Companiile din Uniunea Europeană (UE) implicate în tranzacții juridice internaționale trebuie să aibă certitudinea că li se va respecta acordul de alegere a forului și că o hotărâre pronunțată de instanța aleasă va fi recunoscută la nivel internațional.

Decizia 2014/887/UE a Consiliului din 4 decembrie 2014 cu privire la aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului.

Convenția vizează recunoașterea și executarea hotărârilor în litigiile rezultate în urma unor tranzacții comerciale în cadrul cărora părțile la tranzacțiile respective au conferit competență jurisdicțională exclusivă unui for ales de către acestea. Printre părțile semnatare ale convenției se numără atât țări din UE, cât și din afara acesteia.

Convenția se aplică acordurilor exclusive de alegere a forului în materie civilă și comercială internațională, dar exclude anumite aspecte, printre care:

Două sau mai multe părți pot încheia un acord exclusiv de alegere a forului pentru a desemna care instanță (una sau mai multe instanțe precizate concret) dintr-un singur stat contractant deține competența în litigiile conexe unei anumite relații juridice. Acordul este considerat exclusiv, cu excepția unei convenții contrare a părților implicate.

Instanța desemnată este singura care are competența jurisdicțională de a examina litigiile care fac obiectul acordului de alegere a forului, cu excepția cazului în care instanța respectivă decide că acordul nu este valabil conform legislației naționale aplicabile acesteia. Orice altă instanță dintr-un stat contractant (instanță nealeasă) trebuie să suspende sau să încheie procedurile inițiate care încalcă acordul de alegere a forului, cu excepția cazurilor în care:

Alte state contractante trebuie să recunoască și să execute o hotărâre executorie a instanței desemnate.

Dacă hotărârea face obiectul unei reexaminări sau dacă nu a expirat termenul de reexaminare, se poate amâna executarea de către celelalte state contractante. De asemenea, convenția stabilește diferite alte situații în care pot fi refuzate recunoașterea și executarea. Totodată, textul precizează și documentele necesare pentru a solicita recunoașterea și executarea.

Convenția le permite părților contractante să excludă din convenție anumite aspecte. Când a aprobat în mod oficial convenția, UE a declarat că nu o va aplica în anumite chestiuni legate de asigurări.

Convenția a fost semnată de UE în 2009 și a fost ratificată în 11 iunie 2015. În consecință, tuturor țărilor UE (cu excepția Danemarcei) le revin obligații în temeiul convenției.

Normele interne ale UE privind recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială au fost reformate prin Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I) în vederea armonizării cu convenția.

REFERINȚE

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislația statelor membre	Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Decizia 2014/887/UE a Consiliului	4.12.2014	-	JO L 353, 10.12.2014, pp. 5-8

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, pp. 1-32).