1

La 13 mai 2020, Republica Finlanda a notificat Comisiei Europene, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, o măsură de ajutor sub forma unei garanții de stat în favoarea Finnair, Plc.

2

Măsura în cauză vizează să ajute Finnair să obțină de la un fond de pensii un împrumut de 600 de milioane de euro destinat acoperirii necesarului său de capital circulant. Garanția de stat acoperă 90 % din împrumut și este limitată la o durată maximă de trei ani. Restul de 10 % din împrumut este acoperit de o bancă comercială în condițiile pieței. Garanția menționată poate fi declanșată numai în ipoteza unei neîndepliniri a obligațiilor Finnair față de fondul de pensii.

3

Măsura este întemeiată pe articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, astfel cum a fost interpretat în secțiunile 2 și 3.2 din Comunicarea Comisiei din 19 martie 2020 intitulată „Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19” (JO 2020, C 91 I, p. 1), astfel cum a fost modificată la 3 aprilie 2020 (JO 2020, C 112 I, p. 1) (denumită în continuare „Cadrul temporar”).

4

La 18 mai 2020, Comisia a adoptat Decizia C(2020) 3387 final privind ajutorul de stat SA.56809 (2020/N) – Finlanda COVID-19: Garanție de stat acordată Finnair, prin care a decis să nu ridice obiecții împotriva măsurii în cauză, pentru motivul că era compatibilă cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, astfel cum a fost interpretat în Cadrul temporar (denumită în continuare „decizia atacată”).

5

În această decizie, Comisia a apreciat că, în raport cu articolul 107 alineatul (1) TFUE, măsura în cauză constituia un ajutor de stat [considerentele (30)-(35) ale deciziei atacate]. În ceea ce privește compatibilitatea acestui ajutor cu piața internă, mai întâi, Comisia a considerat că scenariul prezentat de autoritățile finlandeze privind deficitul de lichidități cu care Finnair urma să se confrunte era realist. În continuare, aceasta a arătat că Finnair încercase să obțină o finanțare de pe piețele de credit, dar nu a putut să își acopere tot necesarul de lichidități. În special, la 29 aprilie 2020, Finnair ar fi anunțat că consiliul său de administrație a hotărât să pregătească o recapitalizare (emisiune de acțiuni) ca urmare a pierderilor cauzate de apariția COVID-19 care îi afectase capitalul propriu. Comisia a observat printre altele că, la data adoptării deciziei atacate, cuantumul ofertei se ridica la aproximativ 500 de milioane de euro și că nu era sigur că această operațiune va avea succes [considerentele (40)-(44) ale deciziei atacate]. În sfârșit, aceasta a concluzionat, ținând seama de importanța Finnair pentru economia finlandeză, că măsura în cauză era necesară, adecvată și proporțională pentru remedierea unor perturbări grave ale economiei acestui stat membru [considerentele (45)-(52) ale deciziei atacate]. Ea a verificat de asemenea dacă măsura în cauză îndeplinea toate condițiile relevante ale Cadrului temporar și a constatat că aceasta era situația [considerentul (53) al deciziei atacate].

6

La 29 iulie 2020, după introducerea acțiunii, Comisia a rectificat decizia atacată prin Decizia C(2020) 5339 final, intitulată „Rectificare la Decizia C(2020) 3387 final din 18 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.56809 (2020/N) – Finlanda COVID-19: Garanție de stat acordată Finnair”. Decizia atacată, în versiunea sa corectată, a fost publicată pe site‑ul internet al Comisiei la 31 iulie 2020.

7

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 26 iunie 2020, reclamanta, Ryanair DAC, a introdus prezenta acțiune.

8

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a solicitat judecarea prezentei acțiuni potrivit procedurii accelerate, conform articolelor 151 și 152 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

9

La 6 iulie 2020, Comisia a solicitat suspendarea procedurii, până la pronunțarea deciziei finale în cauzele T‑238/20 și T‑259/20, cerere cu privire la care reclamanta s‑a opus la 9 iulie 2020. Prin decizia din 10 iulie 2020, președintele Camerei a zecea a Tribunalului a respins cererea de suspendare formulată de Comisie.

10

Prin decizia din 15 iulie 2020, Tribunalul (Camera a zecea) a admis cererea de aplicare a procedurii accelerate.

11

La propunerea Camerei a zecea, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură, să trimită cauza unui complet de judecată extins.

12

Comisia a depus memoriul în apărare la grefa Tribunalului la 31 iulie 2020.

13

În temeiul articolului 106 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamanta a prezentat, la 13 august 2020, o cerere de organizare a unei ședințe de audiere a pledoariilor.

14

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 16 septembrie 2020, Regatul Spaniei a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 25 septembrie 2020, reclamanta a solicitat, în conformitate cu articolul 144 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, ca anumite date conținute în cererea introductivă și în versiunea prescurtată a cererii introductive să nu fie comunicate Regatului Spaniei. Ea a anexat o versiune neconfidențială a cererii introductive, a versiunii prescurtate a cererii introductive și a anexelor la acestea.

15

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 29 septembrie 2020, Republica Finlanda a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 6 octombrie 2020, reclamanta a solicitat, în conformitate cu articolul 144 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, ca datele menționate la punctul 14 de mai sus să nu fie comunicate Republicii Finlanda.

16

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 29 septembrie 2020, Republica Franceză a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 6 octombrie 2020, reclamanta a solicitat, în conformitate cu articolul 144 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, ca datele menționate la punctul 14 de mai sus să nu fie comunicate Republicii Franceze.

17

Prin Ordonanța din 14 octombrie 2020, președintele Camerei a zecea extinse a Tribunalului a admis cererile de intervenție formulate de Regatul Spaniei, de Republica Franceză și de Republica Finlanda și a limitat provizoriu comunicarea cererii introductive, a versiunii prescurtate a cererii introductive și a anexelor la acestea la versiunile neconfidențiale prezentate de reclamantă în așteptarea eventualelor observații ale acestora din urmă cu privire la cererile de aplicare a regimului de confidențialitate.

18

Prin măsura de organizare a procedurii din 14 octombrie 2020, s‑a încuviințat depunerea de către Regatul Spaniei, Republica Franceză și Republica Finlanda, în temeiul articolului 154 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, a unor memorii în intervenție.

19

La 29 octombrie 2020, Regatul Spaniei, Republica Franceză și Republica Finlanda au transmis grefei Tribunalului memoriile lor în intervenție, fără să formuleze obiecții cu privire la cererile de aplicare a regimului de confidențialitate formulate de reclamantă.

20

Reclamanta solicită Tribunalului:

21

Comisia solicită Tribunalului:

22

Regatul Spaniei solicită Tribunalului respingerea acțiunii în totalitate și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

23

Republica Franceză și Republica Finlanda solicită Tribunalului respingerea acțiunii.

24

Trebuie amintit că instanța Uniunii Europene este abilitată să aprecieze, în funcție de împrejurările fiecărei cauze, dacă o bună administrare a justiției justifică respingerea pe fond a unei acțiuni, fără a se pronunța în prealabil cu privire la admisibilitatea acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, EU:C:2002:118, punctele 51 și 52, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, Trajektna luka Split/Comisia, T‑57/15, nepublicată, EU:T:2016:470, punctul 84). Prin urmare, având în vedere, în special, considerațiile care au condus la aprobarea unei examinări accelerate a prezentei proceduri și importanța unui răspuns rapid pe fond atât pentru reclamantă, cât și pentru Comisie, pentru Regatul Spaniei, pentru Republica Franceză și pentru Republica Finlanda, trebuie să se examineze de la bun început temeinicia acțiunii, fără pronunțarea în prealabil asupra admisibilității acesteia.

25

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, al doilea, pe încălcarea principiilor nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire, al treilea, pe încălcarea articolului 108 alineatul (2) TFUE și, al patrulea, pe încălcarea obligației de motivare.

26

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, după introducerea acțiunii, Comisia a rectificat decizia atacată (a se vedea punctul 6 de mai sus). În această privință, este necesar să se constate că rectificarea privește doar erori materiale care se referă numai la trei informații prezentate în nota de subsol 9 din decizia atacată (a se vedea punctele 117-124 de mai jos). Această rectificare nu influențează obiectul și cadrul litigiului, astfel cum sunt stabilite prin acțiune și, prin urmare, nu impunea o adaptare a cererii introductive. Revine Tribunalului, în scopul bunei administrări a justiției, sarcina de a ține seama de rectificarea menționată în cadrul aprecierii motivelor invocate de reclamantă pentru a le conferi un efect util.

27

În esență, primul motiv se împarte în două aspecte.

28

Pe de o parte, reclamanta arată că o măsură individuală în favoarea Finnair nu este adecvată pentru a remedia perturbări grave ale economiei finlandeze. Aceasta susține că, cu excepția sectorului bancar, există foarte puține decizii de autorizare a unei măsuri întemeiate pe articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE cu privire la întreprinderi individuale. Reclamanta apreciază de asemenea că decizia atacată nu demonstrează, în mod credibil, că valoarea adăugată sau locurile de muncă create de Finnair permit prin ele însele să se concluzioneze că măsura în cauză este justificată pentru remedierea unor perturbări grave ale economiei finlandeze. Astfel, întrucât a considerat că măsura în cauză remedia în sine perturbări grave ale economiei finlandeze, Comisia ar fi săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere.

29

Pe de altă parte, reclamanta arată că Comisia este obligată să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului în ceea ce privește atingerea obiectivelor enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate. Comisia nu ar fi efectuat această evaluare comparativă și, prin urmare, ar fi săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere a faptelor, care ar justifica anularea deciziei atacate. Potrivit reclamantei, Cadrul temporar nu exonerează Comisia de obligația de a realiza un exercițiu de evaluare comparativă a măsurii în cauză sau a oricărei alte măsuri de ajutor individual care îi este notificată. Dimpotrivă, secțiunea 1.2 din Cadrul temporar ar impune Comisiei să efectueze o astfel de evaluare comparativă.

30

Comisia, susținută de Regatul Spaniei, de Republica Franceză și de Republica Finlanda, contestă argumentația reclamantei.

31

Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE prevede printre altele că ajutoarele destinate să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru pot fi considerate compatibile cu piața internă.

32

În această privință, trebuie amintit că articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE reprezintă o derogare de la principiul general prevăzut la articolul 107 alineatul (1) TFUE, conform căruia ajutoarele de stat sunt incompatibile cu piața internă. Prin urmare, este de strictă interpretare (a se vedea Hotărârea din 9 aprilie 2014, Grecia/Comisia, T‑150/12, nepublicată, EU:T:2014:191, punctul 146 și jurisprudența citată). Articolul 107 alineatul (1) TFUE prevede că ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat sunt incompatibile cu piața internă „sub orice formă”. În consecință, trebuie remarcat că articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE se aplică atât schemelor de ajutor, cât și ajutoarelor individuale.

33

Potrivit jurisprudenței, Comisia nu poate declara un ajutor compatibil cu articolul 107 alineatul (3) TFUE decât dacă poate constata că acest ajutor contribuie la realizarea unuia dintre obiectivele citate, obiective pe care întreprinderea beneficiară nu le‑ar putea îndeplini prin propriile mijloace în condiții normale de piață. Cu alte cuvinte, o măsură de ajutor nu poate fi declarată compatibilă cu piața internă dacă aduce o ameliorare a situației financiare a întreprinderii beneficiare fără a fi necesară pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 ianuarie 2009, Kronoply/Comisia, T‑162/06, EU:T:2009:2, punctul 65 și jurisprudența citată).

34

În aceste condiții, un ajutor individual precum cel din speță poate fi declarat compatibil cu piața internă în cazul în care este necesar, adecvat și proporțional pentru a remedia perturbări grave ale economiei statului membru în cauză.

35

În speță, după cum reiese din cuprinsul punctului 44 din cererea introductivă, reclamanta nu contestă că pandemia de COVID-19 a condus la perturbări grave ale economiei finlandeze și nici că sectorul transportului aerian în ansamblul său este deosebit de afectat de criza cauzată de această pandemie.

36

Existența atât a unor perturbări grave ale economiei finlandeze ca urmare a pandemiei de COVID-19, cât și a efectelor negative majore ale acesteia din urmă asupra sectorului transportului aerian în Finlanda este, de altfel, stabilită corespunzător cerințelor legale în considerentele (40) și (41) ale deciziei atacate.

37

În acest context, autoritățile finlandeze au constatat că Finnair risca să intre în faliment din cauza eroziunii bruște a activității sale cauzate de pandemia de COVID-19. Acestea au considerat că un faliment al Finnair ar contribui, la rândul său, la afectarea gravă a economiei finlandeze, inclusiv a securității aprovizionării sale. A avea o rețea de transport aerian care funcționează corect este esențial pentru economia țării în ansamblul său, iar eventuala sa dispariție ar avea consecințe grave pentru numeroase regiuni. Autoritățile finlandeze au considerat, așadar, că, ținând seama de importanța sa pentru economia finlandeză, falimentul Finnair ar agrava actualele perturbări grave ale economiei țării [considerentul (4) al deciziei atacate].

38

Obiectivul esențial al măsurii în cauză este de a garanta Finnair suficiente lichidități pentru a menține viabilitatea și serviciile aeriene ale acesteia într‑o perioadă în care pandemia de COVID-19 perturbă grav întreaga economie finlandeză și de a evita ca un eventual faliment al Finnair să perturbe mai mult economia statului membru vizat [considerentele (3) și (39) ale deciziei atacate].

39

În decizia atacată, Comisia a arătat că prăbușirea cererii, ca urmare a răspândirii COVID-19 și a restricțiilor de zbor, a avut un efect negativ imediat și dramatic asupra fluxului de lichidități al Finnair. Comisia a considerat că scenariul furnizat de autoritățile finlandeze apărea ca fiind realist și demonstra că Finnair urma să întâmpine dificultăți serioase și imediate pentru menținerea activității sale. Comisia a arătat de asemenea că Finnair încercase să obțină o finanțare pe piețele de credit, dar că, din cauza situației actuale și a perspectivelor incerte, nu a putut să își acopere întregul necesar de lichidități [considerentele (40)-(43) ale deciziei atacate]. Reclamanta nu repune în discuție aceste constatări.

40

În schimb, reclamanta arată că, întrucât a considerat că măsura în cauză remedia în sine perturbări grave ale economiei finlandeze, Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere. Acest argument se întemeiază pe o interpretare eronată a deciziei atacate. Contrar celor susținute de reclamantă, Comisia nu a considerat în această decizie că măsura în cauză remedia în sine perturbările grave ale economiei finlandeze. Comisia a încercat să demonstreze că, având în vedere importanța Finnair pentru economia finlandeză, această măsură era destinată să remedieze perturbările grave ale economiei finlandeze cauzate de pandemia de COVID-19.

41

Trebuie amintit că articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE nu impune ca ajutorul în cauză să poată, în sine, remedia perturbările grave ale economiei statului membru în cauză. Astfel, odată ce Comisia constată realitatea unor perturbări grave ale economiei unui stat membru, acesta din urmă ar putea fi autorizat, dacă celelalte condiții prevăzute la acest articol sunt de asemenea îndeplinite, să acorde ajutoare de stat, sub forma unor scheme de ajutor sau a unor ajutoare individuale, care să contribuie la remedierea perturbărilor grave menționate. Astfel, ar putea fi vorba despre mai multe măsuri de ajutor care să contribuie, fiecare, la acest scop. Prin urmare, nu se poate impune ca o măsură de ajutor, pentru a se întemeia în mod valabil pe articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, să remedieze prin ea însăși perturbări grave ale economiei unui stat membru.

42

În măsura în care reclamanta susține că ajutorul în cauză nu este adecvat pentru a remedia perturbările grave ale economiei finlandeze, trebuie să se examineze dacă, în decizia atacată, Comisia a demonstrat în mod suficient că, având în vedere importanța Finnair pentru economia finlandeză, această măsură era efectiv destinată să remedieze perturbările grave ale economiei finlandeze cauzate de pandemia de COVID-19.

43

Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia a luat în considerare mai multe elemente, în special transportul de pasageri, transportul de marfă, locurile de muncă, achizițiile de la furnizori și contribuția la produsul intern brut (PIB).

44

Mai întâi, Comisia a ținut seama de importanța Finnair pentru transportul de pasageri [considerentul (45) al deciziei atacate].

45

În această privință, trebuie să se constate, astfel cum a procedat Comisia, că, la data adoptării deciziei atacate, Finnair exploata o rețea internă și internațională importantă care asigura conectivitatea Finlandei. Astfel cum a arătat Comisia și fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, Finnair era principalul transportator aerian din Finlanda, cu aproape 15 milioane de pasageri transportați în anul 2019, și anume 67 % din totalul pasagerilor transportați spre, dinspre și în Finlanda în acel an. Statutul său de prim transportator aerian este confirmat de raportul statistic al Finavia din anul 2019. Finavia este societatea de gestionare a aeroportului Helsinki‑Vantaa (Finlanda), precum și a tuturor aeroporturilor regionale din Finlanda. Potrivit acestui raport, pasagerii Finnair reprezentau peste 60 % din pasagerii transportați prin zboruri internaționale și cel puțin 80 % din pasagerii transportați prin zboruri interne. Cota sa totală de piață reprezenta peste 40 % din piața serviciilor aeriene din cadrul aeroporturilor Finavia în anul 2019. În același an, celelalte două principale companii aeriene reprezentau doar 12 % și, respectiv, 3,4 % din pasagerii transportați. Trebuie observat, în plus, că Finnair are particularitatea de a fi singura companie aeriană care deservește majoritatea aeroporturilor regionale finlandeze, întregul an și la intervale regulate.

46

În continuare, Comisia a ținut seama de rolul Finnair pentru Finlanda în ceea ce privește transportul aerian de mărfuri [considerentul (46) al deciziei atacate].

47

În această privință, Finnair este principalul operator de transport aerian de mărfuri în Finlanda și răspunde nevoilor mai multor întreprinderi situate pe teritoriul finlandez, atât pentru exportul, cât și pentru importul de produse, aspect de asemenea necontestat de reclamantă. În plus, Finnair dispune de o rețea asiatică extinsă, după cum reiese din articolul de presă extras de pe site‑ul de informații online Aviation Business News, citat în nota de subsol 14 din decizia atacată. Dacă această rețea este esențială pentru comerțul dintre întreprinderile finlandeze și asiatice, ea este cu atât mai importantă în cadrul crizei cauzate de pandemia de COVID-19. Astfel, Finnair exploatează zilnic rute de transport de marfă spre Coreea de Sud, China și Japonia pentru a răspunde cererii finlandeze de produse, în special de produse farmaceutice și de echipamente medicale, necesare pentru a face față crizei de COVID-19. În măsura în care măsurile de izolare, precum restricțiile de călătorie sau închiderea provizorie a uneia sau a mai multe categorii de unități deschise publicului, au un impact imediat asupra economiei, securitatea aprovizionării cu produsele farmaceutice și cu echipamentele medicale necesare pentru a face față virusului este strategică pentru a limita măsurile de izolare și, prin urmare, pentru a relansa rapid economia statului membru în cauză.

48

Comisia a arătat de asemenea că Finnair era un angajator direct și indirect important în Finlanda [considerentul (47) al deciziei atacate].

49

În această privință, trebuie arătat că, la sfârșitul anului 2019, Finnair avea aproximativ 6800 de angajați, ceea ce reclamanta nu repune în discuție. Astfel cum a arătat Comisia în considerentul (50) al deciziei atacate, un faliment al Finnair ar avea, așadar, consecințe sociale susceptibile să agraveze perturbările importante cu care se confruntă în prezent economia finlandeză.

50

În plus, Comisia a constatat că achizițiile efectuate de Finnair de la furnizorii săi se ridicau la 1,9 miliarde de euro în anul 2019, din care 40 % proveneau de la întreprinderi finlandeze [considerentul (48) al deciziei atacate].

51

În această privință, trebuie precizat că unul dintre principalii furnizori locali ai Finnair este Finavia. Din decizia atacată reiese că situația Finavia depinde în mare măsură de succesul sau, în contextul actual, de menținerea Finnair. Astfel, pe termen scurt, buna funcționare a aeroportului Helsinki‑Vantaa, precum și a tuturor aeroporturilor regionale din Finlanda pe care le gestionează Finavia depinde de menținerea Finnair.

52

O altă contribuție a Finnair la economia finlandeză, luată în considerare de Comisie, privește cercetarea. Finnair este astfel asociată unui proiect de cercetare prin care se urmărește dezvoltarea aeronavelor electrice, după cum se confirmă printr‑un articol de pe site‑ul internet de actualități aeronautice, Simple Flying, datând din septembrie 2019.

53

În sfârșit, din decizia atacată reiese că, în anul 2017, Finnair era, potrivit autorităților finlandeze, a 16‑a societate dintre cele mai importante din Finlanda în termeni de contribuție la PIB‑ul acestei țări, cu o valoare adăugată care se ridica la 600 de milioane de euro.

54

Din aceste constatări factuale rezultă că Comisia a stabilit corespunzător cerințelor legale importanța Finnair pentru economia finlandeză. Reclamanta nu contestă veridicitatea acestor constatări. Totuși, deși admite că cifrele privind ocuparea forței de muncă, achizițiile și contribuția Finnair la PIB‑ul Finlandei nu sunt „neglijabile”, consideră că acestea din urmă nu sunt suficient de importante, având în vedere dimensiunea populației active și a economiei finlandeze, pentru a declara ajutorul compatibil cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, în condițiile în care valoarea adăugată creată de Finnair nu ar dispărea „complet” dacă aceasta din urmă ar intra în faliment.

55

În primul rând, a compara, astfel cum procedează reclamanta, datele referitoare la achizițiile și la angajații Finnair, menționate în considerentele (47)-(49) ale deciziei atacate, cu PIB‑ul Finlandei și cu numărul de persoane active din Finlanda echivalează în realitate cu a susține că Comisia a autorizat măsura în cauză, deoarece menținerea activităților Finnair putea, în sine, să remedieze perturbările grave ale economiei finlandeze. În opinia reclamantei, suma de 600 de milioane de euro pe care o reprezintă valoarea adăugată a Finnair nu este decât minimă în comparație cu cea de 241 de miliarde de euro din PIB‑ul finlandez. De asemenea, cei 6800 de angajați ai Finnair nu ar fi decât o mică fracțiune din cele 2,5 milioane de persoane active angajate în Finlanda.

56

Cu toate acestea, lecturarea deciziei atacate permite să se constate că Comisia a considerat că, ținând seama de importanța Finnair în economia finlandeză, insolvența acestei întreprinderi ar fi avut consecințe grave pentru economia finlandeză într‑un context de criză și că, prin urmare, măsura în cauză, întrucât viza menținerea activităților Finnair, era adecvată pentru a contribui la remedierea perturbărilor grave ale acestei economii.

57

În această privință, trebuie să se constate că, după cum susțin în esență Comisia și Republica Finlanda, Finnair este importantă pentru buna funcționare a rețelei de transport aerian a Finlandei, ea însăși esențială pentru economia finlandeză. La data adoptării deciziei atacate, Finnair beneficia de o poziție unică în raport cu toate companiile aeriene care operau în Finlanda. Astfel, din decizia atacată reiese că principalele companii aeriene pentru Finlanda, în afară de Finnair, erau Norwegian și SAS, urmate de Lufthansa, KLM și Air Baltic. În anul 2019, Norwegian transporta 12 % din pasageri, în timp ce pasagerii SAS reprezentau 3,4 % din pasagerii transportați. Deși Norwegian deservea patru aeroporturi regionale situate în partea de nord a țării, iar SAS deservea de asemenea trei aeroporturi regionale, Finnair era singura companie aeriană care asigura servicii, la intervale regulate, către majoritatea aeroporturilor regionale finlandeze. Finnair dispunea, în plus, de o vastă rețea internațională, de peste 100 de rute, care lega Finlanda de principalele centre de afaceri din Europa și din alte regiuni ale lumii, în special Asia. Finnair era singura companie aeriană care deservea în mod regulat rețeaua internă a Finlandei pe tot parcursul anului. Aproape 30 % din cererea de servicii de transport aerian furnizate de Finnair pentru zborurile internaționale cu destinația sau dinspre Finlanda era legată de călătoriile de afaceri, iar acest număr se ridica la 50 % pentru zborurile interne.

58

Importanța Finnair pentru economia finlandeză nu se limita la transportul de pasageri. Finnair era de asemenea principala companie aeriană pentru operațiunile de transport aerian de mărfuri, iar falimentul său ar fi avut ca efect reducerea în mod considerabil a schimburilor comerciale dintre întreprinderile finlandeze și asiatice, în timp ce, de la începutul crizei, Finnair cooperează cu Huoltovarmuuskeskus (Agenția Națională de Aprovizionare în Situații de Urgență, Finlanda) și își utilizează rețeaua internațională pentru a răspunde cererii finlandeze de echipamente necesare pentru a face față pandemiei de COVID-19.

59

O parte importantă a întreprinderilor, a lucrătorilor și a resortisanților finlandezi și ai Uniunii se bazează astfel pe serviciile Finnair care, dacă aceasta ar intra în faliment, nu ar fi asigurate pe termen scurt și în aceeași măsură de alte companii aeriene. Se poate adăuga în această privință că, astfel cum a subliniat Comisia în decizia atacată, ca urmare a climei și a poziției geografice relativ izolate a Finlandei în Europa, celelalte moduri de transport nu sunt întotdeauna o alternativă satisfăcătoare față de aviație. Prin urmare, alți actori economici nu se puteau substitui Finnair, pe termen scurt și în aceeași măsură.

60

Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se constate că, deși suma de 600 de milioane de euro pe care o reprezintă valoarea adăugată a Finnair nu constituie decât o parte din PIB‑ul finlandez, iar cei 6800 de angajați ai Finnair nu sunt decât o fracțiune din numărul de persoane active angajate în Finlanda, probabil nu exista o alternativă viabilă la contribuția Finnair la nevoile economiei și ale conectivității Finlandei. Prin urmare, ținând seama de această contribuție, măsura în cauză, care viza menținerea activităților Finnair în timpul crizei și după criză, era, contrar celor susținute de reclamantă, adecvată pentru a remedia perturbările grave ale economiei finlandeze.

61

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia valoarea adăugată creată de Finnair nu ar dispărea „complet” dacă aceasta din urmă ar intra în faliment, trebuie să se constate că reclamanta se limitează să facă respectiva afirmație fără a prezenta explicații sau elemente de probă care să permită înțelegerea acesteia sau demonstrarea sa în mod argumentat. În consecință, acest argument trebuie respins ca inadmisibil, în temeiul articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură.

62

În al treilea rând, în ceea ce privește argumentele reclamantei întemeiate pe practica decizională a Comisiei și pe Comunicarea Comisiei intitulată „Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale” (JO 2008, C 270, p. 8), pe de o parte, trebuie amintit că legalitatea deciziei atacate trebuie apreciată numai în contextul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, iar nu în raport cu o pretinsă practică anterioară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2013, Nitrogénművek Vegyipari/Comisia, T‑387/11, nepublicată, EU:T:2013:98, punctul 126 și jurisprudența citată). Pe de altă parte, trebuie să se constate că măsura în cauză a fost adoptată în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, astfel cum a fost interpretat în Cadrul temporar. Comunicarea Comisiei intitulată „Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale” nu este pertinentă în speță și nu poate, în orice caz, să demonstreze că o întreprindere precum Finnair nu putea beneficia de un ajutor individual în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, întrucât nu era o bancă ce reprezintă un risc sistemic pentru economie în caz de faliment.

63

Având în vedere toate cele de mai sus, nu este necesar să se repună în discuție temeinicia aprecierii, în decizia atacată, a caracterului adecvat al măsurii în cauză pentru a remedia perturbările grave ale economiei statului membru în cauză. Prin urmare, trebuie respinse toate argumentele invocate de reclamantă prin care se reproșează Comisiei că a considerat că un ajutor individual precum cel în speță putea remedia perturbările grave ale economiei finlandeze, în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

64

În consecință, este necesar să se respingă primul aspect al primului motiv.

65

Potrivit articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, „[p]ot fi considerate compatibile cu piața internă […] ajutoarele destinate […] să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru”. Din modul de redactare a acestei dispoziții rezultă că autorii săi au considerat că era în interesul întregii Uniuni ca oricare dintre statele sale membre să fie în măsură să depășească o criză majoră sau chiar existențială, care nu putea avea decât consecințe grave asupra economiei tuturor sau a unei părți dintre statele membre și, prin urmare, asupra Uniunii ca atare. Această interpretare literală a textului articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE este confirmată de compararea sa cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, care privește „ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun”, întrucât modul de redactare a acestei din urmă dispoziții cuprinde o cerință referitoare la demonstrarea lipsei unei modificări în mod nefavorabil a condițiilor schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun, care nu figurează la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2020, Austria/Comisia, C‑594/18 P, EU:C:2020:742, punctele 20 și 39).

66

Astfel, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, și anume, în speță, ca statul membru în cauză să se confrunte efectiv cu perturbări grave ale economiei sale și ca măsurile de ajutor adoptate pentru remedierea acestor perturbări să fie, pe de o parte, necesare în acest scop și, pe de altă parte, adecvate și proporționale, se prezumă că măsurile menționate sunt adoptate în interesul Uniunii, astfel încât această dispoziție nu impune Comisiei să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate, contrar celor stabilite la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Cu alte cuvinte, o asemenea evaluare comparativă nu ar avea nicio rațiune de a exista în cadrul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, întrucât rezultatul său este prezumat pozitiv. Astfel, faptul că un stat membru reușește să remedieze perturbări grave ale economiei sale nu poate decât să aducă beneficii Uniunii în general și pieței interne în special.

67

Prin urmare, trebuie să se constate că articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE nu impune Comisiei să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate, contrar celor stabilite la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, ci numai să verifice dacă măsura de ajutor în discuție este necesară, adecvată și proporțională pentru a remedia perturbările grave ale economiei statului membru în cauză. Prin urmare, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia obligația de efectuare a unei evaluări comparative ar rezulta din caracterul excepțional al ajutoarelor compatibile, inclusiv al celor declarate compatibile în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

68

Reclamanta nu poate invoca nici caracterul obligatoriu al unei evaluări comparative în temeiul Cadrului temporar, argumentând că acesta ar fi obligatoriu pentru Comisie și ar furniza un al doilea temei distinct pentru obligația Comisiei în această privință, întrucât o asemenea obligație nu figurează în Cadrul temporar. În special, secțiunea 1.2 din cadrul menționat, la care aceasta face referire, privind „[n]ecesitatea unei coordonări strânse la nivel european a măsurilor naționale de ajutor”, conține un singur punct, punctul 10, care nu cuprinde nicio prevedere în această privință. Prin urmare, reclamanta nu poate invoca această secțiune.

69

Pentru aceleași motive, argumentația Comisiei, prezentată cu titlu subsidiar, prin care se susține că însuși Cadrul temporar conține o asemenea evaluare comparativă, nu poate decât să fie înlăturată.

70

Nici Hotărârea din 6 iulie 1995, AITEC și alții/Comisia (T‑447/93-T‑449/93, EU:T:1995:130), invocată de reclamantă, nu poate susține teza potrivit căreia Comisia trebuia să efectueze o evaluare comparativă în decizia atacată. Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea menționată, Comisia adoptase o decizie care aproba, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, punerea în aplicare a unei scheme generale de ajutoare, însă supunea respectiva schemă anumitor condiții. În acea hotărâre, Tribunalul a arătat că, din formularea acestor „condiții”, reieșea că Comisia apreciase că, în cazurile care depășesc anumite praguri stabilite prin decizia menționată, constatarea perturbărilor grave ale economiei statului membru în cauză nu era suficientă, în sine, pentru a legitima ajutorul în discuție (Hotărârea din 6 iulie 1995, AITEC și alții/Comisia, T‑447/93-T‑449/93, EU:T:1995:130, punctele 127-129). În continuare, acesta a reproșat Comisiei că nu a examinat în ce măsură concurența ar fi putut fi denaturată și comerțul în cadrul Uniunii ar fi putut fi afectat de ajutorul în cauză, în condițiile în care, prin decizia de autorizare a schemei de ajutor în discuție, ea însăși își impusese să efectueze această examinare (Hotărârea din 6 iulie 1995, AITEC și alții/Comisia, T‑447/93-T‑449/93, EU:T:1995:130, punctul 135).

71

În consecință, faptele care au condus la pronunțarea Hotărârii din 6 iulie 1995, AITEC și alții/Comisia (T‑447/93-T‑449/93, EU:T:1995:130), sunt diferite de cele din prezenta cauză. Respectiva jurisprudență nu poate, așadar, să stabilească faptul că, în speță, Comisia trebuia să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului în ceea ce privește atingerea obiectivelor enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate. Argumentul reclamantei în această privință trebuie, așadar, înlăturat.

72

Celelalte argumente invocate de reclamantă nu pot repune în discuție concluzia potrivit căreia Comisia nu avea obligația de a efectua, în decizia atacată, o evaluare comparativă.

73

Astfel, referitor la argumentul potrivit căruia decizia atacată este contradictorie în ceea ce privește cota de piață deținută de Finnair și ar conține, așadar, o apreciere eronată a importanței Finnair și a celorlalte companii aeriene pentru conectivitatea Finlandei, reiese din examinarea primului aspect al primului motiv că Comisia a apreciat în mod corect importanța Finnair pentru economia și pentru conectivitatea finlandeze. În ceea ce privește, mai precis, incoerențele invocate de reclamantă, acest argument va fi tratat în cadrul celui de al patrulea motiv, referitor la insuficiența motivării deciziei atacate.

74

Cu privire la argumentul potrivit căruia decizia atacată nu ar menționa consecințele ajutorului pentru piața internă, trebuie să se constate că decizia atacată recunoaște, asemenea reclamantei în cererea sa introductivă, că măsura în cauză conferă un avantaj Finnair, întrucât o scutește de costurile pe care ar fi trebuit să le suporte în condiții normale de piață. Comisia a recunoscut astfel că măsura în cauză era de natură să denatureze concurența, întrucât consolida poziția concurențială a Finnair, iar comerțul dintre statele membre era afectat – această întreprindere fiind activă într‑un sector în care există schimburi comerciale în interiorul Uniunii [considerentele (30)-(35) ale deciziei atacate]. Totuși, astfel cum reiese din examinarea primului motiv de mai sus și a celui de al doilea motiv de mai jos, Comisia a considerat în mod întemeiat că această măsură era necesară, adecvată și proporțională pentru a remedia perturbări grave ale economiei finlandeze [considerentele (36)-(52) ale deciziei atacate]. În speță, s‑a dovedit că măsura în cauză îndeplinea condițiile derogării prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. În aceste împrejurări, Comisia putea declara ajutorul individual în cauză compatibil cu piața internă.

75

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că toate argumentele reclamantei prin care se reproșează Comisiei că nu a efectuat o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului în ceea ce privește atingerea obiectivelor enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate trebuie să fie respinse.

76

În consecință, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins, precum și primul motiv în totalitate.

77

Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, rezultă din economia generală a tratatului că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Prin urmare, un ajutor de stat care, prin unele dintre modalitățile sale, încalcă alte dispoziții ale tratatului, în special pe cele referitoare la libera prestare a serviciilor și la libertatea de stabilire, nu poate fi declarat compatibil cu piața internă de către Comisie. În mod similar, un ajutor de stat care, prin unele dintre modalitățile sale, încalcă principiile generale ale dreptului Uniunii precum principiul egalității de tratament nu poate fi declarat compatibil cu piața internă de către Comisie (Hotărârea din 15 aprilie 2008, Nuova Agricast, C‑390/06, EU:C:2008:224, punctele 50 și 51).

78

În speță, pe de o parte, reclamanta arată că autorizarea de către Comisie a unor măsuri și a unor decizii în materie de ajutoare de stat nu trebuie niciodată să încalce alte dispoziții ale Tratatului FUE precum principiul nediscriminării. Ea apreciază că decizia atacată tratează situația comparabilă a companiilor aeriene care deservesc rute cu destinația și dinspre Finlanda în mod diferit, avantajând Finnair fără nicio justificare obiectivă. În susținerea acestui argument, reclamanta invocă în special practica Comisiei privind măsurile de ajutor întemeiate pe articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. Reclamanta subliniază că pandemia de COVID-19 a avut repercusiuni grave asupra tuturor companiilor aeriene care își desfășoară activitatea în Finlanda. Necesitatea de a salva doar Finnair, cu excluderea celorlalte companii aeriene care își desfășoară activitatea în Finlanda, nu ar fi dovedită, iar ajutorul în cauză ar depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său. Ajutorul în cauză ar fi o măsură de pur naționalism economic. Reclamanta adaugă că măsurile anterioare de salvare a instituțiilor financiare din anul 2008 și comunicarea Comisiei intitulată „Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale” ilustrează importanța principiului nediscriminării care a fost încălcat în speță.

79

Pe de altă parte, reclamanta susține că Comisia ar fi trebuit să stabilească, în cadrul aprecierii compatibilității măsurii în cauză, dacă forma ajutorului acordat în speță, și anume o garanție de stat pentru un împrumut, respecta principiul liberei prestări a serviciilor și libertatea de stabilire. Neprocedând astfel, Comisia ar fi săvârșit o eroare de drept. Reclamanta consideră că rezervarea ajutorului numai Finnair restrânge drepturile acordate celorlalte companii aeriene din Uniune de a‑și furniza în mod liber serviciile în cadrul pieței interne. Decizia atacată ar determina astfel o restricționare nejustificată a principiilor liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire.

80

Comisia, susținută de Regatul Spaniei, de Republica Franceză și de Republica Finlanda, contestă argumentația reclamantei.

81

Trebuie arătat că de un ajutor individual precum cel în cauză beneficiază, prin definiție, numai o singură întreprindere, cu excluderea tuturor celorlalte întreprinderi, inclusiv a celor care se află într‑o situație comparabilă cu cea a beneficiarului acestui ajutor. Astfel, prin natura sa, un asemenea ajutor individual instituie o diferență de tratament sau chiar o discriminare, care este însă inerentă caracterului individual al măsurii menționate. Or, a susține, astfel cum procedează reclamanta, că ajutorul individual în cauză este contrar principiului nediscriminării echivalează în esență cu a pune în discuție în mod sistematic compatibilitatea cu piața internă a oricărui ajutor individual numai ca urmare a caracterului său intrinsec exclusiv și, prin aceasta, discriminatoriu, deși dreptul Uniunii le permite statelor membre să acorde ajutoare individuale, cu condiția ca toate cerințele prevăzute la articolul 107 TFUE să fie îndeplinite.

82

Acestea fiind precizate, dacă se presupune că, astfel cum afirmă reclamanta, diferența de tratament instituită prin măsura în cauză, prin faptul că de aceasta beneficiază numai Finnair, poate fi asimilată unei discriminări, trebuie să se verifice dacă aceasta este justificată de un obiectiv legitim și dacă este necesară, adecvată și proporțională pentru atingerea acestuia. De asemenea, în măsura în care reclamanta se referă la articolul 18 primul paragraf TFUE, trebuie subliniat că, potrivit acestei dispoziții, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate în domeniul de aplicare al tratatelor „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevăd”. Prin urmare, trebuie să se verifice dacă respectiva diferență de tratament este permisă în raport cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, care constituie temeiul juridic al deciziei atacate. Examinarea menționată implică, pe de o parte, ca obiectivul măsurii în cauză să îndeplinească cerințele prevăzute de această din urmă dispoziție și, pe de altă parte, ca modalitățile de acordare a măsurii în cauză, și anume, în speță, faptul că de aceasta beneficiază numai Finnair, să fie de natură să permită atingerea obiectivului respectiv și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea sa.

83

În speță, în ceea ce privește obiectivul măsurii în cauză, astfel cum s‑a precizat la punctul 38 de mai sus, aceasta vizează să garanteze Finnair suficiente lichidități pentru a‑și menține viabilitatea și serviciile aeriene, în condițiile în care pandemia de COVID-19 perturbă grav întreaga economie finlandeză, și să evite ca eventualul său faliment să perturbe mai mult această economie.

84

Întrucât existența atât a unor perturbări grave ale economiei finlandeze ca urmare a pandemiei de COVID-19, cât și a efectelor negative majore ale acesteia din urmă asupra pieței finlandeze a transportului aerian este, astfel cum s‑a arătat la punctul 36 de mai sus, stabilită corespunzător cerințelor legale în decizia atacată, este necesar să se considere, ținând seama de importanța Finnair pentru economia finlandeză, că obiectivul măsurii în cauză îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

85

În ceea ce privește aspectul dacă modalitățile de acordare a măsurii în cauză sunt de natură să atingă acest obiectiv și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea sa, reiese din examinarea primului motiv că acordarea garanției de stat numai Finnair este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit de măsura în cauză și pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

86

Totuși, reclamanta susține că tratamentul favorabil acordat Finnair nu este nici necesar, nici proporțional cu obiectivul urmărit de Republica Finlanda.

87

În această privință, în primul rând, trebuie arătat că, contrar celor susținute de reclamantă, obiectivul măsurii nu este de a „menține conectivitatea aeriană internă și internațională a Finlandei”. Având în vedere obiectivul măsurii în cauză, amintit la punctul 83 de mai sus, și ținând seama de elementele expuse la punctele 37 și 39 de mai sus, trebuie să se considere că acordarea garanției de stat numai Finnair este necesară pentru atingerea obiectivului menționat.

88

Pe de altă parte, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia în memoriul său în apărare, nu exista nicio obligație a acesteia de a examina dacă, pe lângă menținerea Finnair, statul membru în cauză trebuia să extindă cercul beneficiarilor ajutorului, având în vedere că decizia atacată stabilește corespunzător cerințelor legale necesitatea de a menține contribuția Finnair la economia finlandeză. Prin urmare, argumentele reclamantei cu privire la acest punct trebuie înlăturate.

89

În al doilea rând, este necesar să se arate că reclamanta nu repune în discuție cuantumul ajutorului. Ea consideră, în schimb, că faptul că Finnair primește 100 % din acest ajutor, în timp ce cota sa în conectivitatea Finlandei este mai mică de 100 %, depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit de măsura menționată și este, așadar, disproporționat. În opinia sa, dacă ajutorul ar fi alocat tuturor companiilor aeriene care își desfășoară activitatea în Finlanda, în funcție de cota lor de piață, obiectivul măsurii ar fi atins fără discriminare.

90

Trebuie amintit că principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză (Hotărârea din 17 mai 1984, Denkavit Nederland, 15/83, EU:C:1984:183, punctul 25), fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate [Hotărârea din 30 aprilie 2019, Italia/Consiliul (Cota de pescuit pentru peștele‑spadă mediteraneean), C‑611/17, EU:C:2019:332, punctul 55].

91

În speță, este necesar să se considere că, în orice caz, ținând seama de considerațiile expuse în cadrul examinării primului aspect al primului motiv, în special de cele expuse la punctele 57-59 de mai sus, acordarea garanției de stat numai Finnair nu depășea limitele a ceea ce era adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de Republica Finlanda și nu era, în consecință, contrar celor susținute de reclamantă, disproporționată. În plus, alocarea ajutorului tuturor companiilor aeriene care își desfășoară activitatea în Finlanda, în funcție de cota lor de piață, după cum propune reclamanta, ar avea drept consecință diminuarea cuantumului ajutorului acordat Finnair, astfel încât necesarul său de lichidități nu ar fi acoperit, ceea ce, prin urmare, ar putea avea repercusiuni grave asupra economiei finlandeze, ținând seama de importanța acestei companii pentru respectiva economie. Prin urmare, argumentele reclamantei cu privire la acest aspect trebuie înlăturate.

92

Având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se constate că acordarea ajutorului în cauză numai Finnair nu depășea ceea ce era necesar pentru atingerea obiectivului urmărit de aceasta. Prin urmare, reclamanta susține în mod eronat că Finnair beneficiază de un tratament avantajos nejustificat ca urmare a măsurii în cauză.

93

Celelalte argumente invocate de reclamantă în cadrul celui de al doilea motiv nu pot fi admise.

94

Astfel, având în vedere că măsura în cauză îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, aceasta nu poate fi considerată o măsură de pur naționalism economic. Nici comunicatul de presă al guvernului finlandez, invocat de reclamantă și prezentat în anexa A.3.4 la cererea introductivă, nu este de natură să demonstreze că această măsură ar fi expresia pură a unui naționalism economic.

95

Este cert că, potrivit acestui comunicat de presă, Republica Finlanda deține o participație de 55,8 % în Finnair. Totuși, un ajutor care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, cum este cazul în speță, poate fi acordat unei întreprinderi deținute majoritar de statul membru în cauză. În plus, astfel cum a arătat Comisia în memoriul în apărare, comunicatul de presă menționat subliniază importanța rutelor asigurate de Finnair pentru securitatea aprovizionării Finlandei, pentru transportul de mărfuri și pentru transportul de pasageri, precum și influența acestei întreprinderi asupra economiei naționale. În aceste împrejurări, respectivul comunicat nu poate lipsi de plauzibilitate aprecierile Comisiei, prezentate la punctele 39-53 de mai sus. Dimpotrivă, acesta este coerent cu aprecierile respective.

96

Reclamanta invocă de asemenea descrierea generală a normelor privind ajutoarele de stat și a obligațiilor de serviciu public aplicabile sectorului transportului aerian în timpul pandemiei de COVID-19 redactată de Comisie, pretinsa practică decizională a Comisiei referitoare la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, pretinsa practică a Comisiei referitoare la măsuri anterioare de salvare a instituțiilor financiare autorizate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și Comunicarea Comisiei intitulată „Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale”.

97

Totuși, pentru motivele arătate deja la punctul 62 de mai sus, pretinsele practici ale Comisiei și această comunicare nu sunt pertinente în speță. Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentația reclamantei potrivit căreia descrierea generală a normelor privind ajutoarele de stat și obligațiile de serviciu public aplicabile sectorului transportului aerian în timpul pandemiei de COVID-19 ar pune accentul pe principiul nediscriminării, trebuie să se facă trimitere la considerațiile expuse la punctele 81-92 de mai sus.

98

În consecință, este necesar să se respingă primul aspect al celui de al doilea motiv.

99

În ceea ce privește articolul 56 TFUE, este necesar să se constate că, în temeiul articolului 58 alineatul (1) TFUE, libera prestare a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementată de dispozițiile titlului privind transporturile, și anume titlul VI din Tratatul FUE. Astfel, libera prestare a serviciilor în materie de transporturi este supusă, în cadrul dreptului primar, unui regim juridic special (Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 36). În consecință, articolul 56 TFUE nu este aplicabil ca atare domeniului navigației aeriene (Hotărârea din 25 ianuarie 2011, Neukirchinger, C‑382/08, EU:C:2011:27, punctul 22).

100

Prin urmare, măsurile de liberalizare a serviciilor de transporturi aeriene pot fi adoptate numai în temeiul articolului 100 alineatul (2) TFUE (Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 38). Or, astfel cum arată în mod întemeiat reclamanta, legiuitorul Uniunii a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3) în temeiul acestei dispoziții, care are ca scop tocmai definirea condițiilor de aplicare, în sectorul transportului aerian, a principiului liberei prestări a serviciilor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 februarie 2003, Stylianakis, C‑92/01, EU:C:2003:72, punctele 23 și 24).

101

În speță, deși este adevărat că măsura în cauză privește un ajutor individual de care beneficiază numai Finnair, reclamanta nu demonstrează în ce mod acest caracter exclusiv este de natură să o descurajeze să efectueze prestări de servicii dinspre Finlanda și cu destinația Finlanda sau să își exercite libertatea de stabilire în acest stat membru. Reclamanta nu a identificat în special elementele de fapt sau de drept care ar face ca ajutorul individual în cauză să producă efecte restrictive care le‑ar depăși pe cele care declanșează interdicția prevăzută la articolul 107 alineatul (1) TFUE, dar care, astfel cum s‑a considerat la punctele 42-63 de mai sus, precum și la punctele 82-92 de mai sus, sunt totuși necesare și proporționale pentru a remedia perturbări grave ale economiei finlandeze cauzate de pandemia de COVID-19, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

102

În consecință, măsura în cauză nu poate constitui un obstacol în calea libertății de stabilire sau a liberei prestări a serviciilor reclamantei. În plus, reclamanta nu poate reproșa Comisiei că în mod expres nu a examinat compatibilitatea acestei măsuri cu libertatea de stabilire și cu libera prestare a serviciilor.

103

În aceste condiții, al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

104

În consecință, al doilea motiv trebuie respins în totalitate.

105

Reclamanta susține că Comisia nu a respectat cerința care rezultă din articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE de a realiza o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate și de a verifica dacă decizia atacată respectă principiile nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire. Aceste erori ar fi, fiecare luată separat, suficiente pentru a concluziona că ajutorul în cauză este incompatibil cu piața internă. Decizia atacată ar fi fost, așadar, substanțial diferită în cazul în care Comisia ar fi constatat existența unor îndoieli cu privire la compatibilitatea ajutorului și ar fi inițiat procedura oficială de investigare. Prin refuzul de a iniția procedura oficială de investigare și de a solicita observațiile persoanelor interesate, în speță cele ale reclamantei, Comisia ar fi încălcat drepturile pe care i le conferă articolul 108 alineatul (2) TFUE și Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE (JO 2015, L 248, p. 9), precum și principiul bunei administrări.

106

Comisia, susținută de Regatul Spaniei, de Republica Franceză și de Republica Finlanda, contestă argumentația reclamantei.

107

Al treilea motiv, referitor la apărarea drepturilor procedurale ale reclamantei ca urmare a neinițierii unei proceduri oficiale de investigare de către Comisie în pofida pretinsei existențe a unor îndoieli serioase, prezintă, în realitate, un caracter subsidiar, pentru cazul în care Tribunalul nu ar fi examinat aprecierea ajutorului ca atare. Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că un asemenea motiv urmărește să permită să se considere admisibilă introducerea de către o parte interesată, în această calitate, a unei acțiuni în temeiul articolului 263 TFUE, ceea ce, altfel, i s‑ar refuza (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 48, și Hotărârea din 27 octombrie 2011, Austria/Scheucher‑Fleisch și alții, C‑47/10 P, EU:C:2011:698, punctul 44). Or, Tribunalul a examinat primele două motive ale acțiunii, referitoare la aprecierea ajutorului ca atare, astfel încât un asemenea motiv este lipsit de finalitatea sa declarată.

108

În fond, trebuie să se constate că acest motiv este lipsit de conținut autonom. Astfel, în cadrul unui asemenea motiv, reclamantul poate invoca, în scopul protejării drepturilor procedurale de care beneficiază în cadrul procedurii oficiale de investigare, numai argumente de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea sau putea să dispună Comisia, în cadrul fazei de examinare preliminară a măsurii notificate, ar fi trebuit să dea naștere unor îndoieli privind compatibilitatea acesteia din urmă cu piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 81, Hotărârea din 9 iulie 2009, 3F/Comisia, C‑319/07 P, EU:C:2009:435, punctul 35, și Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 59), precum caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară sau existența unor plângeri din partea unor terți. În această privință, trebuie arătat că al treilea motiv reia în mod mai concis argumentele invocate în cadrul primului și al celui de al doilea motiv, fără a evidenția elemente specifice referitoare la eventuale dificultăți serioase.

109

Pentru aceste considerente, trebuie să se constate că, întrucât Tribunalul a examinat pe fond motivele menționate, nu este necesar să se examineze temeinicia acestui motiv.

110

Reclamanta susține în esență că raționamentul Comisiei din decizia atacată este fie inexistent, fie tautologic, fie contradictoriu.

111

Comisia, susținută de Regatul Spaniei, de Republica Franceză și de Republica Finlanda, contestă argumentația reclamantei.

112

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Astfel, cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului sau alte persoane vizate în mod direct și individual de actul respectiv. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul menționat trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea din 15 aprilie 2008, Nuova Agricast, C‑390/06, EU:C:2008:224, punctul 79, și Hotărârea din 8 septembrie 2011, Comisia/Țările de Jos, C‑279/08 P, EU:C:2011:551, punctul 125).

113

În primul rând, reclamanta susține că Comisia a omis să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate.

114

Cu toate acestea, din cuprinsul punctelor 65-67 de mai sus rezultă că evaluarea comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate nu este impusă de articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. În consecință, Comisia nu era obligată să prezinte motive în această privință.

115

În al doilea rând, reclamanta reproșează Comisiei că nu a apreciat dacă ajutorul era sau nu era discriminatoriu și dacă respecta principiile liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire.

116

Cu toate acestea, trebuie să se constate că decizia atacată conține elementele, amintite la punctele 39, 44-53 și 56-59 de mai sus, care permit să se înțeleagă motivele pentru care Comisia a apreciat că Republica Finlanda putea acorda doar Finnair ajutorul în cauză.

117

În al treilea rând, reclamanta susține că decizia atacată este afectată de o incoerență în modul în care sunt prezentate cotele de piață ale Finnair în considerentul (45) și în nota de subsol 9 din decizia atacată. Cota de piață de 67 % a Finnair pe piața serviciilor de transport aerian din Finlanda, indiferent dacă este vorba despre zboruri interne sau internaționale, nu ar fi coerentă, având în vedere datele prezentate în nota de subsol 9 din decizia atacată. În plus, aceste date și cele din analiza independentă stabilită pentru reclamantă nu se suprapuneau. Această incoerență ar fi cu atât mai gravă cu cât cota de piață a Finnair ar fi un element care ar fi cântărit puternic în aprecierea de către Comisie a importanței Finnair pentru economia finlandeză.

118

În această privință, considerentul (45) al deciziei atacate enunță următoarele:

„Comisia arată că Finnair exploatează o importantă rețea internă și internațională care asigură conectivitatea în și cu destinația Finlanda. Finnair este principalul transportator aerian din Finlanda, cu aproximativ 15 milioane de pasageri transportați în anul 2019 (67 % din totalul pasagerilor transportați cu destinația, dinspre și în Finlanda în anul 2019) […]”

119

În ceea ce privește nota de subsol 9 din decizia atacată, aceasta era formulată inițial după cum urmează:

„Conform raportului Finavia din anul 2019, Finnair deținea o cotă de piață de 67 % din pasagerii transportați cu un zbor internațional și de 80 % din zborurile interne. Cota sa totală de piață este de 45 % din piața finlandeză a serviciilor aeriene.”

120

Trebuie să se constate că incoerențele dintre cotele de piață ale Finnair prezentate în considerentul (45) și în nota de subsol 9 din decizia atacată sunt rezultatul unei simple erori materiale lipsite de influență asupra aprecierii Comisiei și care nu a putut induce în eroare reclamanta.

121

Astfel, la 29 iulie 2020, Comisia a adoptat Decizia C(2020) 5339 final, intitulată „Rectificare la Decizia C(2020) 3387 final privind ajutorul de stat SA.56809 (2020/N) – Finlanda COVID-19: Garanție de stat acordată Finnair”. Decizia atacată, în versiunea sa corectată, a fost publicată ulterior pe site‑ul internet al Comisiei la 31 iulie 2020, astfel cum a indicat aceasta în ședință. Potrivit respectivei versiuni a deciziei atacate, pasagerii transportați de Finnair reprezentau 67 % din totalul pasagerilor transportați în, cu destinația și dinspre Finlanda în anul 2019. Finnair deținea o cotă de piață de 62 % din pasagerii transportați cu un zbor internațional și de 83 % din zborurile interne. Cota sa totală de piață s‑ar ridica la 44 % din piața finlandeză a serviciilor aeriene. Eroarea reproșată de reclamantă, care privea numai nota de subsol 9, a fost astfel corectată de Comisie.

122

Trebuie arătat că versiunea inițială a deciziei atacate arăta în mod clar și neechivoc că Finnair era principalul transportator aerian de pasageri pentru Finlanda în anul 2019, cu o cotă de piață de 67 % din pasagerii transportați în, cu destinația și dinspre Finlanda în anul 2019, astfel încât permitea persoanelor interesate să cunoască justificările deciziei menționate, iar reclamantei, să conteste temeinicia acesteia, astfel cum demonstrează conținutul cererii sale introductive.

123

În aceste împrejurări, eroarea materială care figurează în nota de subsol 9 din decizia atacată nu este de natură să o afecteze printr‑un viciu de motivare care să poată justifica anularea sa în această privință.

124

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia analiza independentă stabilită pentru reclamantă pe baza datelor furnizate de Official Airline Guide (Ghidul oficial al companiilor aeriene), prezentată în anexa A.3.2 la cererea introductivă, ar oferi o imagine diferită a cotelor de piață ale Finnair, trebuie să se constate că este cert că respectivele cote de piață prezentate de Comisie în considerentul (45) al deciziei atacate și de reclamantă în anexa A.3.2 nu sunt identice. Totuși, aceste divergențe, care rămân neglijabile, se pot explica prin diferitele surse din care au rezultat cotele de piață în cauză. În această privință, astfel cum arată în mod corect Comisia, nu trebuie să se considere că datele furnizate de Finavia, principalul gestionar al aeroporturilor din Finlanda, pe care s‑a întemeiat aceasta în decizia atacată, ar fi mai puțin fiabile decât cele furnizate de Official Airline Guiline.

125

Din cele de mai sus rezultă că decizia atacată este suficient motivată și că, prin urmare, al patrulea motiv trebuie respins.

126

În consecință, se impune respingerea pe fond a acțiunii în ansamblul său, acordându‑se reclamantei, pe de altă parte, beneficiul aplicării regimului de confidențialitate solicitat, în condițiile în care Regatul Spaniei, Republica Franceză și Republica Finlanda nu au formulat nicio obiecție în această privință.

127

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie, în conformitate cu concluziile acesteia din urmă, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul cererii de aplicare a regimului de confidențialitate.

128

Pe de altă parte, potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Regatul Spaniei, Republica Franceză și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL

declară și hotărăște: