare referitoare la forma și conținutul descrierii aferente acordurilor de sprijin financiar intragrup în conformitate cu Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 153, 10.6.2016, pp. 25-27).

Regulamentul delegat (UE) 2016/860 al Comisiei din 4 februarie 2016 de specificare în detaliu a situațiilor în care excluderea de la aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie este necesară în temeiul articolului 44 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 144, 1.6.2016, pp. 11-20).

Regulamentul delegat (UE) 2016/778 al Comisiei din 2 februarie 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește circumstanțele și condițiile în care plata contribuțiilor ex post extraordinare poate fi amânată parțial sau integral și în ceea ce privește criteriile de stabilire a activităților, serviciilor și operațiunilor pentru funcțiile critice și de stabilire a liniilor de activitate și a serviciilor asociate pentru liniile de activitate esențiale (JO L 131, 20.5.2016, pp. 41-47).

Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO L 11, 17.1.2015, pp. 44-64).

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 20.06.2023