Dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale și de arestare cu mandat european

ASPECTE-CHEIE

Dreptul de a fi asistat de un avocat

Cetățenii trebuie să aibă acces la un avocat în mod neîntârziat:

• înainte de a fi interogați de către autoritățile responsabile de aplicarea legii (de ex., poliția) sau autoritatea judiciară;
• pe parcursul unei acțiuni de anchetare sau de strângere de probe (de ex., confruntare);
• din momentul arestării;
• în timp util, înainte de a se prezenta în fața unei instanțe penale.

Mai exact, legea se referă la:

• dreptul la întrevederi particulare și de a comunica cu un avocat;
• dreptul avocatului de a participa efectiv pe parcursul interogării persoanei în cauză și de a participa la acțiunile de anchetare și de strângere de probe;
• confidențialitatea tuturor formelor de comunicare (întrevederi, corespondență, conversații telefonice etc.).

În ceea ce privește persoanele vizate de un mandat european de arestare, directiva stabilește dreptul de a beneficia de serviciile unui avocat într-un stat al UE în care au fost arestate, dar și în statul UE care a emis mandatul.

Drepturi în caz de privare de liberate

Cetățenii privați de libertate au dreptul, în mod neîntârziat:

• de a informa cel puțin o persoană la alegere, cu privire la arestarea lor. Dacă persoana arestată este un minor, tutorele trebuie informat cât mai curând posibil;
• de a comunica cu cel puțin o persoană la alegere.

Resortisanții străini arestați într-o altă țară UE decât cea de origine, au dreptul de a contacta autoritățile consulare, de a fi vizitați și de a comunica cu acestea și de a beneficia de asistență juridică din partea acestora.

Excepții

Directiva permite posibilitatea de a deroga temporar de la anumite drepturi, în circumstanțe excepționale și în condiții strict definite (de exemplu, în cazul în care există o nevoie urgentă de a se evita consecințele negative grave pentru viața, libertatea sau integritatea fizică a unei persoane).

Asistență judiciară

Directiva (UE) 2016/1919 stabilește norme minime comune privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate, persoanele acuzate și persoanele solicitate, care asigură eficiența Directivei (UE) 2013/48. Aceasta cere țărilor UE să se asigure că suspecții și persoanele acuzate care nu dispun de resurse suficiente pentru a plăti asistența unui avocat au dreptul la asistență juridică atunci când interesele justiției o impun. Țările UE pot aplica un test de mijloace (pentru a evalua dacă persoana nu dispune de resurse suficiente pentru a plăti pentru asistență juridică), un test de merite (pentru a evalua dacă asistența juridică ar fi în interesul justiției) sau ambele pentru a determina dacă este nevoie ca asistența juridică să fie acordată.

Directiva (UE) 2016/1919 este ultimul text juridic planificat ca parte a foii de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în procedurile penale adoptate de Consiliu în noiembrie 2009.

Această directivă trebuie să devină lege în țările UE până la 5 mai 2019.