09/Volumul 001

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31968L0221

---

L 115/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 30 aprilie 1968

privind metoda comună de calculare a cotelor medii prevăzute în articolul 97 din tratat

(68/221/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 99 și 100,

având în vedere decizia reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu din 21 iunie 1960,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, de la intrarea în vigoare a tratatului, stabilirea cotelor medii prevăzute la articolul 97 din tratat pentru compensarea sarcinii reprezentate de impozitele pe cifra de afaceri percepute conform sistemului de impozite cumulative în cascadă a dat naștere în mod constant la dificultăți care influențează funcționarea corespunzătoare a pieței comune; întrucât asemenea efecte adverse sunt intensificate de eliminarea drepturilor vamale din Comunitate;

întrucât unicul scop al oricărei viitoare alinieri a impunerilor compensatorii și a restituirilor trebuie să fie acela de a asigura o mai mare neutralitate a impactului sistemelor actuale de impozite cumulative în cascadă asupra comerțului internațional și de a permite trecerea la sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată în cele mai bune condiții posibile; întrucât astfel de alinieri sunt prin urmare conforme criteriilor recunoscute în decizia reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu din 21 iunie 1960;

întrucât dificultățile menționate anterior rezultă, în principal, din diferențele dintre metodele utilizate de statele membre pentru calculul acestor cote;

întrucât, prin urmare, este în interesul pieței comune ca, până la introducerea taxei pe valoarea adăugată în toate statele membre, aceste metode diferite de calcul să fie armonizate prin adoptarea unor norme comune și rezonabile care să asigure respectarea limitelor prevăzute în articolul 97 din tratat și care să facă posibilă revizuirea cotelor medii astfel obținute;

întrucât, pentru a se ține cont cât mai mult posibil de condițiile reale în care se fabrică un produs sau grup de produse, aceste reglementări trebuie să dispună și ponderarea sarcinilor fiscale;

întrucât astfel de norme trebuie să lase deschisă statelor membre posibilitatea de a recurge la anumite estimări forfetare;

întrucât Comisia trebuie autorizată să stabilească, prin directive adoptate după consultarea statelor membre, procedura de aplicare a metodei comune de calcul;

întrucât, pentru a facilita asigurarea de către Comisie a respectării limitelor stabilite pentru cotele medii, trebuie să se prevadă obligația statelor membre de a înainta Comisiei, din proprie inițiativă, calcule bazate pe metoda comună înainte de a introduce sau modifica în orice fel cotele medii,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Dacă, în temeiul articolului 97 din tratat, un stat membru introduce sau modifică cota medie pentru a compensa, atât în ceea ce privește importurile, cât și exporturile, impozitul pe cifra de afaceri aplicat direct sau indirect fabricării de produse sau de grupuri de produse, această cotă se calculează în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, ținându-se cont de condițiile reale de producție.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică:

—	cotelor medii existente la intrarea în vigoare a prezentei directive, chiar dacă acestea sunt utilizate pentru calcularea sarcinii fiscale anterioare în conformitate cu dispozițiile articolului 6;

—	adaptărilor cotelor medii provenite numai din modificarea generală a cotei impozitului pe cifra de afaceri.

Articolul 2

(1)   Sarcina fiscală medie pentru un produs este egală cu media ponderată a sarcinilor fiscale pentru produsul respectiv în diferite etape reprezentative de producție, stabilite pentru fiecare etapă în conformitate cu articolele 3 și 6. Media ponderată se bazează pe importanța fiecărei etape în producția totală a grupului de produse.

(2)   Sarcina fiscală medie pentru un grup de produse este egală cu media ponderată a sarcinilor fiscale medii la produsele reprezentative din grupul respectiv. Mărimea numărului de produse determină numărul de produse reprezentative care trebuie avute în vedere. Sarcina fiscală medie pentru fiecare produs reprezentativ se calculează în conformitate cu dispozițiile din alineatul (1). Media ponderată se bazează pe importanța produselor reprezentative în producția totală a grupului de produse.

Articolul 3

Pentru calcularea sarcinilor fiscale pentru un produs în etapa finală de producție se iau în considerare sarcinile fiscale pentru toți factorii care formează prețul de cost în etapa respectivă.

Articolul 4

(1)   Pentru calcularea sarcinii fiscale care grevează un produs în penultima etapă, pot fi luate în considerare sarcinile fiscale care grevează în etapa respectivă acele materii prime, produse semifinite și finite care intră în componența materiilor prime, a produselor semifinite și a produselor finite luate în considerare în etapa finală sau a oricărui alt factor sau element component luat în considerare în etapa finală, dacă în etapa respectivă reprezintă cel puțin 3 % din prețul de vânzare al produsului final înainte de impozitare.

(2)   Pentru calcularea sarcinii fiscale la un produs în alte etape, pot fi luate în considerare sarcinile fiscale în fiecare etapă pentru acele materii prime, produse semifinite și finite destinate producerii de materii prime, produse semifinite și produse finite luate în considerare în etapa finală.

Articolul 5

(1)   Dacă, pentru un factor sau pentru o componentă luate în considerare în orice etapă, sarcina fiscală pentru etapele anterioare nu a fost calculată în conformitate cu articolul 4, sarcina fiscală pentru factorul sau pentru componenta respectivă poate fi majorată cu o cotă standard de 50 %. Totuși, dacă valoarea sarcinii fiscale pentru factorul sau pentru componenta respectivă se datorează aplicării unei cote speciale, suma respectivă se recalculează înainte de aplicarea cotei standard, pe baza cotei standard a impozitului pe cifra de afaceri. Dacă cota specială menționată anterior acoperă una sau mai multe etape anterioare, sarcina rezultată din aplicarea cotei respective nu este majorată cu o cotă standard.

(2)   Sarcina fiscală astfel calculată pentru etapele anterioare nu poate depăși sarcina fiscală care ar fi rezultat din aplicarea articolul 4 și 6 pentru factorul sau componenta respectivă.

Articolul 6

Dacă, în cazul unui factor sau element component luat în considerare în oricare dintre etape există cota medie, ea poate fi folosită la calcularea sarcinii fiscale anterioare pentru factorul sau pentru componenta respectivă, dacă se respectă articolul 97. Această cotă se aplică dacă este susținută prin calcule prezentate Comisiei în conformitate cu articolul 10.

Articolul 7

(1)   Dacă, în cazul unui produs sau al unui grup de produse, un stat membru nu calculează sarcina fiscală medie în conformitate cu articolele 2-6, această sarcină poate fi estimată la o cotă forfetară reprezentând 100 %, 75 %, 50 % sau 30 % din valoarea generală a impozitului pe cifra de afaceri, în funcție de modul în care factorii și componentele produsului sau ale grupului de produse care pot fi luate în considerare în etapa finală și impozitate cu o rată normală sau majorată din impozitul pe cifra de afaceri reprezintă 65 %, 50 %, 35 % sau mai puțin de 35 % din prețul de vânzare al produsului sau al grupului de produse înainte de impozitare.

(2)   Sarcina fiscală astfel estimată nu poate depăși sarcina fiscală medie care ar rezulta din aplicarea articolelor 2, 3, 4 și 6.

Articolul 8

Cotele medii se rotunjesc cu o jumătate de punct în plus sau în minus, dacă fracția zecimală din cota obținută atinge sau nu valorile de 0,75 sau 0,25.

Articolul 9

După consultarea statelor membre, Comisia, dacă este necesar, stabilește printr-o directivă procedura de aplicare a articolelor 1-8.

Articolul 10

(1)   Dacă un stat membru intenționează să introducă sau să modifice o cotă medie, acesta prezintă Comisiei calculele pe baza cărora a fost stabilită sarcina fiscală medie în conformitate cu articolele 1-8.

(2)   În cazul în care Comisia consideră că o sarcină fiscală stabilită la o cotă forfetară în conformitate cu articolele 5-7 depășește limitele prevăzute la alineatul (2) din articolele menționate anterior, statul membru prezintă Comisiei, la cerere, calculele pe baza cărora s-a stabilit sarcina fiscală în temeiul articolelor 2, 3, 4 și 6.

Articolul 11

Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă ulterior în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 10, 14.2.1968, p. 4.

(2)  JO 317, 28.12.1967, p. 9.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6

---

31969L0169

---

L 133/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 mai 1969

privind armonizarea dispozițiilor stabilite prin acțiuni legislative, de reglementare sau administrative referitoare la scutirea de impozitul pe cifra de afaceri și de accize percepute la import în contextul traficului internațional de călători

(69/169/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât, fără a aduce atingere realizării uniunii vamale, care implică eliminarea drepturilor vamale și a majorității taxelor cu efect echivalent în comerțul dintre statele membre, este necesară menținerea impunerii taxei la import și a restituirii taxei la export în cadrul acestui comerț, până când armonizarea impozitelor indirecte atinge un stadiu avansat;

întrucât este de dorit, chiar înaintea unei astfel de armonizări, ca populația statelor membre să devină mult mai conștientă de realitatea pieței comune și ca în acest scop să se adopte măsuri pentru o mai mare liberalizare a sistemului de taxe la import în contextul traficului de călători dintre statele membre; întrucât necesitatea acestor măsuri a fost evidențiată în mod repetat de către membrii Parlamentului European;

întrucât reducerile de acest tip referitoare la traficul de călători constituie un nou pas în direcția deschiderii reciproce a piețelor statelor membre și a creării de condiții similare celor ale unei piețe interne;

întrucât astfel de reduceri trebuie limitate la importurile necomerciale de bunuri efectuate de către călători; întrucât, ca regulă generală, astfel de bunuri pot fi obținute numai în țara de proveniență (țara de ieșire) deja impozitate, astfel încât, dacă țara de intrare renunță, în limitele prevăzute, la aplicarea impozitului pe cifra de afaceri și a accizelor la importuri, se evită astfel dubla impozitare fără a se ajunge la neimpozitare;

întrucât s-a dovedit necesitatea unui sistem comunitar de reduceri fiscale la importuri și în ceea ce privește traficul de călători dintre țări terțe și Comunitate,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Scutirea de la impozitul pe cifra de afaceri și scutirea de accize la importuri se aplică, pentru traficul de călători între țările terțe și Comunitate, bunurilor din bagajele personale ale călătorilor, dacă astfel de importuri nu au în nici un fel caracter comercial, iar valoarea totală a bunurilor nu depășește 25 de unități de cont per persoană.

(2)   Statele membre pot reduce această scutire la 10 unități de cont pentru călătorii cu vârsta sub 15 ani.

(3)   Dacă valoarea totală per persoană a mai multor articole depășește 25 de unități de cont sau valoarea stabilită în temeiul alineatul (2), după caz, se acordă scutiri până la aceste valori pentru acele articole care, dacă ar fi fost importate separat, ar fi fost scutite, înțelegându-se că valoarea unui articol individual nu poate fi defalcată.

Articolul 2

(1)   Scutirile de impozitul pe cifra de afaceri și scutirea de accize la importuri se aplică, pentru traficul de călători între statele membre, bunurilor din bagajele personale ale călătorilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 9 și 10 din tratat, dacă astfel de importuri nu au caracter comercial, iar valoarea totală a bunurilor nu depășește 75 de unități de cont per persoană. Această scutire se acordă, de asemenea, când călătoria include tranzitarea altor teritorii decât cele ale statelor membre.

(2)   Statele membre pot reduce această scutire la 20 de unități de cont pentru călătorii cu vârsta sub 15 ani.

(3)   Dacă valoarea totală per persoană a mai multor articole depășește 75 de unități de cont sau valoarea stabilită în temeiul alineatului (2), după caz, se acordă scutiri până la aceste valori pentru acele articole care, dacă ar fi fost importate separat, ar fi fost scutite, înțelegându-se că valoarea unui articol individual nu poate fi defalcată.

Articolul 3

În sensul prezentei directive:

1.	Valoarea efectelor personale importate temporar sau reimportate după exportul temporar nu sunt luate în considerare pentru determinarea scutirii prevăzute la articolele 1 și 2.

2.

Se consideră că importurile nu au caracter comercial dacă: (a) au loc ocazional și (b) constau exclusiv din bunuri pentru uzul personal sau familial al călătorului sau din bunuri cu destinația de cadouri; natura sau cantitatea acestor bunuri nu trebuie să indice faptul că sunt importate în scopuri comerciale.

Articolul 4

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor naționale aplicabile călătorilor a căror reședință este în afara Europei, fiecare stat membru stabilește următoarele limite cantitative pentru scutirile de la impozitul pe cifra de afaceri și de accize pentru bunurile enumerate în continuare:

(a)	produse din tutun:   200 de țigarete sau 100 de țigări de foi (trabucuri cu o greutate maximă de 3 grame fiecare), sau 50 de trabucuri, sau 250 de grame tutun de pipă;

(b)

băuturi alcoolice: — băuturi distilate și spirtoase a căror concentrație alcoolică nu depășește 22°:   1 sticlă standard (0,7 - 1 litru) sau — băuturi distilate și spirtoase și aperitive pe bază de vin sau de alcool a căror concentrație alcoolică nu depășește 22°; vinuri spumoase, vinuri tonice: până la 2 litri și — vinuri plate: până la 2 litri;

(c)	parfumuri: 50 de grame și   ape de toaletă: ¼ litru;

(d)	cafea: 500 de grame sau extracte și esențe de cafea: 200 de grame;

(e)	Ceai: 100 de grame sau extracte și esențe de ceai: 40 de grame.

(2)   Scutirea pentru bunurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (d) nu se acordă călătorilor cu vârsta sub 15 ani.

(3)   În limitele cantitative stabilite la alineatul (1) și având în vedere restricțiile din alineatul (2), valoarea bunurilor enumerate în alineatul (1) nu se ia în considerare la determinarea scutirilor prevăzute la articolele 1 și 2.

Articolul 5

(1)   Statele membre pot stabili limite mai scăzute pentru valoarea și/sau cantitatea bunurilor scutite dacă acestea sunt importate:

—	în călătorii efectuate în zona de frontieră;

—	de către echipajele mijloacelor de transport utilizate pentru călătorii internaționale;

—	de către membrii forțelor armate ale unui stat membru, inclusiv de către personalul civil și soții/soțiile și copiii acestora aflați în îngrijire, staționați în alt stat membru.

(2)   Statele membre pot exclude de la scutire bunurile cuprinse la pozițiile tarifare nr. 71.07 și 71.08 din Tariful Vamal Comun.

(3)   Statele membre pot reduce cantitățile de bunuri prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (d) și în cazul călătorilor dintr-o țară terță care intră într-un stat membru.

Articolul 6

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a evita restituirea impozitului pentru livrările către călătorii care au domiciliul, reședința obișnuită sau locul de muncă într-un stat membru și care beneficiază de sistemele instituite în prezenta directivă.

Articolul 7

Statele membre pot rotunji valoarea exprimată în monedă națională care rezultă din transformarea sumelor în unitățile de cont prevăzute la articolele 1 și 2.

Articolul 8

(1)   Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prezentei directive până la 1 ianuarie 1970 cel târziu.

(2)   Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la măsurile pe care le adoptă pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

Comisia comunică aceste informații celorlalte state membre.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

9

---

31969L0335

---

L 249/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 17 iulie 1969

privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului

(69/335/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 99 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât obiectivul tratatului este de a crea o uniune economică ale cărei caracteristici să fie similare cu cele ale unei piețe interne și întrucât una dintre condițiile esențiale de realizare a pieței interne este promovarea liberei circulații a capitalurilor;

întrucât taxele indirecte aplicate majorării capitalului în vigoare în statele membre, respectiv taxa exigibilă pentru contribuția la capitalul societăților comerciale și firmelor și taxa de timbru aplicată titlurilor de valoare, dau naștere la discriminare, dubla impozitare și neconcordanțe care împiedică libera circulație a capitalurilor și care, în consecință, trebuie eliminate printr-un proces de armonizare;

întrucât armonizarea unor astfel de taxe aplicate majorării capitalului trebuie realizată astfel încât să se reducă la minim impactul bugetar asupra statelor membre;

întrucât exigibilitatea de către statul membru a unei taxe de timbru aplicate valorilor mobiliare din alte state membre, introduse sau emise pe teritoriul său, este contrară conceptului de piață comună ale cărei caracteristici sunt cele ale unei piețe interne; întrucât, în plus, s-a dovedit în mod evident că prelevarea taxei de timbru pentru emiterea de titluri de valoare pentru împrumuturi interne, precum și pentru introducerea sau emiterea pe piața unui stat membru a valorilor mobiliare străine este atât nedorită din punct de vedere economic, cât și contrară evoluției actuale a legislațiilor fiscale ale statelor membre în acest domeniu;

întrucât, în aceste împrejurări, este recomandată eliminarea taxei de timbru aplicate valorilor mobiliare, indiferent de proveniența acestora și indiferent dacă reprezintă capitalul propriu al unei societăți sau un capital provenit din împrumuturi;

întrucât este inerent, conform conceptului de piață comună având caracteristicile unei piețe interne, ca taxa aplicată majorării capitalului în interiorul pieței comune de către o societate sau firmă să fie prelevată o singură dată, iar nivelul său să fie același în toate statele membre pentru a nu afecta circulația capitalurilor;

întrucât, prin urmare, această taxă trebuie armonizată atât din punctul de vedere al structurilor, cât și al cotelor sale;

întrucât exigibilitatea altor taxe indirecte având caracteristici similare taxei pe majorarea capitalului sau taxei de timbru aplicate valorilor mobiliare poate deturna scopul măsurilor stipulate de prezenta directivă și, prin urmare, este necesar să se desființeze aceste taxe,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Statele membre aplică aporturilor la capitalul societăților de capital o taxă armonizată în conformitate cu dispozițiile articolelor 2-9, numită în continuare „taxă pe majorarea capitalului”.

Articolul 2

(1)   Tranzacțiile la care se aplică taxa pe majorarea capitalului se taxează numai în statele membre pe al căror teritoriu este situat sediul de administrare al unei societăți de capital în momentul derulării acestor tranzacții.

(2)   Dacă sediul de administrare al unei societăți de capital este situat într-o țară terță, iar sediul său social este situat într-un stat membru, tranzacțiile la care se aplică taxa pe majorarea capitalului sunt taxate în statul membru în care este situat sediul social.

(3)   Dacă sediul social și sediul de administrare ale unei societăți de capital sunt situate într-o țară terță, influxul de capital de investiție sau circulant către o sucursală situată într-un stat membru poate fi taxat în statul membru pe al cărui teritoriu este situată sucursala.

Articolul 3

(1)   În sensul prezentei directive expresia „societate de capital” desemnează:

(a)

societăți aflate sub incidența legislației (3) belgiene, germane, franceze, italiene, din Luxemburg și Țările de Jos cunoscute drept: — société anonymenaamloze vennootschap,Aktiengesellschaft,société anonyme,società per azioni,société anonyme,naamloze vennootschap; — société en commandite par actionscommanditaire vennootschap op aandelen,Kommanditgesellschaft auf Aktien,société en commandite par actions,società in accomandita per azioni,société en commandite par actions,commanditaire vennootschap op aandelen; — société de personnes à responsabilité limitéepersonenvennootschap met beperkte aansprakelijkheid,Gesellschaft mit beschränkter Haftung,société à responsabilité limitée,società a responsabilità limitata,société à responsabilité limitée;

(b)	orice societate comercială, firmă, asociație sau persoană juridică cu scop lucrativ care deține acțiuni de capital sau de active care pot fi tranzacționate la o bursă de valori;

(c)

orice societate comercială, firmă, asociație sau persoană juridică cu scop lucrativ ai cărei membri au dreptul să transfere acțiunile lor unor părți terțe fără autorizație prealabilă și care sunt responsabili pentru datoriile societății comerciale, firmei, asociației sau persoanei juridice numai în limita numărului de părți sociale deținute.

(2)   În sensul prezentei directive, orice altă societate comercială, firmă, asociație sau persoană juridică cu scop lucrativ este considerată societate de capital. Cu toate acestea, un stat membru are dreptul să nu o considere ca atare în ceea ce privește aplicarea taxei pe majorarea de capital.

Articolul 4

(1)   Taxa pe majorarea capitalului se aplică următoarelor tranzacții:

(a)	înființarea unei societăți de capital;

(b)	transformarea în societate de capital a unei societăți comerciale, firme, asociații sau persoane juridice care nu este societate de capital;

(c)	o creștere de capital a unei societăți de capital prin aporturi de active de orice fel;

(d)

o creștere a activelor unei societăți de capital prin aportul de active de orice fel, realizată nu prin intermediul acțiunilor de capital sau active, ci prin intermediul drepturilor similare drepturilor membrilor, cum ar fi drepturile de vot, o cotă de profit sau o cotă din surplusul de după lichidare;

(e)

mutarea dintr-o țară terță într-un stat membru a sediului de administrare al unei societăți comerciale, firme, asociații sau persoane juridice, al cărei sediu social este situat într-o țară terță și care este luată în evidență în acel stat membru, în scopul aplicării taxei pe majorarea capitalului, drept societate de capital;

(f)

mutarea dintr-o țară terță într-un stat membru a sediului social al unei societăți comerciale, firme, asociații sau persoane juridice al cărei centru propriu-zis de administrare este situat într-o țară terță și care este luată în evidență în acel stat membru, în scopul aplicării taxei pe majorarea capitalului, drept societate de capital;

(g)

mutarea dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului de administrare al unei societăți comerciale, firme, asociații sau persoane juridice care este luată în evidență în statul membru unde a avut loc mutarea, în scopul aplicării taxei pe majorarea capitalului, drept societate de capital, dar nu este considerată astfel în celălalt stat membru;

(h)

mutarea dintr-un stat membru într-un alt stat membru al sediului social al unei societăți comerciale, firme, asociații sau persoane juridice al cărei sediu de administrare este situat într-o țară terță și care este luată în evidență în statul membru în care a avut loc mutarea în scopul aplicării taxei pe majorarea capitalului, drept societate de capital, dar nu este considerată astfel în celălalt stat membru.

(2)   La următoarele tranzacții se poate aplica taxa pe majorarea capitalului:

(a)	o creștere de capital a unei societăți de capital prin capitalizarea profiturilor sau prin rezerve permanente sau temporare;

(b)	o creștere a activelor unei societăți de capital prin prestarea de servicii de către un membru, care nu determină o creștere a capitalului societății, dar determină modificarea drepturilor în cadrul societății sau care poate crește valoarea acțiunilor societății;

(c)	un împrumut contractat de o societate de capital, dacă creditorul are dreptul la un procent din profiturile societății;

(d)	un împrumut contractat de o societate de capital de la un membru sau soția sau copilul unui membru sau un împrumut contractat de la o parte terță, dacă este garantat de un membru, cu condiția ca astfel de împrumuturi să aibă aceeași funcție ca și creșterea de capital.

(3)   Înființarea, în sensul alineatului (1) litera (a), nu include nici o modificare a actului constitutiv sau statutului unei societăți de capital, în special:

(a)	transformarea unei societăți de capital într-un alt tip de societate de capital;

(b)

mutarea dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului de administrare sau a sediului social al unei societăți comerciale, firme, asociații sau persoane juridice care este luată în evidență în ambele state membre, în scopul aplicării taxei pe majorarea capitalului, drept societate de capital;

(c)	o modificare a obiectului de activitate al societății de capital;

(d)	prelungirea perioadei de existență a societății de capital.

Articolul 5

(1)   Taxa este exigibilă:

(a)

în cazul înființării unei societăți de capital sau a creșterii de capital sau de părți sociale, conform articolului 4 alineatul (1) literele (a), (c) și (d): la valoarea actuală a activelor de orice fel ce reprezintă aportul membrilor sau care urmează să fie aportul membrilor, după deducerea obligațiilor de plată asumate și a cheltuielilor realizate de societate în urma fiecărei contribuții. Statele membre pot amâna exigibilitatea taxei pe majorarea capitalului până la realizarea efectivă a aportului;

(b)

în cazul transformării în societate de capital sau al mutării sediului de administrare sau a sediului social ale unei societăți de capital, conform articolului 4 alineatul (1) literele (b), (e), (f), (g) și (h); la valoarea reală a activelor de orice fel aparținând societății în momentul transformării sau mutării, după deducerea obligațiilor de plată și cheltuielilor pentru care societatea este responsabilă în momentul respectiv;

(c)	în cazul creșterii capitalului prin capitalizarea rezervelor de profituri sau provizioanelor, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a), la valoarea nominală a unei astfel de creșteri;

(d)	în cazul creșterii de active, conform articolului 4 alineatul (2) litera (b); la valoarea actuală a serviciilor prestate, după deducerea obligațiilor de plată asumate și a cheltuielilor societății ca urmare a prestării unor astfel de servicii;

(e)	în cazul împrumuturilor, conform articolului 4 alineatul (2) literele (c) și (d); la valoarea nominală a împrumutului contractat.

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), valoarea pentru care se aplică taxa pe majorarea capitalului nu este mai mică decât valoarea reală a părților sociale din societatea comercială alocate sau aparținând fiecărui membru sau decât valoarea nominală a acțiunilor, dacă aceasta din urmă depășește valoarea actuală.

(3)   Valoarea pentru care se aplică taxa pe majorarea capitalului în cazul unei creșteri de capital nu include:

—	valoarea activelor aparținând societății de capital care sunt alocate creșterii de capital și pentru care s-a plătit deja taxa pe majorarea capitalului;

—	valoarea împrumuturilor contractate de societatea de capital care sunt convertite în acțiuni ale societății și pentru care s-a plătit deja taxa pe majorarea capitalului.

Articolul 6

(1)   Fiecare stat membru poate exclude din baza de impunere, determinată în conformitate cu articolul 5, suma reprezentând majorarea capitalului al unui membru cu răspundere nelimitată privind obligațiile unei societăți de capital, precum și cota deținută de acel membru în activele societății.

(2)   Dacă un stat membru își exercită dreptul prevăzut în alineatul (1), taxa pe majorarea capitalului se aplică în următoarele cazuri:

—	transferul sediului de administrare al unei societăți de capital în alt stat membru care nu își exercită acel drept;

—	transferul sediului social al unei societăți de capital al cărui sediu de administrare este situat într-o țară terță într-un alt stat membru care nu își exercită acel drept;

—	orice tranzacție în urma căreia răspunderea unui membru este limitată la cota sa de capital deținută în societate, în special dacă limitarea răspunderii este determinată de transformarea unei societăți de capital într-un alt tip de societate de capital.

Taxa pe capital se aplică, în toate aceste cazuri, la valoarea părților sociale deținute în activele firmei aparținând membrilor cu răspundere nelimitată privind obligațiile societății.

Articolul 7

(1)   Până la intrarea în vigoare a dispozițiilor care urmează să fie adoptate de Consiliu în conformitate cu alineatul (2):

(a)	cota taxei pe capital nu poate depăși 2 % sau coborî sub 1 %;

(b)

cota se reduce cu 50 % sau mai mult dacă una sau mai multe societăți de capital își transferă toate activele și pasivele sau una sau mai multe părți ale afacerii lor către una sau mai multe societăți de capital care sunt în curs de înființare sau care există deja. Reducerea se aplică numai în următoarele condiții: — aporturile de capital să primească părți sociale drept contravaloare exclusivă, statele membre având dreptul să extindă aplicarea reducerii în cazurile în care contravaloarea majorării capitalului sunt părțile sociale, în paralel cu plata în numerar a maximum 10 % din valoarea nominală a părților sociale; — societățile care iau parte la tranzacție să aibă sediul de administrare sau sediul social pe teritoriul unui stat membru;

(c)

cota taxei pe capital poate fi redusă cu 0,5 % până la 1 ianuarie 1973 și cu 1 % după această dată în cazul constituirii sau creșterii capitalului unui holding sau societăți de capital al cărei unic obiect de activitate îl constituie deținerea de acțiuni în alte societăți și administrarea și rentabilizarea acestor acțiuni, cu condiția ca aceste companii să nu se angajeze în activități industriale sau comerciale proprii și să nu exploateze o locație comercială deschisă publicului.

(2)   Pentru a permite Consiliului să determine cotele comune ale taxei pe majorarea capitalului înainte de sfârșitul perioadei de tranziție, Comisia înaintează Consiliului o propunere referitoare la această problemă până la 1 ianuarie 1971.

(3)   În cazul creșterii capitalului social conform articolului 4 alineatul (1) litera (c) ca urmare a reducerii capitalului social determinată de pierderile înregistrate, cota poate fi redusă pentru acea parte a creșterii care corespunde reducerii de capital, dacă această creștere intervine într-un interval de patru ani de la reducerea de capital.

(4)   Dacă un stat membru își exercită dreptul menționat la articolul 4 alineatul (2), taxa pe majorarea capitalului poate fi diminuată.

Articolul 8

Un stat membru poate scuti parțial sau total de la taxa pe majorarea capitalului tranzacțiile menționate în articolul 4 alineatele (1) și (2) cu privire la:

—

societăți de capital care furnizează servicii publice, cum ar fi întreprinderile de transport public, autoritățile portuare sau întreprinderile furnizoare de apă, gaz sau curent electric în cazurile în care statul sau autoritățile regionale sau locale dețin cel puțin jumătate din capitalul societății;

—	societăți de capital care, în conformitate cu regulamentele lor și în fapt, urmăresc exclusiv și direct obiective culturale, caritabile, sociale sau educaționale.

Articolul 9

Anumite tipuri de tranzacții sau de societăți de capital pot fi supuse scutirilor, reducerilor sau creșterilor de rate pentru a se realiza o taxare corectă sau din considerente sociale sau pentru a permite unui stat membru să facă față unor situații speciale. Statul membru care propune aplicarea unei astfel de măsuri prezintă situația Comisiei în timp util, având în vedere aplicarea articolului 102 din tratat.

Articolul 10

În afară de impozitul pe capital, statele membre nu aplică societăților, companiilor, asociațiilor și persoanelor juridice cu scop lucrativ nici un fel de taxe:

(a)	în cazul tranzacțiilor menționate la articolul 4;

(b)	în cazul contribuțiilor, împrumuturilor sau prestărilor de servicii, care reprezintă o parte a tranzacțiilor menționate la articolul 4;

(c)	în cazul înregistrărilor sau a altor formalități necesare înainte de începerea activității, taxe care ar putea fi aplicate, ca rezultat al formelor juridice, companiilor, firmelor, asociațiilor sau persoanelor juridice cu scop lucrativ.

Articolul 11

Statele membre nu aplică nici o formă de impozitare pentru:

(a)	crearea, emiterea, admiterea în vederea cotării la bursa de valori, punerea în circulație sau tranzacționarea acțiunilor sau a altor titluri de valoare de același tip sau a certificatelor reprezentând astfel de titluri de valoare, indiferent de emitent;

(b)

împrumuturile, inclusiv obligațiunile guvernamentale contractate prin emiterea de obligațiuni sau de alte titluri de valoare negociabile, indiferent de emitent sau alte formalități aferente sau crearea, emiterea sau admiterea la bursa de valori, punerea în circulație sau tranzacționarea acestor obligațiuni sau a altor titluri de valoare negociabile.

Articolul 12

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 10 și 11, statele membre pot impune:

(a)	taxe pe cesionarea de titluri de valoare, impozitate sau nu la o cotă unitară;

(b)	taxe de cesiune, inclusiv taxe de cadastru, în cazul în care se cesionează către o companie, firmă, asociație sau persoană juridică cu scop lucrativ, afacerea sau proprietățile imobile situate pe teritoriul lor;

(c)	taxe de cesiune în legătură cu activele de orice fel cesionate unei societăți, firme, asociații sau persoane juridice cu scop lucrativ, atât timp cât beneficiul rezultat din transferul de proprietate este altul decât părțile sociale deținute în cadrul societății;

(d)	taxe pentru instituirea, înregistrarea sau ridicarea ipotecilor sau a altor taxe pe teren sau pe alte proprietăți;

(e)	taxe plătite sub formă de onorarii sau speze;

(f)	taxa pe valoarea adăugată.

(2)   Taxele și impozitele menționate la alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) sunt aceleași, indiferent dacă sediul de administrare sau sediul social al societății, firmei, asociației sau persoanei juridice cu scop lucrativ este sau nu situat pe teritoriul statului membru care aplică impozitele și taxele; aceste impozite și taxe nu pot depăși valoarea celor aplicabile tranzacțiilor similare în statul membru care le solicită.

Articolul 13

Statele membre asigură intrarea în vigoare a prezentelor dispoziții până la 1 ianuarie 1972 prin intermediul actelor cu putere de lege, și a actelor administrative care sunt necesare pentru a duce la îndeplinire dispozițiile prezentei directive și informează imediat Comisia asupra acestora.

Articolul 14

Statele membre se asigură că textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă ulterior în domeniul reglementat de prezenta directivă sunt înaintate Comisiei.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO 119, 3.7.1965, p. 2057/65.

(2)  JO 134, 23.7.1965, p. 2227/65.

(3)  Lucrarea de adaptare tehnică are drept rezultat următoarea formă prezentată de Comisie Consiliului:

În articolul 3 alineatul (1) litera (a):

—	se înlocuiește virgula prin cuvântul „și”;

—	se inserează după cuvântul „Țările de Jos”: „Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda, Danemarca și Norvegia”;

—

la prima liniuță, se inserează după cuvintele: „naamloze vennootschap”: „companies incorporated with limited liability, societăți cu răspundere limitată care sunt înființate și înregistrate conform Statutului societăților comerciale sau Statutului societăților comerciale pe acțiuni sau care sunt încorporate în pe baza unei carte sau a unei decizii particulare a Parlamentului, Aktieselskab, Aksjeselskap”;

—	la a doua liniuță se inserează după cuvintele „commanditaire vennootschap op aandelen”: „Kommandit-aktiesclskab, Kommandittaksjeselskap”.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

14

---

31969L0463

---

L 320/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

A TREIA DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

din 9 decembrie 1969

privind armonizarea legislației statelor membre privind impozitul pe cifra de afaceri - introducerea taxei pe valoarea adăugată în statele membre

(69/463/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 99 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât Republica Italiană și Regatul Belgiei au adus la cunoștința Comisiei, la 14 iulie și, respectiv, 12 septembrie 1969, că nu pot respecta data finală de 1 ianuarie 1970 pentru introducerea taxei pe valoarea adăugată conform dispozițiilor articolului 1 al doilea paragraf din prima directivă a Consiliului din 11 aprilie 1967 (3) privind armonizarea legislației statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri; întrucât, de aceea, aceste state membre au solicitat o perioadă suplimentară de doi ani și, respectiv, de un an pentru introducerea taxei menționate anterior;

întrucât Regatul Belgiei consideră că nu poate aplica taxa pe valoarea adăugată la data prevăzută, în special din motive de conjunctură și legate de buget specifice Belgiei;

întrucât Republica Italiană a arătat că o propunere de reformă generală a impozitelor se află pe agenda parlamentului spre dezbatere și adoptare, care nu a luat încă în considerare această problemă; întrucât, conform acestei propuneri, legislația corespunzătoare trebuie adoptată până la 31 octombrie 1970; întrucât, prin urmare, acest stat membru nu poate aplica taxa pe valoarea adăugată la data la prevăzută;

întrucât se poate acorda o perioadă suplimentară doar dacă este minimă;

întrucât, în aceste circumstanțe, introducerea taxei pe valoare adăugată nu poate fi amânată după data de 1 ianuarie 1972;

întrucât unul dintre principalele obiective ale primei directive menționate anterior este ca, prin introducerea taxei pe valoarea adăugată la 1 ianuarie 1970, să se instituie condițiile prin care să se poată evita denaturarea concurenței din cauza impozitelor pe cifra de afaceri;

întrucât acest obiectiv nu poate fi atins până la 1 ianuarie 1970, în special în ceea ce privește comerțul, întrucât aceste state membre vor continua să aplice, prin intermediul impozitelor pe cifra de afaceri, cote medii de egalizare a sarcinii fiscale interne;

întrucât statele membre care nu pot introduce taxa pe valoarea adăugată până la 1 ianuarie 1970 nu trebuie să mărească valoarea cotelor medii de egalizare în vigoare la 1 octombrie 1969,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Data de 1 ianuarie 1970 se înlocuiește cu data de 1 ianuarie 1972 prevăzută la articolul 1 din prima directivă din 11 aprilie 1967.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, „cote medii” înseamnă ratele taxelor compensatorii la import și ale risturnelor la export introduse în vederea egalizării, în cazul produselor naționale, a sarcinii fiscale care rezultă din impozitele cumulative în cascadă pe cifra de afaceri în diversele etape de producție, cu excepția taxei la vânzarea de către producătorul final.

Articolul 3

Cotele medii în vigoare la 1 octombrie 1969 nu pot fi majorate.

Totuși, cotele medii în vigoare la data menționată anterior se adaptează în funcție de orice modificări ulterioare ale cotelor impozitului pe cifra de afaceri.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 139, 28.10.1969, p. 32.

(2)  JO C 144, 8.11.1969, p. 13.

(3)  JO 71, 14.4.1967, p. 1301/67.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

16

---

31972L0230

---

L 139/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

A DOUA DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

din 12 iunie 1972

privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind normele care reglementează impozitul pe cifra de afaceri și accizele aplicabile traficului internațional

(72/230/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere Directiva Consiliului din 28 mai 1969 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind normele care reglementează impozitul pe cifra de afaceri și accizele, aplicabile traficului internațional (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul adunării,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre din 22 martie 1971 privind realizarea în etape a uniunii monetare și economice în cadrul Comunității prevede în special o extindere gradată a scutirii de impozite acordată persoanelor individuale la traversarea frontierelor intracomunitare (2);

întrucât se cuvine ca traficul de călători între statele membre să fie facilitat prin intermediul unei creșteri a scutirii de impozitul pe cifra de afaceri și de accizele prevăzute în Directiva Consiliului din 28 mai 1969; întrucât, în acest scop și pentru a reduce controalele, declarațiile pe care le vor face călătorii care traversează frontierele intracomunitare ar trebui simplificate dacă valoarea sau cantitățile bunurilor aflate în posesia lor nu depășesc valoarea scutită de drepturi vamale;

întrucât persoanele care au domiciliul în apropierea frontierelor intracomunitare și echipajul mijloacelor de transport utilizate în traficul internațional ar trebui să fie eligibile pentru anumite scutiri de impozit;

întrucât, având în vedere problemele tehnice care au apărut în urma aplicării articolului 6 din directiva menționată anterior, anumite probleme legate de scutirea de impozit la nivelul comerțului cu amănuntul trebuie rezolvate;

întrucât, având în vedere crearea progresivă a unei regiuni economice ale cărei caracteristici sunt similare cu acelea ale unei piețe interne cuprinzând întreaga Comunitate, statele membre vor trebui să abroge, în ceea ce privește comerțul intracomunitar, sistemele actuale care implică scutiri de taxă la export și aplicarea de taxe la import și, de asemenea, și scutirile de impozit pe cifra de afaceri și accize la nivelul comerțului cu amănuntul;

întrucât, totuși, abolirea completă a acestor scutiri de impozit poate fi realizată numai treptat; întrucât, ca primă etapă, trebuie prevăzute anumite norme comune, aplicabile persoanelor cu domiciliul în cadrul Comunității, referitoare la cazurile standard de scutire de impozite la nivelul comerțului cu amănuntul,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Articolul 2 din Directiva Consiliului din 28 mai 1969 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), cuvintele „șaptezeci și cinci de unități de cont” se înlocuiesc cu „o sută douăzeci și cinci de unități de cont”;

(b)	la alineatul (2), cuvintele „douăzeci de unități de cont” se înlocuiesc cu „treizeci de unități de cont”;

(c)	la alineatul (3), cuvintele „șaptezeci și cinci de unități de cont” se înlocuiesc cu „o sută douăzeci și cinci de unități de cont”.

Articolul 2

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva Consiliului din 28 mai 1969 se înlocuiește după cum urmează:

Articolul 3

Articolul 5 din Directiva Consiliului din 28 mai 1969 se înlocuiește cu următoarele alineate, iar fostele alineate (2) și (3) din respectivul articol se renumerotează ca alineatele (6) și (7):

Articolul 4

Articolul 6 din Directiva Consiliului din 28 mai 1969 se modifică după cum urmează:

(a)	textul articolului în cauză devine alineatul (1) al aceluiași;

(b)

se adaugă următoarele alineate: „(2)   Fără a aduce atingere normelor privind vânzările în magazinele din aeroporturi aflate sub control vamal și la bordul avioanelor, statele membre pot, în ceea ce privește vânzările cu amănuntul, să autorizeze, în cazurile și în condițiile prevăzute la alineatele (3) și (4), scutirea de impozit pe cifra de afaceri pentru bunurile transportate în bagajul personal al călătorilor ce părăsesc un stat membru al Comunității. Nu poate fi acordată nici o scutire de impozit pentru accize. (3)   În ceea ce privește călătorii al căror domiciliu sau rezidență obișnuită se situează în afara Comunității, fiecare stat membru poate stabili limite și condiții de aplicare privind scutirea de taxe. În ceea ce privește călătorii al căror domiciliu, rezidență obișnuită sau loc de muncă sunt situate într-un stat membru, pot fi scutite de taxe numai articolele individuale a căror valoare, inclusiv taxa, depășește suma prevăzută la articolul 2 alineatul (1). Statele membre pot crește respectiva sumă. În plus, pot exclude rezidenții proprii de la beneficiul scutirii de taxe. (4)   Scutirea de taxe se aplică sub rezerva: (a) în cazurile prevăzute la alineatul (3) primul paragraf, prezentării unei copii a facturii sau a altui document cu același rol ștampilat de vama statului membru exportator pentru a certifica exportul de bunuri; (b) în cazurile prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf, prezentării unei copii a facturii sau altui document cu același rol ștampilat de vama statului membru în care se face importul final sau de o altă autoritate a statului membru competent în privința impoziului pe cifra de afaceri. (5)   În sensul prezentului articol: — «domiciliu sau rezidență obișnuită» înseamnă locul înregistrat ca atare în pașaport, în cartea de identitate sau, în lipsa acestora, în alte documente de identitate pe care le recunoaște statul membru exportator; — «articol» înseamnă un obiect sau grup de obiecte care constituie în mod normal un întreg.”

Articolul 5

Următorul articol se inserează după articolul 7 din Directiva Consiliului din 28 mai 1969:

Articolul 6

(1)   Statele membre pun în aplicare măsurile necesare aducerii la îndeplinire a:

—	articolelor 1, 2, 3 și 5 din prezenta directivă, până la 1 iulie 1972 cel târziu;

—	articolului 4 din prezenta directivă, până la 1 ianuarie 1973 cel târziu.

(2)   Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la măsurile pe care le adoptă în scopul punerii în aplicare a prezentei directive.

Comisia comunică celorlalte state membre respectivele informații.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 133, 4.6.1969, p. 6.

(2)  JO C 28, 27.3.1971, p. 1.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

20

---

31974L0553

---

L 303/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 7 noiembrie 1974

de modificare a articolului 5 alineatul (2) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului privind taxele indirecte aplicate majorării de capital

(74/553/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 99 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât articolul 5 alineatul (2) din Directiva 69/335/CEE (3) a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării de capital prevede că, în cazurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), valoarea la care se aplică taxei pe majorarea capitalului nu este mai mică decât valoarea reală a acțiunilor repartizate fiecărui asociat sau deținute de fiecare asociat al unei societăți sau decât valoarea nominală a acțiunilor, în cazul în care valoarea din urmă este mai mare decât valoarea lor reală;

întrucât, în anumite cazuri, adoptarea valorii reale a acțiunilor ca bază minimă de impozitare nu este conformă cu principiile care stau la baza taxei armonizate pe majorarea capitalului prin care se urmărește introducerea unui sistem de impozitare a capitalului numai în cazul tranzacțiilor care reprezintă în mod legal o majorare de capital și în măsura în care acestea contribuie la consolidarea potențialului economic al societății,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Articolul 5 alineatul (2) din Directiva 69/335/CEE se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 2

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 76, 3.7.1974, p. 9.

(2)  JO C 109, 19.9.1974, p. 35.

(3)  JO L 249, 3.10.1969, p. 25.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21

---

31977L0799

---

L 336/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 19 decembrie 1977

privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe

(77/799/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât practicile de fraudă și evaziune fiscală care s-au extins de-a lungul frontierelor statelor membre determină pierderi bugetare și încălcări ale principiului impozitării corecte și pot cauza distorsiuni ale circulației capitalurilor și ale condițiilor de concurență; întrucât acest lucru afectează funcționarea pieței comune;

întrucât, din aceste motive, Consiliul adoptă la 10 februarie 1975 o rezoluție privind măsurile care trebuie luate de Comunitate pentru a combate frauda și evaziunea fiscală internațională (3);

întrucât din natura internațională a problemei reiese că nu sunt suficiente măsurile naționale, al căror efect nu depășește frontierele naționale; întrucât nici colaborarea între administrații în temeiul acordurilor bilaterale nu poate să contracareze noile forme de fraudă și evaziune fiscală, al căror caracter multinațional se accentuează;

întrucât colaborarea între administrațiile financiare în cadrul Comunității trebuie, prin urmare, întărită în conformitate cu principii și norme comune;

întrucât, la cerere, statele membre trebuie să facă schimb de informații privind cazurile speciale; întrucât statul solicitant trebuie să facă cercetările necesare pentru a obține astfel de informații;

întrucât statele membre trebuie să comunice, chiar și în absența unei solicitări, orice informații relevante pentru evaluarea corectă a impozitelor pe venit și a impozitelor pe capital, în special în cazurile unor transferuri artificiale ale profiturilor între întreprinderi din diferite state membre sau în cazurile în care asemenea tranzacții se efectuează între întreprinderi din două state membre prin intermediul unei țări terțe cu scopul de obține avantaje fiscale, sau dacă impozitele au fost sau pot fi eludate sau evitate, din orice motiv;

întrucât este important ca reprezentanții administrației financiare a unui stat membru să aibă acces pe teritoriul altui stat membru, dacă ambele state implicate consideră acest lucru oportun;

întrucât trebuie să se asigure că informațiile furnizate în cursul unei astfel de colaborări nu sunt divulgate unor persoane neautorizate, astfel încât drepturile fundamentale ale cetățenilor și firmelor să fie respectate; întrucât statele membre care primesc astfel de informații nu trebuie să le utilizeze fără a fi autorizate în acest sens de statele membre care le furnizează, decât în scopuri fiscale sau pentru a facilita procedurile legale în caz de nerespectare a legislației fiscale a statului beneficiar; întrucât statul primitor trebuie să acorde informațiilor același regim de confidențialitate care le-a fost atribuit de statul furnizor, dacă acesta din urmă solicită acest lucru;

întrucât un stat membru căruia i se solicită să efectueze cercetări sau să furnizeze informații are dreptul să refuze acest lucru dacă legislația sau practicile sale administrative împiedică administrația financiară să efectueze aceste cercetări sau să colecteze sau să utilizeze aceste informații pentru propriile scopuri, sau dacă furnizarea unor astfel de informații ar fi contrară politicii publice sau ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui proces comercial, sau dacă statul membru căruia îi sunt destinate informațiile nu poate din motive practice sau juridice să furnizeze informații similare;

întrucât trebuie să existe o colaborare între statele membre și Comisie pentru examinarea permanentă a procedurilor de cooperare și acumularea de experiență în domeniul de interes, în special în domeniul transferului artificial al profiturilor între grupuri de întreprinderi, cu scopul de a îmbunătăți aceste proceduri și a pregăti norme comunitare corespunzătoare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Dispoziții generale

(1)   În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de orice fel de informații care să le permită să efectueze o evaluare corectă a impozitelor pe venit și a taxelor pe capital.

(2)   Se consideră impozite pe venit și taxe pe capital, indiferent de modul în care sunt prelevate, toate impozitele pe venitul total, pe capitalul total, inclusiv impozitele pe profitul din vânzarea proprietăților mobile sau imobile, impozitele pe salariile plătite de companii, precum și taxele pe capital.

(3)   Impozitele menționate la alineatul (2) sunt, în momentul de față:

în Belgia:   lmpôt des personnes physiques/Personenbelasting,   Impôt des sociétés/Vennootschapsbelasting,   Impôt des personnes morales/Rechtspersonenbelasting,   Impôt des non-résidents/Belasting der niet-verblijfhouders;

în Danemarca:   Indkomstskat til staten,   Selsskabsskat,   Den kommunale indkomstskat,   Den amtskommunale indkomstskat,   Folkepensionsbidragene,   Sømandsskat,   Den særlige indkomstskat,   Kirkeskat,   Formueskat til staten,   Bidrag til dagpengefonden;

în Germania:   Einkommensteuer,   Körperschaftsteuer,   Vermögensteuer,   Gewerbesteuer,   Grundsteuer;

în Franța:   Impôt sur le revenu,   Impôt sur les sociétés,   Taxe professionnelle,   Taxe foncière sur les propriétés bâties,   Taxe foncière sur les propriétés non bâties;

în Irlanda:   Income tax,   Corporation tax,   Capital gains tax,   Wealth tax;

în Italia:   Imposta sul reddito delle persone fisiche,   Imposta sul reddito delle persone giuridiche,   Imposta locale sui redditi;

în Luxemburg:   impôt sur le revenu des personnes physiques,   impôt sur le revenu des collectivités,   impôt commercial communal,   impôt sur la fortune,   impôt foncier;

în Țările de Jos:   Inkomstenbelasting,   Vennootschapsbelasting,   Vermogensbelasting;

în Regatul Unit:   Income tax,   Corporation tax,   Capital gains tax,   Petroleum revenue tax,   Development land tax.

(4)   Alineatul (1) se aplică oricăror impozite identice sau similare impuse ulterior, fie în completarea, fie în locul impozitelor enumerate la alineatul (3). Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc și informează Comisia asupra datei intrării în vigoare a unor astfel de impozite.

(5)   Expresia „autoritate competentă” desemnează:

în Belgia:   De minister van financiën sau un reprezentant autorizat Le ministre des finances sau un reprezentant autorizat

în Danemarca:   Ministeren for skatter og afgifter sau un reprezentant autorizat

în Germania:   Der Bundesminster der Finanzen sau un reprezentant autorizat

în Franța:   Le ministre de l'économie sau un reprezentant autorizat

în Irlanda:   The Revenue Commissioners sau un reprezentant autorizat

în Italia:   Il Ministro per le finanze sau un reprezentant autorizat

în Luxemburg:   Le ministre des finances sau un reprezentant autorizat

în Țările de Jos:   De minister van financiën sau un reprezentant autorizat

în Regatul Unit:   The Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat

Articolul 2

Schimbul la cerere

(1)   În anumite situații, autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita autorității competente a altui stat membru să înainteze informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1). Autoritatea competentă a statului solicitat nu este obligată să răspundă solicitării dacă autoritatea competentă a statului solicitant nu a epuizat sursele proprii de informații care puteau fi utilizate, potrivit împrejurărilor, pentru a obține informațiile solicitate fără riscul de a pune în pericol obținerea rezultatului căutat.

(2)   Pentru a prezenta informațiile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat organizează orice investigații necesare pentru a obține astfel de informații.

Articolul 3

Schimbul automat de informații

Pentru categoriile de cazuri determinate în procedurile de consultare menționate la articolul 9, autoritățile competente ale statelor membre schimbă periodic informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1) fără solicitare prealabilă.

Articolul 4

Schimbul spontan de informații

(1)   Autoritatea competentă a statului membru prezintă autorității competente a oricărui statmembru interesat, fără o solicitare prealabilă, informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1), despre care are cunoștință, în următoarele situații:

(a)	autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;

(b)	o persoană impozabilă obține o reducere sau o scutire de impozit într-un stat membru care ar putea determina o mărire a impozitului sau o obligație de plată a impozitului într-un alt stat membru;

(c)	afacerile între o persoană impozabilă într-un stat membru și o persoană impozabilă în alt stat membru sunt efectuate printr-una sau mai multe țări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului într-unul sau celălalt stat membru sau în amândouă;

(d)	autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că are loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;

(e)	informațiile prezentate unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obținerea unor informații care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la articolul 9, să extindă schimbul de informații prevăzut la alineatul (1) și la alte cazuri decât cele specificate.

(3)   Autoritățile competente ale statelor membre pot înainta fiecărui stat membru în orice alt caz, fără solicitare prealabilă, informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1) de care au cunoștință.

Articolul 5

Termenul-limită pentru prezentarea de informații

Autoritatea competentă a statelor membre care, conform articolelor precedente, este solicitată să furnizeze informații, le prezintă cât mai urgent posibil. Dacă întâmpină greutăți în furnizarea informațiilor sau refuză să furnizeze informațiile, informează imediat autoritatea solicitantă asupra acestui fapt, indicând natura greutăților sau motivele refuzului.

Articolul 6

Colaborarea între reprezentanții statului implicat

În sensul dispozițiilor precedente, autoritatea competentă a statului membru care furnizează informațiile și autoritatea competentă a statului membru căreia îi sunt destinate informațiile pot conveni, conform procedurii de consultare menționate în articolul 9, să autorizeze prezența în primul stat membru a reprezentanților administrației financiare a celuilalt stat membru. Detaliile aplicării prezentei dispoziții se stabilesc în cadrul aceleiași proceduri.

Articolul 7

Dispoziții privind confidențialitatea informațiilor

(1)   Toate informațiile dezvăluite unui stat membru conform prezentei directive sunt confidențiale în statul respectiv, la fel ca informațiile primite conform legislației interne.

În orice caz, astfel de informații:

—	pot fi aduse numai la cunoștința persoanelor direct implicate în evaluarea impozitelor sau în controlul administrativ al acestei evaluări;

—

în plus, pot fi dezvăluite numai în legătură cu proceduri juridice sau administrative care implică sancțiuni inițiate în vederea determinării bazei de evaluare sau revizuirii ei sau în legătură cu aceasta și numai pentru persoanele direct implicate în astfel de proceduri; cu toate acestea, informațiile în materie pot fi dezvăluite în timpul audierilor publice sau în cadrul hotărârilor, dacă autoritatea competentă a statului membru care furnizează informația nu are obiecții în acest sens;

—	se utilizează numai în scopuri fiscale sau în legătură cu proceduri juridice sau administrative inițiate în vederea determinării sau revizuirii bazei de evaluare sau în legătură cu aceasta.

(2)   Alineatul (1) nu obligă un stat membru a cărui legislație sau practică administrativă stabilește, în scopuri interne, limite mai stricte decât acelea incluse în dispozițiile respectivului alineat, să furnizeze informații dacă statul interesat nu este de acord să respecte aceste limite mai stricte.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (1), autoritatea competentă a statului membru care furnizează informațiile poate permite ca acestea să fie utilizate pentru alte scopuri în statul solicitant dacă, în temeiul legislației statului care efectuează informarea, informațiile ar putea fi folosite în situații similare și pentru scopuri similare de statul care efectuează informarea.

(4)   Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informațiile primite de la autoritatea competentă a altui stat membru pot fi utile autorității competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acestuia din urmă cu acordul autorității competente care a furnizat informațiile.

Articolul 8

Limitele schimbului de informații

(1)   Prezenta directivă nu impune obligația de a se întreprinde cercetări sau de a se furniza informații dacă statul membru care trebuie să furnizeze informațiile este împiedicat actele cu putere de lege naționale sau de practicile administrative să efectueze aceste cercetări, să colecteze sau să utilizeze informațiile în folos propriu.

(2)   Furnizarea informațiilor poate fi refuzată dacă ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional, a unui proces comercial sau a unor informații a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice.

(3)   Autoritatea competentă a unui stat membru poate refuza să furnizeze informații dacă statul interesat nu poate furniza, din motive practice sau legale, informații similare.

Articolul 9

Consultări

(1)   În scopul aplicării prezentei directive, consultările au loc, dacă este necesar, în cadrul unui comitet, între:

—	autoritățile competente ale statelor membre implicate, la solicitarea oricăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;

—	autoritățile competente ale tuturor statelor membre și Comisie, la cererea uneia dintre aceste autorități sau a Comisiei, în măsura în care problemele abordate nu sunt exclusiv de interes bilateral.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre pot comunica direct între ele. Prin acord reciproc, autoritățile competente ale statelor membre pot să permită autorităților pe care le desemnează să comunice direct între ele în situații date sau în anumite categorii de cazuri.

(3)   Dacă autoritățile competente încheie acorduri pe probleme bilaterale reglementate de prezenta directivă, altele decât cele privind cazuri individuale, ele informează Comisia asupra acestui lucru cât mai curând posibil. Comisia anunță la rândul ei autoritățile competente din alte state membre.

Articolul 10

Schimburile de experiență

Împreună cu Comisia, statele membre monitorizează constant procedura de cooperare prevăzută în prezenta directivă și fac schimb de informații, în special cu privire la costul transferului între grupuri de companii, cu scopul îmbunătățirii acestei cooperări și, dacă este cazul, elaborării unor norme în domeniile respective.

Articolul 11

Aplicabilitatea dispozițiilor generale de asistență

Dispozițiile anterioare nu împiedică îndeplinirea altor obligații mai generale privind schimbul de informații, care ar putea decurge din alte acte juridice.

Articolul 12

Dispoziții finale

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 ianuarie 1979 și le comunică imediat Comisiei.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textele dispozițiilor importante de drept intern adoptate ulterior în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 293, 13.12.1976, p. 34.

(2)  JO C 56, 7.3.1977, p. 66.

(3)  JO C 35, 14.2.1975, p. 1.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

27

---

31978L1032

---

L 366/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

A TREIA DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

din 19 decembrie 1978

privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind normele care reglementează impozitul pe cifra de afaceri și accizele aplicabile traficului internațional

(78/1032/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât acțiunea privind scutirea de taxe acordată persoanelor fizice în traficul internațional ar trebui continuată, astfel încât populația statelor membre să devină mai conștientă de realitatea pieței comune;

întrucât traficul de călători între statele membre ar trebui facilitat prin creșterea scutirilor de impozit pe cifra de afaceri și accize, sume care, așa cum au fost fixate prin Directiva 69/169/CEE a Consiliului (4) astfel cum a fost modificată prin Directiva 72/230/CEE (5), au fost reduse, în termeni reali, prin creșterea costului vieții în cadrul Comunității în general;

întrucât introducerea unității de cont europene în actele legale adoptate de instituțiile Comunităților Europene în domeniul scutirilor de impozite nu trebuie să aibă ca efect reducerea sumelor exprimate în moneda națională eligibile pentru scutiri în prezent;

întrucât normele care reglementează scutirea de taxe la nivelul vânzărilor cu amănuntul trebuie armonizate pentru a preîntâmpina cazurile de dublă impunere, precum cele rezultate din prevederile actuale;

întrucât, având în vedere situația economică actuală, trebuie acordată o derogare temporară atât privind valoarea unitară a bunurilor de import în Regatul Danemarcei și în Irlanda, cât și privind reducerea cantitativă a vinurilor nefermentate de import în Regatul Danemarcei,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Articolul 2 din Directiva 69/169/CEE a Consiliului se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următoarele: „(1)   Scutirea de la impozitul pe cifra de afaceri și accize pentru importuri se aplică bunurilor conținute în bagajele personale ale călătorilor provenind din statele membre ale Comunității, cu condiția să îndeplinească condițiile prevăzute în articolele 9 și 10 din Tratat, să fi fost dobândite în conformitate cu normele generale privind impozitarea de pe piața internă a unuia dintre statele membre și să nu aibă caracter comercial, iar valoarea totală a bunurilor să nu depășească 180 de unități de cont europene pe persoană.”;

(b)	la alineatul (2), cuvintele „30 de unități europene de cont” se înlocuiesc cu „50 de unități de cont europene.”;

(c)	la alineatul (3), cuvintele „125 de unități europene de cont”, se înlocuiesc cu „180 de unități de cont europene.”;

(d)

se adaugă următoarele alineate: „(4)   Dacă traficul de călători menționat în alineatul (1): — implică tranzitul pe teritoriul unei țări terțe, survolarea fără aterizare nu va fi totuși considerată tranzit în sensul prezentei directive; — începe într-o parte a teritoriului unui alt stat membru în care impozitul pe cifra de afaceri și/sau accizele nu se aplică bunurilor consumate în cadrul respectivului teritoriu, călătorul trebuie să fie capabil să identifice dacă bunurile transportate în bagajul său au fost dobândite în conformitate cu normele generale privind impozitarea de pe piața internă a unuia dintre statele membre și dacă nu sunt eligibile pentru rambursarea impozitului pe cifra de afaceri și/sau a accizelor, în caz contrar aplicându-se articolul 1. (5)   Valoarea totală a bunurilor scutite de impozitare nu poate depăși în nici un caz suma prevăzută în alineatele (1) sau (2).”

Articolul 2

Articolul 4 din Directiva 69/169/CEE a Consiliului se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1) litera (b) a doua liniuță, coloana a doua „până la trei litri” se înlocuiește cu „până la patru litri”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2)   Scutirea de taxe pentru bunurile menționate în alineatul (1) literele (a) și (b) nu se acordă călătorilor cu vârsta sub 17 ani. Scutirea de taxe pentru bunurile menționate în alineatul (1) litera (d) nu se acordă călătorilor cu vârsta sub 15 ani.”;

(c)

se adaugă următoarele alineate: „(4)   Dacă traficul de călători menționat în articolul 2 alineatul (1): — implică tranzitul pe teritoriul unei țări terțe, survolarea fără aterizare nu va fi totuși considerată tranzit în sensul prezentei directive; — începe într-o parte a teritoriului unui alt stat membru în care impozitul pe cifra de afaceri și/sau accizele nu se aplică bunurilor consumate în cadrul respectivului teritoriu, călătorul trebuie să fie capabil să identifice dacă bunurile transportate în bagajul său au fost dobândite în conformitate cu normele generale privind impozitarea de pe piața internă a unuia din statele membre și dacă nu sunt eligibile pentru rambursarea impozitului pe cifra de afaceri și/sau a altor taxe, în caz contrar aplicându-se cantitățile prevăzute în alineatul (1), coloana întâi. (5)   Cantitatea totală a bunurilor scutite de impozitare nu poate depăși în nici un caz cantitatea prevăzută în alineatul (1), coloana II.”

Articolul 3

Articolul 6 din Directiva 69/169/CEE a Consiliului se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2)   Fără a aduce atingere normelor privind vânzările în magazinele din aeroporturi aflat sub control vamal și la bordul avioanelor, statele membre iau, în ceea ce privește vânzările cu amănuntul, măsurile necesare pentru a permite, în cazurile și în condițiile prevăzute în alineatul (3) și (4), scutirea de impozit pe cifra de afaceri pentru bunurile transportate în bagajele personale ale călătorilor ce părăsesc un stat membru al Comunității. Nu poate fi acordată nici o scutire de accize.”;

(b)	alineatul (3) al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Statele membre pot exclude propriii rezidenți de la avantajele acestei scutiri de impozit.”

Articolul 4

Articolul 7 din Directiva 69/169/CEE a Consiliului se înlocuiește după cum urmează:

Articolul 5

(1)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 69/169/CEE, modificată de articolul 1 litera (a) din prezenta directivă:

—	până la 31 decembrie 1981, Regatul Danemarcei poate exclude de la scutirea de impozite bunurile a căror valoare unitară depășește 135 UCE;

—	până la 31 decembrie 1983, Irlanda poate exclude de la scutirea de impozite bunurile a căror valoare unitară depășește 77 UCE.

(2)   În perioada punerii în aplicare a derogărilor prevăzute în alineatul (1), celelalte state membre adoptă măsurile necesare pentru a permite scutirea de impozite, în conformitate cu procedurile prevăzute în articolul 6 alineatul (4) din Directiva 69/169/CEE, a bunurilor importate în Regatul Danemarcei și în Irlanda care sunt excluse de la scutire în țările respective.

(3)   Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 69/169/CEE, modificată de articolul 2 litera (a) din prezenta directivă, în ceea ce privește importul de vinuri nefermentate scutite de impozit pe cifra de afaceri și de accize, Regatul Danemarcei poate menține, până la 31 decembrie 1983, limita cantitativă de trei litri.

Articolul 6

(1)   Statele membre pun în aplicare măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 ianuarie 1979.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la prevederile pe care le adoptă în scopul punerii în aplicare a prezentei directive. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 31, 8.2.1977, p. 5.

(2)  JO C 133, 6.6.1977, p. 44.

(3)  JO C 114, 11.5.1977, p. 33.

(4)  JO L 133, 4.6.1969, p. 6.

(5)  JO L 139, 17.6.1972, p. 28.

(6)  JO L 356, 31.12.1977, p. 1.”

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

30

---

31978L1033

---

L 366/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

A PATRA DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

din 19 decembrie 1978

de modificare a Directivei 69/169/CEE privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind normele de scutire de impozit pe cifra de afaceri și de accize aplicabile traficului internațional

(78/1033/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât articolul 1 alineatul (1) din Directiva 69/169/CEE a Consiliului din 28 mai 1969 privind armonizarea actelor cu putere de lege, și a actelor administrative privind normele de scutire de impozit pe cifra de afaceri și accize aplicabile traficului internațional (4), modificată ultima dată prin Directiva 78/1032/CEE (5), prevede scutirea de impozit pentru bunurile conținute în bagajele personale ale călătorilor veniți dintr-o țară terță, dacă astfel de importuri nu au caracter comercial;

întrucât valoarea totală a bunurilor eligibile pentru scutirea de taxe nu trebuie să depășească 25 de unități de cont pe persoană; întrucât, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 69/169/CEE, statele membre pot reduce această scutire de impozit la 10 unități de cont pentru călătorii cu vârsta de sub 15 ani;

întrucât introducerea unității de cont europene în actele legale adoptate de instituțiile Comunității Europene în domeniul scutirilor de impozite nu trebuie să aibă efectul reducerii sumelor exprimate în moneda națională eligibile în prezent pentru scutire de taxe;

întrucât trebuie să se țină seama, de asemenea, de măsurile în avantajul călătorilor, recomandate de organisme internaționale specializate și în special pe cele menționate în anexa F alineatul (3) la Convenția Internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale, sponsorizate de Consiliul de Cooperare Vamală;

întrucât acest dublu obiectiv poate fi realizat prin stabilirea sumei prevăzute în articolul 1 alineatul (1) din Directiva 69/169/CEE la 40 de unități de cont europene și a celei prevăzute în articolul 1 alineatul (2) din respectiva directivă, la 20 de unități de cont europene;

întrucât termenul de „bagaj personal” trebuie definit,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 69/169/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează: (a) Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Bunurile conținute în bagajele personale ale călătorilor provenind din țări terțe vor fi scutite de impozit pe cifra de afaceri și accize percepute la import, dacă bunurile importate nu au caracter comercial și dacă valoarea lor totală nu depășește 40 de unități de cont europene pe persoană.” (b) În alineatul (2), cuvintele „10 unități de cont” se înlocuiesc cu „20 de unități de cont europene”. (c) În alineatul (3), cuvintele „25 de unități de cont” se înlocuiesc cu „40 de unități de cont europene”.

2.

La articolul 3 se adaugă următorul paragraf: „(3)   «Bagaj personal» înseamnă totalitatea bagajelor pe care călătorul le prezintă la control autorităților vamale la sosire, precum și bagajele pe care le prezintă mai târziu la control acelorași autorități, sub rezerva prezentării dovezii faptului că și acestea au fost înregistrate ca bagaj însoțitor, la momentul plecării sale, de către compania responsabilă cu transportul. Definiția «bagajului personal» nu se referă și la containerele portabile cu combustibil. Totuși, pentru orice mijloc de transport cu motor se admite o cantitate de combustibil de până la 10 litri scutită de drepturivamale, într-un astfel de container, fără a aduce atingere prevederilor naționale privind deținerea și transportul combustibilului.”

Articolul 2

(1)   Statele membre pun în aplicare măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 ianuarie 1979.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la prevederile pe care le adoptă în scopul punerii în aplicare a prezentei directive. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 213, 7.9.1978, p. 9.

(2)  JO C 261, 6.11.1978, p. 46.

(3)  Aviz emis la 19 octombrie 1978 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 133, 4.6.1969, p. 6.

(5)  JO L 366, 28.12.1978, p. 28.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32

---

31979L1070

---

L 331/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 6 decembrie 1979

de modificare a Directivei 77/799/CEE privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe

(79/1070/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 99 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât practica evaziunii fiscale și fraudei fiscale determină pierderi bugetare și încălcarea principiului impozitării corecte și pune în pericol concurența sănătoasă; întrucât, prin urmare, acest lucru afectează negativ buna funcționare a pieței comune;

întrucât, pentru a combate mai eficient această practică, ar trebui consolidată cooperarea dintre administrațiile fiscale din cadrul Comunității, în conformitate cu principiile și normele comune;

întrucât, la 19 decembrie 1977, Consiliul adoptă Directiva 77/799/CEE privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe (3); întrucât această asistență ar trebui extinsă pentru a include impozitele indirecte pentru a se asigura evaluarea și colectarea corectă a impozitelor indirecte;

întrucât, fiind o chestiune de o deosebită urgență, asistența reciprocă trebuie extinsă pentru a include taxa pe valoare adăugată, atât datorită faptului că este un impozit general pe consum, cât și pentru că joacă un rol important în sistemul resurselor proprii ale Comunității;

întrucât dispozițiile Directivei 77/799/CEE corespund, de asemenea, taxei pe valoarea adăugată, sub rezerva unor modificări și completări; întrucât, prin urmare, este suficient să se extindă domeniul de aplicare a directivei în cauză,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 77/799/CEE se modifică după cum urmează:

1.	Titlul se înlocuiește cu următorul text: „Directiva Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente ale statelor membre în domeniul impozitării directe și al taxei pe valoarea adăugată”.

2.

La articolul 1: (a) alineatul (1) se modifică după cum urmează: „(1)   În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de orice informații care le-ar putea permite să facă o evaluare corectă a impozitelor pe venit și capital, precum și a taxei pe valoarea adăugată.” (b) la alineatul (5), textul privind Regatul Unit se înlocuiește cu următorul text: „în Regatul Unit: — The Commissioners of Customs and Excise sau un reprezentant autorizat pentru informațiile cerute, exclusiv în legătură cu taxa pe valoarea adăugată; — The Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat, pentru orice alte informații.”

Articolul 2

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1981.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 182, 31.7.1978, p. 46.

(2)  JO C 283, 27.11.1978, p. 28.

(3)  JO L 336, 27.12.1977, p. 15.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

34

---

31979L1072

---

L 331/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

A OPTA DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

din 6 decembrie 1979

privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării

(79/1072/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instruire a Comunității Economice Europene,

având în vedere a șasea Directivă a Consiliului 77/388/CEE din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (baza unitară de stabilire) (1), în special articolul 17 alineatul (4),

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (4),

întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (4) din Directiva 77/388/CEE, Consiliul urmează să adopte normele comunitare de stabilire a sistemelor care reglementează restituirea taxei pe valoarea adăugată la care face referire alineatul (3) din articolul menționat anterior persoanelor plătitoare de impozit care nu sunt stabilite pe teritoriul țării;

întrucât normele sunt necesare pentru a garanta că o persoană plătitoare de impozit stabilită pe teritoriul unui stat membru poate pretinde taxa care i-a fost facturată pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii în alt stat membru sau care a fost plătită pentru importul în respectivul alt stat membru, evitându-se astfel dubla impunere;

întrucât diferențele dintre sistemele în vigoare în prezent în statele membre, care provoacă în unele cazuri perturbarea comerțului și denaturarea concurenței, trebuie eliminate;

întrucât introducerea normelor comunitare în acest domeniu marchează evoluția către liberalizarea eficientă a circulației persoanelor, mărfurilor și serviciilor, sprijinind astfel finalizarea procesului de integrare economică;

întrucât astfel de norme nu trebuie să conducă la un tratament diferit al persoanelor plătitoare de impozit în funcție de statele membre pe teritoriul cărora aceste persoane sunt stabilite;

întrucât unele forme de fraudă fiscală și evaziune fiscală trebuie prevenite;

întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (4) din Directiva 77/388/CEE, statele membre pot refuza restituirea sau pot impune condiții suplimentare în cazul persoanelor plătitoare de impozit care nu sunt stabilite în Comunitate; întrucât, totuși, sunt necesare eforturi pentru a se asigura că astfel de persoane plătitoare de impozit nu sunt eligibile pentru restituiri în termeni mai favorabili decât cei prevăzuți pentru persoanele plătitoare de impozit din Comunitate;

întrucât, inițial, trebuie adoptate numai sistemele comunitare din prezenta directivă; întrucât aceste sisteme prevăd în special că deciziile referitoare la cererile de restituire trebuie notificate în termen de șase luni de la data depunerii acestora; întrucât restituirile trebuie făcute în același interval; întrucât, pe o perioadă de un an de la data finală prevăzută pentru punerea în aplicare a acestor sisteme, Republica Italiană trebuie autorizată să notifice deciziile luate de serviciile sale competente cu privire la cererile depuse de persoanele plătitoare de impozit care nu sunt stabilite pe teritoriul său și să facă rambursările necesare în termen de nouă luni, astfel încât Republica Italiană să își poată reorganiza sistemul care funcționează în prezent în vederea aplicării sistemului comunitar;

întrucât Consiliul trebuie să adopte alte sisteme suplimentare care să completeze sistemul comunitar; întrucât, până la intrarea în vigoare a acestuia din urmă, statele membre restituie taxa pentru serviciile și achizițiile de bunuri care nu sunt acoperite de prezenta directivă, în conformitate cu sistemele pe care le adoptă în teme iul articolului 17 alineatul (4) din Directiva 77/388/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, „persoană plătitoare de impozit care nu este stabilită pe teritoriul țării” înseamnă o persoană care, conform articolului 4 alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE, pe perioada menționată în prima și a doua teză din articolul 7 alineatul (1) primul paragraf, nu a avut în acea țară nici sediul activității sale economice, nici o unitate fixă de unde a efectuat tranzacții și nici, în absența unui sediu sau a unei unități fixe, domiciliul stabil sau locul obișnuit de rezidență, și care, în aceeași perioadă, nu a livrat bunuri și nu a prestat servicii considerate livrate sau prestate în țara respectivă, cu excepția:

(a)	serviciilor de transport și a serviciilor auxiliare scutite, în temeiul articolului 14 alineatul (1) punctul (i), al articolului 15 sau al articolului 16 alineatul (1) literele B, C și D din Directiva 77/388/EEC;

(b)	serviciilor prestate în cazurile în care taxa este plătibilă numai de către persoana căreia acestea îi sunt prestate, în temeiul articolului 21 alineatul (1) litera (b) din Directiva 77/388/CEE.

Articolul 2

Fiecare stat membru restituie oricărei persoane plătitoare de impozit care nu este stabilită pe teritoriul țării, dar care este stabilită în alt stat membru, sub rezerva condițiilor prevăzute în continuare, orice taxă pe valoarea adăugată aferentă serviciilor care i-au fost prestate sau bunurilor mobiliare care i-au fost livrate de altă persoană plătitoare de impozit pe teritoriul țării sau aferentă importului de bunuri în țara respectivă, în măsura în care astfel de bunuri și servicii sunt folosite în tranzacțiile prevăzute la articolul 17 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva 77/388/CEE și la prestarea serviciilor prevăzute la articolul 1 litera (b).

Articolul 3

Pentru a putea beneficia de restituire, orice persoană plătitoare de impozit, așa cum este menționată în articolul 2, care nu livrează bunuri și nu prestează servicii considerate livrate sau prestate pe teritoriul țării trebuie:

(a)

să înainteze autorităților competente menționate la articolul 9 primul paragraf o cerere pe baza modelului din anexa A, la care se atașează facturile sau documentele de import în original. Statele membre pun la dispoziția solicitanților o notă explicativă care să conțină în orice situație informațiile minime prevăzute în anexa C;

(b)

să facă dovada, sub forma unui certificat eliberat de autoritatea statului în care este stabilită, că este o persoană plătitoare de impozit în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată în statul respectiv. Totuși, dacă autoritatea competentă prevăzută la articolul 9 primul paragraf deține deja o astfel de dovadă, persoana plătitoare de impozit nu este obligată să aducă dovezi noi pe o perioadă de un an de la data eliberării primului certificat de către autoritatea statului în care este stabilită. Statele membre nu eliberează certificate nici unei persoane plătitoare de impozit care beneficiază de scutirea de taxă în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Directiva 77/388/CEE;

(c)	să certifice printr-o declarație scrisă că nu a livrat bunuri și nu a prestat servicii considerate livrate sau prestate pe teritoriul țării pe perioada menționată în prima și a doua teză din articolul 7 alineatul (1) primul paragraf;

(d)	să se angajeze că restituie orice sumă colectată din greșeală.

Articolul 4

Pentru a îndeplini condițiile restituirii, orice persoană plătitoare de impozit prevăzută la articolul 2, care nu a livrat bunuri și nu a prestat servicii considerate livrate sau prestate pe teritoriul țării respective, altele decât serviciile prevăzute la articolul 1 literele (a) și (b), trebuie:

(a)	să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 3 literele (a), (b) și (d);

(b)	să certifice printr-o declarație scrisă că, pe perioada prevăzută în prima și a doua teză din articolul 7 alineatul (1), nu a livrat bunuri și nu a prestat servicii considerate livrate sau prestate pe teritoriul țării, altele decât serviciile prevăzute la articolul 1 literele (a) și (b).

Articolul 5

În sensul prezentei directive, bunurile și serviciile pentru care taxa poate fi restituită trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 17 din Directiva 77/388/CEE, așa cum se aplică în statul membru care face restituirea.

Prezenta directivă nu se aplică livrărilor de bunuri care sunt sau pot fi scutite în temeiul articolului 15 punctul 2 din Directiva 77/388/CEE.

Articolul 6

Statele membre nu pot impune persoanelor plătitoare de impozit prevăzute la articolul 2 obligații în plus față de cele prevăzute la articolele 3 și 4, altele decât obligația de a furniza, în anumite cazuri, informații necesare pentru a se stabili dacă cererea de restituire este justificată.

Articolul 7

(1)   Cererea de restituire prevăzută la articolele 3 și 4 se referă la achizițiile facturate de bunuri sau servicii sau la importurile efectuate pe o perioadă de minimum trei luni sau de maximum un an calendaristic. Totuși, cererile pot viza o perioadă mai mică de trei luni, dacă aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârșitul anului calendaristic. Astfel de cereri pot viza și facturi sau documente de import care nu au fost incluse în cererile anterioare și care se referă la tranzacții finalizate în cursul anului calendaristic în cauză. Cererile sunt înaintate autorității competente menționate la articolul 9 primul alineat, în termen de șase luni de la încheierea anului calendaristic în care taxa devine exigibilă.

Dacă cererea se referă la o perioadă mai mică de un an calendaristic, dar de minimum trei luni, suma la care se referă cererea nu poate fi mai mică decât echivalentul în moneda națională a 200 unități de cont europene; dacă cererea se referă la o perioadă a unui an calendaristic sau la perioada rămasă din anul calendaristic, valoarea nu poate fi mai mică decât echivalentul în moneda națională a 25 unități de cont europene.

(2)   Unitatea de cont europeană folosită este cea definită în regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 (5), stabilită la data de 1 ianuarie a anului din perioada menționată în prima și a doua teză din alineatul (1), primul paragraf. Statele membre pot rotunji în plus sau în minus, cu până la 10 %, cifrele rezultate la transformarea în monedă națională.

(3)   Autoritatea competentă prevăzută la articolul 9 primul paragraf ștampilează fiecare factură și/sau document de import pentru a preveni folosirea acestora pentru alte cereri și le returnează solicitantului în termen de o lună.

(4)   Deciziile privind cererile de restituire se anunță în termen de șase luni de la data la care cererile, însoțite de toate documentele necesare în temeiul prezentei directive pentru examinarea cererii, au fost înaintate autorității competente prevăzute la alineatul (3). Restituirile se fac înainte de sfârșitul perioadei menționate anterior, la cererea solicitantului, fie în statul membru în care se face restituirea, fie în statul în care acesta este stabilit. În acest din urmă caz, taxele bancare aferente transferului se achită de către solicitant.

Motivele pentru respingerea unei cereri trebuie precizate. Contestațiile împotriva unor asemenea respingeri pot fi depuse la autoritățile competente din statele membre, în aceleași condiții atât de formă, cât și privind limita de timp care reglementează și cererile de restituire depuse de persoanele plătitoare de impozit stabilite în același stat.

(5)   În cazul restituirilor obținute în mod fraudulos sau prin orice altă modalitate ilegală, autoritatea competentă menționată la alineatul (3) procedează direct la recuperarea sumelor incorect plătite și a oricăror penalizări impuse, în conformitate cu procedura aplicabilă în statul membru în cauză, fără a aduce atingere dispozițiilor privind asistența reciprocă la recuperarea taxei pe valoarea adăugată.

In cazul cererilor frauduloase care nu pot face obiectul unor penalizări administrative, în conformitate cu legislația națională, statul membru în cauză poate refuza pe o perioadă de maximum doi ani de la data depunerii cererii frauduloase orice restituire către respectiva persoană plătitoare de impozit. Dacă a fost impusă o penalizare administrativă, dar nu a fost încasată, statul membru în cauză poate suspenda orice restituire ulterioară către persoana plătitoare de impozit în cauză până la achitarea penalizării.

Articolul 8

În cazul persoanelor plătitoare de impozit care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității, statele membre pot refuza restituirile sau pot impune condiții speciale.

Restituirile nu pot fi acordate în condiții mai favorabile decât cele aplicate pentru persoanele plătitoare de impozit stabilite pe teritoriul Comunității.

Articolul 9

Statele membre fac cunoscută, într-un mod adecvat, autoritatea competentă către care trebuie adresată cererea menționată la articolul 3 litera (a) și la articolul 4 litera (a).

Certificatele menționate la articolul 3 litera (b) și la articolul 4 litera (a), prin care se stabilește că persoana în cauză este persoană plătitoare de impozit, se redactează pe baza modelelor din anexa B.

Articolul 10

Statele membre asigură intrarea în vigoare a dispozițiilor necesare pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor prezentei directive până la 1 ianuarie 1981 cel târziu. Prezenta directivă se aplică numai la cererile de restituire a taxei pe valoarea adăugată pentru achizițiile de bunuri și servicii pe baza unei facturi și pentru importurile efectuate de la data respectivă.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 11

Prin derogare de la articolul 7 alineatul (4), Republica Italiană poate prelungi, până la 1 ianuarie 1982, perioada prevăzută în prezentul paragraf de la șase la nouă luni.

Articolul 12

La trei ani de la data prevăzută la articolul 10, Comisia, după consultarea statelor membre, înaintează Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, și în particular a articolelor 3, 4 și 7.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 145, 13.6.1977, p. 1.

(2)  JO C 26, 1.2.1978, p. 5.

(3)  JO C 39, 12.2.1979, p. 14.

(4)  JO C 269, 13.11.1978, p. 51.

(5)  JO L 356, 31.12.1977, p. 1.

---

ANEXA A

MODEL

---

ANEXA B

MODEL

CERTIFICAT PRIVIND SITUAȚIA PERSOANEI PLĂTITOARE DE IMPOZIT

---

ANEXA C

Informațiile minime care trebuie menționate în notele explicative

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

43

---

31982L0443

---

L 206/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 29 iunie 1982

de modificare a Directivelor 69/169/CEE și 77/800/CEE privind normele de reglementare a impozitului pe cifra de afaceri și a accizelor aplicabile în traficul internațional

(82/443/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât valorile scutite de drepturi vamale permise la călătoriile intracomunitare contribuie la întrepătrunderea economiilor statelor membre;

întrucât, pentru atingerea acestui obiectiv și în interesul populației statelor membre, valoarea scutirilor de taxe prevăzute în articolul 2 din Directiva 69/169/CEE a Consiliului din 28 mai 1969 privind armonizarea actelor cu putere de lege, și a actelor administrative privind normele de scutire de impozit pe cifra de afaceri și de accize la import aplicabile traficului internațional (4), modificată ultima dată prin Directiva 81/933/CEE (5), trebuie majorată;

întrucât pentru exprimarea tăriei alcoolice trebuie să se țină seama de Directiva 76/766/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la tabelele cu băuturi alcoolice (6) și, prin urmare, trebuie modificate articolele 4 și 5 din Directiva 69/169/CEE și articolul 1 din Directiva 77/800/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind derogarea acordată Regatului Danemarcei privind normele de reglementare a impozitului pe cifra de afaceri și a accizelor aplicabile în traficul internațional (7);

întrucât, ținând seama de situația economică prezentă, trebuie acordată o perioadă suplimentară Regatului Danemarcei în care să se aplice creșterea valorilor scutite de drepturi vamale pe care le pot introduce în țară persoanelor provenind din alte state membre ale Comunității,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Articolul 1 și 2 din Directiva 69/169/CEE a Consiliului se modifică după cum urmează:

1.	În articolul 1 alineatul (3), cuvintele „40 unități de cont europene” se înlocuiesc cu „suma prevăzută în alineatul (1)”.

2.	În articolul 2 alineatul (1), cuvintele „180 unități de cont europene” se înlocuiesc cu „210 ECU”.

3.	În articolul 2 alineatul (2), cuvintele „50 unități de cont europene” se înlocuiesc cu „60 ECU”.

4.	În articolul 2 alineatul (3), cuvintele „180 unități de cont europene” se înlocuiesc cu „suma prevăzută în alineatul (1)”.

Articolul 2

În articolele 4 și 5 din Directiva 69/169/CEE a Consiliului și articolul 1 din Directiva 77/800/CEE a Consiliului, „22°” se înlocuiește cu „22 % vol.”.

Articolul 3

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive, care trebuie să intre în vigoare de la 1 ianuarie 1983.

Totuși, Regatul Danemarcei adoptă măsurile necesare aducerii la îndeplinire a articolului 1 alineatul (2) până cel târziu la 1 ianuarie 1984.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la prevederile pe care le adoptă în scopul punerii în aplicare a prezentei directive.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 318, 19.12.1979, p. 5.

(2)  JO C 117, 12.5.1980, p. 83.

(3)  JO C 113, 7.5.1980, p. 34.

(4)  JO L 133, 4.6.1969, p. 6.

(5)  JO L 338, 25.11.1981, p. 24.

(6)  JO L 262, 27.9.1976, p. 149.

(7)  JO L 136, 27.12.1977, p. 21.

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

45

---

31983L0181

---

L 105/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 martie 1983

de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri

(83/181/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 99 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât, în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 de armonizare a legislațiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (4), statele membre scutesc, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare și în condițiile pe care le stabilesc, inter alia pentru a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz, importurile finale de bunuri exigibile pentru scutiri de drepturi vamale altele decât cele prevăzute în Tariful Vamal Comun sau care ar putea beneficia de acestea dacă ar fi importate dintr-o țară terță;

întrucât, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din directiva menționată anterior, Comisia trebuie să prezinte Consiliului propuneri pentru instituirea de norme fiscale comunitare care să clarifice sfera de aplicare a reducerilor prevăzute în alineatul (1) din articolul menționat anterior și norme detaliate de aplicare;

întrucât, deși este de dorit să se atingă cel mai mare grad posibil de uniformizare între sistemul de drepturi vamale și sistemul taxei pe valoarea adăugată, la aplicarea acestuia din urmă trebuie totuși să se ia în considerare diferențele din punct de vedere al obiectivului și structurii dintre drepturile vamale și taxa pe valoarea adăugată;

întrucât trebuie să se instituie un regim al taxei pe valoarea adăugată care diferă dacă bunurile sunt importate din țări terțe sau din alte state membre, în măsura necesară pentru atingerea obiectivelor de armonizare fiscală; întrucât scutirile la import pot fi acordate numai cu condiția să nu afecteze condițiile de concurență de pe piața națională;

întrucât anumite franșize aplicate în prezent în statele membre au la bază convenții cu terțe țări sau cu alte state membre care, având în vedere scopul lor, vizează numai statele membre semnatare; întrucât nu este util să se definească la nivel comunitar condițiile pentru acordarea franșizelor;

întrucât statele membre în cauză trebuie doar autorizate pentru a le menține,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Sfera de aplicare a scutirilor de la taxa pe valoarea adăugată prevăzute în articolul 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE și normele pentru punerea lor în aplicare prevăzute în articolul 14 alineatul (2) din directiva menționată anterior sunt definite în prezenta directivă. În conformitate cu articolul menționat anterior, statele membre aplică exonerările prevăzute în prezenta directivă în condițiile pe care le stabilesc pentru a se asigura că aceste exonerări sunt aplicate în mod corect și simplu și pentru a preveni orice evaziune, fraudă sau abuz.

(2)   În sensul prezentei directive:

(a)	„importuri” înseamnă importurile definite în articolul 7 din Directiva 77/388/CEE și introducerea pe piața națională după aplicarea unuia dintre sistemele prevăzute în articolul 16 alineatul (1) punctul A din directiva menționată anterior sau a unui sistem de admitere temporară sau de tranzit;

(b)

„bunuri personale” înseamnă orice bunuri destinate uzului personal al persoanelor în cauză sau satisfacerii nevoilor din gospodăria acestora. „Bunuri personale” sunt cu precădere următoarele: — bunuri casnice; — biciclete și motociclete, autovehicule particulare și remorcile acestora, rulote pentru camping, ambarcațiuni de agrement și avioane private. Proviziile pentru gospodărie adecvate cerințelor normale ale unei familii, animalele de companie și animalele de călărie constituie de asemenea „bunuri personale”. Natura sau cantitatea bunurilor personale nu reflectă nici un interes comercial, nici nu sunt destinate unei activități economice în sensul articolului 4 din Directiva 77/388/CEE. Cu toate acestea, instrumentele portabile pentru arte aplicate sau arte liberale necesare persoanei în cauză pentru desfășurarea meseriei sau profesiei sale constituie, de asemenea, bunuri personale;

(c)	„bunuri casnice” înseamnă efectele personale, lenjerie și furnituri folosite în gospodărie și aparatură destinate uzului personal al persoanelor în cauză sau satisfacerii nevoilor din gospodăria acestora;

(d)	„produsele alcoolice” înseamnă produse (bere, vin, aperitive pe bază de vin sau alcool, coniacuri, lichioruri și băuturi spirtoase etc.), care se încadrează la poziția Nr. 22.03 - 22.09 din Tariful Vamal Comun;

(e)	„Comunitate” înseamnă teritoriul statelor membre în care se aplică Directiva 77/388/CEE.

TITLUL I

IMPORTUL DE BUNURI PERSONALE ALE PERSOANELOR CARE VIN DIN ȚĂRI SITUATE ÎN AFARA COMUNITĂȚII

Capitolul I

Bunuri personale ale persoanelor fizice care își transferă locul obișnuit de rezidență dintr-o țară terță în Comunitate

Articolul 2

Sub rezerva articolelor 3-10, scutirea de TVA la import este acordată pentru bunurile personale importate de persoanele fizice care își transferă locul obișnuit de rezidență din afara Comunității într-un stat membru al Comunității.

Articolul 3

Scutirea se limitează la bunurile personale care:

(a)

cu excepția cazurilor justificate de anumite împrejurări, au fost în posesia și, în cazul bunurilor neconsumabile, au fost folosite de persoana în cauză la locul obișnuit de rezidență timp de cel puțin șase luni înainte de data la care persoana încetează să aibă locul de rezidență obișnuit în afara Comunității;

(b)	sunt destinate a fi utilizate în același scop și la noul loc de rezidență.

În plus, statele membre pot acorda scutirea dacă acestor bunuri li s-a aplicat dreptul vamal sau taxele fiscale obișnuite fie în țara de origine, fie în țara de plecare.

Articolul 4

Scutirea poate fi acordată numai persoanelor care au avut rezidența în afara Comunității pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

Cu toate acestea, autoritățile competente pot acorda excepții de la această regulă cu condiția ca intenția persoanei în cauză să fi fost în mod evident aceea de a-și stabili rezidența în afara Comunității pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 12 luni.

Articolul 5

Scutirea nu se acordă pentru:

(a)	produse alcoolice;

(b)	tutun sau produse din tutun;

(c)	mijloace comerciale de transport;

(d)	articole folosite în exercitarea unei meserii sau profesiuni, altele decât instrumentele portabile folosite în artele liberale și aplicate.

Vehiculele cu destinație mixtă, utilizate în scopuri comerciale sau profesionale, pot fi, de asemenea, excluse de la scutire.

Articolul 6

Cu excepția cazurilor speciale, scutirea se acordă numai pentru bunurile personale importate definitiv în decurs de 12 luni de la data stabilirii, de către persoana în cauză, din locul său obișnuit de rezidență în statul membru importator.

Bunurile personale pot fi importate în mai multe loturi separate în perioada prevăzută în paragraful precedent.

Articolul 7

(1)   Înainte de expirarea celor 12 luni de la data declarării în vederea importului final, bunurile personale importate fără taxă nu pot fi date cu împrumut, depuse ca garanție, închiriate sau transferate, cu titlu oneros sau gratuit, fără notificarea prealabilă a autorităților competente.

(2)   Orice împrumut, depunere ca garanție, închiriere sau transfer efectuate înainte de expirarea perioadei menționate în alineatul (1) implică plata taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor în cauză, la cota în vigoare la data împrumutului, a depunerii ca garanție, a închirierii sau a transferului, pe baza tipului de bunuri și a valorii în vamă determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Articolul 8

(1)   Prin derogare de la articolul 6 primul paragraf, scutirea poate fi acordată pentru bunurile personale importate definitiv înainte ca persoana în cauză să își stabilească locul obișnuit de rezidență în statul membru importator, cu condiția ca aceasta să se angajeze efectiv să își stabilească locul obișnuit de rezidență în statul respectiv în termen de șase luni. Acest angajament este însoțit de o garanție, a cărei formă și valoare este stabilită de autoritățile competente.

(2)   La aplicarea dispozițiilor alineatului (1), perioada prevăzută în articolul 3 se calculează de la data importării în statul membru în cauză.

Articolul 9

(1)   Dacă, datorită angajamentelor profesionale, persoana în cauză părăsește țara situată în afara Comunității în care își avea locul obișnuit de rezidență fără a-și stabili concomitent locul obișnuit de rezidență pe teritoriul unui stat membru, deși are intenția de a face acest lucru la un moment dat, autoritățile competente pot autoriza scutirea bunurilor personale pe care persoana le transferă pe teritoriul menționat anterior în acest scop.

(2)   Scutirea bunurilor personale prevăzută în alineatul (1) se acordă în condițiile prevăzute în articolele 2-7, înțelegându-se că:

(a)	perioadele prevăzute în articolul 3 litera (a) și în articolul 6 primul paragraf se calculează de la data importului;

(b)	perioada prevăzută în articolul 7 alineatul (1) se calculează de la data la care persoana în cauză își stabilește efectiv locul obișnuit de rezidență pe teritoriul unui stat membru.

(3)   Scutirea poate fi acordată și sub rezerva angajamentului persoanei respective că își va stabili efectiv locul obișnuit de rezidență pe teritoriul unui stat membru într-un termen stabilit de autoritățile competente în funcție de situație. Autoritățile competente pot solicita ca acest angajament să fie însoțit de o garanție a cărei formă și valoare urmează să fie stabilită.

Articolul 10

Autoritățile competente pot deroga de la articolul 3 literele (a) și (b), articolul 5 literele (c) și (d) și articolul 7 dacă o persoană trebuie să își transfere locul obișnuit de rezidență dintr-o țară situată în afara Comunității pe teritoriul unui stat membru în urma unor împrejurări politice excepționale.

Capitolul II

Bunuri importate cu ocazia căsătoriei

Articolul 11

(1)   Sub rezerva articolelor 12-15, scutirea se acordă pentru trusouri și bunuri casnice, indiferent dacă sunt sau nu noi, aparținând unei persoane care își transferă locul obișnuit de rezidență dintr-o țară din afara Comunității pe teritoriul unui stat membru cu ocazia căsătoriei sale.

(2)   Scutirea se acordă, de asemenea, pentru cadourile oferite în mod tradițional cu ocazia căsătoriei trimise unei persoane care îndeplinește condițiile prevăzute în alineatul (1) de către persoane a căror rezidență normală este într-o țară situată în afara Comunității. Scutirea se aplică cadourilor cu o valoare unitară de cel mult 200 ECU. Cu toate acestea, statele membre pot acorda scutiri pentru valori mai mari de 200 ECU, cu condiția ca valoarea fiecărui cadou să fie de cel mult 1 000 ECU.

(3)   Statul membru poate acorda scutirea pentru bunurile menționate în alineatul (1) dacă acestor bunuri li s-a aplicat dreptul vamal și/sau taxele fiscale obișnuite fie în țara de origine, fie în țara de plecare.

Articolul 12

Scutirea prevăzută în articolul 11 poate fi acordată numai persoanelor:

(a)

al căror loc de rezidență obișnuit a fost în afara Comunității pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 12 luni. Cu toate acestea, pot fi acordate excepții de la această regulă cu condiția ca intenția persoanei în cauză să fi fost în mod evident aceea de a-și stabili rezidența în afara Comunității pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 12 luni;

(b)	care aduc dovezi privind căsătoria lor.

Articolul 13

Nu se acordă nici o excepție pentru produse alcoolice, tutun sau produse din tutun.

Articolul 14

(1)   Cu excepția împrejurărilor excepționale, scutirea se acordă numai pentru bunurile importate definitiv:

—	nu mai de vreme de două luni înainte de data fixată pentru căsătorie (în acest caz scutirea poate fi acordată sub rezerva depunerii unei garanții adecvate, a cărei formă și valoare este stabilită de autoritățile competente);

—	nu mai târziu de patru luni de la data căsătoriei.

(2)   Bunurile menționate în articolul 11 pot fi importate în mai multe loturi separate, în perioada prevăzută în alineatul (1).

Articolul 15

(1)   Înainte de expirarea celor 12 luni de la data declarării în vederea importului final, bunurile personale importate fără taxă nu pot fi date cu împrumut, depuse ca garanție, închiriate sau transferate, cu titlu oneros sau gratuit, fără notificarea prealabilă a autorităților competente.

(2)   Orice împrumut, depunere ca garanție, închiriere sau transfer efectuate înainte de expirarea perioadei menționate în alineatul (1) implică plata taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor în cauză, la cota în vigoare la data împrumutului, a depunerii ca garanție, a închirierii sau a transferului, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Capitolul III

Bunuri personale dobândite prin moștenire

Articolul 16

Sub rezerva articolelor 17-19, scutirea se acordă pentru bunurile personale obținute prin moștenire de către o persoană fizică al cărei loc obișnuit de rezidență este într-un stat membru.

Articolul 17

Scutirea nu se acordă pentru:

(a)	produse alcoolice;

(b)	tutun sau produse din tutun;

(c)	mijloace comerciale de transport;

(d)	articole folosite în exercitarea unei meserii sau profesiuni, altele decât instrumentele portabile folosite în artele liberale și aplicate, care au fost necesare pentru exercitarea meseriei sau profesiunii de către defunct;

(e)	stocuri de materii prime și produsele finite sau semifinite;

(f)	vite și stocuri de produse agricole în cantități care depășesc cerințele normale ale unei familii.

Articolul 18

(1)   Scutirea se acordă numai pentru bunurile personale importate definitiv în termen de cel mult doi ani de la data la care persoana dobândește drepturi asupra bunurilor respective (reglementarea finală a moștenirii).

Cu toate acestea, perioada poate fi prelungită de către autoritățile competente pe baza unor motive speciale.

(2)   Bunurile personale pot fi importate în mai multe loturi separate, în perioada prevăzută în alineatul (1).

Articolul 19

Articolele 16-18 se aplică mutatis mutandis bunurilor personale dobândite prin moștenire de către persoane juridice angajate într-o activitate non-profit care sunt stabilite pe teritoriul unui stat membru.

TITLUL II

ECHIPAMENT DE ȘCOALĂ, RECHIZITE ȘCOLARE ȘI ALTE BUNURI CASNICE DE UZ ȘCOLAR

Articolul 20

(1)   Scutirea se acordă pentru echipamentul de școală, rechizitele școlare și bunurile care reprezintă articolele obișnuite existente în camera unui elev sau student și care aparțin elevilor sau studenților care se deplasează într-un stat membru pentru a studia și care sunt destinate uzului lor personal pe perioada studiilor.

(2)   În sensul prezentului articol:

(a)	elev sau student înseamnă orice persoană înscrisă într-o unitate de învățământ pentru a urma la zi cursuri în cadrul acelei instituții;

(b)	echipament înseamnă lenjerie și lenjerie folosită în casă, precum și îmbrăcăminte, indiferent dacă acestea sunt sau nu noi;

(c)	rechizite școlare înseamnă articole și instrumente (inclusiv calculatoare și mașini de scris) folosite în mod obișnuit de elevi și studenți pentru studii.

Articolul 21

Scutirea se acordă cel puțin o dată în fiecare an școlar.

TITLUL III

IMPORTURI CU VALOARE NEGLIJABILĂ

Articolul 22

Statele membre pot acorda scutiri la importurile unor bunuri a căror valoare totală este de cel mult 22 ECU.

Articolul 23

Scutirea nu se acordă pentru:

(a)	produse alcoolice;

(b)	parfumuri și ape de toaletă;

(c)	tutun și produse din tutun.

TITLUL IV

MIJLOACE FIXE ȘI ALTE ECHIPAMENTE IMPORTATE LA TRANSFERUL UNOR ACTIVITĂȚI

Articolul 24

(1)   Fără a aduce atingere măsurilor în vigoare în statul membru privind politica comercială și industrială și sub rezerva articolelor 25-28, statele membre pot permite scutirea, la admitere, a importurilor de mijloace fixe și a altor echipamente care aparțin întreprinderilor care își încetează definitiv activitatea în țara de plecare, pentru a desfășura activități similare în statul membru în care sunt importate mijloacele și care, conform articolului 22 alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE, au notificat în avans autoritățile competente ale statului membru importator cu privire la începerea unei astfel de activități.

Dacă întreprinderea transferată este o exploatație agricolă, șeptelul acesteia este și el scutit la admitere.

(2)   În sensul alineatului (1):

—	„activitate” înseamnă o activitate economică în conformitate cu articolul 4 din Directiva 77/388/CEE;

—	„întreprindere” înseamnă o unitate economică independentă de producție sau din industria serviciilor.

Articolul 25

(1)   Scutirea prevăzută în articolul 24 se limitează la mijloacele fixe și la echipamentul care:

(a)	cu excepția unor cazuri speciale justificate de împrejurări, au fost folosite efectiv de întreprindere timp de minimum 12 luni înainte de data la care întreprinderea a încetat să funcționeze în țara de plecare;

(b)	sunt destinate folosirii în aceleași scopuri după transfer;

(c)	urmează să fie folosite într-o activitate care nu este scutită în temeiul articolului 13 din Directiva 77/388/CEE;

(d)	sunt adecvate naturii și dimensiunii întreprinderii în cauză.

(2)   Cu toate acestea, statele membre pot scuti mijloacele fixe și echipamentele importate dintr-un alt stat membru de către organizații caritabile sau filantropice în momentul transferului sediului lor principal în statul membru importator.

Totuși, o astfel de scutire se acordă numai cu condiția ca mijloacele fixe și echipamentele în cauză să nu fi fost scutite în temeiul articolului 15 alineatul (12) din Directiva 77/388/CEE.

(3)   Până la intrarea în vigoare a normelor comune prevăzute în articolul 17 alineatul (6) primul paragraf din Directiva 77/388/CEE, statele membre pot exclude de la scutire, integral sau parțial, mijloacele fixe pentru care au făcut apel la dispozițiile celui de al doilea paragraf din alineatul menționat.

Articolul 26

Nu se acordă nici o scutire întreprinderilor stabilite în afara Comunității și al căror transfer pe teritoriul unui stat membru este consecința sau se efectuează în scopul unei fuziuni sau preluări, de către o întreprindere stabilită pe teritoriul Comunității, fără inițierea unei activități noi.

Articolul 27

Nu se acordă nici o scutire pentru:

(a)	mijloace de transport care prin natura lor nu constituie instrumente de producție sau instrumente folosite în industria serviciilor;

(b)	livrări de orice tip destinate consumului uman sau hranei animalelor;

(c)	combustibil și stocuri de materii prime sau produse finite sau semifinite;

(d)	vite deținute de comercianții de animale.

Articolul 28

Cu excepția cazurilor speciale justificate de împrejurări, scutirea prevăzută în articolul 24 se acordă numai pentru mijloacele fixe și alte echipamente importate înainte de expirarea unei perioade de 12 luni de la data la care întreprinderea își încetează activitatea în țara de plecare.

TITLUL V

IMPORTUL ANUMITOR PRODUSE AGRICOLE ȘI AL PRODUSELOR DESTINATE UZULUI AGRICOL

Capitolul I

Produse obținute de agricultorii din Comunitate pe proprietăți aflate în alt stat decât statul importator

Articolul 29

(1)   Sub rezerva articolelor 30 și 31, produsele agricole, animaliere, apicole, horticole și forestiere obținute pe proprietăți situate într-o țară vecină cu statul membru importator și exploatate de producători agricoli a căror exploatație principală se află în statul membru respectiv, învecinat cu țara în cauză, sunt scutite la admitere.

(2)   Pentru a îndeplini condițiile de acordare a scutirii în temeiul alineatului (1), produsele animaliere trebuie să fie obținute de la animale crescute, achiziționate sau importate conform sistemului fiscal general aplicabil în statul membru importator.

(3)   Caii de rasă, cu vârsta de cel mult 6 luni și născuți în afara statului membru importator de un animal aflat la montă în statul respectiv și apoi exportat temporar în vederea fătării, sunt scutiți la admitere.

Articolul 30

Scutirea se limitează la produsele care nu au fost supuse nici unui alt tratament decât cel care urmează în mod normal după recoltare sau producție.

Articolul 31

Scutirea se acordă numai pentru produsele importate de producătorul agricol sau în numele acestuia.

Articolul 32

Prezentul capitol se aplică mutatis mutandis produselor pescărești și produselor rezultate din activități piscicole desfășurate pe lacurile sau pe căile navigabile care mărginesc teritoriul statului membru importator de către pescari stabiliți în statul membru respectiv și produselor rezultate din activități de vânătoare desfășurate pe astfel de lacuri sau căi navigabile de către sportivi stabiliți în statul membru respectiv.

Capitolul II

Semințe, îngrășăminte și produse pentru tratarea solului și a culturilor

Articolul 33

Sub rezerva articolului 34, semințele, îngrășămintele și produsele pentru tratarea solului și a culturilor destinate utilizării pe o proprietate situată într-un stat membru care se învecinează cu o țară situată în afara Comunității sau cu un alt stat membru și care este exploatată de producători agricoli a căror exploatație principală se află în țara respectivă situată în afara Comunității sau în statul membru vecin cu statul membru importator sunt scutite la admitere.

Articolul 34

(1)   Scutirea se limitează la cantitățile de semințe, îngrășăminte sau de alte produse necesare în scopul exploatării proprietății.

(2)   Scutirea se acordă numai pentru semințele, îngrășăminte sau alte produse introduse direct în statul membru importator de către producătorul agricol sau în numele acestuia.

(3)   Statele membre pot condiționa scutirea de acordarea unui tratament reciproc.

TITLUL VI

IMPORTUL SUBSTANȚELOR TERAPEUTICE, AL MEDICAMENTELOR, AL ANIMALELOR DE LABORATOR ȘI AL SUBSTANȚELOR BIOLOGICE SAU CHIMICE

Capitolul I

Animale de laborator și substanțe biologice sau chimice destinate cercetării

Articolul 35

(1)   Următoarele se scutesc la admitere:

(a)	animalele special pregătite și trimise gratuit pentru a fi utilizate în laborator;

(b)

substanțele biologice sau chimice: — care sunt importate gratuit de pe teritoriul altui stat membru sau — care sunt importate din țări situate în afara Comunității, sub rezerva limitelor și condițiilor prevăzute în articolul 60 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 918/83 din 28 martie 1983 de instituire a sistemului comunitar de scutiri de drepturi vamale (5).

(2)   Scutirea prevăzută în alineatul (1) se limitează la animalele și substanțele biologice sau chimice destinate:

—	fie unităților publice implicate în principal în educație sau cercetare științifică, inclusiv departamentelor instituțiilor publice care sunt implicate în educație sau cercetare științifică;

—	fie unităților private implicate în principal în educație sau în cercetare științifică și autorizate de autoritățile competente ale statelor membre să primească astfel de articole scutite de taxă.

Capitolul II

Substanțe terapeutice de origine umană și reactivi pentru determinarea grupei sanguine și pentru determinarea grupei tisulare

Articolul 36

(1)   Fără a aduce atingere scutirii prevăzute în articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 77/388/CEE și sub rezerva articolului 37, sunt scutite următoarele:

(a)	substanțele terapeutice de origine umană;

(b)	reactivii pentru determinarea grupei sanguine;

(c)	reactivii pentru determinarea grupei tisulare.

(2)   În sensul alineatului (1):

—	„substanțe terapeutice de origine umană” înseamnă sânge uman și derivați ai acestuia (sânge uman integral, plasmă umană uscată, albumină umană și soluții stabile de proteine plasmatice umane, imunoglobulină umană și fibrinogen uman);

—	„reactivi pentru determinarea grupei sanguine” înseamnă toți reactivii, de origine umană, animală sau din plante sau cu alte origini folosiți pentru determinarea grupei sanguine și pentru detectarea incompatibilităților sanguine;

—	„reactivi pentru determinarea grupei tisulare” înseamnă toți reactivii, de origine umană, animală sau din plante sau cu alte origini folosiți pentru determinarea grupei tisulare la om.

Articolul 37

Scutirea se limitează la produsele care:

(a)	sunt destinate instituțiilor și laboratoarelor aprobate de autoritățile competente și care sunt folosite exclusiv în scopuri medicale sau științifice necomerciale;

(b)	sunt însoțite de un certificat de conformitate emis de un organism autorizat în mod corespunzător în țara de plecare;

(c)	se află în recipiente cu o etichetă de identificare specială.

Articolul 38

Scutirea include ambalajele speciale care sunt esențiale pentru transportul substanțelor terapeutice de origine umană sau al reactivilor pentru determinarea grupei sanguine sau al reactivilor pentru determinarea grupei tisulare și, de asemenea, se pot include în lot orice solvenți sau accesorii necesare pentru utilizarea acestora.

Capitolul III

Produse farmaceutice folosite în cadrul evenimentelor sportive internaționale

Articolul 39

Produsele farmaceutice de uz medical uman sau veterinar folosite de persoanele sau pentru animalele care participă la evenimente sportive internaționale sunt scutite la admitere în limita necesară pentru îndeplinirea nevoilor acestora în timpul șederii în statul membru importator.

TITLUL VII

BUNURI PENTRU ORGANIZAȚII CARITABILE SAU FILANTROPICE

Articolul 40

Statele membre pot impune o limită pentru cantitatea sau valoarea bunurilor prevăzute în articolele 41-55 pentru a remedia orice abuz și pentru a combate denaturările importante ale concurenței.

Capitolul I

Bunuri importate în scopuri generale

Articolul 41

(1)   Sub rezerva articolului 42-44, următoarele bunuri sunt scutite la admitere:

(a)	bunuri de strictă necesitate obținute gratuit și importate de organizații de stat sau de alte organizații caritabile sau filantropice aprobate de autoritățile competente pentru a le distribui gratuit persoanelor nevoiașe;

(b)

bunuri de toate tipurile trimise gratuit de către o persoană sau organizație stabilită în altă țară decât statul membru importator și fără nici o intenție comercială din partea expeditorului, către organizații de stat sau către alte organizații caritabile sau filantropice aprobate de autoritățile competente, pentru a fi folosite în beneficiul persoanelor nevoiașe;

(c)

echipamente și materiale de birou trimise gratuit de către o persoană sau o organizație stabilită în altă țară decât statul membru importator și fără nici o intenție comercială din partea expeditorului, către organizații de stat sau către alte organizații caritabile sau filantropice aprobate de autoritățile competente, pentru a fi utilizate doar în scopul funcționării sau pentru a-și îndeplini obiectivele caritabile sau filantropice.

(2)   În sensul alineatului (1), „bunuri de strictă necesitate” înseamnă acele bunuri necesare pentru îndeplinirea nevoilor imediate ale ființelor umane, de exemplu hrană, medicamente, îmbrăcăminte și lenjerie de pat.

Articolul 42

Scutirea nu se acordă pentru:

(a)	produse alcoolice;

(b)	tutun și produse din tutun;

(c)	cafea și ceai;

(d)	autovehicule, altele decât ambulanțele.

Articolul 43

Scutirea se acordă numai organizațiilor ale căror metode contabile permit autorităților competente să le supravegheze operațiunile și care oferă toate garanțiile considerate necesare.

Articolul 44

(1)   Bunurile scutite nu pot fi folosite de către organizațiile care beneficiază de scutire pentru a fi împrumutate, închiriate sau transferate, cu titlu oneros sau gratuit, în alte scopuri decât cele prevăzute în articolul 41 alineatul (1) literele (a) și (b), cu excepția cazurilor în care autoritățile competente au fost informate în acest sens în avans;

(2)   Dacă bunurile și echipamentele sunt împrumutate, închiriate sau transferate unei organizații care are dreptul la scutire în temeiul articolelor 41 și 43, scutirea se acordă în continuare, cu condiția ca aceasta din urmă să utilizeze bunurile și echipamentele în scopuri care îi conferă dreptul de a beneficia de o asemenea scutire.

În alte cazuri, împrumutarea, închirierea sau transferul bunurilor fac obiectul unei plăți prealabile a taxei pe valoarea adăugată, la cota aplicată la data împrumutului, închirierii sau transferului, pe baza tipului de bunuri și echipamente și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Articolul 45

(1)   Organizațiile menționate la articolul 41 care nu mai îndeplinesc condițiile în baza cărora beneficiază de scutire sau care își propun utilizarea bunurilor și a echipamentelor scutite la admitere în alte scopuri decât cele prevăzute în articolul menționat anterior, informează autoritățile competente în acest sens.

(2)   Bunurile rămase în posesia organizațiilor care nu mai îndeplinesc condițiile în baza cărora beneficiază de scutire sunt pasibile de achitarea taxei pe valoarea adăugată la import la cota aplicată la data la care aceste condiții încetează să fie îndeplinite, pe baza tipului de bunuri și echipamente și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

(3)   Bunurile folosite de organizații care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute în articolul 41 sunt pasibile de achitarea taxei pe valoarea adăugată la import la cota aplicată la data la care încep să fie folosite în alt scop, pe baza tipului de bunuri și echipamente și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Capitolul II

Articole importate în beneficiul persoanelor cu handicap

Articolul 46

(1)   Articolele special proiectate pentru educația, munca sau progresul social al nevăzătorilor sau al altor persoane cu handicap fizic sau mental sunt scutite la admitere dacă:

(a)	articolele sunt importate de instituții sau organizații care sunt implicate în principal în educația sau oferirea de asistență pentru persoanele cu handicap și care sunt autorizate de autoritățile competente ale statelor membre să primească astfel de articole scutite de taxă și

(b)	articolele sunt donate gratuit unor astfel de instituții și organizații fără intenții comerciale din partea donatorului.

(2)   Scutirea se aplică pieselor de schimb, componentelor și accesoriilor specifice articolelor în cauză și instrumentelor folosite pentru întreținerea, verificarea, calibrarea și repararea articolelor menționate anterior, cu condiția ca astfel de piese de schimb, componente, accesorii sau instrumente să fie importate în același timp cu articolele menționate anterior sau, dacă sunt importate ulterior, să se poată identifica faptul că sunt destinate folosirii în legătură cu articolele scutite anterior la admitere sau care ar îndeplini condițiile pentru acordarea scutirii în momentul în care se solicită intrarea pieselor de schimb, a componentelor sau a accesoriilor și a instrumentelor în cauză.

(3)   Articolele scutite la admitere nu pot fi utilizate în alte scopuri decât pentru educarea, munca sau în progresul social al nevăzătorilor sau altor persoane cu handicap.

Articolul 47

(1)   Bunurile scutite la admitere pot fi împrumutate, închiriate sau transferate, cu titlu oneros sau gratuit, de către instituțiile și organizațiile beneficiare, pe baze nelucrative, persoanelor menționate în articolul 46 de care aceste instituții și organizații se ocupă, fără plata taxei pe valoarea adăugată la import.

(2)   Împrumutul, închirierea sau transferul nu pot fi efectuate în alte condiții decât în cele prevăzute în alineatul (1), cu excepția cazurilor în care au fost informate autoritățile competente.

Dacă un articol este împrumutat, închiriat sau transferat unei instituții sau organizații care beneficiază ea însăși de această scutire, aceasta se acordă în continuare, cu condiția ca organizația să utilizeze articolele în scopurile care îi conferă dreptul la scutire.

În alte cazuri împrumutul, închirierea sau transferul fac obiectul plății prealabile a taxei pe valoarea adăugată la cota aplicată la data împrumutului, a închirierii sau a transferului, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Articolul 48

(1)   Instituțiile sau organizațiile menționate în articolul 46 care nu mai îndeplinesc condițiile pe baza cărora beneficiază de scutire sau care își propun să utilizeze articolele scutite la admitere în alte scopuri decât cele prevăzute în articolul menționat anterior informează autoritățile competente în acest sens.

(2)   Articolele rămase în posesia instituțiilor sau a organizațiilor care încetează să îndeplinească condițiile pe baza cărora beneficiază de scutire sunt pasibile de plata taxei pe valoarea adăugată la import la cota în vigoare la data la care condițiile menționate anterior încetează să fie îndeplinite, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

(3)   Articolele folosite de o organizație sau de o instituție care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute în articolul 46 sunt pasibile de plata taxei pe valoarea adăugată la import la cota în vigoare la data la care încep să fie folosite în alt scop, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Capitolul III

Bunuri importate în beneficiul victimelor dezastrelor

Articolul 49

(1)   Sub rezerva articolelor 50-55, bunurile importate de organizații de stat sau de alte organizații caritabile sau filantropice aprobate de autoritățile competente sunt scutite la admitere dacă sunt destinate:

(a)	distribuirii gratuite către victime ale dezastrelor care afectează teritoriul unuia sau al mai multor state membre sau

(b)	distribuirii gratuite la victimele dezastrelor, rămânând în același timp în proprietatea organizațiilor în cauză.

(2)   Bunurile importate de agențiile pentru ajutor în caz de dezastre pentru satisfacerea cerințelor proprii pe perioada activității lor beneficiază de asemenea la admitere de scutirea prevăzută în alineatul (1), în aceleași condiții.

Articolul 50

Nu se acordă nici o scutire pentru materialele și echipamentele destinate reconstrucției zonelor afectate de dezastre.

Articolul 51

Acordarea scutirii se supune deciziei Comisiei, la cererea statului membru sau a statelor în cauză, în conformitate cu procedura de urgență pentru consultarea celorlalte state membre. Dacă este necesar, această decizie prevede și sfera de aplicare și condițiile pentru acordarea scutirii.

Până la notificarea deciziei Comisiei, statele membre afectate de un dezastru pot autoriza suspendarea oricărei taxe pe valoarea adăugată la import exigibilă pentru bunurile importate în scopurile prevăzute în articolul 49, sub rezerva unui angajament luat de organizația importatoare de a plăti această taxă dacă scutirea nu este acordată.

Articolul 52

Scutirea se acordă numai organizațiilor ale căror metode contabile permit autorităților competente să le supravegheze operațiunile și care oferă toate garanțiile considerate necesare.

Articolul 53

(1)   Organizațiile care beneficiază de scutire nu pot da cu împrumut, închiria sau transfera, cu titlu oneros sau gratuit, bunurile exonerate prevăzute în articolul 49 alineatul (1) în alte condiții decât cele prevăzute în articolul menționat anterior fără notificarea prealabilă a autorităților competente.

(2)   Dacă bunurile sunt împrumutate, închiriate sau transferate unei organizații care beneficiază ea însăși de scutire în temeiul articolului 49, scutirea continuă să se aplice, cu condiția ca organizația să folosească bunurile în scopurile care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutarea, închirierea sau transferul bunurilor fac obiectul uni plăți prealabile a taxei pe valoarea adăugată, la cota aplicată la data împrumutului, închirierii sau transferului, pe baza tipului de bunuri și echipamente și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Articolul 54

(1)   După ce nu mai sunt folosite de victimele dezastrelor, bunurile prevăzute în articolul 49 alineatul (1) litera (b) nu pot fi împrumutate, închiriate sau transferate, cu titlu oneros sau gratuit, decât dacă autoritățile competente sunt notificate în avans.

(2)   Dacă bunurile sunt împrumutate, închiriate sau transferate unei organizații care beneficiază ea însăși de scutire în temeiul articolului 49 sau, dacă este cazul, în temeiul articolului 41 alineatul (1) litera (a), scutirea continuă să se aplice, cu condiția ca aceste organizații să folosească bunurile în scopurile care conferă dreptul la o astfel de scutire.

În alte cazuri, împrumutarea, închirierea sau transferul bunurilor fac obiectul unei plăți prealabile a taxei pe valoarea adăugată, la cota aplicată la data împrumutului, închirierii sau transferului, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Articolul 55

(1)   Organizațiile menționate la articolul 49 care nu mai îndeplinesc condițiile în baza cărora beneficiază de scutire sau care își propun utilizarea bunurilor scutite la admitere în alte scopuri decât cele prevăzute în articolul menționat anterior, informează autoritățile competente în acest sens.

(2)   În cazul bunurilor rămase în posesia organizațiilor care nu mai îndeplinesc condițiile în baza cărora beneficiază de scutire sunt transferate unei organizații care beneficiază ea însăși de scutire în temeiul prezentului capitol sau, dacă este cazul, unei organizații care beneficiază de scutire în temeiul articolului 41, scutirea continuă să se aplice, cu condiția ca organizația să folosească bunurile în scopurile care îi conferă dreptul la astfel de scutiri. În celelalte cazuri, bunurile fac obiectul taxei pe valoarea adăugată la import, la cota aplicată la data la care aceste condiții încetează să fie îndeplinite, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

(3)   Bunurile folosite de o organizație care beneficiază de scutire în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul capitol fac obiectul taxei pe valoarea adăugată la import la cota aplicată la data la care încep să fie folosite în alt scop, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

TITLUL VIII

IMPORTUL ÎN CONTEXTUL ANUMITOR ASPECTE ALE RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE

Capitolul I

Decorații și premii onorifice

Articolul 56

Scutirea se acordă la prezentarea de către persoanele în cauză a unor dovezi satisfăcătoare pentru autoritățile competente, cu condiția ca operațiunile implicate să nu aibă caracter comercial, pentru:

(a)	decorații conferite de guvernul unei alte țări decât statul membru importator persoanelor al căror loc obișnuit de rezidență este în acesta din urmă;

(b)

cupele, medaliile și articolele similare de natură în esență simbolică, conferite într-o altă țară decât statul membru importator persoanelor al căror loc obișnuit de rezidență este în acesta din urmă în semn de apreciere a activităților desfășurate de aceste persoane în domenii de activitate cum ar fi: arta, știința, sportul sau serviciile publice sau pentru recunoașterea meritelor acestor persoane în cadrul unor evenimente speciale, importate personal de acestea;

(c)	cupele, medaliile și alte articole similare de natură în principal simbolică oferite gratuit de autorități sau persoane stabilite într-o altă țară decât statul membru importator, care urmează să fie oferite pe teritoriul acestuia din urmă în aceleași scopuri ca și cele menționate la litera (b).

Capitolul II

Cadouri primite în contextul relațiilor internaționale

Articolul 57

Fără a aduce atingere, dacă este cazul, dispozițiilor aplicabile circulației internaționale a călătorilor și sub rezerva articolelor 58 și 59, scutirea se acordă pentru bunurile:

(a)	importate de persoanele care au efectuat o vizită oficială într-o altă țară decât cea în care își au rezidența în mod obișnuit și care au primit cu ocazia respectivă astfel de bunuri sub formă de cadouri de la autoritățile gazdă;

(b)	importate de persoane care efectuează o vizită oficială în statul membru importator și care intenționează să le ofere cu ocazia respectivă autorităților gazdă sub formă de cadouri;

(c)

trimise sub formă de cadouri, în semn de prietenie sau amabilitate, de către organisme oficiale, autorități publice sau grupuri care desfășoară activități de interes public aflate într-o altă țară decât statul membru importator, unui organism oficial, unei autorități publice sau unui grup care desfășoară activități de interes public aflate în statul membru importator și aprobate de autoritățile competente să primească astfel de bunuri scutite de taxă.

Articolul 58

Nu se acordă nici o scutire pentru produse alcoolice, tutun sau produse din tutun.

Articolul 59

Scutirea se acordă numai:

—	dacă articolele oferite în calitate de cadouri sunt oferite ocazional;

—	dacă prin natura, valoarea sau cantitatea lor acestea nu reflectă nici un interes comercial;

—	dacă nu sunt folosite în scopuri comerciale.

Capitolul III

Bunuri destinate monarhilor sau șefilor de stat

Articolul 60

Scutirea de taxă se acordă în limitele și în condițiile prevăzute de autoritățile competente pentru:

(a)	cadourile pentru monarhi în exercițiu și pentru șefi de stat;

(b)

bunurile care urmează să fie folosite sau consumate de monarhi în exercițiu sau de șefi de stat dintr-un alt stat sau de către persoanele care îi reprezintă oficial în timpul șederii lor oficiale în statul membru importator. Cu toate acestea, scutirea poate face obiectul unui tratament pe bază de reciprocitate, din partea statului membru importator.

Dispozițiile paragrafului precedent se aplică și persoanelor care au prerogative la nivel internațional analoge monarhilor sau șefilor de stat.

TITLUL IX

IMPORTUL BUNURILOR DESTINATE PROMOVĂRII COMERȚULUI

Capitolul I

Mostre cu valoare neglijabilă

Articolul 61

(1)   Fără a aduce atingere articolului 65 alineatul (1) litera (a), mostrele de bunuri cu valoare neglijabilă și care pot fi folosite numai pentru obținerea unor comenzi de bunuri de tipul celor reprezentate de mostre sunt scutite la admitere.

(2)   Autoritățile competente pot solicita ca, pentru a beneficia de scutire la admitere, anumite articole să fie scoase definitiv din uz prin ruperea, perforarea sau marcarea clară și indelebilă a acestora sau prin alte metode, cu condiția ca aceste operațiuni să nu distrugă calitatea acestora ca mostre.

(3)   În sensul alineatului (1), „mostre de bunuri” înseamnă orice articol reprezentând un tip de bunuri al cărui mod de prezentare și a cărui cantitate, în cazul bunurilor de același tip sau de aceeași calitate, exclud orice posibilitate de utilizare a acestuia în alt scop decât cel al obținerii de comenzi.

Capitolul II

Materiale tipărite și materiale publicitare

Articolul 62

Sub rezerva articolului 63, materialele publicitare tipărite cum sunt cataloagele, listele de prețuri, instrucțiunile de folosire sau broșurile sunt scutite la admitere, cu condiția să aibă o legătură cu:

(a)	bunuri destinate vânzării sau închirierii sau

(b)	transportul, asigurarea comercială sau serviciile bancare oferite

de către o persoană stabilită în afara statului membru importator.

Articolul 63

Scutirea prevăzută în articolul 62 se limitează la materiale tipărite cu caracter publicitar care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	materialele tipărite trebuie să prezinte în mod clar numele întreprinderii care produce, vinde sau închiriază bunurile sau care oferă serviciile la care se referă;

(b)	fiecare lot trebuie să conțină maxim un document sau o copie din fiecare document dacă este alcătuit din mai multe documente. Loturile care conțin mai multe copii ale aceluiași document pot fi totuși exigibile pentru scutire, cu condiția ca greutatea lor brută să nu depășească un kilogram;

(c)	materialele tipărite nu pot fi expediate în loturi grupate de la același expeditor pentru același destinatar.

Articolul 64

Articolele cu scop publicitar, fără valoare comercială intrinsecă, trimise gratuit de furnizori clienților lor care, în afară de funcția lor publicitară nu au altă utilizare sunt, de asemenea, scutite la admitere.

Capitolul III

Bunuri folosite sau consumate la târguri comerciale sau în cadrul unor evenimente similare

Articolul 65

(1)   Sub rezerva articolelor 66-69, următoarele sunt scutite la admitere:

(a)	mostre de mici dimensiuni reprezentative pentru bunurile destinate unui târg comercial sau unui eveniment similar;

(b)	bunuri importate numai în scop demonstrativ sau pentru demonstrații legate de mașini și aparate expuse la un târg comercial sau la un eveniment similar;

(c)	diferite materiale de mică valoare, cum sunt vopselele, lacurile și tapetul care urmează să fie folosite la construirea, amenajarea și decorarea unor standuri temporare la un târg comercial sau în cadrul unui eveniment similar, care sunt distruse prin utilizare;

(d)	materialele imprimate, cataloagele, prospectele, listele de prețuri, afișele publicitare, calendarele, cu sau fără ilustrații, fotografiile neînrămate și alte articole livrate gratuit pentru publicitatea bunurilor expuse la un târg comercial sau în cadrul unui eveniment similar.

(2)   În sensul alineatului (1) „târg comercial sau eveniment similar” înseamnă:

(a)	expoziții, târguri, prezentări și evenimente similare din sfera comerțului, industriei, agriculturii sau artelor meșteșugărești;

(b)	expoziții și evenimente în principal în scop caritabil;

(c)	expoziții și evenimente organizate în principal în scop științific, tehnic, meșteșugăresc, artistic, educativ, cultural sau sportiv, religios sau de cult, pentru derularea unor activități sindicale sau turistice sau pentru promovarea cooperării internaționale;

(d)	reuniunile reprezentanților unor organizații internaționale și ai unor organisme colective;

(e)	ceremonii oficiale sau comemorative și întruniri;

dar nu și expoziții organizate în scopuri private în magazine sau sedii comerciale pentru comercializarea de bunuri.

Articolul 66

Scutirea prevăzută în articolul 65 alineatul (1) litera (a) se limitează la mostrele care:

(a)	sunt importate gratuit ca atare sau sunt realizate din bunuri importate în vrac la expoziții;

(b)	sunt distribuite exclusiv gratuit publicului în cadrul expoziției în vederea folosirii și consumării de către persoanele cărora le-au fost oferite;

(c)	pot fi identificate ca mostre publicitare cu valoare unitară mică;

(d)	nu pot fi comercializate cu ușurință și, în funcție de situație, sunt prezentate în ambalaje care conțin o cantitate de marfă inferioară cantității minime din același produs vândut pe piață;

(e)	în cazul produselor alimentare și al băuturilor neambalate menționate la litera (d), acestea sunt consumate pe loc la expoziție;

(f)	prin cantitatea și valoarea lor totală sunt adecvate naturii expoziției, numărului de vizitatori și gradului de participare a expozantului.

Articolul 67

Scutirea prevăzută în articolul 65 alineatul (1) litera (b) se limitează la bunurile care:

(a)	sunt consumate sau distruse în cadrul expoziției și

(b)	corespund, ca valoare totală și cantitate, naturii expoziției, numărului de vizitatori și gradului de participare a expozantului.

Articolul 68

Scutirea prevăzută în articolul 65 alineatul (1) litera (d) se limitează la materialele tipărite și la articolele cu scop publicitar care:

(a)	sunt destinate exclusiv distribuirii gratuite către public în locul în care se desfășoară expoziția;

(b)	prin cantitatea și valoarea lor totală sunt adecvate naturii expoziției, numărului de vizitatori și gradului de participare a expozantului.

Articolul 69

Scutirea prevăzută în articolul 65 alineatul (1) literele (a) și (b) nu se acordă pentru:

(a)	produse alcoolice;

(b)	tutun sau produse din tutun;

(c)	combustibil, indiferent dacă este lichid, solid sau gazos.

TITLUL X

BUNURI IMPORTATE PENTRU EXAMINARE, ANALIZĂ SAU TESTARE

Articolul 70

Sub rezerva articolelor 71-76, bunurile care urmează să fie supuse examinării, analizei sau testării, în vederea stabilirii compoziției lor, a calității sau a altor caracteristici tehnice în scopuri informative sau în vederea unor cercetări industriale sau comerciale, sunt scutite la admitere.

Articolul 71

Fără a aduce atingere articolului 74, scutirea prevăzută în articolul 70 se acordă numai cu condiția ca bunurile ce urmează să fie examinate, analizate sau testate să fie complet consumate sau distruse în timpul examinării, analizei sau testării lor.

Articolul 72

Nu se acordă nici o scutire pentru bunurile supuse examinării, analizei sau testării în cazul în care acestea reprezintă operațiuni de promovare a vânzărilor.

Articolul 73

Scutirea se acordă numai pentru cantitățile de bunuri care sunt strict necesare în scopul pentru care sunt importate. Aceste cantități sunt stabilite în fiecare caz în parte de autoritățile competente, pe baza scopului menționat.

Articolul 74

(1)   Scutirea prevăzută în articolul 70 se aplică bunurilor care nu sunt în totalitate consumate sau distruse în timpul examinării, analizei sau testării, cu condiția ca produsele rămase să fie, cu acordul și sub supravegherea autorităților competente:

—	complet distruse sau lipsite de valoare comercială, la sfârșitul examinării, analizei sau testării sau

—	predate statului fără nici o cheltuială din partea acestuia, dacă acest lucru este posibil în conformitate cu legislația națională sau

—	în împrejurări justificate corespunzător, exportate în afara teritoriului statului membru importator.

(2)   În sensul alineatului (1), „produse rămase” înseamnă produsele rezultate în urma examinărilor, analizelor sau testelor sau bunurile care nu au fost utilizate efectiv.

Articolul 75

Cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 74 alineatul (1), produsele rămase la sfârșitul examinărilor, analizelor sau testărilor prevăzute în articolul 70 sunt supuse taxei pe valoarea adăugată la import, la cota în vigoare la data finalizării examinărilor, analizelor sau testelor, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Cu toate acestea, partea interesată, cu acordul și sub supravegherea autorităților competente, poate transforma produsele rămase în deșeuri. În acest caz, taxele la import sunt cele în vigoare pentru astfel de deșeuri în momentul transformării lor.

Articolul 76

Perioada în care trebuie realizate examinările, analizele sau testele și formalitățile administrative necesare pentru a asigura utilizarea bunurilor în scopurile cărora le sunt destinate se stabilesc de către de autoritățile competente.

TITLUL XI

SCUTIRI DIVERSE

Capitolul I

Loturi trimise organizațiilor care au competențe în domeniul drepturilor de autor sau a proprietății industriale și comerciale

Articolul 77

Mărcile comerciale, modelele sau proiectele și documentația aferentă acestora, precum și cererile pentru acordarea de brevete de invenție sau cererile similare care urmează să fie prezentate organismelor competente în domeniul protecției drepturilor de autor sau a proprietății industriale și comerciale sunt scutite de taxe la admitere.

Capitolul II

Documentație cu caracter turistic

Articolul 78

Următoarele sunt scutite la admitere:

(a)

documentația (pliante, broșuri, cărți, reviste, ghiduri, afișe, înrămate sau nu, fotografii neînrămate și fotografii mărite, hărți, ilustrate sau nu, autocolante de vitrină și calendare ilustrate) destinate distribuirii gratuite și al căror scop principal este acela de a încuraja publicul să viziteze țări străine, în principal pentru a participa la reuniuni sau evenimente culturale, turistice, sportive, religioase, comerciale sau profesionale, cu condiția ca acest tip de documentație să conțină cel mult 25 % materiale publicitare private și ca natura predominant promoțională a acestora să fie evidentă;

(b)

liste cu hoteluri din străinătate și anuare publicate de agențiile oficiale de turism, sau sub auspiciile acestora și orare ale serviciile de transport din străinătate, cu condiția ca acest tip de literatură să conțină cel mult 25 % materiale publicitare private și ca natura predominant promoțională a acestora să fie evidentă;

(c)

material de referință furnizat reprezentanților sau corespondenților acreditați numiți de agenții naționale de turism oficiale care nu sunt destinate distribuirii, de exemplu anuare, liste de numere de telefon sau de telex, liste de unități hoteliere, cataloage ale târgurilor comerciale, diferite bunuri artizanale cu valoare neglijabilă și literatură privind muzee, universități, stațiuni și alte unități similare.

Capitolul III

Documente și articole diverse

Articolul 79

Următoarele sunt scutite la admitere:

(a)	documentele trimise gratuit serviciilor publice ale statelor membre;

(b)	publicațiile guvernelor străine și publicațiile organismelor internaționale oficiale destinate distribuirii gratuite;

(c)	buletinele de vot pentru alegerile organizate de organisme stabilite în alte țări decât statul membru importator;

(d)	obiectele care urmează să fie prezentate ca probe sau în scopuri similare tribunalelor și altor agenții oficiale ale statelor membre;

(e)	specimenele de semnătură și circularele tipărite conținând semnături trimise în cadrul schimburilor tradiționale de informații între servicii publice sau instituții bancare;

(f)	materialele tipărite cu caracter oficial trimise băncilor centrale ale statelor membre;

(g)	rapoartele, declarațiile, notele, prospectele, formularele de cerere și alte documente elaborate de întreprinderi al căror sediu principal se află în afara statului membru importator și care sunt trimise deținătorilor de acțiuni emise de astfel de întreprinderi;

(h)	suporturile înregistrate (cartele perforate, înregistrări audio, microfilme etc.) folosite la transmiterea gratuită de informații destinatarului, în măsura în care scutirea nu generează denaturări grave ale concurenței;

(i)	fișierele, arhivele, formularele imprimate și alte documente care urmează să fie folosite la reuniuni, conferințe sau congrese internaționale și rapoartele acestor reuniuni;

(j)	planurile, desenele tehnice, schițele, descrierile și alte documente similare, importate în vederea obținerii sau satisfacerii unei comenzi într-o altă țară decât statul membru importator sau în vederea participării la o competiție care are loc în acel stat;

(k)	documentele care urmează să fie folosite la examinări efectuate în statul membru importator de instituții situate într-o altă țară;

(l)	formularele tipărite care urmează să fie folosite ca documente oficiale pentru circulația internațională a vehiculelor sau a bunurilor, în cadrul convențiilor internaționale;

(m)	formularele tipărite, etichetele, biletele și documentele similare trimise de întreprinderi de transport sau de întreprinderi din industria hotelieră, stabilite în altă țară decât statul membru importator, agențiilor de turism stabilite în statul respectiv;

(n)	formularele tipărite și biletele, scrisorile de trăsură, borderourile de expediție și alte documente comerciale sau administrative folosite;

(o)	formularele oficiale tipărite de autorități naționale sau internaționale și materialele tipărite conform standardelor internaționale trimise pentru a fi distribuite de asociații din alte țări decât statul membru importator asociațiilor corespondente stabilite în acel stat;

(p)	fotografiile, diapozitivele și clișeele de stereotipie pentru fotografii, cu sau fără legendă, transmise agențiilor de presă sau editorilor de ziare sau de reviste;

(q)	articolele menționate în anexa la prezenta directivă create de Organizația Națiunilor Unite sau de una dintre agențiile specializate ale acesteia, indiferent de utilizarea acestora;

(r)

articolele de colecție și operele de artă cu caracter educativ, științific sau cultural, care nu sunt destinate vânzării și care sunt importate de muzee, galerii sau alte instituții aprobate de autoritățile competente ale statelor membre în vederea scutirii de drepturi vamale la admitere. Scutirea se acordă numai cu condiția ca articolele în cauză să fie importate gratuit sau, dacă sunt importate cu titlu oneros, să nu fie livrate de o persoană plătitoare de impozit.

Capitolul IV

Materiale auxiliare pentru ambalarea și protejarea bunurilor în timpul transportului

Articolul 80

Diferitele materiale cum sunt frânghiile, paiele, materialele textile, hârtia și cartonul, lemnul și materialele plastice care sunt folosite la ambalarea și protejarea – inclusiv la protejarea termică – a bunurilor în timpul transportului pe teritoriul unui stat membru sunt scutite la admitere, cu condiția ca:

(a)	în mod normal să nu fie refolosibile și

(b)	sumele plătite pentru acestea să fie cuprinse în valoarea de impozitare definită în articolul 11 din Directiva 77/388/CEE.

Capitolul V

Așternutul de paie, nutrețul și hrana pentru animale în timpul transportului

Articolul 81

Așternutul de paie, nutrețul și hrana de orice tip încărcate în mijloacele de transport folosite pentru transportul animalelor pe teritoriul unui stat membru în scopul folosirii de către animalele respective pe parcursul călătoriei sunt scutite de taxă la admitere.

Capitolul VI

Carburanții și lubrifianții de pe autovehicule

Articolul 82

(1)   Sub rezerva articolelor 83-85, următoarele sunt scutite la admitere:

(a)	carburantul din rezervoarele standard ale autovehiculelor și motocicletelor utilitare și particulare;

(b)	carburantul din rezervoarele portabile transportate de autovehicule și motociclete particulare, în cantitate de maximum 10 litri per vehicul și fără a se aduce atingere dispozițiilor naționale privind deținerea și transportul carburanților.

(2)   În sensul alineatului (1):

(a)

„autovehicul utilitar” înseamnă orice vehicul cu motor care, prin modul în care este construit și prin echipamentul de care dispune, este proiectat pentru și poate transporta, cu titlu oneros sau gratuit: — mai mult de nouă persoane, inclusiv șoferul; — bunuri; și orice autovehicul cu scop special, altul decât transportul ca atare;

(b)	„autovehicul personal” înseamnă orice autovehicul care nu este acoperit de definiția de la litera (a);

(c)

„rezervoare standard” înseamnă rezervoare fixate permanent din fabricație la toate autovehiculele de același fel cu autovehiculul în cauză și ale căror dispozitive permanente permit utilizarea directă a combustibilului, atât pentru propulsarea autovehiculului, cât și, dacă este cazul, pentru acționarea unor sisteme de răcire. Rezervoarele de gaz fixate pe autovehiculele proiectate pentru a utiliza direct gazul drept combustibil sunt considerate, de asemenea, rezervoare standard.

Articolul 83

Statele membre pot limita aplicarea scutirii combustibilului din rezervoarele standard ale autovehiculelor utilitare la 200 de litri per vehicul și per călătorie.

Articolul 84

Statele membre pot limita cantitatea de carburant scutită la admitere în cazul:

(a)

autovehiculelor utilitare angajate în transportul internațional — dintr-o țară terță spre zona de frontieră a acesteia de la maximum 25 km în linie dreaptă; — dintr-un alt stat membru spre zona de frontieră a acestuia de la maximum 15 km în linie dreaptă; dacă astfel de transporturi reprezintă călătorii efectuate de persoane care își au rezidența în zona respectivă;

(b)	autovehiculelor particulare aparținând persoanelor are își au rezidența în zona de frontieră, la o distanță de maximum 15 km în linie dreaptă de o țară terță.

Articolul 85

Carburantul scutit la admitere nu poate fi folosit în alt autovehicul decât cel în care a fost importat și nici nu poate fi scos din vehiculul respectiv și depozitat, cu excepția cazului în care se efectuează reparații necesare la vehiculul respectiv, nici transferat cu titlu oneros sau gratuit de către persoana care a beneficiat de scutire.

Nerespectarea paragrafului anterior determină aplicarea taxei pe valoarea adăugată la import la produsele respective, la cota în vigoare la data acestei nerespectări, pe baza tipului de bunuri și a valorii determinate sau acceptate la data respectivă de către autoritățile competente.

Articolul 86

Scutirile prevăzute în articolul 82 se aplică, de asemenea, lubrifianților transportați în autovehicule care sunt necesari pentru funcționarea normală a acestora pe parcursul călătoriei.

Capitolul VII

Bunuri pentru construirea, întreținerea sau ornamentarea monumentelor comemorative sau a cimitirelor pentru victime de război

Articolul 87

Scutirea de taxă se acordă pentru bunurile importate de organizațiile autorizate în acest scop de către autoritățile competente, pentru a fi utilizate la construirea, întreținerea sau ornamentarea cimitirelor și a mormintelor, precum și a monumentelor funerare ridicate în memoria victimelor de război din alte țări decât statul membru importator care sunt îngropate în acesta din urmă.

Capitolul VIII

Sicrie, urne funerare și articole funerare ornamentale

Articolul 88

Următoarele sunt scutite la admitere:

(a)	sicriele conținând corpurile neînsuflețite și urnele funerare conținând cenușa unor persoane decedate, precum și florile, coroanele funerare și alte obiecte ornamentale funerare care, în mod normal, le însoțesc;

(b)

flori, coroane și alte obiecte ornamentale aduse de persoanele care au rezidența în alt stat membru decât statul importator, care participă la funerarii sau care vin pentru a decora morminte aflate pe teritoriul statului membru importator, cu condiția ca aceste importuri să nu reflecte în nici un mod, nici prin natura, nici prin cantitatea lor, nici un interes comercial.

TITLUL XII

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 89

Dacă prezenta directivă prevede că acordarea unei scutiri se face sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, persoana în cauză furnizează autorităților competente dovezi satisfăcătoare privind îndeplinirea acestor condiții.

Articolul 90

(1)   Contravaloarea ECU în monedă națională luată în considerare în sensul prezentei directive se stabilește anual. Cursurile valabile sunt cele din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, cu efect de la 1 ianuarie a anului următor.

(2)   Statele membre pot rotunji sumele în monedă națională rezultate prin transformarea sumelor în ECU.

(3)   Statele membre pot continua să aplice valorile scutirilor în vigoare în momentul rectificării anuale prevăzute în alineatul (1), în cazul în care conversia sumei reprezentând scutirile exprimate în ECU determină, înainte de rotunjirea prevăzută în alineatul (2), o modificare de cel mult 5 % a scutirii exprimate în monedă națională.

Articolul 91

Nici o dispoziție din prezenta directivă nu împiedică statele membre să acorde în continuare:

(a)	privilegiile și imunitățile pe care le acordă în baza unor acorduri de cooperare culturală, științifică sau tehnică, încheiate între acestea sau cu o țară terță;

(b)	scutirile speciale justificate de natura traficului de frontieră pe care le acordă în cadrul acordurilor de frontieră încheiate între acestea sau cu țări din afara Comunității.

Articolul 92

Până la instituirea scutirilor comunitare la import, statele membre pot menține scutirile acordate:

(a)	marinarilor din marina comercială;

(b)	lucrătorilor care se întorc în țara lor după ce au domiciliat cel puțin 6 luni în afara statului membru importator din motive legate de ocupația lor.

Articolul 93

(1)   Statele membre pun în aplicare măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive cu efect de la 1 iulie 1984.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive indicând, dacă este cazul, măsurile pe care le adoptă prin simpla trimitere la dispozițiile identice din Regulamentului (CEE) nr. 918/83.

Articolul 94

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 171, 11.7.1980, p. 8.

(2)  JO C 50, 9.3.1981, p. 106.

(3)  JO C 300, 18.11.1980, p. 11.

(4)  JO C 145, 13.6.1977, p. 1.

(5)  JO L 105, 23.4.1983, p. 1.

---

ANEXĂ

Materiale video și audio cu caracter educativ, științific sau cultural

Nr. poziție TVC	Descriere
37.04	Plăci și pelicule imprimate, expuse, dar nedevelopate, copii negative sau pozitive: A. Peliculă cinematografică: ex. II. Alte copii pozitive, cu caracter educativ, științific sau cultural
ex 37.05	Plăci, peliculă perforată și peliculă neperforată (ala decât peliculă cinematografică), expuse și developate, copii negative sau pozitive, cu caracter educativ, științific sau cultural
37.07	Peliculă cinematografică, expusă și developată, fie că încorporează sau nu coloană sonoră sau constă doar dintr-o coloană sonoră, copii pozitive sau negative: B. II. Alte copii pozitive: ex. (a) Filme de actualități (cu sau fără coloană sonoră) care descriu evenimente cu valoare de știre în momentul importului, importate în limita a două copii pentru fiecare subiect, în scopul copierii ex. (b) Altele: — Materiale filmate de arhivă (cu sau fără coloană sonoră) destinate utilizării împreună cu filmele de actualități — Filme recreative destinate în special copiilor și tineretului — Alte filme cu caracter educativ, științific sau cultural
49.11	Alte materiale imprimate, inclusiv imagini și fotografii imprimate: Ex. B. Altele: — Microcarduri sau alte suporturi de stocare a informațiilor necesare pentru informații computerizate și servicii de documentare cu caracter educativ, științific sau cultural — Planșe de perete realizate numai în scopuri demonstrative și educative
ex 90.21	Instrumente, aparatură și modele, proiectate numai în scop demonstrativ (de exemplu în instruire și la expoziții), neadecvate altor utilizări: — Tipare, modele și diagrame de perete cu caracter educativ, științific sau cultural, proiectate numai scopuri demonstrative și pentru educație — Machete sau vizualizări ale unor concepte abstracte, cum ar fi structurile moleculare și formulele matematice
92.12	Plăci de gramofon și alte înregistrări audio sau similare, matrice pentru producerea de discuri, discuri neînregistrate pregătite, film pentru înregistrarea mecanică a sunetului, casete pregătite, cabluri, benzi și articole similare de tipul celor folosite în mod obișnuit pentru înregistrări audio și pentru înregistrări similare: Ex. B. Înregistrate: — Cu caracter educativ, științific sau cultural
Diverse	— Holograme pentru proiecție laser — Truse multimedia — Materiale pentru instruirile programate, inclusiv materiale sub formă de truse și materialele tipărite corespunzătoare acestora

---

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

66

---

31983L0182

---

L 105/59

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 martie 1983

privind scutirile de taxă în interiorul Comunității pentru anumite mijloace de transport importate temporar dintr-un stat membru în altul

(83/182/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚIILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât libertatea de mișcare a rezidenților din interiorul Comunității este împiedicată de acordurile de impozitare aplicate importului temporar al anumitor mijloace de transport pentru uz profesional sau personal;

întrucât eliminarea obstacolelor care rezultă din respectivele acorduri de impozitare este necesară pentru crearea unei piețe economice cu trăsături similare cu cele ale unei piețe interne;

întrucât trebuie ca în anumite cazuri să fie posibil să se stabilească cu precizie dacă o persoană este sau nu rezidentă într-un stat membru;

întrucât este de dorit, într-o primă etapă, să se limiteze domeniul de aplicare al prezentei directive privind anumite mijloace de transport la cele achiziționate sau importate conform condițiilor generale de impozitare în vigoare pe piața internă a unui stat membru,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Statele membre scutesc, în condițiile prevăzute în cele ce urmează, importurile temporare dintr-un stat membru în altul de autovehicule motorizate, inclusiv remorcile lor, de caravane, bărci pentru agrement, avioane personale, biciclete, triciclete și cai de călărie de:

—	impozitul pe cifra de afaceri, drepturi vamale și de orice alte impozite de consum;

—	impozitele menționate în anexa la prezenta directivă.

(2)   Scutirea menționată la alineatul (1) se aplică, de asemenea, și pieselor de rezervă obișnuite, accesoriilor și echipamentelor importate împreună cu aceste mijloace de transport.

(3)   Vehiculele comerciale sunt excluse de la scutirea menționată la alineatul (1).

(4)

(a) Domeniul de aplicare al prezentei directive nu cuprinde importul temporar al vehiculelor private, al caravanelor, al bărcilor pentru agrement, al avioanelor personale, al bicicletelor și al tricicletelor pentru uz personal care nu au fost achiziționate sau importate conform condițiilor generale de impozitare în vigoare pe piața internă a statului membru și/sau care beneficiază, datorită exportării lor, de orice scutire sau rambursare a impozitului pe cifra de afaceri, a accizelor sau a oricărui alt tip de impozit de consum. În sensul prezentei directive, mijloacele de transport achiziționate în condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (10) din Directiva 77/388 CEE (4) sunt considerate a satisface condițiile generale de impozitare în vigoare pe piața internă a unui stat membru; totuși, statele membre pot considera mijloacele de transport achiziționate conform condițiilor prevăzute la alineatul (10) menționat anterior a treia liniuță ca nesatisfăcând respectivele condiții; b. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, adoptă până la 31 decembrie 1985 normele comunitare privind acordarea unei scutiri de taxe pentru mijloacele de transport menționate la litera (a) primul paragraf, ținând seama de necesitatea de a evita dubla impunere și de a asigura impozitarea normală, integrală a mijloacelor de transport pentru uz personal.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)	„vehicul comercial” înseamnă orice autovehicul care, prin designul sau prin echipamentul său, este potrivit sau destinat pentru a transporta, cu plată sau nu: — mai mult de nouă persoane, incluzând șoferul; — bunuri, precum și orice autovehicul pentru uz special altul decât transportul ca atare;

(b)	„vehicul personal” înseamnă orice autovehicul, inclusiv remorca acestuia, altele decât cele menționate la litera (a);

(c)	„uz profesional” al mijloacelor de transport înseamnă folosirea acestuia în exercitarea directă a unei activități desfășurate din considerente sau pentru câștiguri financiare;

(d)	„uz personal” înseamnă orice alt uz în afara celui profesional.

Articolul 3

Importul temporar al unor mijloace de transport pentru uz personal

Dacă se importă temporar un vehicul personal, o caravană, o barcă pentru agrement, un avion personal, o bicicletă sau o tricicletă, articolul importat este scutit de taxele menționate la articolul 1 pentru o perioadă, continuă sau nu, de cel mult șase luni din 12, oricare ar fi acestea, cu condiția ca:

(a)	persoana care importă aceste bunuri: (aa) să aibă domiciliul stabil într-un stat membru altul decât cel în care s-a făcut importul; (bb) să folosească mijloacele de transport în cauză pentru uz personal;

(b)

mijloacele de transport menționate nu sunt donate sau închiriate în statul membru în care s-a făcut importul temporar sau împrumutate unui rezident al statului respectiv. Totuși, vehiculele personale aparținând unei firme care închiriază mașini având sediul central în Comunitate pot fi reînchiriate nonrezidenților în vederea reexportării, dacă se află în țară ca urmare a contractului de închiriere care a expirat în respectiva țară. De asemenea, aceste vehicule pot fi returnate de către un angajat al firmei de închiriat mașini în statul în care au fost închiriate la început, chiar dacă angajatul este rezident în statul membru în care s-a făcut importul.

Articolul 4

Importul temporar al vehiculelor personale pentru uz profesional

(1)   Un vehicul personal importat temporar pentru uz profesional este scutit de taxele menționate în articolul 1, cu condiția ca:

(a)

persoana care importă vehiculul personal: (aa) să aibă domiciliul stabil într-un stat membru altul decât cel în care s-a făcut importul; (bb) să nu folosească vehiculul în interiorul statului membru în care s-a făcut importul pentru a transporta pasageri prin închiriere sau pentru câștig material, pentru transport industrial sau/și comercial de bunuri, pentru câștig sau nu;

(b)	vehiculul personal să nu fie donat, închiriat sau împrumutat în statul membru în care s-a făcut importul;

(c)

vehiculul personal să fi fost achiziționat sau importat conform condițiilor generale de impozitare în vigoare pe piața internă din statul membru unde domiciliază utilizatorul și să nu beneficieze, datorită exportării lui, de nici o scutire sau rambursare a impozitului pe cifra de afaceri, a accizelor sau a oricărui alt tip de impozit pe consum. Această condiție este considerată satisfăcută dacă vehiculul personal prezintă plăcuțele de înmatriculare standard ale statului membru unde a fost înregistrat, orice tip de plăcuțe de înmatriculare provizorii fiind excluse.

Totuși, în cazul vehiculelor personale înregistrate într-un stat membru unde eliberarea de plăcuțe de înmatriculare nu este condiționată de respectarea condițiilor generale de impozitare în vigoare pe piața internă, utilizatorii trebuie să dovedească prin acte corespunzătoare plata impozitelor de consum.

(2)   Scutirea prevăzută la alineatul (1) se aplică pe o perioadă, continuă sau nu, de:

—	șapte luni din 12, oricare ar fi acestea, în cazul vehiculelor personale importate de unul dintreintermediarii comerciali men ționați la articolul 3 din Directiva 64/224/CEE (5);

—	șase luni din 12, oricare ar fi acestea, în toate celelalte cazuri.

Articolul 5

Cazuri speciale de import temporar al vehiculelor personale

(1)   Vehiculele personale importate temporar sunt scutite de taxele menționate la articolul 1 în următoarele cazuri:

(a)

dacă un vehicul personal înregistrat în țara unde își are domiciliul stabil utilizatorul este folosit în mod regulat pentru drumul de la domiciliul său până la locul de muncă într-o companie aflată pe teritoriul unui alt stat membru și înapoi. Scutirile pentru acest caz nu sunt supuse nici unei limite de timp;

(b)	dacă un student folosește un vehicul personal înregistrat în statul membru unde își are domiciliul stabil pe teritoriul altui stat membru în care acesta domiciliază temporar în vederea continuării studiilor.

(2)   Acordarea scutirilor prevăzute la alineatul (1) este supusă unei singure condiții, și anume ca prevederile articolului 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) să fie îndeplinite.

Articolul 6

Scutirea temporară pentru importul de cai de călărie pentru excursii călare

Caii de călărie importați temporar într-un stat membru sunt scutiți pentru trei luni de taxele menționate la articolul 1, cu condiția ca:

(a)	respectivii cai să intre pe teritoriul statului membru în care s-a făcut importul în scopul sau/și în timpul unor excursii călare împreună cu călăreții lor. Statele membre pot exclude de la această scutire importul de către rezidenții proprii al cailor transportați cu mijloace de transport;

(b)

scutirea să fie solicitată nu mai târziu de data intrării pe teritoriul statului membru în care se face importul temporar. Dacă scutirea este solicitată înaintea importului temporar, călărețul poate fi scutit de cerința de a intra pe teritoriul statului membru în care s-a făcut importul temporar pe la un punct de frontieră;

(c)	caii nu pot să fie împrumutați, închiriați sau oferiți unei părți terțe în statul membru în care s-a făcut importul temporar și nici nu pot fi folosiți în alte scopuri decât excursii călare.

Articolul 7

Norme generale privind stabilirea domiciliului

(1)   În sensul prezentei directive, „domiciliu stabil” înseamnă locul unde o persoană locuiește de obicei, cel puțin 185 de zile în fiecare an calendaristic, din cauza relațiilor sale personale sau profesionale sau, în cazul persoanelor care nu au relații profesionale, ci doar personale, în cazul cărora se pot demonstra legături strânse între respectiva persoană și locul în care locuiește.

Totuși, domiciliul stabil al unei persoane ale cărei relații profesionale se află într-un alt loc decât cel al relațiilor sale personale și care, drept urmare, locuiește pe rând în mai multe locuri situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi locul unde acea persoană are legături personale, cu condiția ca acea persoană să se întoarcă acolo în mod regulat. Această ultimă condiție nu trebuie îndeplinită dacă persoana trăiește într-un stat membru pentru a îndeplini o însărcinare pe o perioadă limitată. Frecventarea unei universități sau a unei școli nu implică transferul domiciliului stabil.

(2)   Persoanele dovedesc locul domiciliului stabil prin orice mijloace corespunzătoare, cum ar fi cartea de identitate sau orice alt document valabil.

(3)   Dacă autoritățile statului membru în care s-a făcut importul au îndoieli privind valabilitatea unei declarații privind domiciliul efectuate conform alineatului (2) sau în scopul unor controale specifice, acestea pot solicita informații sau dovezi suplimentare.

Articolul 8

Norme suplimentare privind stabilirea domiciliului în cazul folosirii vehiculelor personale pentru afaceri

În cazuri excepționale în care, în ciuda informațiilor suplimentare menționate la articolul 7 alineatul (3) furnizate autorităților competente ale statului membru în care s-a făcut importul, rămân totuși îndoieli, importul temporar al unui vehicul personal poate fi condiționat de plata unei garanții.

Totuși, dacă utilizatorul dovedește că are domiciliul stabil într-un alt stat membru, autoritățile statului membru în care s-a făcut importul rambursează garanția în termen de două luni de la data la care s-a prezentat dovada.

Articolul 9

Prevederi speciale

(1)   Statele membre pot menține sau introduce prevederi mai liberale decât cele prevăzute în prezenta directivă. În mod special, la solicitarea importatorului, acestea pot permite importul temporar pentru o perioadă mai lungă decât cele menționate în articolele 3 și 4. În acest caz, statele membre pot percepe taxele prevăzute în anexă pentru perioadele care le depășesc pe cele menționate la prezenta directivă. De asemenea, statele membre pot permite vehiculelor personale menționate în articolul 3 litera (b) a doua teză să fie reînchiriate unui rezident al statului membru în care s-a făcut importul în vederea reexportării.

(2)   În nici un caz statele membre nu pot acorda, în temeiul prezentei directive, scutiri de taxe în cadrul Comunității mai puțin favorabile decât cele pe care le-ar acorda în ceea ce privește mijloacele de transport originare dintr-o țară terță.

(3)   Regatul Danemarcei este autorizat să mențină normele aplicabile în această țară cu privire la domiciliul stabil, conform cărora orice persoană, inclusiv un student, în ceea ce privește cazul menționat la articolul 5 alineatul (1) litera (b), este considerat a avea domiciliul stabil în Danemarca dacă trăiește acolo timp de un an sau timp de 365 de zile într-o perioadă de 24 de luni.

Totuși, pentru a evita dubla impunere:

—	dacă, în urma aplicării respectivelor norme, o persoană este considerată ca având două domicilii, domiciliul stabil al acelei persoane se consideră acela unde se află soția și copiii săi.

—	în cazuri similare, Regatul Danemarcei se consultă cu celelalte state membre în cauză pentru a decide care dintre cele două domicilii ar trebui folosit pentru impozitare.

Înaintea expirării unei perioade de trei ani, Consiliul, pe baza unui raport din partea Comisiei, reexaminează derogarea prevăzută în prezentul alineat și, dacă este necesar, adoptă măsuri, la propunerea Comisiei în baza articolul 99 din tratat, pentru a asigura abrogarea derogării.

(4)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile menționate la alineatul (1), ele îndeplinind în același timp obligațiile prevăzute la articolul 10. Comisia comunică apoi măsurile respective celorlalte state membre.

Articolul 10

Prevederi finale

(1)   Statele membre pun în aplicare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 1 ianuarie 1984. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Dacă aplicarea practică a prezentei directive creează dificultăți, autoritățile competente ale statelor membre în cauză adoptă de comun acord deciziile necesare, în special în temeiul convențiilor și al directivelor comunitare privind acordurile reciproce.

(3)   Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții ulterioare de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(4)   Din doi în doi ani, după consultarea statelor membre, Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului European un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în statele membre, mai ales cu privire la conceptul de „domiciliu stabil”, și propune prevederile comunitare necesare stabilirii unui sistem uniform în toate statele membre.

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 267, 21.11.1975, p. 8.

(2)  JO C 53, 8.3.1976, p. 37.

(3)  JO C 131, 12.6.1976, p. 50.

(4)  JO L 145, 13.6.1977, p. 1.

(5)  JO 56, 4.4.1964, p. 869/64.

---

ANEXĂ

Lista impozitelor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) a două liniuță

BELGIA

—	Taxe de circulation sur les véhicules automobiles (Arrêté royal du 23 novembre 1965 portant codification des dispositions légales relatives aux taxes assimilées aux impôts sur les revenus – Moniteur belge du 18 janvier 1966)

—	Verkeersbelasting op de autovoertuigen (Koninklijk Besluit van 23 november 1965 houdende codificatie van de wettelijke bepalingen betreffende de met de inkomstenbelastingen gelijkgestelde belastingen - Belgisch Staatsblad van 18 januari 1966)

DANEMARCA

—	Vægtafgift af motorkøretøjer (Bekendtgørelse Nr. 658 af 28. december 1977)

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANĂ

—	Kraftfahrzeugsteuer (Kraftfahrzeugsteuergesetz - 1979)

—	Kraftfahrzeugsteuer (Durchführungsverordnung - 1979)

GRECIA

—	Τέλη κυκλοφορίας (N. 2367/53 ως ιαχύει αήμερα)

FRANȚA

—	Taxe différentielle sur les véhicules à moteur Loi no 77-1467 du 30 décembre 1977

—	Taxe sur les véhicules d'une puissance fiscale supérieure à 16 CV immatriculés dans la catégorie des voitures particulières Loi de finances 1979 - Article 1007 du code général des impôts

IRLANDA

—	Motor vehicle excise duties (Finance (Excise Duties) (Vehicles) Act 1952 as amended, and Section 94, Finance Act 1973 as amended)

ITALIA

—	Tassa sulla circolazione degli autoveicoli TU delle leggi sulle tasse automobilistiche approvato con DPR n. 39 del 5 febbraio 1953 e successive modificazioni

LUXEMBURG

—	Taxe sur les véhicules automoteurs Loi allemande du 23 mars 1935 (Kraftfahrzeugsteuergesetz) maintenue en vigueur par l'arrêté grand-ducal du 26 octobre 1944, modifiée par la loi du 4 août 1975 et les règlements grand-ducaux du 15 septembre 1975 et du 31 octobre 1975

ȚĂRILE DE JOS

—	Motorrijtuigenbelasting (wet op de motorrijtuigenbelasting 21 juli 1966, Stb 332 - wet van 18 december 1969/Stb 548)

REGATUL UNIT

—	Vehicle excise duty (Vehicles Excise Act 1971)

---