05/Volumul 005

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31996L0097

---

L 046/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 96/97/CE A CONSILIULUI

din 20 decembrie 1996

de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât articolul 119 din tratat prevede că fiecare stat membru asigură aplicarea principiului conform căruia femeile și bărbații ar trebui să primească remunerație egală pentru muncă egală; întrucât termenul „remunerație” ar trebui considerat ca însemnând salariul minim sau de bază obișnuit și orice altă plată, în numerar sau în natură, pe care lucrătorul le primește, direct sau indirect, de la angajatorul său pentru încadrarea sa în muncă;

întrucât în hotărârea din 17 mai 1990, în cauza nr. 262/88, Barber împotriva Guardian Royal Exchange Assurance Group  (4), Curtea de Justiție a Comunităților Europene admite că toate formele de pensie profesională reprezintă un element de remunerare, în sensul articolului 119 din tratat;

întrucât în hotărârea menționată anterior, așa cum s-a precizat prin hotărârea din 14 decembrie 1993 (cauza nr. C-110/91, Moroni împotriva Collo GmbH) (5), Curtea interpretează articolul 119 din tratat astfel încât discriminarea între bărbați și femei în cadrul regimului profesional de securitate socială este interzisă în general, și nu numai în cazul stabilirii vârstei pentru dreptul la pensie sau în cazul în care o pensie profesională este oferită în loc de indemnizație pentru pensionare pentru motive economice;

întrucât, în conformitate cu Protocolul nr. 2 privind articolul 119 din tratat, anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene, prestațiile prevăzute în cadrul regimului profesional de securitate socială nu sunt considerate remunerație dacă și în măsura în care acestea sunt atribuite pentru perioadele de încadrare în muncă anterioare datei de 17 mai 1990, cu excepția cazului lucrătorilor sau avânzilor lor cauză, care au formulat acțiune în justiție sau au formulat o pretenție echivalentă înainte de acea dată, în conformitate cu dreptul intern aplicabil;

întrucât, în hotărârile din 28 septembrie 1994 (6) (cauza nr. C-57/93, Vroege împotriva NCIV Instituut voor Volkshuisvesting BV și cauza nr. C-128/93, Fisscher împotriva Voorhuis Hengelo BV), Curtea a decis că protocolul menționat anterior nu a adus atingere dreptului de a participa la un regim de pensie profesională, care continuă să fie guvernat de hotărârea din 13 mai 1986 în cauza nr. 170/84, Bilka-Kaufhaus GmbH împotriva Hartz  (7), și că limitările în timp ale efectelor hotărârii din 17 mai 1990 în cauza nr. C-262/88, Barber v. Guardian Royal Exchange Assurance Group, nu se aplică dreptului de a participa la un regim de pensie profesională; întrucât Curtea a decis, de asemenea, că normele naționale privind termenele pentru utilizarea căilor de atac de drept intern sunt opozabile lucrătorilor care își realizează dreptul de a participa la un regim de pensie profesională, dacă acestea nu sunt mai puțin favorabile pentru acel tip de cale de atac decât pentru căile de atac similare de drept intern și nu fac imposibil de pus în practică dreptul comunitar; întrucât Curtea a subliniat că, faptul că un lucrător poate solicita, retroactiv, să participe la un regim de pensie profesională, nu permite lucrătorului să evite plata contribuțiilor cu privire la perioada de afiliere respectivă;

întrucât excluderea lucrătorilor, pe motive care țin de natura contractelor lor de muncă, de la accesul la un regim de securitate socială al întreprinderii sau al unui sector poate reprezenta o discriminare indirectă a femeilor;

întrucât, în hotărârea sa din 9 noiembrie 1993 (cauza nr. C-132/92, Birds Eye Walls Ltd împotriva Friedel M. Roberts) (8), Curtea a specificat, de asemenea, că articolul 119 din tratat nu este încălcat în cazul în care se calculează cuantumul unei pensii de tranziție plătite de către un angajator salariaților care s-au pensionat anticipat pe motive de boală și care este destinată să compenseze în special pierderea venitului ce rezultă din faptul că nu au atins încă vârsta necesară pentru plata pensiei de stat pe care o vor primi ulterior, să se reducă suma pensiei de tranziție corespunzător, chiar dacă în cazul vârstei cuprinse între 60 și 65 de ani, rezultatul este că fosta angajată primește o pensie de tranziție mai mică decât cea plătită unui bărbat în aceeași situație, diferența fiind egală cu suma pensiei de stat la care aceasta are dreptul începând de la vârsta de 60 de ani, pentru perioadele de serviciu îndeplinite la acel angajator;

întrucât în hotărârea sa din 6 octombrie 1993 (cauza nr. C-109/91, Ten Oever împotriva Stichting Bedrijfpensioenfonds voor het Glazenwassers – en Schoonmaakbedrijf) (9) și în hotărârile din 14 decembrie 1993 (cauza nr. C-110/91, Moroni împotriva Collo GmbH), 22 decembrie 1993 (cauza nr. C-152/91, Neath împotriva Hugh Steeper Ltd.) (10) și 28 septembrie 1994 (cauza nr. C-200/91, Coloroll Pension Trustees Limited împotriva Russell și alții) (11), Curtea confirmă că, în temeiul hotărârii din 17 mai 1990 (cauza nr. C-262/88, Barber împotriva Guardian Royal Exchange Assurance Group), efectul direct al articolului 119 din tratat nu poate fi invocat în scopul revendicării egalității de tratament în problemele legate de pensiile profesionale decât cu privire la prestațiile plătibile pentru perioadele de serviciu ulterioare datei de 17 mai 1990, sub rezerva excepției prevăzute în favoarea lucrătorilor sau avânzilor lor cauză care au formulat acțiuni în justiție înainte de acea dată sau care au ridicat o pretenție echivalentă în conformitate cu dreptul intern aplicabil;

întrucât în hotărârile sale menționate mai sus (cauza nr. C-109/91, Ten Oever împotriva Stichting Bedrijfpensioenfonds voor het Glazenwassers – en Schoonmaakbedrijf și cauza nr. C-200/91, Coloroll Pension Trustees Limited împotriva Russell și alții), Curtea confirmă că limitările efectelor în timp ale hotărârii Barber se aplică pensiilor de urmaș și, în consecință, egalitatea de tratament în această materie poate fi revendicată numai cu privire la perioadele de serviciu ulterioare datei de 17 mai 1990, sub rezerva excepției prevăzute în favoarea persoanelor care, înainte de acea dată, au formulat acțiuni în justiție sau au ridicat pretenții echivalente în conformitate cu dreptul intern aplicabil;

întrucât, de altfel, în hotărârile sale în cauza nr. C-152/91 și în cauza nr. C-200/91, Curtea specifică faptul că, din moment ce acestea intră sub incidența articolului 119 din tratat, contribuțiile salariaților la un regim de pensie care constă în garantarea unei prestații finale definite trebuie să fie aceleași, indiferent de sexul lucrătorilor, în timp ce inegalitatea contribuțiilor angajatorilor plătite în conformitate cu regimurile cu prestații definite finanțate prin capitalizare, care se datorează utilizării factorilor actuariali care diferă în funcție de sex, nu se evaluează având în vedere aceeași dispoziție;

întrucât în hotărârile sale din 28 septembrie 1994 (12) (cauza nr. C-408/92, Smith împotriva Advel Systems și cauza nr. C-28/93, Van den Akker împotriva Stichting Shell Pensioenfonds), Curtea subliniază că articolul 119 din tratat exclude posibilitatea ca un angajator care adoptă măsurile necesare pentru a se conforma cu hotărârea Barber din 17 mai 1990 (cauza nr. 262/88) să ridice vârsta de pensionare pentru femei până la cea existentă pentru bărbați, pentru perioadele de serviciu efectuate între 17 mai 1990 și data la care intră în vigoare măsurile respective; pe de altă parte, în ceea ce privește perioadele de serviciu încheiate după cea de-a doua dată, articolul 119 nu împiedică un angajator să facă acest demers; cu privire la perioadele de serviciu anterioare datei de 17 mai 1990, dreptul comunitar nu a impus nici o obligație care ar justifica reducerea retroactivă a avantajelor de care beneficiază femeile;

întrucât în hotărârea menționată mai sus în cauza nr. C-200/91, Coloroll Pension Trustees Limited împotriva Russell și alții, Curtea a decis că prestațiile suplimentare rezultate din contribuțiile plătite de angajați pe baze pur voluntare nu intră sub incidența articolului 119 din tratat;

întrucât, printre măsurile incluse în al treilea regim de acțiune pe termen mediu privind șansele egale pentru bărbați și femei (1991-1995) (13), Comisia a subliniat încă o dată adoptarea măsurilor potrivite pentru a lua în considerare consecințele hotărârii din cauza nr. 262/88 (Barber împotriva Guardian Royal Exchange Assurance Group);

întrucât această hotărâre invalidează automat anumite dispoziții ale Directivei 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament pentru bărbați și femei în regimurile profesionale de securitate socială (14), cu privire la salariați;

întrucât articolul 119 din tratat se aplică direct și poate fi invocat în fața instanțelor judecătorești naționale, împotriva oricărui angajator, fie persoană privată, fie persoană juridică și întrucât aceste instanțe judecătorești trebuie să asigure protecția drepturilor pe care această dispoziție le conferă justițiabililor;

întrucât, din motive de securitate juridică, este necesar să se modifice Directiva 86/378/CEE, pentru a adapta dispozițiile care sunt afectate de jurisprudența Barber,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 86/378/CEE se modifică după cum urmează:

(1)   Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

(2)   Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

(3)   Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

(4)   Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

(5)   Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

(6)   Se introduce următorul articol:

(7)   Se adaugă următoarea anexă:

Articolul 2

(1)   Orice măsură de aplicare a prezentei directive cu privire la lucrătorii salariați trebuie să cuprindă toate prestațiile atribuite perioadelor de încadrare în muncă după data de 17 mai 1990 și se aplică retroactiv până la acea dată, fără a aduce atingere lucrătorilor sau avânzilor lor cauză care, înainte de acea dată, au formulat acțiuni în justiție sau o pretenție echivalentă în conformitate cu dreptul intern. În acest caz, măsurile de aplicare trebuie să se aplice retroactiv până la 8 aprilie 1976 și trebuie să cuprindă toate prestațiile derivate din perioadele de încadrare în muncă după acea dată. Pentru statele membre care au aderat la Comunitate după data de 8 aprilie 1976, data menționată este înlocuită cu data la care articolul 119 din tratat a devenit aplicabil pe teritoriul lor.

(2)   A doua teză de la alineatul (1) nu împiedică aplicarea normelor naționale privind termenele de recurs de drept intern în cazul lucrătorilor sau avânzilor lor cauză care au formulat acțiuni în justiție sau o pretenție echivalentă în conformitate cu dreptul intern înainte de 17 mai 1990, cu condiția ca acestea să nu fie mai puțin favorabile pentru acest tip de cale de atac decât pentru căile similare de atac de drept intern și să nu facă imposibilă în practică aplicarea dreptului comunitar.

(3)   Pentru statele membre a căror aderare a avut loc după 17 mai 1990 și care la 1 ianuarie 1994 erau părți contractante la Acordul privind Spațiul Economic European, data de 17 mai 1990 de la alineatele (1) și (2) din prezenta directivă se înlocuiește cu data de 1 ianuarie 1994.

Articolul 3

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 1 iulie 1997. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre, în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, toate informațiile necesare pentru a permite Comisiei să întocmească un raport cu privire la aplicarea prezentei directive.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 218, 23.8.1995, p. 5.

(2)  Aviz emis la 12 noiembrie 1996 (JO C 362, 2.12.1996).

(3)  JO C 18, 22.1.1996, p. 132.

(4)  Culegerea 1990, p. I-1889.

(5)  Culegerea 1993, p. I-6591.

(6)  Culegerea 1994, p. I-4541 și, respectiv, Culegerea 1994 p. I-4583.

(7)  Culegerea 1986, p. I-1607.

(8)  Culegerea 1993, p. I-5579.

(9)  Culegerea 1993, p. I-4879.

(10)  Culegerea 1993, p. I-6953.

(11)  Culegerea 1994, p. I-4389.

(12)  Culegerea 1994, p. I-4435 și, respectiv, Culegerea 1994, p. I-4527.

(13)  JO C 142, 31.5.1991, p. 1.

(14)  JO L 225, 12.8.1986, p. 40.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

8

---

31997D0255

---

L 102/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 14 aprilie 1997

de modificare a Deciziei 91/116/CEE de constituire a Comitetului consultativ european pentru informația statistică în domeniile economic și social

(97/255/CEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere proiectul de decizie prezentat de Comisie,

întrucât articolul 4 din Decizia 91/116/CEE (1) precizează numărul de membri din care este format Comitetul;

întrucât, dată fiind aderarea Austriei, Finlandei și Suediei, este necesar să se adapteze în consecință numărul de membri ai Comitetului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 4 din Decizia 91/116/CEE se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO L 59, 6.3.1991, p. 21.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

9

---

31997D0340

---

L 147/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 mai 1997

privind schimbul de informații referitor la asistența pentru repatrierea voluntară a resortisanților țărilor terțe

(97/340/JAI)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul K.3 alineatul (2) litera (a) a acestuia,

întrucât, în conformitate cu articolul K.1 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre consideră politica de imigrare și politica privind resortisanții țărilor terțe ca probleme de interes comun;

întrucât, la punctul 111 din Comunicarea Comisiei din 23 februarie 1994 privind politicile referitoare la imigrare și la azil, se sugerează apropierea politicilor statelor membre referitoare la repatrierea voluntară a resortisanților țărilor terțe;

întrucât un anumit număr de state membre au instituit programe de sprijinire a repatrierii voluntare a resortisanților țărilor terțe aflați legal și a celor aflați ilegal pe teritoriul acestora;

întrucât, în cazul resortisanților țărilor terțe aflați legal pe teritoriul statelor membre, politicile acestora trebuie să urmărească integrarea lor în societate și întrucât asistența pentru repatrierea voluntară nu trebuie să fie interpretată ca reflectând o politică de încurajare activă a acestei repatrieri, ci este menită doar să înlesnească repatrierea celor care au luat o astfel de decizie din propria lor voință;

întrucât asistența pentru repatrierea voluntară a resortisanților țărilor terțe aflați ilegal pe teritoriul statelor membre este în conformitate cu tradiția umanitară europeană și poate contribui la găsirea unei soluții demne de reducere a numărului resortisanților țărilor terțe aflați ilegal pe teritoriul statelor membre; întrucât trebuie evitat ca o astfel de asistență să conducă la un efect - nedorit - de atragere;

întrucât prezenta decizie nu aduce atingere dispozițiilor Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la 4 noiembrie 1950, și ale Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată de Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967,

DECIDE:

Articolul 1

Schimbul de informații

(1)   Statele membre care au luat măsuri pentru derularea de programe de sprijinire a repatrierii voluntare a resortisanților țărilor terțe în țara lor de origine raportează anual Secretariatului General al Consiliului cu privire la acestea. Secretariatul General comunică aceste informații tuturor statelor membre și Comisiei.

(2)   Informațiile privind aceste programe naționale de asistență pentru repatriere includ, în special, următoarele elemente:

—	autoritățile însărcinate cu realizarea programului, adică organizații neguvernamentale și, după caz, organizațiile internaționale;

—	persoanele vizate de program;

—	orice alte condiții suplimentare care trebuie îndeplinite de către candidații la repatriere pentru ca cererea lor de asistență în cadrul programului să fie luată în considerație;

—	orice condiții impuse în țara de origine în cadrul programului;

—	natura și cuantumul asistenței acordate (de exemplu cheltuieli de transport pentru repatriat și familia sa, costuri de mutare, alocație de repatriere);

—	evaluarea impactului programului, inclusiv numărul beneficiarilor și posibila existență a unui efect de atracție.

Articolul 2

Analiza

(1)   Secretariatul General al Consiliului transmite anual statelor membre și Comisiei un proiect de raport privind informațiile primite în temeiul articolului 1. Acest raport este exhaustiv și conține informații specifice pentru fiecare din elementele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2)   Statele membre și Comisia examinează proiectul de raport menționat la alineatul (1) și îl adaptează, dacă este necesar.

Articolul 3

Coordonarea

(1)   Pe baza proiectului de raport menționat la articolul 2 alineatul (1), statele membre în cauză și Comisia efectuează schimburi de opinii, în cadrul Consiliului, cu privire la programele la care se face trimitere la articolul 1. Ele compară îndeosebi domeniul de aplicare, condițiile și impactul acestor programe, avându-se în vedere posibila lor apropiere.

(2)   Statele membre interesate care nu au introdus aceste programe examinează rezultatele și utilitatea acestora.

Articolul 4

(1)   Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial.

(2)   Statele membre interesate prezintă pentru prima oară raportul menționat la articolul 1 în termen de șase luni de la publicarea prezentei decizii în Jurnalul Oficial.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

11

---

31997R1290

---

L 176/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1290/97 AL CONSILIULUI

din 27 iunie 1997

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 51 și 235,

având în vedere propunerea Comisiei (1), prezentată după consultarea Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

(1)

întrucât este necesar să se aducă unele modificări Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (4) și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (5); întrucât unele dintre aceste modificări se referă la modificările aduse de statele membre legislațiilor lor interne privind securitatea socială, în timp ce altele sunt de natură tehnică și sunt menite să perfecționeze regulamentele menționate anterior;

(2)	întrucât, din motive de claritate, este oportun să se adapteze ultima teză din articolul 1 litera (f) punctul (i) cu privire la semnificația termenului „membru de familie”;

(3)	întrucât este necesar să fie incluși în mod explicit în domeniul de aplicare cu privire la persoanele care intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 membrii de familie și succesorii funcționarilor și personalului asimilat;

(4)

întrucât este de dorit să se permită persoanelor care se află într-un stat membru, altul decât statul competent, fie pentru studii, fie pentru a urma cursuri de formare profesională, precum și membrilor de familie care îi însoțesc, să beneficieze de dispozițiile articolului 22 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, pentru orice situație care necesită prestații; întrucât este necesar să se prevadă o perioadă tranzitorie cu privire la relațiile cu Regatul Țărilor de Jos, ținându-se seama de dificultățile de ordin administrativ pe care acest stat le-ar putea întâmpina;

(5)	întrucât modernizarea mijloacelor actuale de schimb de informații între instituțiile de securitate socială din statele membre va spori calitatea serviciilor oferite persoanelor asigurate care se deplasează în cadrul Comunității;

(6)	întrucât utilizarea serviciilor telematice de schimb de informații între instituții necesită existența unor dispoziții care să garanteze că documentele trimise pe cale electronică sunt acceptate ca fiind echivalente cu documentele pe suport de hârtie;

(7)	întrucât astfel de schimburi se derulează în conformitate cu dispozițiile comunitare privind protecția persoanelor în procesul de prelucrare a datelor personale;

(8)

întrucât dezvoltarea și utilizarea serviciilor telematice în schimbul de informații a arătat că este necesar să se înființeze o Comisie tehnică sub egida Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți, care să dețină responsabilități specifice în domeniul procesării datelor;

(9)	întrucât este necesar să se modifice partea II din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 pentru a se clarifica domeniul de aplicare a mențiunii de la rubrica: „E. FRANȚA”;

(10)	întrucât este necesar, în lumina schimbărilor operate în legislația spaniolă în domeniu, să se modifice rubrica: „D. SPANIA” din partea I din anexa II;

(11)	întrucât este necesar să se adapteze rubrica „D. SPANIA” de la anexa IIa, pentru a se ține seama de codificarea legislației spaniole în domeniu; întrucât rubricile „L. PORTUGALIA” și „N. SUEDIA” ar trebui, de asemenea, adaptate, având în vedere că denumirea anumitor prestații a fost modificată;

(12)	întrucât, ca urmare a modificărilor legislative din Germania și Luxemburg, ar trebui să se elimine trimiterea la acordul încheiat între cele două state membre cuprinsă la alineatul (3), partea D din anexa IV la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

(13)	întrucât este necesar să se adapteze punctul al doilea de la rubrica „B. DANEMARCA” din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, pentru a se ține seama de particularitățile legislației daneze care reglementează asigurările de boală;

(14)	întrucât, ca urmare a modificărilor aduse legislației germane în domeniu, este necesar să se adapteze în consecință rubrica „C. GERMANIA” din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

(15)

întrucât este necesar să se țină seama de noile dispoziții introduse în legislația spaniolă privind asigurarea voluntară a funcționarilor din organizațiile internaționale cu reședința în străinătate și să se dea mai multă coerență formulărilor de la punctele 1 și 2 din cadrul rubricii „D. SPANIA” din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

(16)

întrucât este necesar, de asemenea, să se adauge un punct la rubrica „F. GRECIA” din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, pentru a asigura că funcționarii publici activi sau pensionați, personalul asimilat și membrii familiilor lor pot beneficia de prestații de boală și/sau maternitate în natură în eventualitatea unor situații de urgență apărute pe durata șederii lor pe teritoriul altui stat membru sau în timpul călătoriei spre acel stat membru pentru a primi îngrijire corespunzătoare stării lor de sănătate, pe baza autorizației prealabile a instituțiilor elene competente;

(17)

întrucât este, de asemenea, necesar să se extindă domeniul de aplicare a articolului 22b din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 pentru a-i cuprinde pe toți funcționarii publici, întregul personal asimilat acestora și pe membrii familiilor lor acoperiți de un regim special de asistență medicală din Grecia;

(18)

întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 și a modificărilor operate în legislația în domeniu a Regatului Unit, apare necesar să se revizuiască punctul 11 de la rubrica „O. REGATUL UNIT AL MARII BRITANII” din anexa VI în vederea clarificării faptului, pe de o parte, că alocația pentru îngrijirea unui terț nu intră sub incidența articolului 10 din regulamentul menționat și, pe de altă parte, că anumite prestații speciale de tip necontributiv sunt considerate pensii în scopul prestațiilor de boală;

(19)	întrucât s-a dovedit necesară completarea articolului 93 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72, având în vedere modificările introduse de Regulamentele (CE) nr. 3095/95 și (CE) nr. 3096/95 și de noul articol 22c;

(20)

întrucât, ca urmare a reorganizărilor administrative din Belgia, Danemarca, Germania, Spania, Grecia, Țările de Jos și Portugalia, este necesar să se adapteze în consecință rubricile „A. BELGIA” din anexele 1, 4 și 10; „B. DANEMARCA” din anexele 2, 3, 4 și 10; „C. GERMANIA” din anexele 2, 3, 4, 6 și 10; „D. SPANIA” din anexele 1 și 10; „F. GRECIA” din anexele 1 și 10; „J. ȚĂRILE DE JOS” din anexa 1; „L. PORTUGALIA” din anexele 1, 2, 3, 4 și 10; și „N. SUEDIA” din anexa 10 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72;

(21)	întrucât trebuie să fie introduse referirile „58. FRANȚA – FINLANDA” și „59. FRANȚA – SUEDIA” și să fie adaptate rubricile „12. BELGIA – FINLANDA”, „17. DANEMARCA – FRANȚA”, „54. FRANȚA – LUXEMBURG” și „102. FINLANDA – REGATUL UNIT” din anexa 5 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72;

(22)	întrucât este necesară adaptarea anexei 8 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72;

(23)	întrucât este oportună adaptarea trimiterii „C. GERMANIA” din anexa 9 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72;

(24)

întrucât, în vederea realizării obiectivului privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, este necesar și adecvat să se modifice normele de coordonare a regimurilor naționale de securitate socială printr-un instrument juridic comunitar cu caracter obligatoriu și care să se aplice în mod direct în fiecare stat membru,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 se modifică după cum urmează:

1.

Ultima teză de la articolul 1 litera (f) punctul (i) se înlocuiește cu următorul text: „În cazul în care legislația unui stat membru nu permite să se facă deosebirea între membrii de familie și celelalte persoane cărora li se aplică, termenul «membru de familie» are semnificația care i s-a atribuit în anexa I.”

2.

Articolul 2 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3)   Prezentul regulament se aplică funcționarilor publici și persoanelor care, în conformitate cu legislația aplicabilă, sunt asimilate acestora, în măsura în care se află ori s-au aflat sub incidența legislației unui stat membru căruia i se aplică prezentul regulament, precum și membrilor familiilor acestora și urmașilor lor.”

3.

După articolul 22b se introduce un nou articol cu următorul text: „Articolul 22c Studii efectuate într-un alt stat membru decât statul competent. șederea în statul în care sunt efectuate studiile Persoana menționată la articolul 22 alineatele (1) și (3) și la articolul 22a, care se află într-un alt stat membru decât statul competent, pentru studii sau cursuri de formare profesională care conduc la o calificare recunoscută în mod oficial de către autoritățile unui stat membru, precum și membrii de familie care o însoțesc pe durata șederii sale, se află sub incidența dispozițiilor articolului 22 alineatul (1) litera (a) pentru orice situație care necesită prestații pe durata șederii pe teritoriul statului membru în care persoana respectivă studiază sau beneficiază de formare profesională.”

4.

La articolul 81 litera (d) se înlocuiește cu următorul text: „(d) în vederea promovării și dezvoltării cooperării dintre statele membre prin modernizarea procedurilor necesare pentru schimbul de informații, în special prin adaptarea fluxului informațional între instituții la schimburile telematice, ținând seama de evoluția sistemului de prelucrare a datelor din fiecare stat membru. Scopul principal al acestei modernizări este accelerarea acordării prestațiilor.”

5.

La articolul 85 se adaugă următorul alineat: „(3)   Un mesaj electronic trimis de o instituție în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și cu regulamentul de aplicare nu poate fi respins de o autoritate sau instituție a unui alt stat membru pe motivul că a fost primit prin mijloace electronice, atât timp cât instituția destinatară și-a declarat capacitatea de a primi mesaje electronice. Se presupune că reproducerea și înregistrarea unor astfel de mesaje reprezintă o reproducere corectă și exactă a documentului original ori o înregistrare corectă și exactă a informației la care se referă, în afara cazului în care se face dovada contrariului. Un mesaj electronic este considerat valabil, dacă sistemul informatic pe care este înregistrat mesajul conține elementele de securitate necesare pentru a se evita modificarea, divulgarea sau accesul la înregistrare. Trebuie să existe în orice moment posibilitatea ca informația înregistrată să poată fi reprodusă într-o formă direct lizibilă. Atunci când se realizează transferul unui mesaj electronic de la o instituție de securitate socială la alta, este necesar să se ia măsuri de securitate corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile comunitare în domeniu.”

6.	În anexa I partea II, rubrica „E. FRANȚA” se înlocuiește cu următorul text: „E.   FRANȚA În scopul determinării dreptului la alocații sau prestații familiale, termenul «membru de familie» desemnează orice persoană menționată la articolul L 512 – 3 din Codul de securitate socială.”

7.

În anexa II partea I, punctul 1 de la rubrica „D. SPANIA” se înlocuiește cu următorul text: „1. Lucrătorii care desfășoară activități independente, prevăzuți la articolul 10 alineatul (2) litera (c) din textul revizuit al Legii generale privind securitatea socială (Decretul-lege regal nr. 1/1994 din 20 iunie 1994) și la articolul 3 din Decretul nr. 2530/1970 din 20 august 1970 de reglementare a regimului special privind lucrătorii care desfășoară activități independente și care decid să se afilieze la o asociație profesională și, în același timp, să devină membrii unei companii de asigurări mutuale înființate de asociația în cauză în loc să se afilieze unui program special de securitate socială destinat lucrătorilor pe cont propriu.”

8.

Anexa IIa se modifică după cum urmează: (a) litera (c) de la rubrica „D. SPANIA” se înlocuiește cu următorul text: „(c) pensiile de invaliditate și de limită de vârstă, precum și prestațiile pentru copilul aflat în întreținere, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 38 alineatul (1) literele (c) și (d) din textul revizuit al Legii generale privind securitatea socială, aprobat prin Decretul-lege regal nr. 1/1994 din 20 iunie 1994.”; (b) litera (h) de la rubrica „L. PORTUGALIA” se înlocuiește cu următorul text: „(h) alocație de însoțitor în cazul persoanelor care beneficiază de pensii de invaliditate, limită de vârstă, urmaș sau de orfan (Decretul-lege nr. 160/80 din 27 mai 1980 și Ordonanța nr. 1066/94 din 5 decembrie 1994).”; (c) la rubrica „N. SUEDIA”, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) ajutoare suplimentare pentru locuință pentru pensionari (Legea 1994:308).”

9.	În anexa IV partea D punctul 3, trimiterea la Acordul din 20 iulie 1978 încheiat între Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului și Guvernul Republicii Federale Germania se elimină.

10.

Anexa VI se modifică după cum urmează: (a) la rubrica „B. DANEMARCA”, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text: 2.   Persoanele care, în conformitate cu capitolul 1 titlul III din regulament, au dreptul la prestații în natură pe perioada de ședere sau de rezidență în Danemarca au dreptul la asemenea prestații în aceleași condiții cu cele dispuse de legislația daneză referitor la persoanele care, în temeiul legii privind sistemul național de asigurări de sănătate (lov om offentling sygesikring), fac parte din Clasa 1. Cu toate acestea, persoanele care obțin rezidența în Danemarca și se afiliază la programul danez de asigurări de sănătate pot să opteze pentru Clasa 2, în același mod ca și resortisanții danezi asigurați.”; (b) la rubrica „C. GERMANIA”, punctul 3 se înlocuiește cu următorul text: 3.   Dacă aplicarea regulamentului sau a regulamentelor ulterioare referitoare la securitatea socială reprezintă o povară foarte mare pentru unele instituții de asigurare de boală, aceasta se compensează în totalitate sau parțial. Organismul german de legătură pentru asigurări de sănătate - străinătate (Krankenversicherung – Ausland), Bonn, decide cu privire la această compensație de comun acord cu celelalte federații centrale de case de asigurări de sănătate. Resursele necesare punerii în aplicare a programului de compensări se împart între toate instituțiile de asigurare de boală proporțional cu numărul mediu de membri din cursul anului precedent, cu excepția membrilor pensionați.”; (c) la rubrica „D. SPANIA”, punctele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text: 1.   Condiția de a desfășura o activitate salariată sau independentă sau condiția de a fi beneficiat anterior de o asigurare obligatorie împotriva aceluiași risc în cadrul unui regim înființat în beneficiul lucrătorilor salariați sau al lucrătorilor care desfășoară activități independente din același stat membru, prevăzută la articolul 1 litera (a) punctul (iv) din prezentul regulament, nu este opozabilă persoanelor care, în conformitate cu dispozițiile Decretului regal nr. 317/1985 din 6 februarie 1985, sunt afiliate în mod voluntar la regimul general de securitate socială în calitate de funcționar sau de angajat care lucrează pentru o organizație interguvernamentală internațională. 2.   În aplicarea principiului egalității de tratament, avantajele oferite de Decretul regal nr. 2805/79 din 7 decembrie 1979 privind afilierea voluntară la regimul general de securitate socială se extind la resortisanții celorlalte state membre, refugiații și persoanele apatride rezidente pe teritoriul Comunității care, prin angajare într-un organism internațional, nu mai beneficiază de asigurarea obligatorie în cadrul regimului de securitate socială din Spania.”; (d) la rubrica „F. GRECIA” se adaugă următoarele puncte: 7.   Funcționarii publici activi sau pensionați, personalul asimilat și membrii familiilor lor care beneficiază de un regim special de asistență medicală pot primi prestații în natură pentru boală și de maternitate în eventualitatea unei situații de urgență care s-a produs pe durata șederii pe teritoriul altui stat membru sau în timp ce se deplasează în acel stat pentru a beneficia de asistență medicală corespunzătoare stării lor de sănătate cu aprobarea prealabilă dată de către instituția competentă din Grecia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (1) literele (a) și (c), articolul 22 alineatul (3) și la articolul 31 litera (a) din prezentul regulament, în aceleași condiții ca și persoanele încadrate în muncă și cele care lucrează pe cont propriu care beneficiază de dispozițiile legislației elene privind securitatea socială (regimuri legale). 8.   Articolul 22b se aplică prin analogie tuturor funcționarilor publici, personalului asimilat și membrilor familiilor lor care beneficiază de un regim special de asistență medicală din Grecia.”; (e) la rubrica „O. REGATUL UNIT”, punctul 11 se înlocuiește cu următorul text: 11.   În scopul aplicării articolelor 27, 28, 28a, 29, 30 și 31 din prezentul regulament, prestațiile care se plătesc în afara granițelor Regatului Unit exclusiv în temeiul articolului 95b alineatul (8) din regulament sunt considerate prestații de invaliditate.”

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 574/72 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: (1)   Modelele de certificate, atestări, declarații, cereri și alte documente necesare punerii în aplicare a regulamentului și a regulamentului său de aplicare se întocmesc de către Comisia administrativă. De comun acord și după primirea avizului din partea Comisiei administrative, două state membre sau autoritățile competente din aceste state pot să adopte modele simplificate pe care să le utilizeze în relația reciprocă. Aceste certificate, atestări, declarații, cereri și alte documente pot fi transferate între instituții fie pe suport de hârtie, fie cu ajutorul mijloacelor puse la dispoziție de serviciile telematice sub formă de mesaje electronice standard, în conformitate cu dispozițiile titlului VIa. Schimbul de informații pe cale telematică este condiționat de un acord încheiat între autoritățile competente din statul membru expeditor și statul membru destinatar."

2.

Articolul 93 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: (1)   Cuantumul efectiv al prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 19 alineatele (1) și (2) din regulament salariaților și persoanelor care desfășoară activități independente și membrilor familiilor lor rezidenți pe teritoriul aceluiași stat membru, precum și cel al prestațiilor în natură acordate în temeiul articolelor 21 alineatul (2), articolelor 22-22c, articolului 25 alineatele (1), (3) și (4), articolului 26, articolului 29 alineatul (1) sau al articolului 31 din regulament se restituie de către instituția competentă instituției care a acordat prestațiile menționate, astfel cum rezultă ele din evidența contabilă a instituției respective."

3.	După articolul 116 se introduce următorul titlu: „Titlul VIa DISPOZIȚII PRIVIND PRELUCRAREA ELECTRONICĂ A DATELOR”

4.

Articolul 117 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 117 Prelucrarea datelor (1)   Pe baza studiilor și a propunerilor Comisiei tehnice menționate la articolul 117c din regulamentul de aplicare, Comisia administrativă adaptează la noile tehnici de prelucrare a datelor modelele de certificate, atestări, declarații, cereri și alte documente, precum și canalele de dirijare și procedurile de transmitere a datelor necesare pentru punerea în aplicare a regulamentului și a regulamentului de aplicare. (2)   Comisia administrativă ia măsurile ce se impun pentru a garanta aplicarea generală a acestor modele, canalele de dirijare și proceduri de transmitere a datelor, ținându-se cont de evoluția noilor tehnici de prelucrare a datelor din fiecare stat membru.”

5.

După articolul 117 se introduc următoarele articole: „Articolul 117a Serviciile telematice (1)   Statele membre utilizează treptat servicii telematice în vederea schimbului între instituții a datelor necesare punerii în aplicare a regulamentului și a regulamentului de aplicare. Comisia Comunităților Europene acordă sprijinul său activităților de interes comun de îndată ce statele membre vor fi introdus serviciile telematice. (2)   Pe baza propunerilor din partea Comisiei tehnice la care se face referire la articolul 117c din regulamentul de aplicare, Comisia administrativă adoptă normele de arhitectură comună pentru serviciile telematice, în special în materie de securitate și utilizare a normelor. Articolul 117b Funcționarea serviciilor telematice (1)   Fiecare stat membru este răspunzător de administrarea sectorului său de servicii telematice în conformitate cu dispozițiile comunitare referitoare la protecția persoanelor fizice în procesul de prelucrare a datelor personale. (2)   Comisia administrativă stabilește modalitățile de funcționare a sectorului comun al serviciilor telematice. Articolul 117c Comisia tehnică pentru prelucrarea datelor (1)   Comisia administrativă înființează o Comisie tehnică care întocmește rapoarte și emite un aviz motivat înainte de adoptarea deciziilor în temeiul articolelor 117, 117a și 117b. Metodele de funcționare și componența Comisiei tehnice sunt stabilite de Comisia administrativă. (2)   Comisia tehnică are sarcina de: (a) a aduna documentele tehnice relevante, de a efectua studiile și de a desfășura activitatea necesară punerii în practică a acestui titlu; (b) a prezenta Comisiei administrative rapoartele și avizele motivate la care se face referire la alineatul (1); (c) a realiza toate celelalte sarcini și studii privind chestiuni prezentate de Comisia administrativă.”

6.

Anexa 1 se modifică după cum urmează: (a) rubrica „A. BELGIA” se înlocuiește cu următorul text: „A.   BELGIA 1.   Ministre des affaires sociales, BruxellesMinister van Soziale Zaken, Brussel (ministrul afacerilor sociale, Bruxelles) 2.   Ministre de l'agriculture et des petites et moyennes entreprises, BruxellesMinister van Landbouw en de Kleine en Middelgrote Ondernemingen, Brussel (ministrul pentru agricultură și pentru întreprinderi mici și mijlocii, Bruxelles)”; (b) punctele 1 și 2 de la rubrica „F. GRECIA” se înlocuiesc cu următoarele texte: 1.   Ministrul muncii și securității sociale, Atena 2.   Ministrul sănătății și protecției sociale, Atena”; (c) punctul 2 de la rubrica „J. OLANDA” se înlocuiește cu următorul text: 2.   Minister van Volksgezondheid, Welzijn en Sport (Ministrul pentru sănătate publică, bunăstare și sport), Rijswijk”; (d) punctele 1 și 3 de la rubrica „L. PORTUGALIA” se înlocuiesc cu următoarele texte: 1.   Ministro da Solidariedade e Segurança Social (ministrul solidarității și securității sociale), Lisboa. 3.   Secretário Regional da Saúde e Segurança Social da Região Autónoma dos Açores Secretarul regional pentru sănătate și securitate socială a regiunii autonome Azore, Angra do Heroísmo.”

7.

Anexa 2 se modifică după cum urmează: (a) la rubrica „B. DANEMARCA”: (i) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text: „1.   Boală și maternitate (a) prestații în natură: Administrația districtuală (amtskommune) competentă. În municipalitatea Copenhaga: Magistraten (administrația municipală); în municipalitatea Frederiksberg: administrația municipală. Tratament în spitalele din aceste două municipalități: Hovedstadens Sygehusfælleskab (Asociația instituțiilor spitalicești din capitală); (b) prestații în numerar: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (ii) punctul 2 litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) prestații de readaptare: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (iii) punctul 4 litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) indemnizații zilnice: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (iv) punctul 5 se înlocuiește cu următorul text: „5.   Ajutoare în caz de deces Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (v) punctul 7 se înlocuiește cu următorul text: „7.   Prestații familiale (alocații familiale) Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (b) la rubrica „C. GERMANIA”: (i) la punctul 1 litera (a), cuvintele „Casa locală pentru asigurări de sănătate (Allgemeine Ortskrankenkasse) competentă de la locul de reședință al persoanei în cauză” se înlocuiesc cu „Casa pentru asigurări de sănătate aleasă de persoana în cauză la locul său de reședință”; (ii) la punctul 1 litera (b), cuvintele „Allgemeine Ortskrankenkasse Bonn (Casa locală pentru asigurări de boală, Bonn)” se înlocuiesc cu „Casa pentru asigurări de boală din zona orașului Bonn, aleasă de către persoana în cauză”; (iii) la punctul 1 litera (c) al treilea paragraf, punctele (i) și (ii) se elimină. Termenii „Allgemeine Ortskrankenkasse Bonn (Casa locală pentru asigurări de sănătate, Bonn)” și „instituția de asigurări de sănătate la care este afiliat solicitantul sau titularul pensiei sau rentei” se înlocuiesc cu „casa de asigurări de sănătate aleasă de persoana în cauză la locul său de reședință. În cazul în care o Casă locală pentru asigurări de sănătate are competența corespunzătoare, persoana în cauză este afiliată la AOK- Rheinland, Regional-direktion Bonn (Casa locală pentru asigurări de sănătate - Renania, direcția regională Bonn)”; (iv) la punctul 2 litera (a) punctul (i), liniuța a cincea se înlocuiește cu următorul text: „— dacă persoana în cauză este rezidentă în Danemarca, Finlanda ori Suedia sau dacă, fiind resortisant danez, finlandez ori suedez, este rezidentă pe teritoriul unui stat nemembru: Landesversicherungsanstalt Schleswig-Holstein (Oficiul regional de asigurări din Schleswig-Holstein), Lübeck”; (v) la punctul 2 litera (a) punctul (i) se adaugă următoarea liniuță: „— dacă persoana în cauză este rezidentă în Austria sau dacă, fiind resortisant austriac, este rezidentă pe teritoriul unui stat nemembru: Landesversicherungsanstalt Oberbayern (Oficiul regional de asigurări din Bavaria de Nord), München”; (vi) la punctul (2) litera (b), liniuța a cincea se înlocuiește cu următorul text: „— dacă ultima cotizație în temeiul legislației unui alt stat membru a fost plătită către o instituție de asigurări de pensii din Danemarca, Finlanda ori Suedia: Landesversicherungsanstalt Schleswig-Holstein (Oficiul regional de asigurări din Schleswig-Holstein), Lübeck”; (vii) la punctul 2 litera (b) se adaugă următoarea liniuță: „— dacă ultima cotizație în temeiul legislației unui alt stat membru a fost plătită către o instituție austriacă de asigurări de pensii: Landesversicherungsanstalt Oberbayern (Oficiul regional de asigurări din Bavaria de Nord), München”; (c) la punctele I.3, II.3 și III.3 de la rubrica „L. PORTUGALIA”, mențiunea din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul text :„Centro Nacional de Protecção contra os Riscos Profissionais (Centrul național de protecție împotriva riscurilor profesionale)”.

8.

Anexa 3 se modifică după cum urmează: (a) la rubrica „B. DANEMARCA”: (i) punctul 1 litera (a) punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text: „(ii) în vederea aplicării articolelor 18 și 25 din regulamentul de aplicare: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (ii) punctul I litera (d) punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text: „(ii) în vederea aplicării articolului 61 din regulamentul de aplicare: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (iii) punctul 2 litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(i) în vederea aplicării articolelor 19a, 20, 21 și 31 din regulamentul de aplicare: Administrația districtuală (amtskommune) competentă. În municipalitatea Copenhaga: Magistraten (administrația municipală); în municipalitatea Frederiksberg: administrația municipală. Tratament în spitalele din aceste două municipalități: Hovedstadens Sygehusfælleskab (Asociația instituțiilor spitalicești din capitală); (ii) în vederea aplicării articolului 24 din regulamentul de aplicare: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (iv) punctul 2 litera (b) punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text: „(ii) în vederea aplicării articolului 64 din regulamentul de aplicare: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile Copenhaga, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (b) la rubrica „C. GERMANIA”: (i) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text: „1. : În toate cazurile : Casa pentru asigurări de sănătate aleasă de persoana în cauză la locul de reședință sau de ședere.”; (ii) punctul 3 litera (a) punctul (vi) se înlocuiește cu următorul text și se adaugă un nou punct după punctul (ix): „(vi) relații cu Danemarca, Finlanda și Suedia: Landesversicherungsanstalt Schleswig-Holstein (Oficiul Regional de Asigurări din Schleswig-Holstein), Lübeck.”; (…) „(x) relații cu Austria: Landesversicherungsanstalt Oberbayern (Oficiul Regional de Asigurări din Bavaria de Nord), München”; (c) la punctele I.3, II.3 și III.3 de la rubrica „L. PORTUGALIA”, mențiunea de pe coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul text: „Centro Nacional de Protecção contra os Riscos Profissionais (Centrul național pentru protecția împotriva riscurilor profesionale)”.

9.

Anexa 4 se modifică după cum urmează: (a) la punctul 4 litera (b) de la rubrica „A. BELGIA”, mențiunea de pe coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul text: „Ministère des affaires sociales, de la santé publique et de l'environnement (Ministerul Afacerilor Sociale, Sănătății Publice și Mediului), Bruxelles.”; (b) la punctul 7 de la rubrica „B. DANEMARCA”, în coloana din dreapta, termenul „Socialministeriet (Ministerul Afacerilor Sociale)” se înlocuiește cu „Directoratet for Social Sikring og Bistand (Direcția pentru Securitate și Asistență Socială).”; (c) la rubrica „C. GERMANIA”, punctul 3 litera (b) punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text și se adaugă un nou punct (x): „(ii) relații cu Danemarca, Finlanda și Suedia: Landesversicherungsanstalt Schleswig-Holstein (Oficiul Regional de Asigurări din Schleswig-Holstein), Lübeck.”; (…) „(x) relații cu Austria: Landesversicherungsanstalt Oberbayern (Oficiul Regional de Asigurări din Bavaria de Nord), München”; (d) la rubrica „L. PORTUGALIA”, mențiunea care figurează în coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul text: „Departamento de Relações Internacionais de Segurança Social (Departamentul de Relații Internaționale pentru Securitate Socială), Lisabona”.

10.

Anexa 5 se modifică după cum urmează: (a) la rubrica „12. BELGIA-FINLANDA”, cuvintele „nu se aplică” se înlocuiesc cu următorul text: „Schimbul de scrisori din 18 august și 15 septembrie 1994 cu privire la articolul 36 alineatul (3) și articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (rambursarea sau renunțarea la rambursarea cheltuielilor reprezentate de prestațiile în natură) și la articolul 105 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 (renunțarea la rambursarea cheltuielilor de control administrativ și medical).”; (b) rubrica „17. DANEMARCA-FRANȚA” se înlocuiește cu următorul text: „17.   DANEMARCA-FRANȚA Acordul din 29 iunie 1979 și Acordul adițional din 2 iunie 1993 privind renunțarea parțială la rambursare, în temeiul articolului 36 alineatul (3) și articolului 63 alineatul (3) din regulament, și renunțarea reciprocă la rambursare în conformitate cu articolul 105 alineatul (2) din regulamentul de aplicare (renunțarea parțială la rambursarea cheltuielilor reprezentând prestații în natură pentru boală, maternitate, accidente de muncă sau boli profesionale, precum și renunțarea la rambursarea cheltuielilor de control administrativ și medical).”; (c) la rubrica „54. FRANȚA-LUXEMBURG” se adaugă următorul punct: „(e) Schimbul de scrisori din 17 iulie și 20 septembrie 1995 privind condițiile de soluționare a creanțelor reciproce, în temeiul articolelor 93, 95 și 96 din regulamentul de aplicare.”; (d) se inserează următoarele rubrici: „58a.   FRANȚA-FINLANDA Nu se aplică. 58b.   FRANȚA-SUEDIA Nici unul”; (e) la rubrica „102. FINLANDA-REGATUL UNIT”, cuvintele „nici unul” se înlocuiesc cu următorul text: „Schimbul de scrisori din 1 și 20 iunie 1995 privind articolul 36 alineatul (3) și articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (rambursarea sau renunțarea la rambursarea cheltuielilor reprezentând prestații în natură) și articolul 105 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 (renunțarea la rambursarea cheltuielilor de control administrativ și medical).”

11.

Anexa 6 se modifică după cum urmează: la rubrica „C. GERMANIA”: (i) punctul 1 litera (a) și punctul 2 litera (a) se înlocuiesc cu următorul text: „(a) relații cu Belgia, Danemarca, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit, Austria, Finlanda și Suedia: plată directă.”; (ii) punctul 4 se înlocuiește cu următorul text: „4.   Asigurare de accidente: (a) relații cu Spania, Grecia, Italia, Țările de Jos și Portugalia: plata se efectuează prin intermediul organismului de legătură din statul competent și statul de reședință (aplicarea simultană a articolelor 53-58 din regulamentul de aplicare și a dispozițiilor prevăzute în anexa 5); (b) relații cu Belgia, Franța și Austria: plata prin intermediul organismului de legătură din statul competent; (c) relații cu Danemarca, Finlanda, Irlanda, Luxemburg, Regatul Unit și Suedia: plata se efectuează direct, cu excepția unor dispoziții contrare.”

12.	Anexa 9 se modifică după cum urmează: textul de la rubrica „C. GERMANIA” se înlocuiește cu următorul text: „Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează pe baza regimului general”.

13.

Anexa 10 se modifică după cum urmează: (a) la punctul 4 de la rubrica „A. BELGIA”, mențiunile de la cele două liniuțe din coloana din dreapta se înlocuiesc cu textele de la liniuțele de mai jos: „— Ministère des affaires sociales, de la santé publique et de l'environnement; administration de la sécurité sociale, service des relations internationales, Bruxelles (Ministerul Afacerilor Sociale, Sănătății Publice și Mediului; Administrația pentru Securitate Socială, Serviciul de Relații Internaționale, Bruxelles), — Ministère des classes moyennes et de l'agriculture; administration du statut social des indépendants, Bruxelles (Ministerul Claselor Mijlocii și Agriculturii; Administrația pentru statutul social al persoanelor care desfășoară activități independente, Bruxelles).”; (b) la rubrica „B. DANEMARCA”, punctul 4 se înlocuiește cu următorul text: 4.   În vederea aplicării articolului 38 alineatul (1), articolului 70 alineatul (1) și articolului 82 alineatul (2) din regulamentul de aplicare: Administrația municipalității în care este rezident beneficiarul. În municipalitățile København, Odense, Ålborg și Århus: Magistraten (administrația municipală).”; (c) la rubrica „C. GERMANIA”, punctul 4 se înlocuiește cu următorul text: 4.   În vederea aplicării articolului 13 alineatele (2), (3) și (4) și articolului 14 din regulamentul de aplicare: Casa asigurărilor de sănătate din zona Bonn, aleasă de către persoana interesată.”; (d) punctul 1 de la rubrica „D. SPANIA” se înlocuiește cu următorul text: 1.   În vederea aplicării articolului 17 din regulament privind cazurile individuale și a articolului 6 alineatul (1) (cu excepția convenției speciale încheiate cu Instituto Social de la Marina (Institutul Social al Marinei) cu privire la navigatori, a articolelor 11 alineatul (1), articolelor 11a, 12a, articolului 13 alineatele (2) și (3), articolului 14 alineatele (1), (2) și (3) și articolului 109 din regulamentul de aplicare: Tesoreria General de la Seguridad Social (Fondul General pentru Securitate Socială)”; (e) rubrica „F. GRECIA” se înlocuiește cu următorul text: 1.   În vederea aplicării articolului 6 alineatul (1) din regulamentul de aplicare: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena; 2.   În vederea aplicării: (a) articolului 14 alineatul (1), articolului 14b alineatul (1) și a acordurilor întemeiate pe articolul 17 din regulament, coroborate cu articolul 11 din regulamentul de aplicare; (b) articolului 14 alineatul (2) litera (b) și a acordurilor întemeiate pe articolul 17 din regulament, coroborate cu articolul 12a din regulamentul de aplicare: (i) în general: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena; (ii) pentru marinari: Ναυτικό Απομαχικό Ταμείο (NAT), Πειραιάς [Casa de pensii a marinarilor (NAT)], Pireu. 3.   În vederea aplicării: (a) articolului 14a alineatul (1), articolului 14b alineatul (2) și a acordurilor întemeiate pe articolul 17 din regulament, coroborate cu articolul 11a din regulamentul de aplicare; (b) articolului 14a alineatul (2), articolului 14c și a acordurilor întemeiate pe articolul 17 din regulament, coroborate cu articolul 12a din regulamentul de aplicare; (c) articolului 13 alineatele (2) și (3) și articolului 14 alineatele (1) și (2) din regulamentul de aplicare: (i) pentru salariați: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena; (ii) pentru persoanele care desfășoară activități independente: (instituția la care este asigurat lucrătorul), în special: — pentru proprietarii de mijloace de transport public: Ταμείο Συντάξεων Αυτοκινητιστών (ΤΣΑ), Αθήνα [Casa de pensii a automobiliștilot (TSA)], Atena; — pentru membrii profesiilor liberale și meșteșugari: Ταμείο Επαγγελματιών και Βιοτεχνών Ελλάδος (ΤΕΒΕ), Αθήνα [Casa de asigurări pentru arte și meserii (TEBE)], Atena; — pentru comercianți: Ταμείο Ασφάλισης Εμπόρων (ΤΑΕ), Αθήνα [Casa de asigurări a comercianților (TAE)], Atena; — pentru agenți de turism și navlosire: Ταμείο Ασφάλισης Ναυτικών Πρακτόρων και Υπαλλήλων (ΤΑΝΠΥ), Πειραιάς [Casa de asigurări a lucrătorilor agențiilor de navlosire (TANPY)], Pireu; — pentru procurori, avocați și notari: Ταμείο Νομικών, Αθήνα (Casa juriștilor), Atena; — pentru medici, dentiști, veterinari și farmaciști: Ταμείο Σύνταξης και Αυτασφάλισης Υγειονομικών (ΤΣΑΥ), Αθήνα [Casa de asigurări și pensii pentru personalul medical (TSAY)], Atena; — pentru ingineri și arhitecți: Ταμείο Σύνταξης Μηχανικών και Εργοληπτών Δημοσίων Έργων (ΤΣΜΕΔΕ), Αθήνα [Casa de pensii pentru ingineri și antreprenorii de lucrări publice (TSMEDE)], Atena; — pentru jurnaliștii cotidienelor din Atena și Salonic: Ταμείο Σύνταξης Προσωπικού Εφημερίδων Αθήνας-θεσσαλονίκης (ΤΣΠΕΑθ), Αθήνα [Casa de pensii pentru angajații cotidienelor din Atena și Salonic (TSPEATH)], Atena; — pentru proprietarii și jurnaliștii cotidienelor regionale din presa periodică: Ταμείο Ασφάλισης Ιδιοκτητών, Συντακτών και Υπαλλήλων Τύπου (ΤΑΙΣΥΤ), Αθήνα [Casa de asigurări pentru proprietarii, redactorii și salariații din presă (TAISYT)], Atena; — pentru hotelieri: Ταμείο Πρόνοιας Ξενοδόχων, Αθήνα (Casa de asigurări sociale pentru hotelieri), Atena; — pentru vânzătorii de ziare: Ταμείο Συντάξεων Εφημεριδοπωλών, Αθήνα-θεσσαλονίκη (Casa de pensii pentru vânzătorii de ziare), Atena-Salonic; (iii) pentru marinari: Ναυτικό Απομαχικό Ταμείο (ΝΑΤ), Πειραιάς [Casa de pensii pentru marinari (NAT)], Pireu. 4.   În vederea aplicării articolului 14c alineatul (3) din regulament: (a) în general: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena; (b) pentru marinari: Ναυτικό Απομαχικό Ταμείο (ΝΑΤ), Πειραιάς [Casa de pensii pentru marinari (NAT)], Pireu. 5.   În vederea aplicării articolului 80 alineatul (2), articolului 82 alineatul (2) și articolului 85 alineatul (2) din regulamentul de aplicare: Οργανισμός Απασχόλησης Εργατικού Δυναμικού (ΟΑΕΔ), Γλυφάδα (Organismul pentru ocuparea forței de muncă), Glyfada. 6.   În scopul aplicării articolului 81 din regulamentul de aplicare: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena. 7.   În scopul aplicării articolului 102 alineatul (2) din regulamentul de aplicare: (a) alocații familiale și ajutoare de șomaj: Οργανισμός Απασχόλησης Εργατικού Δυναμικού (ΟΑΕΔ), Γλυφάδα (Organismul pentru ocuparea forței de muncă), Glyfada; (b) prestații pentru marinari: Οίκος Ναύτου, Πειραιάς (Casa de pensii a marinarilor, Pireu); (c) alte prestații: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena. 8.   În vederea aplicării articolului 110 din regulamentul de aplicare: (a) alocații de familie, ajutoare de șomaj: Οργανισμός Απασχόλησης Εργατικού Δυναμικού (ΟΑΕΔ), Γλυφάδα (Organismul pentru ocuparea forței de muncă), Glyfada; (b) prestații pentru marinari: Ναυτικό Απομαχικό Ταμείο (ΝΑΤ), Πειραιάς [Casa de asigurări a marinarilor (NAT)], Pireu; (c) alte prestații: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena. 9.   În vederea aplicării articolului 113 alineatul (2) din regulamentul de aplicare: (a) prestații pentru marinari: Ναυτικό Απομαχικό Ταμείο (ΝΑΤ), Πειραιάς [Casa de asigurări a marinarilor (NAT)], Pireu; (b) alte prestații: Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων (ΙΚΑ), Αθήνα [Institutul de Asigurări Sociale (IKA)], Atena.”; (f) la punctele I.1, 4, 5 și 11 din secțiunile I, II și III de la rubrica „L. PORTUGALIA”, mențiunea din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul text: „Departamento de Relações Internacionais de Segurança Social (Departamentul de Relații Internaționale pentru Securitate Socială), Lisboa”; (g) la rubrica „N. SUEDIA”, punctul 6 litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) Casa de asigurări din localitatea unde se desfășoară ori se va desfășura activitatea și, dacă activitatea se va desfășura în alt stat membru, casa de asigurări la care persoana s-a asigurat la data încheierii acordului, și”.

Articolul 3

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare la 4 octombrie 1997.

(2)   Articolul 1 punctul 3 privind persoanele care studiază sau urmează o formă de formare profesională în Țările de Jos și membrii familiilor lor care îi însoțesc în această perioadă intră în vigoare la data adoptării dispozițiilor ce se impun cu privire la rambursare, în temeiul articolului 93 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 1999.

---

(1)  JO C 341, 13.11.1996, p. 6.

(2)  JO C 182, 16.6.1997.

(3)  JO C 89, 19.3.1997, p. 20.

(4)  JO L 149, 5.7.1971, p. 2, regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 118/97 (JO L 28, 30.1.1997, p. 1).

(5)  JO L 74, 27.3.1972, p. 1, regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 118/97 (JO L 28, 30.1.1997, p. 1).

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

27

---

31997L0038

---

L 184/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 97/38/CE A COMISIEI

din 20 iunie 1997

de modificare a anexei C la Directiva 92/51/CEE a Consiliului privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/51/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE (1), modificată ultima dată de Directiva Comisiei 95/43/CE (2) și, în special, articolul 15 al celei dintâi,

întrucât guvernul Regatului Unit a prezentat o cerere motivată pentru eliminarea a trei din cursurile sale de formare profesională din anexa C la directivă;

întrucât Regatul Unit a adus modificări cursului său de formare profesională pentru profesia de laborant pentru laboratoarele de științe medicale („medical laboratory scientific officer”), astfel încât, în prezent, acest curs impune o pregătire universitară de trei ani și, prin urmare, el intră sub incidența Directivei 89/48/CEE a Consiliului (3); întrucât, din acest motiv, cursul de formare profesională în profesia de laborant pentru laboratoarele de științe medicale nu ar mai trebui să fie inclus în anexa C, întrucât titularii calificărilor obținute în temeiul reglementării anterioare și care se află sub incidența Directivei 92/51/CEE ar putea invoca clauza de asimilare care figurează în articolul 1 litera (a) din Directiva 89/48/CEE;

întrucât profesia de protetician („prosthetist”) nu este reglementată în prezent în Regatul Unit;

întrucât profesia de consilier de reintegrare socială și supraveghere („probation officer”) nu mai este reglementată în Regatul Unit;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul emis de Comitetul constituit în temeiul articolului 15 din Directiva 92/51/CEE a Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa C la Directiva 92/51/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 30 septembrie 1997. Ele informează imediat Comisia în acest sens.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc condițiile de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept național pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO L 209, 24.7.1992, p. 25.

(2)  JO L 184, 3.8.1995, p. 21.

(3)  JO L 19, 24.1.1989, p. 16.

---

ANEXĂ

Anexa C la Directiva 92/51/CEE se modifică după cum urmează:

Se elimină următoarele liniuțe de la punctul 5 „Cursuri de formare în Regatul Unit acreditate sub denumirea de «National Vocational Qualifications» sau «Scottish Vocational Qualifications»”:

„—	laborant pentru laboratoarele de științe medicale («medical laboratory scientific officer»);

—	consilier de reintegrare socială și supraveghere («probation officer»);

—	protetician («prosthetist»);”.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

29

---

31997L0074

---

L 010/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 97/74/CE A CONSILIULUI

din 15 decembrie 1997

privind extinderea la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a aplicării Directivei

94/45/CE privind constituirea unui comitet european pentru întreprinderi sau a unei proceduri de informare și consultare a salariaților în întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Consiliul, în conformitate cu Acordul privind politica socială, anexat la Protocolul nr. 14 din tratat și, în special, cu articolul 2 alineatul (2) al acestuia, adoptă Directiva 94/45/CE (4); întrucât, ca urmare, directiva menționată nu se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

întrucât Consiliul European de la Amsterdam din 16-17 iunie 1997 a luat notă cu satisfacție de acordul Conferinței Interguvernamentale pentru includerea Acordului privind politica socială în tratat și a subliniat, de asemenea, că trebuie găsite mijloacele pentru a da efecte juridice dorinței Regatului Unit de a accepta directivele deja adoptate pe baza acordului respectiv înaintea semnării Tratatului de la Amsterdam; întrucât prezenta directivă urmărește să atingă acest obiectiv prin extinderea Directivei 94/45/CE la Regatul Unit;

întrucât faptul că Directiva 94/45/CE nu se aplică Regatului Unit afectează direct funcționarea pieței interne; întrucât aplicarea directivei menționate în toate statele membre va îmbunătăți funcționarea pieței interne;

întrucât Directiva 95/45/CE prevede un număr maxim de 17 membri ai organismului special de negociere; întrucât acest număr corespunde celor 14 state membre care sunt parte la Acordul privind politica socială plus celelalte trei părți contractante ale Spațiului Economic European; întrucât adoptarea prezentei directive va ridica numărul total al statelor care cad sub incidența Directivei 94/45/CE la 18; întrucât, prin urmare, numărul maxim de mai sus trebuie ridicat la 18, astfel încât fiecare stat membru în care o întreprindere de dimensiune comunitară are unul sau mai multe sedii sau în care grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară își are întreprinderea care deține controlul sau în care una sau mai multe întreprinderi controlate sunt reprezentate;

întrucât Directiva 95/45/CE prevede un tratament special pentru întreprinderile de dimensiune comunitară sau grupurile de întreprinderi la care există, la data de 22 septembrie 1996, un acord valabil pentru întreaga forță de muncă, care prevede informarea și consultarea transnațională a angajaților; întrucât, în consecință, întreprinderilor sau grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară care sunt incluse în domeniul de aplicare a directivei menționate numai ca urmare a aplicării ei la Regatul Unit trebuie să li se acorde un tratament similar;

întrucât, prin adoptarea prezentei directive, Directiva 94/45/CE se va aplica în toate statele membre, inclusiv Regatul Unit; întrucât, de la data intrării în vigoare a prezentei directive, termenul „state membre” din Directiva 94/45/CE va fi interpretat ca incluzând, unde este cazul, Regatul Unit;

întrucât statelor membre li s-a cerut să aplice legile, reglementările și dispozițiile administrative, conforme cu Directiva 94/45/CE, nu mai târziu de doi ani după adoptarea ei; întrucât Regatului Unit, precum și celorlalte state membre trebuie să li se acorde o perioadă similară pentru a lua măsurile necesare în vederea aplicării prezentei directive,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Fără a aduce atingere articolului 3, Directiva 94/45/CE se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Articolul 2

La articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 94/45/CE, „17” se înlocuiește cu „18.”

Articolul 3

(1)   Obligațiile care decurg din prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor sau grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară care sunt incluse în domeniul de aplicare a prezentei directive numai în temeiul articolului 1, cu condiția ca, la data prevăzută la articolul 4 alineatul (1) sau la data transpunerii sale în respectivul stat membru, atunci când acest lucru are loc înainte de data prevăzută, să existe deja un acord valabil pentru întreaga forță de muncă, care să prevadă informarea și consultarea transnațională a angajaților.

(2)   În cazul în care acordurile menționate la alineatul (1) expiră, părțile la acordurile respective pot decide de comun acord să le reînnoiască. Dacă nu este cazul, se aplică Directiva 94/45/CE a cărei aplicare este extinsă conform prezentei directive.

Articolul 4

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare, conforme cu prezenta directivă, până la data de 15 decembrie 1999 sau se asigură că, până la această dată, conducerea și personalul aplică prevederile necesare pe baza unei înțelegeri, statele membre fiind obligate să ia toate măsurile necesare care să le permită în orice moment să garanteze rezultatele impuse de prezenta directivă. Comisia este informată imediat în această privință.

(2)   În momentul adoptării de către statele membre, aceste măsuri trebuie să conțină o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o astfel de trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Metodele prin care se face o astfel de trimitere sunt stabilite de către statele membre.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 335, 6.11.1997.

(2)  JO C 371, 8.12.1997.

(3)  JO C 355, 21.11.1997.

(4)  JO L 254, 30.9.1994, p. 64.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31

---

31997L0075

---

L 010/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 97/75/CE A CONSILIULUI

din 15 decembrie 1997

de modificare și extindere la Regatul Unit a Directivei 96/34/CE privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEIP și CES

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Consiliul, hotărând în conformitate cu Acordul privind politica socială, anexat la Protocolul nr. 14 la tratat și, în special, cu articolul 4 alineatul (2), adoptă Directiva 96/34/CE (4); întrucât, în consecință, directiva în cauză nu se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

întrucât Consiliul European de la Amsterdam care a avut loc la 16 și 17 iunie a luat notă cu satisfacție de acordul Conferinței Interguvernamentale cu privire la încorporarea Acordului privind politica socială în tratat și, de asemenea, cu privire la necesitatea de a găsi mijloacele care să confere efecte juridice, înainte de semnarea Tratatului de la Amsterdam, voinței Regatului Unit de a accepta directivele deja adoptate pe baza acordului respectiv; întrucât scopul prezentei directive este de a atinge acest obiectiv prin aplicarea Directivei 96/34/CE Regatului Unit;

întrucât faptul că Directiva 96/34/CE nu este aplicabilă pe teritoriul Regatului Unit afectează în mod direct funcționarea pieței comune; întrucât punerea în aplicare în toate statele membre a acordului-cadru anexat directivei menționate și, în special, principiul concilierii responsabilităților parentale și profesionale în cazul părinților care lucrează în toate statele membre vor îmbunătăți funcționarea pieței comune;

întrucât punerea în aplicare a acordului-cadru vizează, în special, atingerea obiectivelor referitoare la egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește posibilitățile de încadrare în muncă și tratamentul la locul de muncă, precum și concilierea vieții profesionale și familiale;

întrucât adoptarea prezentei directive va permite aplicarea Directivei 96/34/CE în Regatul Unit; întrucât, de la data la care prezenta directivă intră în vigoare, termenul „state membre” menționat în Directiva 96/34/CE se interpretează ca incluzând Regatul Unit,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Fără a aduce atingere articolului 2, Directiva 96/34/CE se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Articolul 2

La articolul 2 din Directiva 96/34/CE se introduce alineatul (1a):

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 335, 6.11.1997.

(2)  JO C 371, 8.12.1997.

(3)  JO C 355, 21.11.1997.

(4)  JO L 145, 19.6.1996, p. 4.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32

---

31997L0080

---

L 014/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 97/80/CE A CONSILIULUI

din 15 decembrie 1997

privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul privind politica socială, anexat la Protocolul nr. 14 privind politica socială, anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și, în special, articolul 2 alineatul (2) al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c din tratat, în cooperare cu Parlamentul European (3),

(1)	întrucât, pe baza Protocolului privind politica socială, anexat tratatului, statele membre, cu excepția Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumite în continuare „statele membre”), care doresc să aplice Carta socială din 1989, au încheiat un acord cu privire la politica socială;

(2)	întrucât Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor recunoaște importanța combaterii tuturor formelor de discriminare, inclusiv discriminarea pe motive de sex, culoarea pielii, rasă, opinii și credințe;

(3)

întrucât punctul 16 din Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor referitor la egalitatea de tratament între bărbați și femei prevede, între altele, că „trebuie intensificate acțiunile pentru garantarea punerii în aplicare a principiului egalității bărbaților și femeilor în ceea ce privește, în special, accesul la încadrare în muncă, remunerarea, condițiile de muncă, protecția socială, învățământul, formarea profesională și dezvoltarea carierei”;

(4)	întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Acordul privind politica socială, Comisia s-a consultat cu partenerii sociali la nivel comunitar asupra orientării posibile a unei acțiuni comunitare cu privire la sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex;

(5)

întrucât Comisia, considerând după aceste consultări că este de dorit o acțiune comunitară, s-a consultat din nou cu partenerii sociali asupra conținutului propunerii avute în vedere în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din acordul menționat; întrucât aceștia și-au transmis opiniile Comisiei;

(6)	întrucât, după cea de-a doua rundă de consultări, partenerii sociali nu au informat Comisia asupra dorinței acestora de a iniția procesul care putea duce la încheierea unui acord, după cum se prevede la articolul 4 din acordul menționat;

(7)	întrucât, în conformitate cu articolul 1 din acord, Comunitatea și statele membre au ca obiectiv, între altele, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă; întrucât aplicarea efectivă a principiului egalității de tratament între bărbați și femei poate contribui la atingerea acestui obiectiv;

(8)

întrucât principiul egalității de tratament a fost enunțat la articolul 119 din tratat și în Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și lucrătorii de sex feminin (4) și în Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și promovarea profesională și condițiile de muncă (5);

(9)

întrucât Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, al celor care au născut de curând sau care alăptează (6) contribuie, de asemenea, la punerea eficientă în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei; întrucât directiva menționată nu trebuie să aducă atingere directivelor menționate anterior cu privire la egalitatea de tratament; întrucât, în consecință, este necesar ca lucrătoarele vizate de respectiva directivă să beneficieze, în aceleași condiții, de adaptarea regulilor privind sarcina probei;

(10)	întrucât Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEIP și CES (7) se bazează, de asemenea, pe principiul egalității de tratament între bărbați și femei;

(11)	întrucât referințele la „procedura judiciară” și la „instanță” vizează mecanisme prin care diferendele pot fi supuse examinării și soluționării de către autorități independente care pot pronunța hotărâri cu caracter obligatoriu pentru părțile în litigiu;

(12)	întrucât expresia „proceduri necontencioase” desemnează în special proceduri precum concilierea și medierea;

(13)	întrucât stabilirea faptelor care permit prezumarea discriminării directe sau indirecte cade în sarcina instanței judecătorești naționale sau a altei instanțe competente, în conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale;

(14)	întrucât este de datoria statelor membre să prevadă, în orice stadiu al procedurii, un regim probatoriu mai favorabil reclamantului;

(15)

întrucât este necesar să se ia în considerare caracteristicile sistemelor juridice din anumite state membre, între altele, dacă se ajunge la concluzia că există discriminare în cazul în care pârâtul nu reușește să convingă instanța de judecată sau autoritatea competentă că nu s-a încălcat principiul egalității de tratament;

(16)

întrucât statele membre nu sunt obligate să aplice regulile cu privire la sarcina probei procedurilor în care stabilirea faptelor cade în sarcina instanței judecătorești sau a organului competent; întrucât aceste proceduri sunt cele în care reclamantul nu trebuie să dovedească faptele a căror stabilire cade în sarcina instanței judecătorești sau a organului competent;

(17)

întrucât reclamanții pot fi lipsiți de orice mijloc eficient prin care să obțină respectarea principiului egalității de tratament în fața instanței judecătorești naționale dacă efectul prezentării probei unei discriminări aparente nu este obligarea pârâtului să dovedească faptul că practica sa nu este în realitate discriminatorie;

(18)

întrucât Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis, în consecință, că regulile cu privire la sarcina probei trebuie adaptate în cazul unei presupuse discriminări și că, pentru ca principiul egalității de tratament să fie aplicat în mod eficient, sarcina probei trebuie să revină pârâtului în cazul în care se probează o astfel de discriminare;

(19)	întrucât proba discriminării este cu atât mai dificil de realizat atunci când discriminarea este indirectă; întrucât este, în consecință, important să se definească discriminarea indirectă;

(20)

întrucât obiectivul unei adaptări corespunzătoare a regulilor cu privire la sarcina probei nu a fost atins în mod satisfăcător în toate statele membre și, în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 3b din tratat și cu principiul proporționalității, acest obiectiv trebuie atins la nivel comunitar; întrucât prezenta directivă se limitează la acțiunile minime impuse și nu excede ceea ce este necesar în acest scop,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectivul

Obiectivul prezentei directive este de a garanta o mai mare eficiență a măsurilor adoptate de statele membre pentru punerea în aplicare a principiului egalității de tratament, pentru a permite tuturor persoanelor care se consideră lezate prin neaplicarea în raport cu ele a principiului egalității de tratament să urmărească valorificarea drepturilor lor pe cale judiciară, după ce au recurs, eventual, la alte autorități competente.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentei directive, principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe motive de sex, fie ea directă sau indirectă.

(2)   În sensul principiului egalității de tratament menționat la alineatul (1), există o discriminare indirectă în cazul în care o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră dezavantajează o proporție semnificativ mai ridicată de persoane de un anumit sex, cu excepția cazului în care acea dispoziție, criteriu sau practică este adecvată și necesară și poate fi justificată de factori obiectivi care nu au legătură cu sexul.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1)   Prezenta directivă se aplică:

(a)	situațiilor reglementate de articolul 119 din tratat și de directivele 75/117/CEE, 76/207/CEE și, în măsura în care există discriminare pe motive de sex, 92/85/CEE și 96/34/CE;

(b)

oricărei proceduri civile sau administrative privind sectorul public sau sectorul privat care prevăd căi de atac conform legislației naționale pentru aplicarea dispozițiilor menționate la litera (a), cu excepția procedurilor necontencioase de natură voluntară sau a celor prevăzute de legislația națională.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică procedurilor penale, cu excepția cazurilor în care statele membre decid altfel.

Articolul 4

Sarcina probei

(1)   Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu sistemele lor judiciare, pentru ca, în cazurile în care persoanele care se consideră nedreptățite prin nerespectarea principiului egalității de tratament demonstrează, în fața unei instanțe judecătorești sau a altui organ competent, fapte pe baza cărora se poate prezuma existența unei discriminări directe sau indirecte, pârâtul să aibă obligația de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.

(2)   Prezenta directivă nu împiedică statele membre să impună un regim probatoriu mai favorabil reclamantului.

(3)   Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) procedurilor în cadrul cărora stabilirea faptelor este obligația instanței sau a organismului competent.

Articolul 5

Informarea

Statele membre se asigură că măsurile adoptate în temeiul prezentei directive, împreună cu dispozițiile deja în vigoare, sunt aduse la cunoștința tuturor persoanelor implicate prin toate mijloacele adecvate.

Articolul 6

Menținerea nivelului de protecție

Punerea în practică a prezentei directive nu constituie în nici un caz un motiv suficient pentru o reducere a nivelului general de protecție a lucrătorilor în domeniile în care se aplică prezenta directivă, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta, în funcție de evoluția situației, acte cu putere de lege și acte administrative care să difere de cele în vigoare la data notificării prezentei directive, cu condiția respectării cerințelor minime prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 7

Punerea în aplicare

Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 1 ianuarie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile prevăzute la alineatul (1), ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Statele membre aduc la cunoștința Comisiei, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, toate informațiile necesare Comisiei pentru a redacta un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, care va fi înaintat Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 332, 7.11.1996, p. 11 și

JO C 185, 18.6.1997, p. 21.

(2)  JO C 133, 28.4.1997, p. 34.

(3)  Avizul Parlamentului European din 10 aprilie 1997 (JO C 132, 28.4.1997, p. 215), Poziția comună a Consiliului din 24 iulie 1997 (JO C 307, 8.10.1997, p. 6) și Decizia Parlamentului European din 6 noiembrie 1997 (JO C 358, 24.11.1997).

(4)  JO L 45, 19.2.1975, p. 19.

(5)  JO L 39, 14.2.1976, p. 40.

(6)  JO L 348, 28.11.1992, p. 1.

(7)  JO L 145, 19.6.1996, p. 4.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

35

---

31997L0081

---

L 014/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 97/81/CE A CONSILIULUI

din 15 decembrie 1997

privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul privind politica socială, anexat la Protocolul nr. 14 privind politica socială, anexat Tratatului de instituire a Comunității Europene, și, în special, articolul 4 alineatul (2) al acestuia;

având în vedere propunerea Comisiei;

(1)

întrucât, pe baza Protocolului privind politica socială anexat la tratat, statele membre, cu excepția Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumite în continuare „statele membre”), care doresc să înainteze pe calea deschisă de Carta socială din 1989, au încheiat un acord cu privire la politica socială;

(2)	întrucât partenerii sociali pot, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Acordul privind politica socială, să solicite împreună ca acordurile la nivel comunitar să fie puse în aplicare printr-o decizie a Consiliului, la propunerea Comisiei;

(3)

întrucât punctul 7 din Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor prevede, între altele, că „realizarea pieței interne trebuie să ducă la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale lucrătorilor din Comunitatea Europeană. Acest proces trebuie să rezulte dintr-o apropiere a acestor condiții pe calea progresului, în special în ceea ce privește (…) formele de ocupare a forței de muncă diferite de munca pe durată nedeterminată, cum ar fi munca pe durată determinată, munca pe fracțiune de normă, munca temporară și munca sezonieră”;

(4)	întrucât Consiliul nu a luat o decizie referitoare la propunerea de directivă privind anumite raporturi de muncă în ceea ce privește denaturarea concurenței (1), modificată (2), sau la propunerea de directivă privind anumite raporturi de muncă în ceea ce privește condițiile de muncă (3);

(5)

întrucât concluziile Consiliului European de la Essen au subliniat necesitatea luării de măsuri de promovare a ocupării forței de muncă și a șanselor egale pentru bărbați și femei și au solicitat măsuri pentru o creștere a intensității ocupării forței de muncă, în special printr-o organizare mai flexibilă a muncii într-un mod în care să satisfacă atât dorințele salariaților, cât și cerințele concurenței;

(6)	întrucât Comisia, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Acordul privind politica socială, a consultat partenerii sociali asupra orientării posibile a unei acțiuni comunitare în ceea ce privește flexibilitatea timpului de lucru și securitatea lucrătorilor;

(7)	întrucât Comisia, considerând în urma acestor consultări că este de dorit o acțiune comunitară, s-a consultat din nou cu partenerii sociali la nivel comunitar cu privire la conținutul propunerii avute în vedere, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din acordul menționat;

(8)

întrucât organizațiile interprofesionale cu caracter general, Uniunea Confederațiilor Industriale și Patronale din Europa (UCIPE), Centrul European al Întreprinderilor Publice (CEIP) și Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), au informat Comisia, prin scrisoarea lor comună din 19 iunie 1996, asupra dorinței acestora de a iniția procedura prevăzută la articolul 4 din Acordul privind politica socială; întrucât au solicitat Comisiei, prin scrisoarea comună din 12 martie 1997, un termen suplimentar de trei luni; întrucât Comisia a răspuns favorabil acestei solicitări;

(9)

întrucât organizațiile profesionale menționate au încheiat, la 6 iunie 1997, un acord-cadru privind munca pe fracțiune de normă; întrucât acestea au înaintat Comisiei cererea lor comună de aplicare a acordului-cadru printr-o decizie a Consiliului, pe baza unei propuneri a Comisiei, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din acordul respectiv;

(10)

întrucât Consiliul, în Rezoluția sa din 6 decembrie 1994 privind perspectivele unei politici sociale a Uniunii Europene: contribuția la convergența socială și economică a Uniunii (4), a invitat partenerii sociali să facă uz de posibilitățile acestora de a încheia convenții, deoarece aceștia sunt de regulă mai apropiați de realitatea socială și de problemele sociale;

(11)

întrucât părțile semnatare au dorit să încheie un acord-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă care să stabilească principiile generale și cerințele minime legate de munca pe fracțiune de normă; întrucât acestea și-au exprimat dorința de a stabili un cadru general de eliminare a discriminărilor împotriva lucrătorilor pe fracțiune de normă și de a contribui la dezvoltarea posibilităților de muncă pe fracțiune de normă pe o bază acceptabilă atât pentru angajatori, cât și pentru lucrători;

(12)	întrucât partenerii sociali au dorit să acorde o atenție specială muncii pe fracțiune de normă, menționând în același timp că au intenționat să ia în considerare necesitatea unor acorduri similare pentru alte forme flexibile de muncă;

(13)	întrucât, în concluziile Consiliului European de la Amsterdam, șefii de stat și de guvern din Uniunea Europeană au salutat cu mare satisfacție acordul încheiat de partenerii sociali cu privire la munca pe fracțiune de normă;

(14)

întrucât instrumentul adecvat de punere în aplicare a acordului-cadru este o directivă în sensul articolului 189 din tratat; întrucât acesta obligă, în consecință, statele membre în ceea ce privește rezultatul care trebuie atins, lăsând la latitudinea autorităților naționale alegerea formei și a mijloacelor;

(15)

întrucât, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității enunțate la articolul 3 litera (b) din tratat, obiectivele prezentei directive nu pot fi atinse în mod suficient de statele membre și pot fi în consecință mai bine atinse la nivel comunitar; întrucât prezenta directivă nu excede ceea ce este necesar pentru atingerea acelor obiective;

(16)

întrucât, în ceea ce privește termenii utilizați în acordul-cadru, fără a fi definiți în mod specific în acesta, prezenta directivă conferă statelor membre libertatea de a defini acei termeni în conformitate cu legislația și practicile naționale, la fel ca și în cazul altor directive de politică socială care utilizează termeni asemănători, cu condiția ca definițiile menționate să respecte conținutul acordului-cadru;

(17)

întrucât Comisia și-a elaborat propunerea de directivă, conform Comunicării sale din 14 decembrie 1993 privind aplicarea Protocolului nr. 14 cu privire la politica socială și Comunicării sale din 18 septembrie 1996 privind dezvoltarea dialogului social la nivel comunitar, luând în considerare reprezentativitatea părților semnatare și legalitatea fiecărei clauze a acordului-cadru;

(18)

întrucât Comisia și-a elaborat propunerea de directivă în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Acordul privind politica socială, care prevede că legislația în domeniul politicii sociale „evită impunerea de constrângeri administrative, financiare și juridice într-un mod care ar stânjeni constituirea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii”;

(19)	întrucât Comisia, conform Comunicării sale din 14 decembrie 1993 privind aplicarea Protocolului nr. 14 cu privire la politica socială, a informat Parlamentul European, transmițându-i textul propunerii de directivă cuprinzând acordul-cadru;

(20)	întrucât Comisia a informat, de asemenea, Comitetul Economic și Social;

(21)	întrucât clauza 6 alineatul (1) din acordul-cadru prevede că statele membre și partenerii sociali pot menține sau introduce dispoziții mai favorabile;

(22)	întrucât clauza 6 alineatul (2) din acordul-cadru prevede că punerea în aplicare a prezentei directive nu poate justifica nici un fel de regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru;

(23)	întrucât Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor recunoaște importanța combaterii tuturor formelor de discriminare, inclusiv discriminarea pe motive de sex, culoare, rasă, opinii și credințe;

(24)

întrucât articolul F alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea respectă drepturile fundamentale, garantate de Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale și rezultate din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar;

(25)	întrucât statele membre pot încredința partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, punerea în aplicare a prezentei directive, cu condiția ca statele membre să adopte orice dispoziție necesară care să le permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă;

(26)	întrucât punerea în aplicare a acordului-cadru contribuie la atingerea obiectivelor menționate la articolul 1 din Acordul privind politica socială,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Scopul prezentei directive este punerea în aplicare a Acordului-cadru privind munca pe fracțiune de normă, încheiat la 6 iunie 1997 între organizațiile interprofesionale cu vocație generală (UCIPE, CEIP și CES), anexat prezentei directive.

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 20 ianuarie 2000 sau se asigură că, până la această dată, partenerii sociali stabilesc dispozițiile necesare prin acord, statele membre fiind obligate să adopte orice dispoziție necesară care să le permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.

Statele membre pot beneficia de o perioadă suplimentară de cel mult un an, dacă este necesar, pentru a lua în considerare dificultățile speciale sau punerea în aplicare printr-o convenție colectivă.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la asemenea împrejurări.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile prevăzute la alineatul (1), ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern, deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 224, 8.9.1990, p. 6.

(2)  JO C 305, 5.12.1990, p. 8.

(3)  JO C 224, 8.9.1990, p. 4.

(4)  JO C 368, 23.12.1994, p. 6.

---

ANEXĂ

UNIUNEA CONFEDERAȚIILOR INDUSTRIALE ȘI PATRONALE DIN EUROPA

CONFEDERAȚIA EUROPEANĂ A SINDICATELOR

CENTRUL EUROPEAN AL ÎNTREPRINDERILOR PUBLICE

---

(1)  În sensul articolului 2 alineatul (4) din Acordul privind politica socială din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

41

---

31998R0577

---

L 077/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 577/98 AL CONSILIULUI

din 9 martie 1998

privind organizarea unei anchete prin sondaj asupra forței de muncă din Comunitate

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 213 al acestuia;

având în vedere proiectul de regulament prezentat de Comisie;

întrucât, pentru a îndeplini sarcinile ce i-au fost atribuite, Comisia are nevoie de informații statistice comparabile cu privire la nivelul, structura și tendințele ocupării forței de muncă și șomajului în statele membre;

întrucât cea mai bună metodă de a obține astfel de informații la nivel comunitar este de a realiza anchete armonizate asupra forței de muncă;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 3711/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind organizarea unei anchete anuale prin sondaj asupra forței de muncă din Comunitate (1) prevedea că, începând din 1992, urma să fie realizată o anchetă în primăvara fiecărui an;

întrucât, deși o anchetă continuă este preferabilă unei anchete anuale efectuate primăvara pentru a asigura disponibilitatea și armonizarea datelor și a măsura volumul de muncă, este greu de realizat o anchetă continuă la aceleași date în toate statele membre;

întrucât trebuie să fie încurajată utilizarea surselor administrative existente în măsura în care acestea pot asigura o suplimentare utilă a informației obținute prin interviuri sau pot servi ca bază de eșantionare;

întrucât datele anchetei, conform prezentului regulament, pot fi extinse pentru a include încă un set de variabile care reprezintă o parte a unui program multianual de module ad hoc care va fi elaborat pe baza procedurii adecvate în cadrul măsurilor de punere în aplicare;

întrucât principiile relevanței și eficienței costurilor, definite în Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (2), care constituie cadrul legal pentru realizarea statisticilor comunitare, se vor aplica și în cazul prezentului regulament;

întrucât confidențialitatea statistică este reglementată prin prevederi stabilite în Regulamentul (CE) nr. 322/97 și în Regulamentul (Euratom, CEE) nr. 1588/90 al Consiliului din 11 iunie 1990 privind transmiterea către Biroul de Statistică al Comunităților Europene a datelor supuse regimului de confidențialitate statistică (3);

întrucât Comitetul pentru programul statistic, constituit în baza Deciziei 89/382/CEE, Euratom (4), a fost consultat de către Comisie conform articolului 3 din decizia menționată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Frecvența anchetei

Statele membre realizează în fiecare an o anchetă prin sondaj, denumită în continuare „anchetă”, asupra forței de muncă.

Ancheta este o anchetă continuă care furnizează rezultate trimestriale și anuale; cu toate acestea, statele membre care nu pot realiza o anchetă continuă pot efectua primăvara numai o anchetă anuală.

Informațiile culese în timpul anchetei se referă în general la situația existentă în cursul săptămânii (considerată de luni până duminică) care precede interviul, denumită săptămâna de referință.

În cazul unei anchete continue:

—	săptămânile de referință sunt împărțite uniform în cursul întregului an;

—	în mod normal, interviul are loc în cursul săptămânii care urmează imediat după săptămâna de referință. Săptămâna de referință și data interviului nu pot să fie decalate printr-un interval mai mare de cinci săptămâni, excepție făcând cazurile din al treilea trimestru;

—	trimestrele și anii de referință sunt grupuri de 13 și respectiv 52 de săptămâni consecutive; lista săptămânilor care alcătuiesc un trimestru sau un an dat este realizată conform procedurii prevăzute la articolul 8.

Articolul 2

Unitățile și domeniul de aplicare a anchetei, metodele de observare

(1)   Ancheta este realizată în fiecare stat membru pe un eșantion de gospodării sau persoane care au reședința pe teritoriul economic al statului respectiv la data anchetei.

(2)   Populația țintă a anchetei o reprezintă persoanele care locuiesc în gospodării private pe teritoriul economic al fiecărui stat membru. Dacă este posibil, acestei populații principale formate din persoanele care trăiesc în gospodării private i se adaugă persoanele care trăiesc în gospodării instituționalizate.

Ori de câte ori este posibil, gospodăriile instituționalizate sunt cercetate cu ajutorul unor eșantioane realizate special pentru a permite observarea directă a persoanelor implicate. Dacă nu este posibil, atunci persoanele din aceste grupuri care continuă să aibă legături cu o gospodărie privată sunt incluse în aceasta.

(3)   Variabilele folosite pentru a stabili situația activității și subocuparea trebuie să fie obținute prin intervievarea persoanei respective sau, dacă nu este posibil, a unui alt membru al gospodăriei. Alte informații pot fi obținute din surse alternative, inclusiv documente administrative, cu condiția ca datele obținute să fie echivalente din punctul de vedere al calității.

(4)   Indiferent dacă unitatea de eșantionare este o persoană sau o gospodărie, datele sunt de regulă culese pentru toate persoanele din gospodărie. Cu toate acestea, dacă unitatea de eșantionare este persoana, informațiile care-i privesc pe ceilalți membri ai gospodăriei:

—	pot exclude caracteristicile enumerate la articolul 4 alineatul (1) literele (g)-(j);

—

pot fi culese de la un subeșantion definit astfel încât: — săptămânile de referință să fie uniform distribuite de-a lungul anului; — numărul de observații (persoanele eșantionate și membrii gospodăriei lor) să satisfacă, pentru estimările anuale ale nivelurilor, criteriile de fiabilitate definite la articolul 3.

Articolul 3

Reprezentativitatea eșantionului

(1)   Pentru un grup de șomeri care reprezintă 5 % din populația de vârstă activă, eroarea relativă standard pentru estimarea mediilor anuale (sau pentru estimările de primăvară în cazul unei anchete anuale efectuate primăvara) la nivelul NUTS II nu trebuie să depășească 8 % din subpopulația respectivă.

Regiunile cu mai puțin de 300 000 de locuitori sunt exceptate de la această cerință.

(2)   În cazul unei anchete continue, pentru subpopulațiile care constituie 5 % din populația de vârstă activă, eroarea relativă standard la nivel național pentru estimarea variațiilor între două trimestre succesive nu trebuie să depășească 2 % din subpopulația respectivă.

Pentru statele membre cu o populație între un milion și douăzeci de milioane de locuitori, această cerință este diminuată astfel încât eroarea relativă standard pentru estimarea variațiilor trimestriale nu trebuie să depășească 3 % din subpopulația respectivă.

Statele membre cu o populație de sub un milion de locuitori sunt exceptate de la aceste cerințe de acuratețe în legătură cu variațiile.

(3)   Dacă ancheta este realizată numai primăvara, cel puțin un sfert dintre unitățile de anchetă sunt preluate din ancheta precedentă și cel puțin un sfert formează o parte a următoarei anchete.

Aceste două grupe trebuie să fie identificate printr-un cod.

(4)   În cazul în care lipsa de răspuns la unele întrebări determină absența unor date, se aplică, unde este cazul, o metodă de imputare.

(5)   Coeficienții de extindere sunt calculați ținând cont în special de probabilitatea selecției și de datele externe cu privire la distribuția populației care este studiată, după sex, vârstă (grupe de câte cinci ani) și regiune (nivel NUTS II), dacă statele membre respective consideră că aceste date externe sunt suficient de fiabile.

(6)   Statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) orice informații necesare cu privire la organizarea și metodologia anchetei și, în special, arată care au fost criteriile folosite pentru proiectarea și dimensionarea eșantionului.

Articolul 4

Caracteristicile anchetei

(1)   Se furnizează date despre:

(a)

contextul demografic: — numărul de ordine în gospodărie; — sexul; — anul nașterii; — data nașterii pusă în relație cu sfârșitul perioadei de referință; — starea civilă; — statutul față de persoana de referință; — numărul de ordine al soțului; — numărul de ordine al tatălui; — numărul de ordine al mamei; — naționalitatea; — numărul de ani de ședere în statul membru; — țara în care s-a născut (opțional); — tipul participării la anchetă (participare directă sau prin intermediul altui membru al gospodăriei);

(b)

statutul după participarea la activitatea economică: — statutul după participarea la activitatea economică în săptămâna de referință; — motivul pentru care nu a lucrat, deși are un loc de muncă; — căutarea unui loc de muncă în cazul unui șomer; — tipul de loc de muncă avut în vedere (pe cont propriu sau angajat); — metodele folosite pentru a găsi un loc de muncă; — disponibilitatea de a începe lucrul;

(c)

caracteristicile locului de muncă din activitatea principală: — statutul profesional; — activitatea economică a unității locale; — ocupația; — numărul de persoane care lucrează la unitatea locală; — țara în care se află locul de muncă; — regiunea în care se află locul de muncă; — anul și luna când persoana a început lucrul la locul de muncă actual; — tipul contractului de muncă (și motive); — durata muncii temporare sau a contractului de muncă cu durată limitată; — diferențierea între programul de lucru cu normă întreagă/pe fracțiune de normă (și motive); — lucrul la domiciliu;

(d)	numărul de ore lucrate: — durata obișnuită a săptămânii de lucru; — numărul de ore lucrate efectiv; — motivul principal pentru care numărul de ore lucrate efectiv diferă de durata obișnuită a săptămânii de lucru a persoanei;

(e)	locul de muncă din activitatea secundară: — existența a mai mult de un loc de muncă; — statutul profesional; — activitatea economică a unității locale; — numărul de ore lucrate efectiv;

(f)

subocuparea vizibilă: — dorința de a lucra în mod normal mai mult decât numărul actual de ore (opțional în cazul unei anchete anuale); — căutarea unui alt loc de muncă și motivele care determină acest lucru; — tipul locului de muncă căutat (ca angajat sau altfel); — metodele folosite pentru a găsi un alt loc de muncă; — motivele pentru care persoana nu caută un alt loc de muncă (opțional în cazul unei anchete anuale); — disponibilitatea de a începe lucrul; — numărul de ore de lucru dorit (opțional în cazul unei anchete anuale);

(g)

căutarea unui loc de muncă: — tipul de loc muncă căutat (cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă); — durata căutării unui loc de muncă; — situația persoanei imediat înainte de a începe să caute un loc de muncă; — înregistrarea la oficiul forțelor de muncă și dacă a primit alocații de sprijin; — dorința de a lucra a persoanei care nu caută un loc de muncă; — motivele pentru care persoana nu a căutat de lucru;

(h)

educație și formare profesională: participarea la cursuri sau pregătire în cele patru săptămâni precedente: — scopul; — nivelul; — tipul; — durata totală; — numărul total de ore; — cel mai înalt nivel de studii absolvite cu succes; — anul când nivelul cel mai înalt de studii a fost absolvit cu succes; — calificare profesională neuniversitară;

(i)

experiența anterioară în muncă a persoanei neocupate: — existența experienței într-un serviciu anterior; — anul și luna când persoana a lucrat pentru ultima oară; — principalul motiv pentru care a părăsit ultimul loc de muncă sau afacerea; — statutul profesional la ultimul loc de muncă; — activitatea economică a unității locale unde persoana a lucrat ultima dată; — ocupația avută la ultimul loc de muncă;

(j)	situația cu un an înainte de anchetă (opțional pentru trimestrele I, III și IV) — statutul principal după participarea la activitatea economică; — statutul profesional; — activitatea economică a unității locale la care a lucrat persoana; — țara de reședință; — regiunea de reședință;

(k)	statutul principal după participarea la activitatea economică (opțional);

(l)	venitul (opțional);

(m)

aspecte tehnice legate de interviu: — anul anchetei; — săptămâna de referință; — săptămâna interviului; — statul membru; — regiunea în care se află gospodăria; — gradul de urbanizare; — numărul de ordine al gospodăriei; — tipul de gospodărie; — tipul de instituție; — coeficientul de extindere; — subeșantionul în raport cu ancheta precedentă (anchetă anuală); — subeșantionul în raport cu următoarea anchetă (anchetă anuală); — numărul de ordine al valului de anchetă.

(2)   Un alt set de variabile, numit în continuare „modulul ad hoc”, poate fi adăugat pentru a suplimenta informațiile prezentate la alineatul (1).

În fiecare an este elaborat un program de module ad hoc care acoperă mai mulți ani, conform procedurii prevăzute la articolul 8:

—

acest program specifică, pentru fiecare modul ad hoc, subiectul, perioada de referință, dimensiunea eșantionului (egală sau mai mică decât dimensiunea eșantionului stabilită în conformitate cu articolul 3), precum și termenul pentru transmiterea rezultatelor (care poate fi altul decât termenul prevăzut la articolul 6);

—	statele membre și regiunile avute în vedere, precum și lista detaliată a informațiilor ce trebuie să fie culese într-un modul ad hoc sunt stabilite cu cel puțin douăsprezece luni înainte de începerea perioadei de referință pentru respectivul modul;

—	volumul unui modul ad hoc nu trebuie să depășească volumul modulului c descris la alineatul (1).

(3)   Definițiile, regulile de control, codificarea variabilelor, adaptarea listei de variabile în funcție de evoluția tehnicilor și conceptelor, precum și o listă a principiilor pentru formularea întrebărilor privind statutul activității, sunt stabilite conform procedurii prevăzute la articolul 8.

Articolul 5

Realizarea anchetei

Statele membre pot impune obligativitatea participării la anchetă.

Articolul 6

Transmiterea rezultatelor

În decurs de douăsprezece săptămâni de la terminarea perioadei de referință în cazul unei anchete continue (și în decurs de nouă luni de la terminarea perioadei de referință în cazul unei anchete de primăvară), statele membre înaintează Eurostat rezultatele anchetei, fără identificatori direcți.

Articolul 7

Rapoarte

Comisia prezintă Parlamentului și Consiliului un raport asupra aplicării prezentului regulament la fiecare trei ani, începând din anul 2000. Acest raport evaluează în special calitatea metodelor statistice pe care statele membre le au în vedere pentru a îmbunătăți rezultatele sau pentru a ușura efectuarea anchetei.

Articolul 8

Procedura

Comisia este sprijinită de Comitetul pentru programul statistic, denumit în continuare „Comitetul.”

Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect de măsuri ce trebuie aplicate. Comitetul emite un aviz asupra proiectului într-un interval de timp pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat în cazul deciziilor pe care Consiliul trebuie să le ia cu privire la o propunere a Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din Comitet sunt determinate în modul prevăzut în articolul menționat. Președintele nu are drept de vot.

Comisia adoptă măsurile avute în vedere dacă acestea sunt în concordanță cu avizul Comitetului.

În cazul în care măsurile avute în vedere nu sunt în concordanță cu avizul Comitetului sau dacă nu a fost emis un aviz, Comisia prezintă de îndată Consiliului o propunere în legătură cu măsurile ce trebuie luate. Consiliul decide cu majoritate calificată.

Dacă, la expirarea unei perioade de trei luni de la data sesizării Consiliului, acesta nu a luat o hotărâre, Comisia adoptă măsurile propuse.

Articolul 9

Măsuri de abrogare

Prin prezentul regulament se abrogă Regulamentul (CEE) nr. 3711/91.

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO L 351, 20.12.1991, p. 1.

(2)  JO L 52, 22.2.1997, p. 1.

(3)  JO L 151, 15.6.1990, p. 1, regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 322/97.

(4)  JO L 181, 28.6.1989, p. 47.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

46

---

31998L0023

---

L 131/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 98/23/CE A CONSILIULUI

din 7 aprilie 1998

privind extinderea la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a aplicării Directivei 97/81/CE privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat cu UNICE, CEEP și ETUC

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât Consiliul, în conformitate cu Acordul privind politica socială, anexat la Protocolul nr. 14 privind politica socială, anexat la tratat și, în special, articolul 4 alineatul (2) al acestuia, adoptă Directiva 97/81/CE (3); întrucât rezultă că directiva menționată nu se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

întrucât Consiliul European de la Amsterdam din 16-17 iunie 1997 a luat notă cu satisfacție de acordul Conferinței Interguvernamentale pentru includerea Acordului privind politica socială în cadrul tratatului; întrucât a subliniat că trebuie găsite mijloacele de a da efecte juridice dorinței Regatului Unit de a accepta directivele deja adoptate pe baza acordului respectiv, precum și pe acelea care ar putea fi adoptate înainte de intrarea în vigoare a noului tratat;

întrucât, cu ocazia reuniunii Consiliului din 24 iulie 1997, Consiliul și Comisia au fost de acord cu aplicarea concluziilor adoptate la Consiliul European de la Amsterdam; întrucât au fost de acord, de asemenea, cu aplicarea aceleiași proceduri, mutatis mutandis, în cazul viitoarelor directive adoptate pe baza Acordului privind politica socială; întrucât prezenta directivă urmărește să atingă acest obiectiv prin extinderea Directivei 97/81/CE la Regatul Unit;

întrucât faptul că Directiva 97/81/CE nu se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord afectează direct funcționarea pieței interne; întrucât aplicarea acordului-cadru anexat directivei menționate și, în special, principiul nediscriminării între lucrătorii pe fracțiune de normă și cei cu normă întreagă din toate statele membre va ameliora funcționarea pieței interne;

întrucât, prin adoptarea prezentei directive, Directiva 97/81/CE se va aplica pe teritoriul Regatului Unit; întrucât, de la data intrării în vigoare a prezentei directive, termenul „state membre” din Directiva 97/81/CE trebuie interpretat ca incluzând Regatul Unit;

întrucât Regatul Unit trebuie se beneficieze de aceeași perioadă de doi ani acordată și altor state membre pentru a lua măsurile necesare în vederea aplicării Directivei 97/81/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Fără a aduce atingere articolului 2, Directiva 97/81/CE se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Articolul 2

La articolul 2 din Directiva 97/81/CE se introduce următorul alineat:

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  Aviz emis la 1 aprilie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Aviz emis la 25 martie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 14, 20.1.1998, p. 9.

---

05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

47

---

31998L0024

---

L 131/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 98/24/CE A CONSILIULUI

din 7 aprilie 1998

privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă [a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 118a al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1), elaborată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c din tratat (3),

întrucât:

(1)	articolul 118a din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a unor cerințe minime pentru promovarea îmbunătățirilor, în special în mediul de lucru, care să garanteze un nivel mai bun de protecție a securității și sănătății lucrătorilor;

(2)	în temeiul acestui articol, astfel de directive trebuie să evite să impună constrângeri administrative, financiare și juridice într-un mod care ar îngreuna constituirea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;

(3)	îmbunătățirea securității, igienei și sănătății lucrătorilor la locul de muncă este un obiectiv care nu poate fi subordonat unor considerente pur economice;

(4)

respectarea cerințelor minime cu privire la protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici are rolul de a asigura nu numai protecția sănătății și securității fiecărui lucrător în parte, dar și de a asigura un nivel de protecție minimă pentru toți lucrătorii Comunității, astfel încât să se evite denaturarea regulilor concurenței;

(5)

un nivel uniform de protecție împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici trebuie să fie stabilit pentru întreaga Comunitate; întrucât nivelul de protecție trebuie să fie stabilit nu prin recomandări detaliate, ci printr-un cadru de principii generale care să permită statelor membre aplicarea consecventă a cerințelor minime;

(6)	în cadrul activităților profesionale care implică prezența agenților chimici, lucrătorii pot fi expuși riscului;

(7)

Directiva 80/1107/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1980 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți chimici, fizici și biologici la locul de muncă (4), Directiva 82/605/CEE a Consiliului din 28 iulie 1982 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la plumb metalic și la compușii săi ionici la locul de muncă (prima directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE) (5) și Directiva 88/364/CEE a Consiliului din 9 iunie 1988 privind protecția lucrătorilor prin interzicerea unor agenți specifici și a unor activități (a patra directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE) (6), trebuie să fie revizuite, din motive de consecvență și claritate, precum și din motive tehnice, și să fie incluse într-o singură directivă care să specifice cerințele minime de protecție a securității și sănătății lucrătorilor în cadrul activităților care implică existența agenților chimici; întrucât aceste directive pot fi abrogate;

(8)	prezenta directivă este o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri urmărind încurajarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (7);

(9)	prevederile directivei menționate se aplică integral expunerii lucrătorilor la agenți chimici, fără a aduce atingere prevederilor speciale mai restrictive conținute de prezenta directivă;

(10)

dispoziții speciale mai restrictive privind transportul agenților chimici periculoși se găsesc în acorduri și convenții internaționale cu caracter obligatoriu care au fost incluse în cadrul dispozițiilor dreptului comunitar cu privire la transportul rutier, feroviar, naval și aerian al mărfurilor periculoase;

(11)

în Directiva 67/548/CEE (8) și Directiva 88/379/CEE (9) privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor și preparatelor periculoase, Consiliul a prevăzut un sistem de criterii de clasificare a substanțelor și preparatelor periculoase;

(12)

definiția agenților chimici periculoși trebuie să includă orice substanță chimică ce întrunește aceste criterii și de asemenea orice substanță care, deși nu întrunește aceste criterii, poate prezenta un risc pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor din cauza proprietăților sale fizico-chimice, chimice sau toxicologice și a modului în care este utilizată sau este prezentă la locul de muncă;

(13)

în Directiva 90/492/CEE (10), Comisia a definit și stabilit un sistem de informare special cu privire la substanțele și preparatele periculoase, sub forma unor fișe tehnice de securitate menite în special să ajute utilizatorii din industrie să ia măsurile necesare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor; întrucât Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime de semnalizare de securitate și sănătate la locul de muncă (a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (11) stabilește un sistem de marcare a containerelor și conductelor folosite pentru substanțe și preparate periculoase la locul de muncă;

(14)	angajatorul trebuie să evalueze orice risc pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, care decurge din prezența unor agenți chimici periculoși la locul de muncă, pentru a lua măsurile necesare de protecție și prevenire prevăzute în prezenta directivă;

(15)	măsurile de prevenire identificate prin evaluarea riscului și luate de angajator trebuie să fie în acord cu necesitatea de a apăra sănătatea publică și mediul;

(16)

pentru a suplimenta informațiile aflate la dispoziția lucrătorilor astfel încât să se asigure un nivel îmbunătățit de protecție, este necesar ca lucrătorii și reprezentanții lor să fie informați asupra riscurilor pe care le implică agenții chimici pentru securitatea și sănătatea lor și asupra măsurilor necesare de reducere și eliminare a acestor riscuri, precum și ca aceștia să poată verifica dacă s-au luat măsurile de protecție necesare;

(17)	supravegherea sănătății, în cazul lucrătorilor pentru care evaluarea menționată anterior indică existența unui risc pentru sănătate, poate contribui la luarea măsurilor de prevenire și protecție de către angajator;

(18)	angajatorul trebuie să efectueze în mod regulat evaluări și măsurări și să fie conștient de noile evoluții tehnologice pentru a putea îmbunătăți securitatea și protecția sănătății lucrătorilor;

(19)	cele mai noi date științifice trebuie să fie evaluate de către oameni de știință independenți care sprijină Comisia în stabilirea valorilor limită de expunere a lucrătorului;

(20)	deși în unele cazuri cunoștințele științifice pot să nu permită stabilirea unui nivel de expunere la un agent chimic sub care riscul pentru sănătate să nu mai existe, reducerea expunerii la acești agenți chimici va micșora totuși riscurile;

(21)	în Directiva 91/322/CEE (12) și Directiva 96/94/CE (13), Comisia a stabilit valori limită orientative, astfel cum este prevăzut de Directiva 80/1107/CEE; întrucât directivele anterioare trebuie să fie menținute ca parte a cadrului actual;

(22)

adaptările tehnice necesare ale prezentei directive trebuie să fie elaborate de către Comisie în cooperare cu comitetul constituit în temeiul Directivei 89/391/CEE pentru a sprijini Comisia în activitatea de adaptare tehnică a directivelor speciale adoptate în cadrul directivei menționate; întrucât Comisia, după ce a cerut în prealabil avizul Comitetului consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă, în conformitate cu Decizia 74/325/CEE (14), trebuie de asemenea să elaboreze instrucțiuni practice de aplicare a prezentei directive;

(23)

abrogarea Directivei 80/1107/CEE nu trebuie să determine o deteriorare a standardelor actuale privind protecția lucrătorilor împotriva agenților chimici, fizici și biologici; întrucât standardele care rezultă din directivele existente privind agenții biologici, din directiva propusă privind agenții fizici, din directiva prezentă și din orice modificări și completări ale acestor texte, trebuie să reflecte și cel puțin să mențină standardele stabilite în directiva menționată;

(24)	prezenta directivă reprezintă o contribuție practică la crearea dimensiunii sociale a pieței interne,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

SECȚIUNEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiective și domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă, care constituie a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, prevede cerințele minime de protecție a lucrătorilor împotriva riscurilor pentru securitatea și sănătatea lor care decurg sau pot decurge din efectele agenților chimici prezenți la locul de muncă sau ca urmare a oricărei activități profesionale care implică agenți chimici.

(2)   Cerințele prezentei directive se aplică în cazul în care agenți chimici periculoși sunt prezenți sau pot fi prezenți la locul de muncă, fără a aduce atingere prevederilor privind agenții chimici cărora li se aplică măsuri de protecție împotriva radiațiilor pe baza directivelor adoptate în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(3)   Pentru substanțele cancerigene prezente la locul de muncă, dispozițiile prezentei directive se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor speciale mai restrictive prevăzute de Directiva 90/394/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la substanțe cancerigene (a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE (15).

(4)   Dispozițiile Directivei 89/391/CEE se aplică integral întregului domeniu la care se face referire în prezentul articol, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale mai restrictive ale prezentei directive.

(5)   În ceea ce privește transportul agenților chimici periculoși, prevederile prezentei directive se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor speciale mai restrictive cuprinse în Directiva 94/55/CE (16), în Directiva 96/49/CE (17), în prevederile Codului IMDG, Codului IBC și Codului IGC, definite la articolul 2 din Directiva 93/75/CEE (18), în prevederile Acordului european privind transportul internațional de mărfuri periculoase pe căile navigabile interioare și ale Regulamentului privind transportul substanțelor periculoase pe Rin, incluse în dreptul comunitar și în instrucțiunile pentru transportul mărfurilor periculoase în condiții de siguranță, emise, la data intrării în vigoare a prezentei directive, de către Organizația Internațională a Aviației Civile.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)

prin „agent chimic” se înțelege orice element chimic sau compus, în stare pură sau în amestec, așa cum se găsește în stare naturală sau așa cum este produs, utilizat sau eliberat, inclusiv sub formă de deșeuri, prin orice activitate profesională, fie că este produs intenționat sau nu, fie că este plasat pe piață sau nu;

(b)

prin „agent chimic periculos” se înțelege: (i) orice agent chimic care întrunește criteriile de clasificare ca substanță periculoasă în conformitate cu criteriile din anexa VI la Directiva 67/548/CEE, fie că acea substanță este clasificată în temeiul directivei menționate sau nu, cu excepția substanțelor care întrunesc numai criteriile de clasificare ca fiind periculoase pentru mediu; (ii) orice agent chimic care întrunește criteriile de clasificare ca preparat periculos în sensul Directivei 88/379/CEE, fie că acel preparat este clasificat în temeiul directivei menționate sau nu, cu excepția acelor preparate care întrunesc numai criteriile de clasificare ca fiind periculoase pentru mediu; (iii) orice agent chimic care, deși nu întrunește criteriile de clasificare ca fiind periculos în conformitate cu literele (i) și (ii), poate prezenta un risc pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, datorită proprietăților sale fizico-chimice, chimice sau toxicologice și modului în care este utilizat sau este prezent la locul de muncă, inclusiv orice agent chimic căruia i s-a atribuit o valoare limită de expunere profesională potrivit articolului 3.

(c)

prin „activitate care implică agenți chimici” se înțelege orice activitate în care sunt utilizați sau se intenționează să se utilizeze agenți chimici în orice proces, inclusiv producția, manipularea, depozitarea, transportul sau evacuarea sub formă de deșeuri și tratarea, sau care rezultă dintr-o asemenea activitate;

(d)	prin „valoare limită de expunere profesională” se înțelege, dacă nu se dispune altfel, limita mediei ponderate în funcție de timp a concentrației unui agent chimic în aer, în spațiul în care respiră un lucrător, pentru o perioadă de referință specificată;

(e)	prin „valoare biologică limită” se înțelege limita concentrației în mediul biologic de referință al agentului respectiv, a metabolitului său sau a unui indicator al efectului;

(f)	prin „supraveghere a stării de sănătate” se înțelege evaluarea stării de sănătate a unui lucrător în funcție de expunerea sa la anumiți agenți chimici la locul de muncă;

(g)	prin „pericol” se înțelege proprietatea intrinsecă a unui agent chimic de a avea un efect nociv;

(h)	prin „risc” se înțelege probabilitatea ca potențialul de efect nociv să se realizeze în condițiile utilizării sau expunerii.

Articolul 3

Valori limită de expunere profesională și valori biologice limită

(1)   Comisia evaluează raportul dintre efectele asupra sănătății ale agenților chimici periculoși și nivelul expunerii profesionale pe baza unei evaluări științifice independente a celor mai recente date științifice disponibile.

(2)   Pe baza evaluării descrise la alineatul (1), Comisia, după ce se consultă cu Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă, propune obiective europene sub forma unor valori limită de referință privind expunerea profesională pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor chimice, care vor fi stabilite la nivelul Comunității.

Aceste valori limită sunt stabilite sau revizuite, ținându-se cont de disponibilitatea tehnicilor de măsurare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE. Statele membre informează cu regularitate organizațiile lucrătorilor și ale angajatorilor cu privire la valorile limită privind expunerea profesională care sunt stabilite la nivelul Comunității.

(3)   Pentru orice agent chimic pentru care este stabilită la nivelul Comunității o valoare limită de referință de expunere profesională, statele membre stabilesc o valoare limită națională de expunere profesională, ținând cont de valoarea limită la nivelul Comunității și determinându-i caracterul în conformitate cu legislația și practica națională.

(4)   Valorile limită obligatorii privind expunerea profesională pot fi stabilite la nivelul Comunității și, în plus față de factorii luați în considerare la stabilirea valorilor limită de referință privind expunerea profesională, reflectă factorii de utilitate, menținându-se scopul de a asigura sănătatea lucrătorilor la locul de muncă. Aceste valori limită se stabilesc potrivit articolului 118a din tratat și sunt înscrise în anexa I la prezenta directivă.

(5)   Pentru orice agent chimic pentru care este stabilită o valoare limită obligatorie privind expunerea profesională, statele membre stabilesc o valoare limită națională obligatorie privind expunerea profesională, pe baza valorii limită a Comunității, dar fără să o depășească.

(6)   Valorile biologice limită cu caracter obligatoriu pot fi stabilite la nivelul Comunității pe baza evaluării descrise la alineatul (1) și a tehnicilor de măsurare disponibile și reflectă factorii de utilitate, menținându-se scopul de a asigura sănătatea lucrătorilor la locul de muncă. Aceste valori limită sunt stabilite în conformitate cu procedura descrisă la articolul 118a din tratat și sunt menționate în anexa II la prezenta directivă, împreună cu alte informații relevante despre supravegherea stării de sănătate.

(7)   Pentru orice agent chimic pentru care se stabilește o valoare biologică limită cu caracter obligatoriu, statele membre stabilesc o valoare biologică limită națională, cu caracter obligatoriu, bazată pe valoarea limită a Comunității, dar fără să o depășească.

(8)   În cazul în care un stat membru introduce sau revizuiește o valoare limită națională de expunere profesională sau o valoare biologică limită pentru un agent chimic, informează Comisia și celelalte state membre despre acest lucru și despre datele științifice și tehnice relevante. Comisia ia măsuri în consecință.

(9)   Pe baza rapoartelor furnizate de către statele membre în conformitate cu articolul 15, Comisia evaluează modul în care statele membre au ținut cont de valorile limită de referință ale Comunității atunci când au stabilit valorile limită naționale de expunere profesională.

(10)   În conformitate cu articolul 12 alineatul (2), se stabilesc metode standardizate de măsurare și evaluare a concentrațiilor din aer la locul de muncă, în vederea stabilirii valorilor limită de expunere profesională.

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR

Articolul 4

Determinarea și evaluarea riscului implicat de agenții chimici periculoși

(1)   În îndeplinirea obligațiilor stabilite prin articolul 6 alineatul (3) și prin articolul 9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul stabilește mai întâi dacă la locul de muncă este prezent vreun agent chimic periculos. În caz afirmativ, angajatorul evaluează riscul pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, care decurge din prezența agenților chimici respectivi, luând în considerare următoarele:

—	proprietățile lor periculoase;

—	informații cu privire la securitate și starea de sănătate, puse la dispoziție de către furnizor (de exemplu, fișa tehnică de securitate în conformitate cu prevederile Directivei 67/548/CEE sau ale Directivei 88/379/CEE);

—	nivelul, tipul și durata expunerii;

—	circumstanțele în care, la locul de muncă, sunt implicați acești agenți, inclusiv cantitatea acestora;

—	toate valorile limită de expunere profesională sau valorile biologice limită stabilite pe teritoriul respectivului stat membru;

—	efectul măsurilor preventive luate sau care vor trebui luate;

—	concluziile care se pot desprinde din orice acțiune de supraveghere a stării de sănătate întreprinse deja, atunci când sunt disponibile.

Angajatorul obține informațiile suplimentare necesare pentru evaluarea riscului de la furnizor sau din orice altă sursă accesibilă. Dacă este cazul, aceste informații trebuie să conțină evaluarea specifică privind riscul pentru utilizatori, stabilit pe baza legislației comunitare cu privire la agenții chimici.

(2)   Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului în conformitate cu articolul 9 din Directiva 89/391/CEE și să identifice măsurile luate în temeiul articolelor 5 și 6 din prezenta directivă. Evaluarea riscului este însoțită de documente într-o formă adaptată în conformitate cu legislația și practicile interne și poate cuprinde elemente prezentate de angajator pentru a justifica faptul că natura și amploarea riscurilor implicate de agenții chimici fac inutilă o evaluare mai amănunțită a riscurilor. Evaluarea riscului este actualizată, mai ales în cazul în care s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora evaluarea ar fi depășită, sau în cazul în care rezultatele supravegherii stării de sănătate fac necesar acest lucru.

(3)   Unele activități în cadrul întreprinderii sau instituției, cum ar fi întreținerea, în legătură cu care se poate prevedea posibilitatea unei expuneri semnificative sau care pot produce efecte dăunătoare asupra securității și sănătății din alte motive, chiar după ce au fost luate toate măsurile tehnice, trebuie incluse în evaluarea de risc.

(4)   În cazul activităților care implică expunerea la mai mulți agenți chimici periculoși, riscul este evaluat pe baza riscului implicat de toți acești agenți chimici combinați.

(5)   În cazul unei activități noi care implică agenți chimici periculoși, lucrul începe numai după ce s-a realizat o evaluare a riscului acelei activități și s-au aplicat măsurile preventive identificate ca necesare.

(6)   În conformitate cu articolul 12 alineatul (2), se elaborează orientări practice pentru determinarea și evaluarea riscului, precum și pentru revizuirea și corectarea lor, dacă este necesar.

Articolul 5

Principii generale pentru prevenirea riscurilor asociate cu agenții chimici periculoși și pentru aplicarea prezentei directive potrivit evaluării de risc

(1)   În îndeplinirea obligației sale de a asigura sănătatea și securitatea lucrătorilor în cadrul oricărei activități care implică agenți chimici periculoși, angajatorul ia măsurile preventive necesare, stabilite la articolul 6 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/391/CEE și adaugă măsurile stabilite prin prezenta directivă.

(2)   Riscurile pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor la locul de muncă unde sunt prezenți agenți chimici periculoși sunt eliminate și reduse la minimum prin:

—	proiectarea și organizarea sistemelor de lucru la locul de muncă;

—	asigurarea unui echipament corespunzător pentru lucrul cu agenți chimici și proceduri de întreținere care asigură sănătatea și securitatea lucrătorilor la locul de muncă;

—	reducerea la minimum a numărului de lucrători expuși sau care ar putea fi expuși;

—	reducerea la minimum a duratei și intensității expunerii;

—	măsuri adecvate de igienă;

—	reducerea cantității de agenți chimici prezenți la locul de muncă până la limita minimă necesară pentru tipul de muncă respectiv;

—	metode de lucru adecvate, inclusiv măsuri pentru manipularea, depozitarea și transportul în condiții de siguranță, la locul de muncă, a agenților chimici periculoși și deșeurilor care conțin asemenea agenți.

În conformitate cu articolul 12 alineatul (2), se elaborează orientări practice pentru măsurile preventive în vederea reducerii riscului.

(3)   În cazul în care rezultatele evaluării menționate la articolul 4 alineatul (1) indică existența unui risc pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, se aplică măsurile concrete de protecție, prevenire și supraveghere prevăzute la articolele 6, 7 și 10.

(4)   În cazul în care rezultatele evaluării riscului menționate la articolul 4 alineatul (1) arată că, în raport cu cantitățile unui agent chimic periculos prezent la locul de muncă, există doar un risc redus pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar măsurile luate în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt suficiente pentru a diminua acel risc, dispozițiile articolelor 6, 7 și 10 nu se aplică.

Articolul 6

Măsuri specifice de protecție și prevenire

(1)   Angajatorul asigură eliminarea sau reducerea la minimum a riscului pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor determinat la locul de muncă de existența unui agent chimic periculos.

(2)   În aplicarea alineatului (1), angajatorul recurge de preferință la substituire, prin care evită utilizarea unui agent chimic periculos, înlocuindu-l cu un agent sau proces chimic care, în condițiile utilizării, nu este periculos sau este mai puțin periculos pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, după caz.

În cazul în care natura activității nu permite eliminarea riscului prin substituire, ținând cont de activitate și de evaluarea riscului menționat la articolul 4, angajatorul asigură reducerea la minimum a riscului prin aplicarea măsurilor de protecție și prevenire, pe baza evaluării riscului în temeiul articolului 4. În ordinea priorității, aceste măsuri includ:

(a)	proiectarea unor procese de muncă și control tehnic adecvate și utilizarea de echipament și materiale potrivite astfel încât să se evite sau să se reducă la minim emiterea de agenți chimici periculoși care pot prezenta un risc pentru siguranța și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă;

(b)	aplicarea unor măsuri de protecție colectivă față de sursa riscului, cum ar fi ventilația adecvată și măsurile potrivite de organizare;

(c)	dacă expunerea nu poate fi prevenită prin alte mijloace, se aplică măsuri de protecție individuală, inclusiv echipamentul personal de protecție.

Orientările practice pentru aplicarea măsurilor de protecție și prevenire în vederea reducerii riscului sunt elaborate potrivit articolului 12 alineatul (2).

(3)   Concomitent cu măsurile prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol, starea de sănătate este supravegheată în conformitate cu articolul 10, dacă natura riscului o cere.

(4)   Cu excepția cazului în care demonstrează clar prin alte mijloace de evaluare că, în conformitate cu alineatul (2), s-au luat măsuri adecvate de prevenire și protecție, angajatorul efectuează măsurările necesare ale agenților chimici care pot prezenta un risc pentru sănătatea lucrătorului la locul de muncă, în mod regulat și ori de câte ori se produce vreo schimbare în condițiile care pot afecta expunerea lucrătorilor la agenți chimici, în special cu privire la valorile limită de expunere profesională.

(5)   În îndeplinirea obligațiilor prevăzute sau decurgând pe cale de consecință din articolul 4, angajatorul ține seama de rezultatele procedurilor prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol.

În orice caz, atunci când o valoare limită de expunere profesională stabilită efectiv pe teritoriul unui stat membru este depășită, angajatorul ia măsuri imediat, ținând cont de natura acelei limite, pentru a remedia situația prin aplicarea măsurilor preventive și de protecție.

(6)   Pe baza evaluării generale și a principiilor generale pentru prevenirea riscurilor prevăzute la articolele 4 și 5, angajatorul ia măsuri tehnice și organizatorice potrivite cu natura operațiunii, inclusiv depozitarea, manipularea și separarea agenților chimici incompatibili, asigurând protecția lucrătorilor împotriva riscurilor care decurg din proprietățile fizico-chimice ale agenților chimici. În mod deosebit, angajatorul ia măsuri, în ordinea priorității, pentru:

(a)	a preveni prezența la locul de muncă a concentrațiilor periculoase ale substanțelor inflamabile sau a cantităților periculoase de substanțe chimice instabile sau, în cazul în care natura muncii nu permite aceasta,

(b)	a evita prezența surselor de aprindere care pot da naștere unor incendii și explozii, sau a condițiilor nefavorabile care pot determina substanțele chimice instabile sau amestecurile de substanțe să genereze efecte fizice dăunătoare și

(c)	a diminua efectele negative pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor în caz de incendiu sau explozie din cauza aprinderii substanțelor inflamabile sau efectele fizice dăunătoare care decurg din prezența substanțelor chimice instabile sau a amestecurilor de substanțe.

Echipamentul de lucru și sistemele de protecție asigurate de către angajator pentru protecția lucrătorilor trebuie să fie conforme cu prevederile comunitare relevante cu privire la proiectare, producție și livrare, având în vedere asigurarea sănătății și securității. Măsurile tehnice și/sau organizatorice luate de către angajator trebuie să țină seama de și să fie conforme cu clasificarea categoriilor de echipament prevăzută în anexa I la Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 privind armonizarea legislației statelor membre în ceea ce privește echipamentul și sistemele de protecție utilizate într-o atmosferă cu potențial de explozie (19).

Angajatorul ia măsuri pentru a asigura un control adecvat al instalațiilor, echipamentelor și mașinilor sau pentru a pune la dispoziție echipamentul de eliminare a exploziilor sau de reducere a presiunii care ar putea genera o explozie.

Articolul 7

Măsuri aplicabile în cazul producerii de accidente, incidente sau urgențe

(1)   În vederea protejării securității și sănătății lucrătorilor împotriva accidentelor, incidentelor și urgențelor legate de prezența unor agenți chimici periculoși la locul de muncă, fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolul 8 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul stabilește măsuri (planuri de acțiune) care pot fi aplicate atunci când se produce un asemenea eveniment, astfel încât să se acționeze corect. Aceste aranjamente trebuie să includă orice exerciții de protecție adecvate, care vor fi efectuate la intervale regulate, precum și asigurarea mijloacelor adecvate de prim ajutor.

(2)   În cazul în care are loc unul dintre evenimentele prevăzute la alineatul (1), angajatorul ia imediat măsuri pentru a reduce efectele evenimentului și a informa lucrătorii interesați.

Pentru a readuce situația la normal:

—	angajatorul pune în aplicare măsurile necesare pentru remedierea situației cât mai rapid posibil;

—	numai lucrătorii care sunt indispensabili pentru efectuarea reparațiilor și a altor operațiuni necesare sunt autorizați să lucreze în zona afectată.

(3)   Lucrătorilor autorizați să lucreze în zona afectată li se asigură îmbrăcăminte de protecție potrivită, echipament personal de protecție, echipament special de securitate și instalațiile pe care trebuie să le utilizeze, atât timp cât situația se menține; această situație nu trebuie să devină permanentă.

Persoanelor neprotejate nu li se permite să rămână în zona afectată.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 8 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul ia măsurile necesare pentru a asigura sistemul de avertizare și alte sisteme de comunicare necesare pentru a semnala existența unui risc crescut pentru securitate și sănătate, pentru a permite o reacție adecvată și pentru a întreprinde imediat acțiuni de remediere, precum și operațiuni de asistență, evacuare și salvare, dacă este nevoie.

(5)   Angajatorul asigură disponibilitatea informațiilor cu privire la măsurile aplicabile în caz de urgență care implică agenți chimici periculoși. Serviciile interne și externe competente în caz de accident și urgență au acces la aceste informații. Acestea includ:

—	notificarea prealabilă a pericolelor legate de activitatea profesională, măsurile de identificare a pericolelor, măsurile de precauție și metodele prin care serviciile de urgență să își poată pregăti propriile acțiuni și măsuri de precauție;

—	toate informațiile disponibile cu privire la pericolele concrete care apar sau pot apărea atunci când se produce un accident sau o situație de urgență, inclusiv informații despre măsurile pregătite în baza prezentului articol.

Articolul 8

Informarea și instruirea lucrătorilor

(1)   Fără a se aduce atingere articolelor 10 și 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorilor sau reprezentanților acestora li se furnizează:

—	datele obținute în temeiul articolului 4 din prezenta directivă și informații suplimentare, ori de câte ori schimbări majore la locul de muncă determină o modificare a acestor date;

—	informații despre agenții chimici periculoși prezenți la locul de muncă, cum ar fi denumirea acestor agenți, riscurile pentru securitate și sănătate, valorile limită de expunere profesională și alte elemente prevăzute de lege;

—	instruire și informare privind precauțiile necesare și acțiunile ce trebuie întreprinse pentru a se proteja pe ei înșiși și pe alți lucrători la locul de muncă;

—	acces la fișa tehnică de securitate, asigurat de către furnizor în conformitate cu articolul 10 din Directiva 88/379/CEE și cu articolul 27 din Directiva 92/32/CEE (20);

și că informația este:

—

furnizată într-un mod potrivit cu rezultatul evaluării de risc pe baza articolului 4 din prezenta directivă. Acesta poate merge de la comunicare orală până la instruirea individuală și exerciții sprijinite de informații scrise, în funcție de natura și gradul de risc indicate de evaluarea cerută de articolul menționat;

—	adusă la zi astfel încât să țină cont de modificarea condițiilor.

(2)   În cazul în care containerele și conductele pentru agenți chimici periculoși folosiți la locul de muncă nu sunt marcate în conformitate cu legislația comunitară privind etichetarea agenților chimici și semnalizarea de securitate la locul de muncă, angajatorul, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute în legislația menționată, ia măsuri astfel încât conținutul containerelor și conductelor, precum și natura acestui conținut, să poată fi identificate clar.

(3)   Statele membre pot lua măsurile necesare pentru ca angajatorii să poată obține la cerere, de preferință de la producător sau furnizor, toate informațiile despre agenții chimici periculoși necesare pentru aplicarea articolului 4 alineatul (1) din prezenta directivă, în măsura în care Directivele 67/548/CEE și 88/379/CEE nu prevăd obligația de a asigura informații.

SECȚIUNEA III

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 9

Interdicții

(1)   Pentru a preveni expunerea lucrătorilor la riscurile pe care le pot prezenta pentru sănătate anumiți agenți chimici și anumite activități care implică agenți chimici, producerea și utilizarea la locul de muncă a agenților chimici și activitățile prevăzute în anexa III sunt interzise în măsura specificată în anexa respectivă.

(2)   Statele membre pot permite derogări de la cerințele alineatului (1) în următoarele situații:

—	pentru scopul exclusiv al cercetării științifice și testării, inclusiv al analizării;

—	pentru activitățile menite să elimine agenții chimici care sunt prezenți sub formă de produse secundare sau deșeuri;

—	pentru producerea agenților chimici specificați la alineatul (1) pentru a fi folosiți ca produse intermediare și pentru utilizarea lor în acest mod.

Expunerea lucrătorilor la agenții chimici prevăzuți la alineatul (1) trebuie să fie prevenită, în special, prin măsuri care prevăd că producerea și cea mai rapidă utilizare a acestor agenți chimici ca produse intermediare trebuie să aibă loc într-un sistem închis unic, din care agenții chimici respectivi pot fi scoși numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru monitorizarea procesului sau întreținerea sistemului.

Statele membre pot să prevadă sisteme de autorizare individuală.

(3)   În cazul în care sunt autorizate derogări în temeiul alineatul (2), autoritatea competentă cere angajatorului să prezinte următoarele date:

—	motivul pentru care se solicită derogarea;

—	cantitatea de agent chimic care va fi folosită anual;

—	activitățile și/sau reacțiile sau procesele implicate;

—	numărul lucrătorilor care pot fi implicați;

—	măsurile de precauție prevăzute pentru a se proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor implicați;

—	măsurile tehnice și organizatorice luate pentru a preveni expunerea lucrătorilor.

(4)   Consiliul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 118a din tratat, poate modifica lista interdicțiilor prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol pentru a include și alți agenți chimici sau alte activități profesionale.

Articolul 10

Supravegherea stării de sănătate

(1)   Fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 89/391/CEE, statele membre adoptă dispoziții pentru realizarea supravegherii adecvate a stării de sănătate a lucrătorilor pentru care rezultatele evaluării prevăzute în articolul 4 din prezenta directivă indică un risc. Aceste dispoziții, inclusiv cerințele specificate pentru înregistrarea stării de sănătate și a expunerii și pentru disponibilitatea registrelor respective, sunt introduse în conformitate cu legislațiile și practicile interne.

Supravegherea stării de sănătate, de ale cărei rezultate se va ține seama la aplicarea măsurilor preventive la respectivul loc de muncă, se va efectua acolo unde, cumulativ:

—	expunerea lucrătorului la agentul chimic periculos este de așa natură încât se poate stabili o legătură între o boală identificabilă sau un efect negativ asupra sănătății și expunere;

—	există posibilitatea ca boala sau efectul să apară în condițiile specifice de la locul de muncă al lucrătorului;

—	tehnica de investigare prezintă un risc scăzut pentru lucrători.

De asemenea, trebuie să existe tehnici adecvate de detectare a semnelor bolii sau efectului negativ.

În cazul în care este stabilită o valoare biologică limită obligatorie, așa cum prevede anexa II, supravegherea stării de sănătate constituie o cerință obligatorie în cazul desfășurării unei activități cu respectivul agent chimic periculos, potrivit metodelor din anexa respectivă. Lucrătorii trebuie să fie informați în legătură cu această cerință înainte de a li se atribui sarcina care implică riscul de expunere la agentul chimic periculos indicat.

(2)   Statele membre adoptă dispoziții pentru a se ține permanent evidența actualizată a fiecărui lucrător a cărui stare de sănătate este supravegheată potrivit cerințelor alineatului (1).

(3)   Registrele cu privire la starea de sănătate și expunere trebuie să conțină un rezumat al rezultatelor supravegherii stării de sănătate și al tuturor datelor reprezentative obținute prin monitorizarea expunerii persoanei respective. Monitorizarea biologică și cerințele conexe pot face parte din supravegherea stării de sănătate.

Registrele cu privire la starea de sănătate și expunere trebuie ținute într-o formă corespunzătoare care să permită consultarea lor ulterioară, respectându-se cerința confidențialității.

Copii ale registrelor sunt furnizate, la cerere, autorității competente. Lucrătorul are acces, la cerere, la registrele de sănătate și expunere care îl privesc personal.

În cazul în care o întreprindere își încetează activitatea, registrele de sănătate și expunere sunt puse la dispoziția autorității competente.

(4)   În cazul în care, în urma supravegherii stării de sănătate:

—	se constată că un lucrător suferă de o boală identificabilă sau de pe urma unui efect negativ asupra sănătății, pe care un medic sau un specialist în medicina muncii îl consideră rezultatul expunerii la un agent chimic periculos la locul de muncă; sau

—	se constată că a fost depășită o valoare biologică limită cu caracter obligatoriu;

lucrătorul este informat de către medic sau de către o altă persoană cu calificarea necesară în legătură cu rezultatul care îl privește personal, furnizându-i-se și informații și sfaturi cu privire la orice acțiune de supraveghere a stării de sănătate care trebuie să i se aplice după încetarea expunerii,

iar angajatorul:

—	revizuiește evaluarea riscului efectuată în temeiul articolului 4 alineatul (1);

—	revizuiește măsurile luate pentru eliminarea sau reducerea riscului în conformitate cu articolele 5 și 6;

—

ține seama de sfaturile specialistului în medicina muncii, ale altei persoane cu calificarea necesară sau ale autorității competente, în aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru a elimina sau reduce riscul în conformitate cu articolul 6, inclusiv de posibilitatea de a-i atribui lucrătorului respectiv o muncă în care nu există riscul expunerii în continuare;

—

asigură continuarea supravegherii stării de sănătate și evaluarea sănătății oricărui alt lucrător care a fost expus în același mod. În astfel de cazuri, medicul competent sau specialistul în medicina muncii sau autoritatea competentă pot propune ca persoanele expuse să fie supuse unui examen medical.

Articolul 11

Consultarea și participarea lucrătorilor

Consultarea și participarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora au loc potrivit articolului 11 din Directiva 89/391/CEE privind problemele abordate de prezenta directivă, inclusiv anexelor sale.

Articolul 12

Adaptarea anexelor, pregătirea și adoptarea orientărilor tehnice

(1)   Modificările de natură strict tehnică ale anexelor în conformitate cu:

—	adoptarea directivelor în domeniul armonizării tehnice și standardizării cu privire la agenții chimici;

—	progresul tehnic, modificări ale standardelor sau specificațiilor internaționale și noi descoperiri cu privire la agenții chimici;

se adoptă potrivit procedurii prevăzute la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE.

(2)   Comisia elaborează orientări practice care nu sunt obligatorii. Aceste orientări se referă la chestiunile menționate la articolele 3, 4, 5 și 6 și în anexa II, secțiunea I.

Comisia se consultă mai întâi cu Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă în conformitate cu Decizia 74/325/CEE.

În cadrul aplicării prezentei directive, statele membre țin seama pe cât posibil de aceste orientări în elaborarea politicilor lor naționale de protecție a sănătății și securității lucrătorilor.

Articolul 13

Abrogarea și modificarea directivelor anterioare

(1)   Directivele 80/1107/CEE, 82/605/CEE și 88/364/CEE se abrogă la data prevăzută la articolul 14 alineatul (1).

(2)   Directiva 83/477/CEE a Consiliului din 19 septembrie 1983 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE) (21) se modifică după cum urmează:

(a)	la articolul 1 alineatul (1) prima teză se elimină următoarele cuvinte: „care este a doua directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE”;

(b)

articolul 9 alineatul (2) se înlocuiește cu următoarele: „(2)   Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la prezenta directivă în funcție de progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (22).

(c)	la al doilea paragraf al articolului 15 alineatul (1), cuvintele „potrivit procedurii prevăzute la articolul 10 din Directiva 80/1107/CEE” se înlocuiesc cu: „potrivit procedurii prevăzute la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE”.

(3)   Directiva 86/188/CEE a Consiliului din 12 mai 1986 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă (23) se modifică după cum urmează:

(a)	la articolul 1 alineatul (1), se elimină următoarele cuvinte: „care este a treia directivă specială în sensul Directivei 80/1107/CEE”;

(b)

la articolul 12 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următoarele: „Anexele I și II se adaptează în funcție de progresul tehnic în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (24).

(4)   Orice altă referire, în contextul Directivei 83/477/CEE și al Directivei 86/188/CEE, la Directiva 80/1107/CEE este caducă începând cu data abrogării directivei respective.

(5)   Directivele 91/322/CEE și 96/94/CE rămân în vigoare.

SECȚIUNEA IV

Dispoziții finale

Articolul 14

(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 5 mai 2001. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Statele membre informează Comisia la fiecare cinci ani în legătură cu punerea în practică a prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Comisia informează Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social.

Articolul 16

Prezenta directivă intră în vigoare la douăzeci de zile de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 17

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 165, 16.6.1993, p. 4.

(2)  JO C 34, 2.2.1994, p. 42.

(3)  Avizul Parlamentului European din 20 aprilie 1994 (JO C 128, 9.5.1994, p. 167), Poziția comună a Consiliului din 7 octombrie 1997 (JO C 375, 10.12.1997, p. 2) și Decizia Parlamentului European din 17 februarie 1998 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 327, 3.12.1980, p. 8, directivă modificată ultima dată de Directiva 88/642/CEE (JO L 356, 24.12.1988, p. 74).

(5)  JO L 247, 23.8.1982, p. 12

(6)  JO L 179, 9.7.1988, p. 44.

(7)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(8)  JO 196, 16.8.1967, p. 1, directivă modificată ultima dată de Directiva 96/56/CE (JO L 236, 18.9.1996, p. 35).

(9)  JO L 187, 16.7.1988, p. 14, directivă modificată ultima dată de Directiva 96/65/CE a Comisiei (JO L 265, 18.10.1996, p. 15).

(10)  JO L 275, 5.10.1990, p. 35.

(11)  JO L 245, 26.8.1992, p. 23.

(12)  JO L 177, 5.7.1991, p. 22.

(13)  JO L 338, 28.12.1996, p. 86.

(14)  JO L 185, 9.7.1974, p. 15, decizie modificată ultima dată de Actul de aderare din 1994.

(15)  JO L 196, 26.7.1990, p. 1.

(16)  Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la transportul rutier al mărfurilor periculoase (JO L 319, 12.12.1994, p. 7), directivă modificată de Directiva 96/86/CE a Comisiei (JO L 335, 24.12.1996, p. 43).

(17)  Directiva 96/49/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la transportul pe calea ferată al mărfurilor periculoase (JO L 235, 17.9.1996, p. 25), directivă modificată de Directiva 96/87/CE a Comisiei (JO L 335, 24.12.1996, p. 45).

(18)  Directiva 93/75/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993 privind cerințele minime pentru navele care se îndreaptă spre sau părăsesc porturile Comunității și transportă mărfuri periculoase sau poluante (JO L 247, 5.10.1993, p. 19), directivă modificată ultima dată de Directiva 97/34/CE a Comisiei (JO L 158, 17.6.1997, p. 40).

(19)  JO L 100, 19.4.1994, p. 1.

(20)  JO L 154, 5.6.1992, p. 1.

(21)  JO L 263, 24.9.1983, p. 25, directivă modificată de Directiva 91/382/CEE (JO L 206, 29.7.1991, p. 16).

(22)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1;”;

(23)  JO L 137, 24.5.1986, p. 28.

(24)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.”.

---

ANEXA I

LISTA VALORILOR LIMITĂ OBLIGATORII PRIVIND EXPUNEREA PROFESIONALĂ

Denumirea agentului	Nr. Einecs (1)	Nr. CAS (2)	Valoare limită admisă de expunere profesională 8 h (3)		Valoare limită admisă de expunere profesională Termen scurt (6)
			mg/m3  (4)	ppm (5)	mg/m3	ppm
Plumb anorganic și compușii săi			0,15

---

(1)  Einecs: Inventarul European al Produselor Chimice Comercializate.

(2)  CAS: Serviciul Rezumate Publicații din Chimie.

(3)  Măsurată sau calculată în raport cu o perioadă de referință de opt ore, media ponderată în funcție de timp.

(4)  mg/m3 – miligrame per metru cub de aer la 20 °C și 101,3 kPa.

(5)  ppm – părți per milion după volum în aer (ml/m3).

(6)  O valoare limită peste care expunerea nu trebuie să aibă loc și care este legată de o perioadă de 15 minute, dacă nu se specifică altfel.

---

ANEXA II

VALORI BIOLOGICE LIMITĂ OBLIGATORII ȘI MĂSURI DE SUPRAVEGHERE A STĂRII DE SĂNĂTATE

1.   Plumbul și compușii săi ionici

1.1.   Monitorizarea biologică trebuie să includă măsurarea nivelului de plumb din sânge (PbB) pe baza spectrometriei de absorbție sau a unei metode care duce la rezultate echivalente. Valoarea biologică limită cu caracter obligatoriu este:

70 μg Pb/100 ml sânge

1.2.   Supravegherea medicală este efectuată dacă:

—	expunerea implică o concentrație de plumb în aer mai mare de 0,075 mg/m3, calculată ca medie ponderată în funcție de timp pentru o perioadă de 40 de ore pe săptămână; sau

—	un nivel al plumbului în sânge de peste 40 μg Pb/100 ml sânge este constatat la lucrători.

1.3.   Orientările practice pentru monitorizarea biologică și supravegherea medicală trebuie să fie elaborate conform articolului 12 alineatul (2). Acestea trebuie să includă recomandări cu privire la indicatorii biologici (de exemplu, ALAU, ZPP, ALAD) și strategii de monitorizare biologică.

---

ANEXA III

INTERDICȚII

Se interzice producerea sau utilizarea la locul de muncă a agenților chimici și activităților care implică agenții chimici prezentați mai jos. Interdicția nu se aplică dacă agentul chimic este prezent în alt agent chimic sau ca element al unui deșeu, cu condiția ca și concentrația sa să fie mai mică decât limita specificată.

(a)   Agenți chimici

Nr. Einecs (1)	Nr. CAS (2)	Denumirea agentului	Concentrația limită pentru derogare
202-080-4	91-59-8	2-naftilamină și sărurile sale	0,1 % w/w
202-177-1	92-67-1	4-aminodifenil și sărurile sale	0,1 % w/w
202-199-1	92-87-5	Benzidină și sărurile sale	0,1 % w/w
202-204-7	92-93-3	4-nitrodifenil	0,1 % w/w

(b)   Activități profesionale

Nici una.

---

(1)  Einecs: Inventarul European al Produselor Chimice Comercializate.

(2)  CAS: Serviciul Rezumate Publicații din Chimie.

---