COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 5.6.2025

COM(2025) 281 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Pactul european privind oceanul planetar

Pactul european privind oceanul planetar

Oceanele și mările sunt esențiale pentru viața pe Pământ, pentru prosperitate, competitivitate, securitate și pentru un viitor durabil. Oceanele sunt vitale pentru energie, date și resurse strategice, precum și pentru reglarea climei Pământului.

Uniunea Europeană administrează cea mai mare zonă maritimă colectivă din lume, cu 25 de milioane km² de zone economice exclusive la nivelul statelor membre, al regiunilor ultraperiferice 1 și al teritoriilor de peste mări. Cu o linie de coastă de aproximativ 70 000 km și având în vedere că 40 % din populația sa trăiește la o distanță mai mică de 50 km față de mare, UE are un interes crucial în domeniul maritim. Frontierele maritime ale Uniunii se întind, grație regiunilor sale ultraperiferice, până la Marea Caraibilor, la Oceanul Atlantic și la Oceanul Indian. Economia sa albastră sprijină în mod direct aproape 5 milioane de locuri de muncă și contribuie anual la economia UE cu o valoare adăugată brută de peste 250 de miliarde EUR 2 . Rutele maritime acoperă aproximativ 74 % din comerțul exterior al UE, iar cablurile de comunicații subacvatice transportă 99 % din traficul intercontinental de internet.

În același timp, sănătatea oceanului nostru planetar se deteriorează din cauza efectelor cumulative ale schimbărilor climatice, ale poluării și ale supraexploatării resurselor marine. Aceste provocări de mediu sunt agravate de tensiunile geopolitice tot mai mari, care nu numai că pun sub semnul întrebării guvernanța cooperativă, ci reprezintă și o amenințare la adresa securității noastre. Libertatea de navigație și libertatea de acțiune pe mare sunt din ce în ce mai contestate, iar infrastructurile maritime critice sunt amenințate. Amenințările hibride și atacurile cibernetice nu respectă frontierele și nici securitatea pe mare. Protejarea frontierelor și a infrastructurii europene a devenit o prioritate.

Pentru a aborda toate aceste provocări și pentru a consolida poziția de lider a Europei în legătură cu politicile privind oceanele, Pactul european privind oceanul planetar (European Ocean Pact) se bazează pe legislația și inițiativele existente și va oferi, pentru prima dată, o abordare holistică în toate domeniile de politică. Acesta introduce un cadru de referință unic, menit să optimizeze procesele de coordonare, să simplifice obligațiile de raportare și să ofere o strategie pentru punerea în aplicare a legislațiilor existente și pentru atingerea obiectivelor de politică într-un mod mai coerent între sectoare. Pactul pune bazele unei uniuni pentru oceanul planetar, inclusiv a unei „legi privind oceanul planetar” (Ocean Act), în temeiul directivei existente privind amenajarea spațiului maritim și valorifică potențialul imens al oceanului planetar reziliența, suveranitatea alimentară, aprovizionarea cu energie, securitatea și competitivitatea Europei. De asemenea, el va consolida cooperarea cu inițiativele internaționale.

Pactul va sprijini șase priorități:

·protejarea și refacerea sănătății oceanului planetar;

·stimularea competitivității durabile a economiei albastre;

·sprijinirea comunităților costiere și insulare, precum și a regiunilor ultraperiferice;

·promovarea cercetării, a cunoștințelor, a competențelor și a inovării privind oceanul planetar;

·consolidarea securității și a apărării maritime ca o condiție prealabilă;

·consolidarea diplomației UE privind oceanele și a guvernanței internaționale bazate pe norme.

Pactul urmărește o abordare holistică și colaborarea dintre statele membre și regiuni, precum și cu părțile interesate relevante, inclusiv cu pescarii, cu profesioniștii din cadrul economiei albastre, cu inovatorii, cu investitorii, cu oamenii de știință și cu societatea civilă. Pactul privind oceanul planetar va fi actualizat pe măsură ce nevoile evoluează.

1. Un cadru de guvernanță consolidat

Este necesar un cadru de guvernanță solid pentru a alinia acțiunile la nivelul Uniunii, la nivel regional, național și local prin intermediul diferitelor bazine maritime, implicând atât țări din UE, cât și din afara UE.

1.1. Punerea în aplicare a obiectivelor legate de oceanul planetar

Pe lângă legislația direct relevantă, cum ar fi Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM) sau Directiva privind amenajarea spațiului maritim, legislația și politica UE stabilesc o gamă largă de obiective atât obligatorii, cât și neobligatorii privind conservarea oceanelor și gestionarea durabilă a acestora. O guvernanță consolidată ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a acestor obiective și să asigure respectarea legislației existente într-un mod coerent.

Figură: O serie de obiective obligatorii legate de oceane prevăzute în legislația UE.

Pe baza unei consultări a părților interesate relevante, Comisia va propune, până în 2027, o „lege privind oceanul planetar”, care se va baza pe o revizuire a Directivei privind amenajarea spațiului maritim. Aceasta va urmări consolidarea și modernizarea amenajării spațiului maritim ca instrument strategic care va servi priorităților Pactului privind oceanul planetar și punerii lor în aplicare, în special printr-o coordonare transsectorială sporită la nivel național și printr-o abordare mai bine organizată a bazinelor maritime. Legea va face trimitere la obiectivele relevante, astfel încât acestea să poată fi identificate în cadrul aceluiași act legislativ, și va facilita punerea lor în aplicare coerentă și eficace. 

Comisia va depune, de asemenea, eforturi în vederea simplificării și a sincronizării obligațiilor de raportare ale statelor membre în ceea ce privește oceanele, prevăzute de legislația existentă, cu scopul de a spori claritatea juridică și coerența politicilor, reducând în același timp sarcina administrativă. Comisia va evalua, de asemenea, modalitățile prin care se poate sprijini punerea în aplicare a obligațiilor legate de oceane.

Pentru a monitoriza și a raporta progresele înregistrate în ceea ce privește indicatorii și obiectivele relevante ale pactului, Comisia va crea un „tablou de bord public al Pactului european privind oceanul planetar”, care va oferi date pentru elaborarea unui raport periodic referitor la starea Pactului privind oceanul planetar, valorificând rapoartele și activele existente, cum ar fi Observatorul economiei albastre al UE, Programul spațial al Uniunii, inclusiv Copernicus și instrumentele digitale, și ținând seama de principiul înregistrării unice.

Colaborarea strânsă cu părțile interesate relevante cu privire la toate politicile legate de oceane va avea o importanță crucială. Inspirându-se din activitatea Comitetului european pentru agricultură și sectorul alimentar, Comisia va înființa un comitet la nivel înalt pentru oceanul planetar, alcătuit din reprezentanți ai sectoarelor relevante legate de oceane. Comitetul va avea un rol esențial în sprijinirea Comisiei în sarcina sa de monitorizare și asigurare a punerii în aplicare eficace a Pactului privind oceanul planetar.

1.2. Colaborarea la nivel regional

Numărul tot mai mare de activități maritime – energia offshore, pescuitul și acvacultura, transportul maritim, activitățile recreative și turismul de coastă și alte activități – creează presiuni asupra spațiului oceanic limitat. Deși unele activități necesită zone specifice, o parte a căii de urmat constă într-o planificare mai coordonată, care să echilibreze utilizarea individuală și partajată a mării, respectându-i limitele ecologice și asigurându-i conservarea, promovând coexistența diferitelor activități maritime și acordând prioritate incluziunii, echității și solidarității.

UE sprijină cooperarea regională în domeniul pescuitului, economia albastră și protecția mediului în sens larg prin cadre regionale, cum ar fi organizațiile regionale de gestionare a pescuitului și convențiile maritime regionale, care sunt esențiale pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) și a DCSMM. Patru inițiative privind bazinele maritime au contribuit, de asemenea, la promovarea economiei albastre durabile. În plus, cadrele flexibile de cooperare, cum ar fi Uniunea pentru Mediterana, Parteneriatul estic și cooperarea regională în bazinul Mării Negre, au consolidat aceste eforturi.

UE trebuie să ducă diferitele cadre de cooperare la un nivel superior într-un mod mai sinergic pentru a optimiza utilizarea spațiului său marin. Practicile și zonele multifuncționale care implică energia eoliană offshore, împreună cu alte tehnologii energetice curate, practicile de conservare și restaurare, pescuitul sau acvacultura durabilă sunt căi promițătoare de urmat pentru viitor.

Prin viitoarea propunere de „lege privind oceanul planetar”, statele membre vor fi încurajate să treacă de la o abordare națională la o abordare la nivel de bazin maritim. În acest sens, ele vor fi încurajate să coopereze cu țările învecinate, în cadrul organismelor de cooperare regională existente, prin intermediul strategiilor macroregionale ale UE, precum și să se bazeze pe inițiativele-far stabilite la scară de bazin hidrografic ale misiunii UE „Refacerea oceanelor și a apelor noastre”.

După adoptarea „Legii privind oceanul planetar”, se va acorda o atenție deosebită:

-Mării Baltice, ca prioritate urgentă: în 2025, Comisia va organiza o conferință la nivel înalt intitulată „Our Baltic”, ca punct de plecare pentru o abordare reînnoită și holistică a provocărilor ecosistemice și a poluării terestre și maritime, pentru a consolida securitatea, gestionarea mediului și a pescuitului și pentru a sprijini comunitățile costiere, în cooperare cu Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și cu organismele regionale existente;

-noii abordări strategice cu privire la Marea Neagră, care stabilește un cadru de politică orientat spre viitor, menit să răspundă provocărilor regionale prin parteneriate reciproc avantajoase. Adoptată în mai 2025 3 , aceasta cuprinde acțiuni axate pe: (1) consolidarea securității, a stabilității și a rezilienței, (2) promovarea creșterii durabile și a prosperității, inclusiv prin promovarea economiei albastre, (3) promovarea protecției mediului, a rezilienței la schimbările climatice și a pregătirii pentru acestea, precum și a protecției civile – cu un accent special pe zonele de coastă.

-noul pact pentru Mediterana, care va deschide calea către un spațiu comun de pace, prosperitate și stabilitate în regiunea mediteraneeană, pe baza noii agende pentru Mediterana din 2021. În colaborare cu Uniunea pentru Mediterana, Comisia va sprijini dezvoltarea unei strategii privind economia albastră pentru bazinul maritim din estul Mării Mediterane, care în prezent nu dispune de o structură specifică de cooperare, bazată pe formatul inițiativei WestMed și în cooperare cu organismele regionale existente;

-regiunea arctică, în special Oceanul Arctic, care este esențială pentru biodiversitatea climatică și marină, securitatea și conectivitatea la nivel mondial: politica UE privind regiunea arctică servește drept model pentru diplomația sa privind oceanele, pentru cooperare și multilateralism, precum și pentru dezvoltarea durabilă a economiei albastre. Comisia va continua să colaboreze cu Groenlanda, Insulele Feroe, Islanda și Norvegia, susținând standardele UE și făcând schimb de bune practici la nivel mondial.

Comisia va acorda prioritate accesului stabil și previzibil la toate apele învecinate, asigurând utilizarea corectă și echitabilă a resurselor marine.

1.3. Deblocarea sprijinului financiar

Finanțare pentru inițiativele în domeniul oceanelor

Inițiativele din cadrul Pactului privind oceanul planetar necesită investiții și finanțare din surse private și publice. O abordare integrată a finanțării și a politicilor relevante pentru oceane va acoperi o gamă largă de elemente: conservarea resurselor biologice marine, una dintre cele cinci competențe exclusive ale UE, refacerea biodiversității marine, gestionarea și inovarea în domeniul pescuitului și al acvaculturii durabile, activitățile de punere în aplicare a PCP, cunoașterea oceanelor, securitatea maritimă, securitatea alimentară, dezvoltarea și extinderea unei economii albastre competitive și durabile, inclusiv energia offshore și oceanică, biotehnologia și desalinizarea, protejarea patrimoniului cultural subacvatic, sprijinirea altor sectoare și industrii ale economiei albastre pentru a deveni neutre din punct de vedere climatic, pentru a implementa soluții inteligente, precum și pentru a sprijini amenajarea spațiului maritim. 

Statele membre sunt încurajate să utilizeze o parte din veniturile pe care le obțin din schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) – care acoperă în prezent emisiile generate de transportul maritim – pentru a investi în decarbonizarea sectorului maritim, inclusiv prin îmbunătățirea eficienței energetice a navelor și a porturilor, precum și prin tehnologii și infrastructuri inovatoare.

Investiții în economia albastră și în inovare

Startup-urile și întreprinderile în curs de extindere europene care stimulează inovațiile din economia albastră se confruntă cu provocări semnificative, cum ar fi accesul limitat la capitalul de risc și barierele de reglementare. Estimările sugerează că IMM-urile din economia albastră din UE se confruntă cu un deficit de finanțare de 60-70 de miliarde EUR 4 . Doar resursele UE ar fi insuficiente pentru a elimina deficitul de investiții. Prin urmare, este esențial să se reunească sursele publice cu cele private.

Programul InvestEU al Comisiei Europene, care oferă o garanție pusă la dispoziție de BEI, de băncile naționale de promovare și de instituțiile de finanțare multilaterale, mobilizează investiții private care sprijină o gamă largă de investiții în economia albastră în diferite etape. Cu titlu indicativ, investițiile relevante variază de la tehnologii sau soluții de durabilitate a mediului la energia din surse regenerabile offshore, înverzirea porturilor și a transportului maritim, acvacultură, dezvoltarea zonelor de coastă, turism și economia circulară. Programul include, de asemenea, investiții în cercetare, dezvoltare și inovare pentru tehnologii strategice oceanice și prin satelit, digitalizare, aplicații IA, producție avansată și robotică subacvatică. Până în prezent, InvestEU a sprijinit investiții în valoare de peste 15 miliarde EUR. Privind în perspectivă, InvestEU va continua să sprijine proiectele cu potențial investițional din domeniul economiei albastre cu finanțare și servicii de consiliere pentru perioada de programare rămasă.

Platforma BlueInvest joacă un rol central în eforturile UE de sprijinire a economiei albastre. Scopul său este de a mobiliza investiții publice și private în valoare de peste 1 miliard EUR până în 2028. Platforma sprijină, printre altele, fondurile cu capital de risc care vizează proiecte din domeniul economiei albastre prin intermediul instrumentelor de capitaluri proprii InvestEU din cadrul Fondului european de investiții. În paralel, platforma BlueInvest accelerează dezvoltarea mediului de afaceri pentru IMM-urile și startup-urile europene, oferindu-le sprijin pentru consolidarea capacităților, pregătirea pentru investiții și mobilizarea de fonduri 5 . Odată cu reorientarea Pactului privind oceanul planetar asupra economiei albastre, finanțarea și sprijinul consultativ în cadrul platformei BlueInvest se vor intensifica.

Noua strategie a UE privind startup-urile și întreprinderile în curs de extindere 6 , care urmărește să poziționeze UE drept cel mai bun loc din lume pentru a înființa și a extinde întreprinderi bazate pe tehnologie, va viza, de asemenea, tehnologia albastră. Strategia va aduce beneficii economiei albastre, în special prin simplificarea reglementărilor, inclusiv prin „al 28-lea regim” 7 , prin sprijinirea inovării, a dobândirii de talente și a dezvoltării competențelor, precum și prin integrarea cu inițiative mai ample ale UE.

Platforma tematică de specializare inteligentă pentru o economie albastră durabilă va fi dezvoltată în continuare ca instrument de promovare a ecosistemelor de inovare în statele membre și în regiuni și de atragere a investițiilor în inovare pentru a stimula competitivitatea sectoarelor economiei albastre.

Comisia va continua să colaboreze cu Grupul Băncii Europene de Investiții și cu alți parteneri de implementare ai InvestEU pentru a mobiliza investițiile private și pentru a reduce riscurile capitalului privat, inclusiv:

-pentru consolidarea rezilienței comunităților costiere și pentru furnizarea de beneficii ecologice, climatice, economice și sociale, prin finanțare din partea UE din fondurile structurale și de coeziune, precum și din programul Orizont, inclusiv din programele Misiunii privind oceanele și din împrumuturile acordate de BEI;

-pentru deblocarea unor investiții suplimentare în inovarea în domeniul oceanic, prin lansarea unei inițiative de cartografiere a investițiilor, care va identifica soluții financiare menite să accelereze implementarea de noi tehnologii în economia albastră;

-pentru consolidarea sprijinului consultativ în cadrul inițiativei „Campionii albaștri” (Blue Champions) în vederea îmbunătățirii pregătirii pentru investiții și a identificării de soluții financiare pentru inovatorii din domeniul oceanic, precum și în vederea accelerării implementării de noi tehnologii și rezultate științifice.

Acțiuni emblematice – guvernanță: -Legea privind oceanul planetar; -tabloul de bord al Pactului european privind oceanul planetar; -Comitetul pentru oceanul planetar. Finanțare: -consolidarea rezilienței comunităților costiere prin finanțare din partea UE și prin împrumuturi acordate de BEI; -intensificarea sprijinului financiar și consultativ în cadrul platformei BlueInvest.

2. Abordarea integrată pentru sănătatea și durabilitatea oceanelor

S-au stabilit obiective semnificative ale UE, iar inițiativele UE au condus la progrese în ceea ce privește sănătatea oceanului planetar. Însă mediul marin continuă să se degradeze, iar oceanele și diversitatea vieții pe care o sprijină rămân vulnerabile. Recifele de corali, de exemplu – care adăpostesc un sfert din toate speciile marine – sunt din ce în ce mai afectate de încălzirea apelor și de modificarea proprietăților chimice ale oceanelor, ceea ce le slăbește reziliența. Numeroase habitate marine și patrimoniul cultural marin, de la pajiștile cu iarbă de mare până la mangrove, continuă să se confrunte cu presiuni exercitate de activitățile umane marine și de activitățile desfășurate pe uscat care contribuie la schimbările climatice. Îmbunătățirea și menținerea sănătății oceanelor necesită angajament, inovare și colaborare la toate nivelurile, inclusiv la nivel mondial 8 .

Prezenta comunicare propune acțiuni bazate pe patru principii-cheie: o abordare de la sursă la mare în ceea ce privește combaterea poluării; principiul precauției; o abordare a deciziilor politice bazată pe date științifice și o abordare ecosistemică.

2.1. Oceanul ca aliat în lupta împotriva schimbărilor climatice

Oceanul este cel mai mare absorbant de carbon de pe planeta noastră, absorbind 30 % din emisiile antropice de carbon. Oceanul joacă un rol vital în reglarea climei, sechestrarea carbonului și atenuarea schimbărilor climatice. Această capacitate este pusă în pericol de creșterea temperaturilor, pierderea biodiversității, acidifiere și dezoxigenare.

La rândul lor, restaurarea ecosistemelor marine și refacerea biodiversității pot contribui la încetinirea încălzirii globale, prin amplificarea funcției de captare a carbonului pe care o are oceanul. Încălzirea și acidifierea oceanului planetar sunt cauzate în principal de emisiile de carbon generate de arderea combustibililor fosili. Prin urmare, pentru a contracara încălzirea și acidifierea oceanului planetar, îndeplinirea obiectivelor noastre climatice și implicarea în diplomația climatică sunt esențiale pentru a determina alți mari emitenți să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră. În plus, producția de energie din surse regenerabile offshore contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, care altfel ar cauza încălzirea oceanului planetar și i-ar pune în pericol sănătatea și prosperitatea, și reduce dependența Europei de combustibilii fosili, inclusiv de cei extrași de pe fundul mării, având în vedere riscurile aferente pentru ecosistemele marine, inclusiv pentru fundul mării, consolidând astfel securitatea și suveranitatea energetică a UE în conformitate cu obiectivul UE de realizare a neutralității climatice.

Comisia va sprijini statele membre în planificarea și punerea în aplicare a măsurilor de restaurare a habitatelor costiere și marine degradate pentru a atinge obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic prevăzut în Regulamentul privind restaurarea naturii de a acoperi cu măsurile necesare cel puțin 20 % din suprafețele marine ale UE până în 2030 și toate ecosistemele care au nevoie de restaurare până în 2050.

Comisia va sprijini comunitățile costiere să construiască noi modele de afaceri care să aducă beneficii atât naturii, cât și oamenilor, inclusiv prin intermediul rezervelor europene de carbon albastru, ținând seama de orientările CCONUSC 9 .

2.2. Protejarea și refacerea vieții marine și a serviciilor de ecosistem esențiale ale oceanului planetar

Presiunile asupra oceanului planetar dăunează ecosistemelor marine și biodiversității, afectează comunitățile costiere, pescuitul și alte activități maritime.

Zone marine protejate

O rețea de zone marine protejate bine conectate și gestionate în mod eficace joacă un rol esențial în protejarea și restaurarea ecosistemelor și a rețelelor trofice, sprijinind comunitățile costiere și pescarii prin contribuția la refacerea vieții marine. UE și-a extins rețeaua de zone marine protejate la 12,3 % din apele sale, însă statele membre sunt încurajate să accelereze eforturile de îndeplinire a obiectivului Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 de a proteja în mod legal 30 % din mările sale, respectiv de a proteja cu strictețe 10 % din acestea. Acest lucru presupune propunerea unor planuri de gestionare pentru fiecare zonă marină protejată, bazate pe date științifice și cu implicarea tuturor părților interesate de la nivel local, inclusiv a pescarilor, care să urmărească abordarea caracteristicilor specifice ale zonelor marine protejate în cauză în zone semnificative din punct de vedere ecologic. Aceasta ar trebui să includă identificarea, de la caz la caz, a tehnicilor de pescuit compatibile cu conservarea speciilor și habitatelor vizate din zonele marine protejate în cauză.

Prin urmare, Comisia va depune eforturi pentru punerea în aplicare eficace și asigurarea respectării legislației UE existente, în special a Directivelor privind păsările și habitatele, a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM) și a Regulamentului privind restaurarea naturii, inclusiv prin utilizarea de noi tehnologii menite să faciliteze supravegherea și monitorizarea.

Gestionarea durabilă a activităților marine

Pe lângă zonele marine protejate, este esențial se aibă în vedere o abordare ecosistemică a gestionării activităților maritime, precum și a celor terestre care afectează marea, astfel cum se subliniază în Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, pentru a avea mări curate, sănătoase și productive și, în cele din urmă, o „stare ecologică bună” 10 a tuturor apelor marine ale UE.

În pofida progreselor înregistrate, o evaluare recentă a DCSMM 11 a evidențiat faptul că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a obține pe deplin starea ecologică bună la nivelul tuturor celor 11 descriptori ai DCSMM, inclusiv majorarea investițiilor financiare pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare. Comisia va revizui DCSMM pentru a accelera progresele în direcția atingerii obiectivelor de mediu, pentru a simplifica punerea în aplicare și pentru a reduce sarcina administrativă asociată raportării și gestionării datelor.

Combaterea poluării marine și a apelor dulci 

Ecosistemele marine și costiere se confruntă cu amenințări semnificative din cauza poluării, inclusiv a nutrienților proveniți din activitățile terestre și maritime: scurgeri agricole, contaminanți chimici, materiale plastice și microplastice. Acesta este motivul pentru care măsurile trebuie să abordeze întregul ciclu al apei pe uscat și pe mare. Pentru a contracara sursele de poluare de origine terestră, Comisia va consolida o abordare de la sursă la mare prin intermediul strategiei pentru reziliența în domeniul apei și va sprijini comunitățile costiere în lupta împotriva poluării de origine terestră, recunoscând rolul lor de „controlori” între poluarea terestră și degradarea ecosistemelor marine.

Pornind de la cerințele de reducere a poluării pentru a atinge starea ecologică bună a mărilor din UE, Planul de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării stabilește obiective ambițioase, cum ar fi reducerea deșeurilor de plastic din ocean cu 50 % și a pierderilor de nutrienți cu 50 % până în 2030, sprijinite puternic cu finanțare în cadrul programului Orizont Europa, inclusiv al misiunii „Refacerea oceanelor și a apelor noastre”. Comisia reamintește posibilitatea sprijinirii de către statele membre a schemelor active sau pasive de colectare a deșeurilor marine din cadrul programelor naționale finanțate prin FEAMPA.

O gestionare eficace a nutrienților și o reducere semnificativă a poluării, inclusiv a microplasticelor, a PFAS și a altor substanțe chimice, sunt esențiale pentru a consolida sănătatea oceanului planetar. De asemenea, Comisia va continua să finanțeze cercetarea și inovarea în domeniul gestionării nutrienților și al microplasticelor. În plus, politica agricolă comună (PAC) va continua să stimuleze agricultura durabilă, inclusiv pentru a contribui la reducerea excesului de nutrienți.

În ceea ce privește poluarea marină, transportul maritim rămâne una dintre principalele surse, contribuind la generarea de emisii, deversări, deșeuri și zgomot subacvatic. Schimbările transformatoare din transportul maritim în direcția neutralității climatice și a reducerii la zero a poluării pot limita impactul asupra vieții marine și pot contribui la menținerea și creșterea competitivității UE 12 . Deși legislația existentă a redus poluarea cauzată de nave, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a reduce deversările în aer și în apă, precum și pentru a preveni vărsarea de granule din plastic 13 .

În consecință, Comisia:

-va îmbunătăți CleanSeaNet 14 , astfel încât aceasta să poată alerta statele membre cu privire la mai multe tipuri de poluanți provenind de la nave, cum ar fi apele uzate, gunoiul, containerele pierdute. Statele membre ar trebui să dezvolte în continuare procesele de verificare și accesibilitatea datelor. Pe baza activității pe care UE a inițiat-o în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” privind zgomotul subacvatic, Comisia va sprijini Coaliția de înaltă ambiție pentru un ocean silențios, promovând soluții ambițioase și practice care vor reduce zgomotul subacvatic în ocean;

-va colabora cu partenerii săi pentru a asigura punerea în aplicare deplină a deciziilor luate în cadrul OMI în vederea reducerii poluării cauzate de transportul maritim.

Acțiuni emblematice 15 : -revizuirea Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”; -rezervele europene de carbon albastru și noi modele de afaceri pentru comunitățile costiere; -încurajarea statelor membre în vederea desemnării și a gestionării zonelor marine protejate.

3.  Stimularea economiei albastre durabile în vederea creșterii competitivității

Economia albastră a UE este o forță motrice a potențialului economic și de transformare. Ea face parte integrantă din strategia industrială și de securitate mai amplă a Europei și se extinde (i) la sectoarele tradiționale din domeniul pescuitului, al acvaculturii, al transportului maritim și al turismului de coastă, (ii) la sectoarele noi și emergente din domeniul energiei regenerabile, al biotehnologiei albastre, al roboticii subacvatice și al observării oceanelor și (iii) la campionii mondiali în domeniul tehnologiilor oceanice, impulsionați de cercetarea și inovațiile în materie de inteligență artificială, tehnologie curată și tehnologie profundă. O economie albastră regenerativă care reface oceanul planetar, promovând în același timp dezvoltarea, incluziunea socială și echitatea, implică revitalizarea resurselor marine și a sistemelor naturale ale oceanului planetar.

În conformitate cu Busola pentru competitivitate și cu Pactul pentru o industrie curată, UE trebuie să își consolideze competitivitatea și să accelereze tranzițiile strategice în sectoarele tradiționale și emergente ale economiei albastre, concentrându-se în special pe decarbonizare și pe extinderea inovării. Acest lucru implică sprijinirea sectorului pescuitului și al acvaculturii, inclusiv o mai bună valorificare a deșeurilor de biomasă acvatică, accelerarea implementării tehnologiilor albastre curate, sprijinirea modelelor de afaceri care conservă sau restaurează ecosistemele oceanice și biodiversitatea prin soluții bazate pe natură și produse cu emisii negative de carbon, precum și crearea condițiilor adecvate pentru creștere curată. Realizarea acestui obiectiv necesită o combinație inteligentă de fonduri publice, investiții private, reglementări favorabile, dezvoltarea competențelor, schimbul de cunoștințe, cercetare și inovare, precum și o amenajare eficace a spațiului maritim.

3.1. Sprijinirea sectorului pescuitului și al acvaculturii pentru alimente de origine acvatică durabile și securitate și suveranitate alimentară

Pescuitul și acvacultura sunt vitale pentru aprovizionarea cu alimente și securitatea alimentară. Cu toate acestea, 70 % din alimentele de origine acvatică în prezent consumate în UE sunt importate 16 . În completarea viziunii pentru agricultură și sectorul alimentar, evaluarea cuprinzătoare și posibila revizuire a PCP, care acoperă, de asemenea, organizarea comună a piețelor (OCP), și viziunea 2040 pentru pescuit și acvacultură vor marca o etapă importantă în acest sens. Prin aceste demersuri se va asigura faptul că pescuitul și acvacultura, inclusiv sectorul prelucrării, își vor îmbunătăți competitivitatea și reziliența și vor asigura o aprovizionare stabilă pentru piața UE, menținând, în același timp, o abordare ecosistemică a gestionării pescuitului. Aceasta va presupune colaborarea cu statele membre pentru ca activitățile de pescuit să devină mai adaptate exigențelor viitorului și mai durabile prin îmbunătățirea selectivității uneltelor de pescuit, inclusiv prin inovare, și prin diminuarea impactului negativ asupra ecosistemului marin, reducând la minimum și, acolo unde este posibil, eliminând capturile accidentale de specii marine sensibile. Promovarea la nivel mondial a principiilor de durabilitate ale UE este importantă pentru consolidarea durabilității importurilor și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile, astfel cum se detaliază în capitolul 7.

Comisia va propune:

-măsuri care să vizeze decarbonizarea și modernizarea flotei de pescuit, sprijinite de parteneriatul pentru tranziția energetică pentru pescuit și acvacultură în UE 17 ;

-sprijinirea cu prioritate a pescuitului la scară mică. Printre acțiunile relevante se numără emiterea unui vademecum care să prezinte cele mai bune practici pe care statele membre le-ar putea utiliza în repartizarea posibilităților de pescuit pentru a îmbunătăți transparența și a promova pescuitul durabil, precum și un dialog specific privind punerea în aplicare. Comisia va lua în considerare, de asemenea, instituirea unui consiliu consultativ specific;

-instituirea unei inițiative a UE privind acvacultura durabilă, care să implice autoritățile statelor membre, reprezentanți ai sectorului, alte grupuri de interese, instituții de cercetare și inovare, acceleratori ai mediului de afaceri și instituții financiare. Acest lucru va îmbunătăți cooperarea prin stabilirea de obiective și definirea de acțiuni, inclusiv prin dezvoltarea de proiecte care să vizeze utilizarea multiplă a spațiului maritim;

-extinderea producției europene de alge, inclusiv prin noua strategie în domeniul bioeconomiei care urmează să fie adoptată până la sfârșitul anului 2025, lansarea unei inițiative pentru inovare în domeniul bioeconomiei albastre până în 2027 și stabilirea de obiective voluntare pentru creșterea producției de alge în UE;

-o inițiativă de politică specifică prin care să se abordeze problema speciilor alogene care amenință pescuitul și acvacultura, inclusiv oportunitățile de utilizare a acestor specii în cazul în care speciile respective sunt deja prea răspândite;

-un document de orientare privind combaterea prădătorilor, în cadrul punerii în aplicare a orientărilor strategice privind acvacultura;

-evaluarea Regulamentului privind OCP pentru analizarea eficacității normelor actuale de etichetare, inclusiv a domeniului de aplicare al produselor vizate, a originilor lor și a canalelor prin care sunt vândute, cum ar fi supermarketurile, pescăriile și restaurantele;

-lansarea, în 2027, a unei campanii la nivelul UE cu privire la beneficiile și valoarea adăugată a „alimentelor de origine acvatică” durabile și produse în UE; 

-măsuri de asigurare a durabilității gestionării pescuitului și a unor condiții de concurență echitabile pentru pescarii europeni la nivel mondial (a se vedea secțiunea 7);

-evaluarea și posibila revizuire a Regulamentului privind PCP;

-sprijinirea dimensiunii sociale a sectorului pescuitului și al acvaculturii (a se vedea secțiunea 3).

3.2 Consolidarea bazei industriale maritime a UE și a porturilor ca noduri critice

Baza de producție maritimă a Europei este esențială pentru autonomia strategică, prosperitatea și securitatea UE. Șantierele navale, prestatorii și furnizorii de tehnologie din Europa dispun de cunoștințele de specialitate necesare pentru a construi nave de valoare ridicată și pentru a dezvolta tehnologie pentru sursele regenerabile offshore. Pentru a menține acest avantaj competitiv și pentru a conduce tranziția globală către tehnologii curate, Comisia va elabora o strategie maritimă industrială.

Porturile UE sunt active strategice pentru competitivitate și securitate, acționând ca puncte de acces pentru comerțul mondial, piața internă, în special ca noduri pentru spațiu maritim european 18 , precum și pentru mobilitatea militară și civilă. Multe dintre acestea se transformă în centre de decarbonizare, circularitate și inovare în cadrul lanțurilor valorice, sprijinind clusterele industriale. Pentru a consolida această funcție, Comisia va adopta o nouă strategie portuară a UE. 

Accelerarea decarbonizării sectorului transportului maritim din UE pentru a ne îndeplini obiectivele climatice necesită punerea în aplicare solidă a recentei extinderi a ETS la sectorul maritim, mecanismul nostru de stabilire a prețurilor pentru gazele cu efect de seră. Aceasta necesită, de asemenea, punerea în aplicare a inițiativei FuelEU în domeniul maritim, o măsură esențială de reducere a intensității GES a combustibililor, de stimulare a investițiilor, de dezvoltare a infrastructurii pentru combustibili alternativi în porturi și de stimulare a eforturilor de coordonare de-a lungul lanțului de aprovizionare pentru a realiza economii de scară. UE solicită măsuri ambițioase la nivel mondial în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel mondial. Cadrul OMI privind obiectivul de atingere a unui nivel net al emisiilor egal cu zero, recent convenit, reprezintă un pas important pentru decarbonizarea întregului sector industrial. Sprijinirea digitalizării operațiunilor maritime, investițiile în tehnologiile verzi și promovarea dezvoltării competențelor verzi vor juca un rol la fel de important în asigurarea durabilității și a adaptabilității pe termen lung a industriei maritime.

Investițiile semnificative în producția de combustibili alternativi, în infrastructura energetică, în infrastructura de alimentare cu energie electrică de la mal și în adoptarea și integrarea la bordul navelor a noilor tehnologii curate sunt esențiale pentru stimularea rezilienței, a decarbonizării, a inovării și a competitivității în acest sector.

3.3. Consolidarea în continuare a sectoarelor economiei albastre

Tehnologiile energetice oceanice și eoliene offshore sunt atuuri esențiale pentru atingerea obiectivelor climatice, consolidarea securității energetice și furnizarea de energie la prețuri accesibile, care reprezintă fundamentul competitivității industriale în toate sectoarele industriale și statele membre. Accelerarea implementării necesită investiții semnificative în infrastructura de rețea, inclusiv în tehnologiile energetice și de transport offshore transfrontaliere, alături de o mai bună cooperare regională și soluții pentru constrângerile spațiale, precum și coexistența cu alte activități, cum ar fi pescuitul și acvacultura.

Pentru a beneficia în continuare de poziția sa de lider mondial în domeniul surselor regenerabile offshore și cu ambiția de a confirma poziția de lider în domeniul tehnologiilor energetice oceanice, UE ar trebui să mențină lanțuri de aprovizionare competitive, accesul la materii prime și o forță calificată de muncă. Angajamentele statelor membre și cooperarea regională 19 vor fi esențiale pentru realizarea acestui obiectiv.

Oceanul planetar poate fi o sursă importantă de resurse genetice pentru bioeconomie și materii prime. Saramurile marine pot fi o sursă de magneziu, litiu, bor și vanadiu și ar putea contribui la securitatea aprovizionării cu aceste metale și cu altele, prin tehnologii eficiente din punctul de vedere a costurilor de recuperare a acestor metale. Având în vedere nevoia tot mai mare de instalații eficiente de desalinizare pentru a răspunde nevoilor de consum uman de apă dulce și de producție de hidrogen verde, fezabilitatea recuperării metalelor din saramurile marine va fi explorată prin activități specifice în cadrul programului Orizont Europa.

Turismul costier și maritim reprezintă cel mai mare sector al economiei albastre și o sursă majoră de venit pentru multe zone de coastă, diversificând mijloacele de trai, în special în comunitățile rurale costiere și insulare. Pornind de la progresele evidențiate în cadrul „Căii de tranziție pentru turism” și al Agendei europene pentru turism 2030 și pe baza consultării părților interesate lansate în mai 2025, Comisia va prezenta o strategie a UE privind turismul durabil în primăvara anului 2026. Noua strategie va promova practici care aduc beneficii atât comunităților costiere și insulare, cât și regiunilor ultraperiferice.

3.4. Consolidarea dimensiunii sociale a economiei albastre

Reînnoirea generațiilor, participarea femeilor, perfecționarea și asigurarea unor condiții de lucru adecvate sunt elemente esențiale pentru o economie albastră prosperă și atractivă.

O nouă strategie pentru reînnoirea generațiilor în sectorul albastru, planificată pentru 2027, va promova o forță de muncă de nouă generație calificată în domeniul cercetării marine, al tehnologiilor oceanice și al pescuitului durabil. Strategia va promova educația, cunoștințele în domeniul marin și transferul de cunoștințe între generații. Astfel cum s-a menționat în Comunicarea privind o uniune a competențelor, Comisia își va intensifica eforturile de promovare a educației STIM 20 , care ar trebui să sprijine cunoștințe mai avansate în domeniul științelor marine, cum ar fi ingineria mediului, biologia și chimia marină. Promovarea STIM și alianțele dintre universitățile și școlile europene ar trebui să acorde o atenție sporită economiei albastre și potențialului acesteia.

Pentru a stimula competențele digitale și antreprenoriale, strategia pentru reînnoirea generațiilor în sectorul albastru se va alinia la noua comunitate de cunoaștere și inovare (CCI) în domeniul sectoarelor și ecosistemelor apei, marine și maritime, care oferă un cadru structurat la nivelul UE pentru conectarea ecosistemelor economiei albastre și a uniunii competențelor, sprijinind parteneriatele intersectoriale din economia albastră, precum și la strategia emblematică pentru echitatea între generații.

În domeniul pescuitului, Comisia se va concentra pe reînnoirea generațiilor și pe creșterea atractivității profesiei, inclusiv prin modernizarea flotei, digitalizare și îmbunătățirea siguranței la bord. Aceasta va include, de asemenea, sprijin pentru perfecționarea și recalificarea pescarilor.

Acțiuni emblematice: -evaluarea și posibila revizuire a PCP; -viziunea 2040 pentru pescuit și acvacultură; -strategia maritimă industrială și strategia portuară a UE; -strategia pentru reînnoirea generațiilor în sectorul albastru.

4. Protejarea și capacitarea comunităților costiere și a insulelor

Un ocean sănătos oferă mijloace de subzistență, protecție și un sentiment de identitate populațiilor din zonele de coastă. Comunitățile costiere reprezintă forța umană motrice a unei economii albastre durabile și competitive în contextul tranziției către adoptarea de practici regenerative și joacă un rol esențial în aprovizionarea cetățenilor europeni cu alimente sănătoase și durabile, cu energie marină din surse regenerabile curată și la prețuri accesibile și în conectarea Europei cu restul lumii. Rolul lor de gestionare, în calitate de părți interesate și actori cheie în guvernanța marină, ar trebui să fie mai bine recunoscut.

Zonele de coastă sunt variate și au atuuri geografice și naturale unice, oferind atât oportunități economice semnificative, cât și provocări unice. Valorificarea întregului potențial al regiunilor costiere ale UE necesită atât consolidarea principalelor comunități costiere, cât și eliminarea decalajului pentru cei care întâmpină probleme în valorificarea oportunităților.

Zonele de coastă sunt, de asemenea, cele mai expuse riscului schimbărilor climatice, confruntându-se cu creșterea nivelului mării, fenomene meteorologice extreme, eroziune costieră, inundații, intruziune salină și diminuarea biodiversității, inclusiv a stocurilor de pește. Se preconizează că regiunile ultraperiferice și comunitățile costiere își vor intensifica acțiunile de adaptare și pregătirea pentru situații de criză. Comisia va intensifica sprijinul acordat comunităților costiere pentru a pune în aplicare strategii și planuri de adaptare, în special prin intermediul viitorului plan al UE de adaptare la schimbările climatice.  

Pentru a-și spori sprijinul acordat comunităților costiere și în conformitate cu strategia privind o uniune a pregătirii pentru situații de criză, Comisia va propune o nouă strategie a UE pentru dezvoltarea și reziliența comunităților costiere în 2026. Strategia va valorifica oportunitățile de promovare a dezvoltării economice locale și de sporire a rezilienței comunităților costiere și va stabili cadrul pentru acestea. Strategia va promova capacitățile de alertă timpurie și planurile de adaptare la schimbările climatice sprijinite de servicii avansate de observare și prognoză.

Aceasta va urmări să mobilizeze potențialul enorm al comunităților costiere în ceea ce privește dezvoltarea și implementarea de noi modele de afaceri durabile, care să contribuie la dezvoltarea durabilă și la competitivitatea UE în ansamblu. Strategia va sprijini oportunitățile de diversificare a veniturilor și va stimula includerea activităților regenerative și de restaurare, inovarea științifică și tehnologică în ceea ce privește previziunile pe baza observării și dezvoltarea serviciilor, pe baza succeselor proiectelor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității 21 , a abordării noului Bauhaus european 22 , precum și a inițiativelor-far ale misiunii privind oceanele.

Având în vedere provocările specifice cu care se confruntă insulele și regiunile ultraperiferice și care impun necesitatea unor politici adaptate și a unor sinergii îmbunătățite, Comisia a decis să lanseze o consultare cu privire la o nouă strategie pentru insule și o strategie actualizată pentru regiunile ultraperiferice.

Este nevoie de o atenție deosebită, precum și de măsuri adaptate caracteristicilor regiunilor ultraperiferice pentru a atenua insularitatea acestora și a le satisface nevoile: consolidarea rezilienței și a conectivității acestora, dezvoltarea autonomiei lor economice, energetice și alimentare, precum și protejarea patrimoniului lor natural. În special, sectorul pescuitului la scară mică se confruntă cu provocări suplimentare în ceea ce privește operațiunile sale din cauza depărtării acestor regiuni și a expunerii la fenomene meteorologice extreme. Pentru a aborda aceste aspecte, în vara anului 2025, Comisia va propune o revizuire a orientărilor privind echilibrul flotei pentru navele de pescuit cu o lungime mai mică de 12 metri din regiunile ultraperiferice, pe baza celor mai bune date științifice disponibile.

Noi acțiuni emblematice 23 : -strategia UE pentru dezvoltarea și reziliența comunităților costiere; -consultare cu privire la o nouă strategie pentru insulele din UE; -strategia actualizată privind regiunile ultraperiferice; -revizuirea orientărilor privind echilibrul flotei pentru navele de pescuit cu o lungime mai mică de 12 metri din regiunile ultraperiferice.

5. Rolul esențial al cercetării, cunoștințelor, educației și competențelor în domeniul oceanic pentru inovarea albastră

5.1. Europa, lider mondial în științele oceanului: lansarea inițiativei privind observarea oceanelor

Observarea oceanelor stă la baza tuturor cunoștințelor privind mediul marin. Aceasta furnizează date critice pentru prognozele meteorologice, strategiile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, monitorizarea evenimentelor extreme, securitatea civilă – starea mărilor, inundații –, transportul maritim, energia offshore, pescuitul și acvacultura și, din ce în ce mai mult, pentru apărare și securitate. Cu toate acestea, oceanul planetar rămâne în mare măsură neexplorat, există o lipsă acută de date sau acestea nu sunt disponibile, iar rețelele actuale de observare sunt supuse unei presiuni tot mai mari.

În prezent, UE se bazează în mod substanțial pe cooperarea cu partenerii internaționali pentru observarea oceanelor. Însă, pe măsură ce se schimbă contextul geopolitic, unii parteneri internaționali își întrerup angajamentele asumate față de științele oceanului, perturbând astfel prelucrarea unor date-cheie și programele de observare și creând imprevizibilitate pentru disponibilitatea datelor critice istorice și viitoare. Unele seturi de date nu vor mai fi disponibile, iar altele nu vor mai fi păstrate sau completate. Există un risc semnificativ de scădere a acoperirii globale a infrastructurilor de observare, ceea ce conduce la informații mai puțin fiabile și exacte pentru factorii de decizie, cetățeni și investitori.

Într-un mediu geopolitic riscant, Europa trebuie să devină independentă și autonomă în ceea ce privește toate infrastructurile, datele și serviciile de informații critice privind oceanul planetar, menținând și consolidând totodată, ori de câte ori este posibil, colaborarea științifică internațională.

Pactul privind oceanul planetar propune intensificarea eforturilor europene prin lansarea unei inițiative ambițioase de observare a oceanelor, inclusiv pentru zonele de coastă și de adâncime, care să acopere întregul lanț valoric al cunoștințelor și să aibă un rol principal la nivel internațional, pentru a furniza informații critice tuturor actorilor din domeniul marin, precum și sectoarelor marine.

Inițiativa UE privind observarea oceanelor, care acoperă campaniile de observare, prelucrarea datelor, infrastructurile și furnizarea de servicii esențiale, va fi următorul capitol din descoperirea spațiului interior al planetei noastre și va conecta, va extinde, va conduce și va securiza capacitățile de observare a oceanelor.

De asemenea, inițiativa va stimula cooperarea științifică internațională cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune, în special pentru finalizarea unui sistem global de observare a oceanelor care să fie adecvat scopului 24 , propunându-și:

-securizarea, în bazele de date ale UE, a datelor istorice provenite din observarea oceanelor care sunt în prezent în pericol, prin intermediul unei acțiuni desfășurate în cadrul programului Orizont Europa în 2025;

-elaborarea unui plan de cartografiere a lacunelor în materie de cunoștințe până în iunie 2026;

-dezvoltarea unui sistem de observare integrat, de înaltă tehnologie, eficient din punctul de vedere al costurilor, fiabil și sigur;

-stabilirea unei abordări coerente și standardizate a planificării și a desfășurării campaniilor de observare a oceanelor până în 2027.

Inițiativa se bazează pe contribuția existentă a UE la cunoștințele operaționale privind mediul marin. În cadrul acesteia, Comisia va continua să dezvolte și să integreze cele două servicii de date emblematice ale UE, EMODnet și serviciul Copernicus de monitorizare a mediului marin 25 .

Inițiativa va sprijini platforma europeană Digital Twin Ocean, o reprezentare virtuală ambițioasă și centralizată în timp aproape real a oceanului planetar, accesibilă tuturor cetățenilor, oamenilor de știință și inovatorilor, care va oferi scenarii posibile și viitoare, puncte critice și factori determinați ai schimbărilor în sprijinul elaborării de către întreprinderi a unor politici bazate pe date concrete. Platforma europeană Digital Twin Ocean, care a fost anunțată de președinta Comisiei în cadrul summitului „One Ocean” din 2022 și care va fi interoperabilă cu sistemul Digital Twin of the Earth dezvoltat în cadrul inițiativei „Destinația Pământ”, ar trebui să fie operațională ca program al UE până în 2030.

Inițiativa privind observarea oceanelor îi va ajuta pe partenerii Europei să „aleagă Europa” ca aliat fiabil, sigur și deschis, care se bazează pe date științifice și utilizează tehnologie de vârf. Ea va contribui, de asemenea, la îmbunătățirea cunoștințelor în domeniul marin și va facilita sensibilizarea publicului cu privire la aspectele legate de oceane.

5.2.  Cercetarea și inovarea în domeniul oceanelor pentru o poziție de lider mondial

Strategia de cercetare și inovare în domeniul oceanelor se va baza pe programul-cadru pentru cercetare și inovare și, printre altele, pe misiunea europeană „Refacerea oceanelor și apelor noastre până în 2030”. Aceasta va asigura o abordare de la sursă la mare 26 și va urmări îmbunătățirea guvernanței actuale prin depășirea fragmentării inițiativelor UE în domeniul cercetării și al inovării, inclusiv a infrastructurilor lor de cercetare. Acest lucru va acoperi decalajul dintre cercetare și inovare prin finanțarea dezvoltării și implementării de noi cunoștințe și soluții.

Comisia va facilita crearea unei rețele europene de amplasamente de testare a tehnologiilor oceanice pentru a accelera inovarea și implementarea tehnologiilor oceanice esențiale.

Prin abordări transdisciplinare care includ cercetarea participativă și implicarea cetățenilor, se pot concepe soluții pentru conservarea oceanelor și a apei, sprijinind, în cele din urmă, bunăstarea comunităților costiere.

Mecanismele europene de colaborare instituite, cum ar fi JPI Oceans și Parteneriatul pentru o economie albastră durabilă, mobilizează investiții naționale și vor juca un rol important în identificarea provocărilor în materie de cercetare și inovare în domeniul oceanic și în răspunsul la acestea.

5.3. Consolidarea educației în domeniul oceanic și a implicării cetățenilor

Educația în domeniul oceanic și implicarea cetățenilor promovează înțelegerea influenței oceanului planetar asupra noastră și a impactului nostru asupra oceanului planetar, permițându-le cetățenilor să facă alegeri în cunoștință de cauză. Statele membre sunt încurajate să promoveze dialogul între generații, pe baza unor practici participative și/sau deliberative. Noțiunea de educație în domeniul oceanic va fi legată de un concept mai amplu de promovare a educației în domeniul apei și de înțelegere a legăturilor dintre gestionarea apei și mare. Doar prin colaborare și valorificarea diversității tuturor părților interesate putem debloca întregul potențial al oceanelor noastre și putem crea un viitor mai durabil pentru toți.

Comisia va extinde Coaliția europeană pentru educație în domeniul oceanic (EU4Ocean), care implică mii de organizații, întreprinderi, tineri și elevi. Prin educație, sensibilizare și instrumente consacrate, cum ar fi Atlasul european al mărilor, EU4Ocean va continua să depună eforturi pentru a spori cunoștințele cu privire la importanța oceanelor, inclusiv prin colaborarea cu consorțiul „Bauhaus of the Seas Sails” 27 .

În contextul Forumului Youth4Ocean, Comisia va institui o rețea UE intergenerațională și de tineri ambasadori pentru oceane pentru a-i implica pe tinerii profesioniști din domeniul oceanic și pe apărătorii durabilității oceanelor din întreaga UE și de la nivel mondial. Dezvoltarea carierei profesioniștilor din domeniul oceanic aflați la începutul activității va fi sprijinită prin intermediul noului program intergenerațional pentru sectorul albastru al Alianței pentru cercetare și inovare în Oceanul Atlantic (All-Atlantic Ocean Research and Innovation Alliance). Comisia va găzdui dialoguri anuale în materie de politici pentru tineret, asigurându-se că opiniile tinerilor sunt integrate efectiv în procesul de elaborare a politicilor.

Un nou program de stagii în cadrul coaliției EU4Ocean va oferi tinerilor experiență practică în locuri de muncă ce contribuie la o economie albastră competitivă și durabilă. Acest lucru nu numai că va înzestra tinerii cu competențele necesare pentru carierele viitoare, ci va consolida și legătura dintre educația în domeniul marin și sectorul privat. Se va pune un accent deosebit pe capacitarea femeilor, precum și a altor grupuri subreprezentate, pentru a-și asuma un rol activ și semnificativ în activitățile în domeniul oceanic.

Acțiuni emblematice: -inițiativa UE privind observarea oceanelor și operaționalizarea platformei europene Digital Twin Ocean până în 2030, ca o contribuție la Deceniul științelor oceanului pentru dezvoltare durabilă; -strategia europeană de cercetare și inovare în domeniul oceanic; -instituirea unei rețele UE intergeneraționale și de tineri ambasadori pentru oceane.

6. Securitatea și apărarea maritimă ca o condiție de bază

Complexitatea crescândă a amenințărilor – inclusiv atacurile asupra infrastructurii submarine, amenințările cibernetice, riscurile reprezentate de navele care nu corespund standardelor și de flota fantomă și contestarea strategică a spațiilor maritime – necesită un răspuns coordonat, bazat pe tehnologie și adaptat exigențelor viitorului, care să acopere dimensiunea externă și cea internă, precum și dimensiunea militară și cea civilă. Marea Baltică se află în special în zonele în care flota fantomă prezintă riscuri acute pentru mediu prin intermediul scurgerilor de petrol, al amenințărilor la adresa siguranței și a securității maritime, precum și prin încălcări ale dreptului comercial internațional și ale dreptului maritim.

Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă și planul său de acțiune oferă cadrul necesar pentru ca UE să își protejeze interesele pe mare, precum și cetățenii și teritoriul și să își promoveze valorile și economia. Acestea consolidează ordinea internațională bazată pe norme, asigurând respectarea deplină a instrumentelor internaționale, în special a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

În contextul acestor priorități și în conformitate cu Comunicarea comună privind securitatea cablurilor, cu Comunicarea privind ProtectEU: o strategie europeană de securitate internă 28 și cu Cartea albă privind pregătirea pentru apărare a Europei 2030, UE și statele sale membre ar trebui să se concentreze pe consolidarea cooperării în domeniul naval și în materie de pază de coastă, inclusiv prin operațiuni maritime cu scopuri multiple, sporirea gradului de cunoaștere a domeniului maritim, investițiile în tehnologii maritime de ultimă generație, consolidarea protecției infrastructurilor critice și a mobilității militare, extinderea capacităților de apărare navală și consolidarea prezenței și a parteneriatelor europene în lume.

6.1. Consolidarea cooperării UE în domeniul naval și în materie de pază de coastă și a securității frontierelor maritime

Comisia va promova în continuare cooperarea în materie de pază de coastă prin extinderea modelelor de succes, cum ar fi Forumul european al funcțiilor de pază de coastă și Forumul funcțiilor de pază de coastă din Marea Mediterană, la zone precum Marea Neagră. Investițiile se vor concentra pe o flotă europeană experimentală de drone aeropurtate fără pilot la bord (UxV), care integrează IA și senzori avansați pentru monitorizare maritimă în timp real, cu sprijinul Frontex, EMSA și EFCA. Acest lucru îmbunătățește detectarea și răspunsul, completează inițiativele NATO și protejează infrastructura submarină critică. Investițiile în consolidarea capacităților și în formare vor întări colaborarea în materie de pază de coastă și între agenții la nivelul UE.

6.2. Promovarea tehnologiei pentru securitate și apărare

UE va mobiliza instrumente precum FEA, PESCO, AEA și SAFE și EDIP propuse 29 pentru a moderniza forțele navale, inclusiv în ceea ce privește capacitățile de comunicare și de colaborare în rețea, senzorii, cercetarea și dezvoltarea pentru tehnologii și achiziționarea în comun de active pentru informații, supraveghere și recunoaștere, precum și înființarea de centre regionale de fuziune a informațiilor începând din 2025. BEI se angajează să contribuie la stimularea industriei, inclusiv prin sprijinirea tehnologiilor maritime, mobilizând capital privat pentru inovarea axată pe securitate.

O nouă inițiativă europeană privind conștientizarea situației din domeniul maritim (MDA) (inclusiv flota europeană experimentală de drone fără pilot la bord propusă mai sus) va conecta senzorii, sistemele fără pilot la bord și avioanele de patrulă pentru a forma o rețea integrată de supraveghere. Consolidarea conștientizării situației din domeniul maritim este esențială pentru abordarea amenințărilor și sprijinirea reacțiilor în situații de urgență. Incidentele recente care afectează infrastructura maritimă critică subliniază necesitatea unei cooperări fără sincope, urmând o abordare regională pentru fiecare bazin maritim.

Comisia încurajează în mod activ toate autoritățile și agențiile maritime relevante de la nivel național și de la nivelul UE să se conecteze la mediul comun pentru schimbul de informații (CISE), adoptând o abordare bazată pe bazinele maritime pentru a stimula integrarea regională. Recunoscând gravitatea tot mai mare a amenințărilor maritime, Comisia se angajează să permită schimbul de informații clasificate în cadrul CISE și să încurajeze interconectivitatea acestuia cu cadrul pentru schimbul de informații operat de Frontex, în special EUROSUR, precum și interoperabilitatea acestuia cu rețeaua de supraveghere maritimă (MARSUR), care facilitează comunicarea securizată între forțele navale ale statelor membre. Acest lucru va consolida interfața civil-militară, va îmbunătăți cunoașterea comună a situației și va permite răspunsuri mai rapide și coordonate la amenințările din domeniul maritim. Comisia va sprijini eforturile legate de conștientizarea situației din domeniul maritim pentru a avansa către o imagine maritimă recunoscută aproape în timp real, de la spațiu până la fundul mării, care ar putea fi partajată cu NATO.

6.3. Protejarea infrastructurii maritime critice

Pe lângă supraveghere, securitatea cibernetică și reziliența sistemelor informatice vor fi domenii-cheie de interes. Având în vedere că 99 % din fluxurile globale de date se bazează pe cabluri submarine, securizarea infrastructurii digitale împotriva amenințărilor cibernetice va fi esențială, în special în regiunea Mării Baltice, unde siguranța infrastructurii critice este și mai amenințată.

O componentă centrală a acestui demers este punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE privind securitatea cablurilor 30 , în sinergie cu viitoarea strategie maritimă industrială, care va consolida mecanismele de supraveghere, de descurajare și de răspuns. Securitatea infrastructurii marine și submarine ar beneficia de capacități mai puternice de detectare a amenințărilor și de un tablou situațional mai unificat în timp real pentru fiecare bazin maritim. Comisia sprijină instituirea de centre regionale voluntare de cabluri pentru fiecare bazin maritim, care să formeze mecanismul integrat de supraveghere, în cadrul căruia statele membre ar urma să convină să coopereze în vederea unei detectări sporite la nivel regional. Din această perspectivă, Memorandumul de înțelegere baltic/nordic privind protecția infrastructurii submarine critice din Marea Baltică este o cale promițătoare pentru o cooperare regională mai strânsă în ceea ce privește securitatea infrastructurilor critice din Marea Baltică.

Munițiile neexplodate din apele UE amenință ecosistemele și infrastructura. O strategie coordonată de eliminare a munițiilor neexplodate, care începe în Marea Baltică și Marea Nordului și se extinde la Marea Neagră, va utiliza tehnologii avansate de detectare și eliminare. Parteneriatele cu HELCOM și cu alte organisme regionale vor îmbunătăți punerea în aplicare.

6.4. Consolidarea operațiunilor navale ale UE și a parteneriatelor globale

UE își va consolida operațiunile navale în cadrul politicii de securitate și apărare comune, punând accentul pe conștientizarea situației din domeniul maritim și pe protecția infrastructurii critice. Prezența navală continuă în apele UE va fi esențială pentru a descuraja activitățile ilegale.

Regiunea arctică este din ce în ce mai expusă concurenței geopolitice și este vitală pentru UE din punct de vedere ecologic și economic, precum și din perspectiva securității. Schimbările climatice deschid noi rute maritime și sporesc riscul de concurență pentru resurse, de degradare a mediului și de amenințări hibride la adresa securității UE. Astfel cum s-a subliniat în politica UE privind regiunea arctică, Uniunea se angajează să se asigure că regiunea arctică rămâne o regiune pașnică, cu tensiuni scăzute și cooperare durabilă. Consolidarea rezilienței în regiunea arctică se aliniază la prioritățile UE în materie de climă, securitate și cooperare multilaterală.

UE va urmări în continuare consolidarea cooperării operaționale cu statele membre nordice și cu statele din regiunea arctică ce împărtășesc aceeași viziune, în special în ceea ce privește supravegherea maritimă, căutarea și salvarea și protecția infrastructurii maritime critice.

Acțiuni emblematice: -o strategie cuprinzătoare privind munițiile neexplodate, care să integreze tehnologii de ultimă generație pentru detectare și eliminare; -dezvoltarea unei cooperări mai strânse între UE, statele membre din regiunea arctică și statele din regiunea arctică ce împărtășesc aceeași viziune; -o flotă europeană experimentală de drone fără pilot la bord (UxV), echipate (pentru operare la suprafață, subacvatică și spațială) cu sisteme și tehnologii de ultimă generație; -consolidarea cooperării în cadrul parteneriatelor strategice și cuprinzătoare cu țările partenere din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu.

7. Guvernanța internațională a oceanelor și diplomația consolidată privind oceanele

Integrată profund în eforturile diplomației verzi a UE și sprijinind punerea în aplicare a angajamentelor la nivel mondial, în special în contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, diplomația europeană privind oceanele va intensifica acțiunile de protejare a oceanului planetar, precum și de protejare și promovare a intereselor și valorilor UE în domeniul activităților oceanice, construind totodată relații politice, economice, culturale și științifice fructuoase în domeniul oceanic cu țările, națiunile și organizațiile relevante. Parteneriatele internaționale mai puternice și promovarea diplomației și a rezultatelor multilaterale sunt mai importante ca niciodată. Acestea sunt necesare pentru protecția și gestionarea eficace a resurselor marine, în special în domeniul pescuitului, unde eforturile de a crea condiții de concurență mai bune și mai echitabile la nivel internațional vor contribui atât la pescuitul din UE, cât și la durabilitatea la nivel mondial 31 . 

7.1. Consolidarea guvernanței internaționale a oceanelor

UE se angajează să respecte dreptul internațional, în special Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), și să consolideze ordinea multilaterală bazată pe norme care aduce beneficii tuturor națiunilor și popoarelor prin organizarea unei guvernanțe internaționale eficace. UE își va exercita influența diplomatică pe baza zonei sale economice exclusive cumulate, a pieței extinse a fructelor de mare și a angajamentului său în direcția durabilității.

Recunoscând necesitatea cooperării la nivel mondial, UE va încerca să poziționeze guvernanța oceanelor în avangarda agendelor internaționale, aliniind cadrele juridice internaționale și promovând parteneriatele. 

Comisia va acorda prioritate și va amplifica următoarele acțiuni-cheie:

-ratificarea rapidă a Acordului BBNJ 32 , promovând intrarea sa rapidă în vigoare, sprijinind punerea sa în aplicare și asigurându-se că marea liberă este guvernată în mod durabil;

-un tratat mondial ambițios privind materialele plastice pentru a reduce poluarea oceanelor. Comisia va fi un partener de încredere și un lider care va colabora cu alte părți și va încheia negocierile privind tratatul cât mai curând posibil.

De asemenea, UE ar trebui să își utilizeze toate pârghiile diplomatice și capacitățile de informare pentru a contribui la medierea unui acord privind desemnarea a trei zone marine protejate vaste în Oceanul Antarctic, aceasta fiind cea mai bună modalitate de conservare a ecosistemelor marine și a biodiversității unice și virgine din Antarctica.  În plus, UE va promova protejarea a 30 % din marea liberă până în 2030. UE transpune acordul BBNJ în dreptul Uniunii 33 pentru a asigura respectarea acordului.

Comisia sprijină în continuare o abordare precaută în ceea ce privește exploatarea minieră marină la mare adâncime, subliniind necesitatea unei cercetări mai aprofundate cu privire la impactul potențial asupra mediului și a biodiversității, precum și cu privire la impactul socioeconomic. Până când vor fi disponibile suficiente dovezi științifice care să confirme că exploatarea minieră marină la mare adâncime nu reprezintă o amenințare pentru ecosistemele marine, Comisia solicită o pauză de precauție și invită Consiliul să confirme această abordare. Comisia va pleda pentru o abordare bazată pe norme în cadrul Autorității Internaționale pentru Fundul Mărilor și Oceanelor (ISA).

Comisia s-a angajat să respecte principiul precauției și necesitatea de a asigura o bază științifică adecvată pentru a justifica astfel de activități, precum și o analiză adecvată a riscurilor și a impacturilor asociate înainte de a promova tehnologii emergente care intervin în mediile marine pentru atenuarea schimbărilor climatice, cum ar fi geoingineria marină și tehnologiile de eliminare a dioxidului de carbon 34 .

UE pledează pentru constituirea unei platforme internaționale pentru durabilitatea oceanelor (IPOS), concepută pentru a consolida interfața dintre știință și politică 35 . IPOS va stimula luarea de decizii bazate pe dovezi, consolidând cunoștințele și înțelegerea sistemelor oceanice la nivel mondial pentru a permite o protecție mai eficace și o gestionare durabilă. Comisia sprijină, de asemenea, inițiative pentru intensificarea cooperării științifice, cum ar fi Alianța pentru cercetare și inovare în Oceanul Atlantic (All-Atlantic Ocean Research and Innovation Alliance – AAORIA).

În plus, Comisia va întreprinde următoarele acțiuni:

-în prezent, Comisia analizează modalitățile de îmbunătățire a durabilității produselor pescărești și de acvacultură importate în cadrul regimului contingentelor tarifare autonome;

-pentru a reduce capturile accidentale de țestoase marine, în 2026, Comisia intenționează să adopte specificații privind dispozitivul de excludere a țestoaselor (TED) care urmează să fie utilizat de flota UE în pescuitul de creveți tropicali din Oceanul Atlantic de Vest și din Oceanul Indian. Comisia va evalua eficacitatea acestor noi specificații înainte de a lua în considerare măsuri suplimentare la nivel intern sau internațional;

-în plus, Comisia va urmări ratificarea și punerea deplină în aplicare a instrumentelor internaționale, cum ar fi acordul OMC privind subvențiile pentru pescuit și interzicerea subvențiilor dăunătoare, convențiile OIM privind navigatorii și pescarii și standardele de siguranță a navelor de pescuit stabilite în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI);

-în domeniul pescuitului, Comisia își va intensifica eforturile de combatere a provocărilor legate de „pavilioanele de complezență”, asigurând transparența structurilor de proprietate a navelor de pescuit pentru a-i trage la răspundere pe cei responsabili pentru practicile ilegale din sectoarele maritime, inclusiv din sectorul pescuitului și al gestionării mediului. Aceste eforturi se vor baza pe rezultatele unui studiu în curs;

-UE coordonează și susține în mod activ, în cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), respectarea unor standarde ridicate de durabilitate în gestionarea pescuitului, în special în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit INN.

-Comisia va propune o nouă generație de acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, care să se alinieze la strategiile și prioritățile regionale mai ample ale UE, în special pentru Africa și regiunea indo-pacifică, pentru a contribui la o abordare coerentă a UE în ceea ce privește pescuitul durabil și guvernanța oceanelor;

-Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord politic provizoriu cu privire la propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1026/2012, care vizează combaterea practicilor de pescuit nedurabil. Acesta reflectă angajamentul UE de a încuraja cooperarea cu țările terțe în ceea ce privește gestionarea stocurilor comune, valorificându-și totodată puterea sa de piață pentru a promova pescuitul durabil.

UE va continua să conducă prin puterea exemplului prin abordarea sa de toleranță zero față de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) 36 , pe baza dialogurilor cu țările terțe și a sistemului de acordare de cartonașe INN. În special, aceasta va valorifica regimul UE de certificare a capturii (CATCH), care urmărește să protejeze piața UE de produsele pescărești INN.

Digitalizarea CATCH (IT CATCH) este o inițiativă emblematică a UE în lupta la nivel mondial împotriva pescuitului INN, care va deveni obligatorie începând din ianuarie 2026. Prin urmare, statele membre ale UE își vor consolida și armoniza controalele și acțiunile la import pentru a asigura legalitatea produselor pescărești introduse pe piața europeană. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice, care sunt expuse concurenței neloiale și pescuitului ilegal din țările terțe învecinate.

UE va continua să se implice în ratificarea și punerea în aplicare a Acordului privind măsurile de competența statului portului și să promoveze punerea în aplicare a normelor sale actualizate privind controlul pescuitului pe scena mondială 37 .

În 2026, Comisia va pregăti o comunicare privind o nouă abordare strategică a acțiunii externe a UE în domeniul pescuitului, în care va prezenta aceste eforturi ale UE. Abordarea va urmări eliminarea lacunelor în ceea ce privește guvernanța globală în domeniul pescuitului și consolidarea angajamentului UE față de gestionarea durabilă a oceanelor. 

7.2. O diplomație strategică privind oceanele adecvată scopului

UE este un actor diplomatic major în domeniul oceanic, reprezentând interesele Uniunii și ale statelor sale membre. Asigurarea guvernanței durabile a resurselor oceanice, în special a pescuitului, va necesita o cooperare consolidată între UE, țările terțe și actorii mondiali. Rețeaua UE de angajamente bilaterale și inițiative strategice cu parteneri din regiuni precum Marea Mediterană și Marea Neagră, regiunea arctică, Africa și regiunea indo-pacifică va contribui la promovarea guvernanței oceanelor și a dezvoltării economice albastre durabile la nivel mondial. Implicarea în diplomația climatică la nivel mondial este esențială pentru refacerea sănătății oceanului planetar. Statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt, în special, aliați apropiați în negocierile din cadrul procesului COP, deoarece sunt, de asemenea, direct afectate de efectele schimbărilor climatice.

Comisia va prezenta următoarele acțiuni prioritare:

-Comisia va adopta o abordare axată pe peisajul marin pentru a asigura un impact și o sinergie eficace în promovarea guvernanței durabile a oceanelor, a conservării și a dezvoltării economice durabile în țările partenere. Aceasta va identifica domeniile-cheie care trebuie conservate, precum și părțile interesate și va ține seama pe deplin de activitățile care le afectează, abordând interacțiunile la nivel de sistem;

-obiectivul Comisiei va fi, de asemenea, de a-și confirma angajamentul față de parteneriatul UE-Africa prin reafirmarea cooperării noastre în domeniul economiei albastre durabile, care aduce o contribuție vitală pentru economie, securitatea alimentară și alimentație, precum și pentru dezvoltarea durabilă a ambelor continente.

UE își va utiliza canalele diplomatice pentru a promova problematica legată de oceane prin intermediul agendelor politice internaționale, inclusiv în cadrul G7 și G20. UE își reiterează angajamentul ferm față de dialogul anual privind oceanele și clima mandatat de Conferința părților la CCONUSC pentru promovarea problematicii legate de oceane și climă atât în cadrul CCONUSC, cât și în cadrul Acordului de la Paris, inclusiv având în vedere noua generație de CSN și următoarea evaluare la nivel global.

Diplomația europeană privind oceanele va promova aderarea la standardele internaționale de guvernanță legate de gestionarea pescuitului, sprijinind în același timp țările în curs de dezvoltare în ratificarea și punerea în aplicare a principalelor acorduri internaționale, protecția biodiversității, înmatricularea navelor de pescuit și îndeplinirea ODD, în special a ODD 14. UE va continua să sprijine creșterea socioeconomică durabilă a țărilor partenere prin intermediul unor strategii precum Global Gateway, asigurându-se că pescuitul, acvacultura și alte activități legate de oceane contribuie la dezvoltarea durabilă și la consolidarea capacităților la nivel mondial. Pentru a sprijini obiectivele UE din cadrul Pactului privind oceanul planetar și cu sprijinul Grupului BEI, strategia Global Gateway este mobilizată pentru a promova investiții specifice în țările partenere, menite să abordeze guvernanța oceanelor, economia albastră durabilă și acțiunile climatice. Printre acestea se numără inițiativele emblematice precum sprijinul pentru coridoarele maritime verzi pentru promovarea decarbonizării transportului maritim și inițiativa de a transforma afluxul de alge marine sargassum într-o oportunitate de inovare circulară și de creștere durabilă în comunitățile costiere.

Pe lângă faptul că sunt cei mai mari donatori la nivel mondial în general, UE și statele sale membre sunt cei mai mari donatori mondiali pentru marea liberă. UE salută progresele înregistrate în cadrul Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică în ceea ce privește mobilizarea fondurilor necesare pentru protejarea biodiversității, pentru atingerea obiectivelor de acțiune ale Cadrului mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal (KMGBF) și pentru eliminarea deficitului de finanțare a biodiversității la nivel mondial, inclusiv în ceea ce privește oceanele.

Acțiuni emblematice: -comunicarea privind o abordare strategică a acțiunii externe a UE în domeniul pescuitului, inclusiv o nouă generație de acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului durabil; -adoptarea și intrarea în vigoare a modificării Regulamentului (UE) nr. 1026/2012 privind anumite măsuri în scopul conservării stocurilor de pește aplicabile țărilor care permit pescuitul nedurabil; -ratificarea și punerea în aplicare rapidă a Acordului BBNJ și sprijinirea punerii în aplicare în țările în curs de dezvoltare prin intermediul contribuției în valoare de 40 de milioane EUR la Programul global privind oceanele; -intrarea în vigoare și punerea în aplicare a etapei 1 a Acordului OMC privind interzicerea subvențiilor dăunătoare pentru pescuit și încheierea negocierilor din etapa 2 privind normele suplimentare restante pentru reglementarea subvențiilor care stimulează pescuitul excesiv și supracapacitatea; -utilizarea obligatorie a sistemului UE digitalizat de certificare a capturilor IT CATCH începând cu ianuarie 2026, care completează sistemul UE de acordare de cartonașe pentru combaterea mai eficace a pescuitului INN; -testarea unei platforme internaționale pentru durabilitatea oceanelor; -promovarea zonelor protejate din Oceanul Antarctic.

8. Etapele următoare

În fața triplei crize planetare reprezentate de accelerarea schimbărilor climatice, de pierderea biodiversității și de poluare, precum și în fața tensiunilor geopolitice, UE trebuie să acționeze cu determinare pentru a ne proteja oceanele și viitorul maritim. Prin mobilizarea întregii game de instrumente și parteneriate de care dispune, UE poate conduce prin puterea exemplului pentru a crea un spațiu oceanic mai rezilient, utilizat într-un mod mai durabil și mai sigur.

Pactul privind oceanul planetar prezintă un răspuns strategic și coordonat. Acesta reunește reformele în materie de guvernanță, inovarea, investițiile și diplomația internațională în cadrul unei viziuni unificate pentru sănătatea, durabilitatea și prosperitatea oceanului planetar.

Acest pact nu reprezintă doar o foaie de parcurs, ci este un apel la acțiune și responsabilitate. Împreună, ne vom asigura că oceanul planetar își va păstra rolul de regulator climatic al Pământului și va rămâne un aliat în lupta împotriva schimbărilor climatice și pentru protejarea biodiversității și a habitatelor sale, ca bogăție a planetei noastre, un motor economic și un patrimoniu comun pentru generațiile viitoare.

Comisia va colabora îndeaproape cu celelalte instituții ale UE, cu statele membre, cu părțile interesate și cu partenerii internaționali pentru a obține rezultate concrete.

Anexă: Obiective legate de oceane prevăzute de legislația și politica UE 38

Obiectiv	Obligatoriu/  neobligatoriu	Sursă
Atingerea unei stări ecologice bune a apelor marine până în 2020. Statele membre trebuie să adopte strategii marine naționale pentru a atinge sau a menține starea ecologică bună. Introducerea abordării ecosistemice ca principiu obligatoriu pentru gestionarea mediului marin al UE.	Obligatoriu	Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”
Asigurarea conservării resurselor biologice marine și a gestionării pescuitului care le vizează Captură maximă durabilă pentru toate stocurile de pește până în 2020	Obligatoriu	Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului
Protejarea a 30 % din mările UE până în 2030 și protejarea cu strictețe a 10 % din acestea	Neobligatoriu	Strategia în domeniul biodiversității
Sprijinirea strategiei în domeniul biodiversității, cu scopul de a contribui la aducerea și menținerea stocurilor de pește la niveluri durabile, de a diminua impactul pescuitului asupra fundului mării și de a reduce la minimum impactul pescuitului asupra speciilor sensibile prin eliminarea treptată a pescuitului de fund în zonele marine protejate până în 2030, îmbunătățirea selectivității, protejarea speciilor sensibile, sprijinirea sectorului pescuitului și consolidarea cercetării, a punerii în aplicare, a guvernanței și a implicării părților interesate.	Neobligatoriu	Planul de acțiune marină al UE: protejarea și refacerea ecosistemelor marine pentru un pescuit sustenabil și rezilient
Restaurarea a cel puțin 20 % din suprafețele marine degradate ale UE până în 2030 și a tuturor ecosistemelor care au nevoie de restaurare până în 2050 Statele membre trebuie să prezinte planuri naționale de restaurare până la jumătatea anului 2026.	Obligatoriu	Regulamentul privind restaurarea naturii
Instalarea unei capacități de producere a energiei din surse regenerabile offshore de ~ 111 GW până în 2030 și de ~ 317 GW până în 2050, din care 100 MW de energie oceanică până în 2027 și 1 GW de energie oceanică până la începutul anilor 2030.	Neobligatoriu	Comunicarea intitulată „Realizarea ambițiilor UE pentru energia din surse regenerabile offshore”
Statele membre vor încheia un acord fără caracter obligatoriu de cooperare în legătură cu obiectivele privind producția de energie din surse regenerabile offshore care urmează să fie implementată în fiecare bazin maritim până în 2050.	Obligatoriu	Regulamentul TEN-E
Capacitate de producție de energie din surse regenerabile offshore de 88 GW până în 2030 și de 360 GW până în 2050	Neobligatoriu
Un obiectiv global privind energia din surse regenerabile de cel puțin 42,5 % până în 2030 (un obiectiv fără caracter obligatoriu de 45 %). Statele membre vor publica informații privind licitațiile planificate și volumele de energie din surse regenerabile offshore pe care intenționează să le realizeze.	Obligatoriu	RED III
Măsuri de sprijinire a realizării neutralității climatice până în 2050 – integrarea tranziției energetice în sectorul pescuitului și acvaculturii, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, consolidarea durabilității și a eficienței energetice, alinierea la obiectivele în materie de biodiversitate și de poluare, dezvoltarea competențelor și a carierelor, investiții în cercetare și inovare și promovarea colaborării internaționale.	Neobligatoriu	Comunicarea privind tranziția energetică a sectorului pescuitului și acvaculturii din UE
Realizarea neutralității climatice în UE până în 2050; obiectivul intermediar de reducere a emisiilor de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990	Obligatoriu	Legea europeană a climei
Obiective privind instalarea infrastructurii de alimentare cu energie electrică de la mal pentru nave container maritime și nave de pasageri de dimensiuni mai mari în porturile maritime și pentru navele de navigație interioară	Obligatoriu	RICA
Limite maxime pentru intensitatea anuală medie a GES în ceea ce privește energia utilizată de navele cu un tonaj brut mai mare de 5 000 de tone care fac escală în porturile europene, indiferent de pavilionul acestora – o scădere cu 2 % până în 2025 și cu 80 % până în 2050 Utilizarea de către navele de pasageri și de către navele portcontainer a alimentării cu energie electrică de la mal sau a tehnologiilor alternative cu emisii zero de la 1 ianuarie 2030 în porturile care intră sub incidența articolului 9 din RICA și, începând cu 1 ianuarie 2035, în toate porturile UE care dezvoltă capacitatea de alimentare cu energie electrică de la mal.	Obligatoriu	Regulamentul FuelEU în domeniul maritim
Instalațiile de reciclare se asigură că reciclarea navelor previne deversarea de substanțe periculoase în mare și gestionează în mod corespunzător deșeurile. Cerința de elaborare a unui inventar al materialelor periculoase pentru a gestiona substanțele care ar putea dăuna mediului marin și de întocmire a unei liste europene a instalațiilor de reciclare a navelor	Obligatoriu	Regulamentul privind reciclarea navelor
Interzicerea anumitor articole din plastic de unică folosință, de exemplu, a paielor și a tacâmurilor din plastic Colectarea a 77 % din sticlele din plastic până în 2025 și a 90 % din acestea până în 2029	Obligatoriu	Directiva privind produsele din plastic de unică folosință
Reducerea cantitativă a consumului de anumite produse din plastic de unică folosință de către statele membre până în 2026 comparativ cu 2022	Neobligatoriu
Până în 2030, UE ar trebui să reducă deșeurile de plastic din mare cu 50 % și microplasticele cu 30 % și să reducă pierderile de nutrienți, utilizarea pesticidelor chimice și riscul prezentat de acestea, utilizarea pesticidelor mai periculoase și vânzarea de antimicrobiene pentru animalele de fermă și în acvacultură cu 50 %.	Neobligatoriu	Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării
Statele membre vor institui rețeaua de situri protejate Natura 2000 pentru a se asigura că tipurile cele mai valoroase de habitate naturale și de habitate ale speciilor din întreaga UE sunt menținute sau, după caz, readuse la o stare de conservare favorabilă.	Obligatoriu	Directiva privind păsările
		Directiva privind habitatele
Statele membre își vor utiliza planurile de gestionare a bazinelor hidrografice și programele de măsuri pentru a proteja și, dacă este necesar, pentru a reface corpurile de apă pentru ca acestea să atingă o stare bună și pentru a preveni deteriorarea lor (stare chimică și ecologică bună).	Obligatoriu	Directiva-cadru privind apa
Statele membre vor reduce poluarea apei cauzată de nitrații utilizați în agricultură prin desemnarea zonelor vulnerabile la nitrați, prin monitorizarea concentrațiilor de nitrați din corpurile de apă și prin stabilirea unor coduri de bune practici agricole.	Obligatoriu	Directiva privind nitrații
Statele membre trebuie să se asigure că nu se utilizează combustibili marini în apele lor teritoriale, în zonele lor economice exclusive și în zonele de control al poluării situate în afara zonelor de control al emisiilor din Marea Baltică și Marea Nordului, în cazul în care conținutul de sulf al acestor combustibili depășește 0,50 % din greutate și, în cadrul zonelor de control al emisiilor, în cazul în care conținutul de sulf al combustibililor respectivi depășește 0,10 % din greutate.	Obligatoriu	Directiva privind conținutul de sulf
Statele membre trebuie să monitorizeze și să evalueze apa pentru scăldat.	Obligatoriu	Directiva privind apa pentru scăldat
Atingerea obiectivelor PCP prin contribuția la o piață eficientă și transparentă, prin reglementarea organizațiilor profesionale, a standardelor de comercializare, a informării consumatorilor, a normelor în materie de concurență și a informațiilor privind piața	Obligatoriu	OCP
Statele membre trebui să prevină, să minimizeze și să atenueze efectele dăunătoare asupra biodiversității ale introducerii și răspândirii pe teritoriul Uniunii, atât intenționate, cât și neintenționate, a speciilor alogene invazive.	Obligatoriu	Regulamentul privind speciile alogene invazive
Cu un obiectiv pentru 2030, scopul misiunii UE „Refacerea oceanelor și a apelor noastre” este de a proteja și de a reface sănătatea oceanului nostru planetar și a apelor noastre prin intermediul cercetării și al inovării, al implicării cetățenilor și al investițiilor albastre. Noua abordare a acestei misiuni va trata oceanele și apele ca pe un tot unitar și va juca un rol esențial în realizarea neutralității climatice și în restaurarea naturii.	Neobligatoriu	Misiunea UE „Refacerea oceanelor și a apelor noastre”

(1)

Guyana Franceză, Guadelupa, Martinica, Mayotte, Réunion și Saint-Martin (Franța), insulele Azore și insulele Madeira (Portugalia) și Insulele Canare (Spania).

(2)

Comisia Europeană (2025). Raportul din 2025 privind economia albastră a UE.

(3)

Comunicarea comună intitulată „The European Union's strategic approach to the Black Sea region” (Abordarea strategică a Uniunii Europene cu privire la regiunea Mării Negre), JOIN(2025) 135 final.

(4)

  Study to support investment for the sustainable development of the blue economy (Studiu în sprijinul investițiilor pentru dezvoltarea durabilă a economiei albastre) – Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018.

(5)

  https://maritime-forum.ec.europa.eu/theme/investments/blueinvest_en . 

(6)

„The EU Startup and Scaleup Strategy. Choose Europe to start and scale” (Strategia UE privind startup-urile și întreprinderile în curs de extindere. Alegeți Europa pentru startup-uri sau extindere!), COM(2025) 270 final.

(7)

Al 28-lea regim va oferi un set unic de norme, posibil în mod progresiv și modular. Acesta ar urma să includă un cadru juridic al UE pentru întreprinderi bazat pe soluții digitale implicite și va ajuta întreprinderile să depășească barierele cu care se confruntă în momentul înființării și pe parcursul desfășurării activităților lor pe piața unică. În acest scop, regimul va simplifica normele aplicabile și va reduce costul eșecului prin abordarea unor aspecte specifice din domenii relevante ale dreptului, inclusiv din domeniul dreptului insolvenței, al dreptului muncii și al legislației fiscale.

(8)

A se vedea secțiunea 7.

(9)

Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

(10)

Potrivit articolului 3 punctul 5 din Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” și astfel cum se specifică mai detaliat în Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei de stabilire a unor criterii și standarde metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine .

(11)

  Raport privind evaluarea de către Comisie a programelor de măsuri ale statelor membre actualizate în temeiul articolului 17 din Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (2008/56/CE) . 

(12)

Raportul comun al AEM-EMSA nr. 15/2024  European Maritime Transport Environmental Report 2025 (Raportul de mediu privind transportul maritim european pentru 2025).

(13)

La 8 aprilie 2025, colegiuitorii au convenit cu caracter provizoriu asupra proiectului de regulament propus pentru prevenirea poluării cu microplastice ca urmare a eliberării neintenționate de granule din plastic [COM(2023) 645].

(14)

  Servicii prin satelit – Serviciul CleanSeaNet – EMSA – Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă .

(15)

Acțiunile emblematice legate de sănătatea oceanului planetar din cadrul secțiunii 7 contribuie, de asemenea, la această prioritate.

(16)

Comisia Europeană (2024):  The EU Fish Market Report 2024 (Raportul din 2024 privind piața peștelui din UE).

(17)

  Parteneriat instituit în urma Comunicării Comisiei privind tranziția energetică a sectorului pescuitului și acvaculturii din UE .

(18)

 Regulamentul (UE) 2024/1679 privind TEN-T.

(19)

Planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP), conectivitatea energetică în Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC), cooperarea în domeniul energiei în mările septentrionale (NSEC), interconexiunile pentru Europa de Sud-Vest.

(20)

Științe, tehnologie, inginerie și matematică.

(21)

  Inforegio – Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității .

(22)

Proiectele inovatoare ale noului Bauhaus european (NBE) cu o abordare transdisciplinară și participativă, cum ar fi inițiativa-far demonstrativă din cadrul proiectului Bauhaus of the Seas Sails , oferă planuri de acțiune bazate pe realitatea zonei avute în vedere, cu implicarea comunităților în identificarea și în abordarea provocărilor cu care se confruntă teritoriile de coastă. În următorii ani, mecanismul noului Bauhaus european va sprijini proiecte suplimentare, inclusiv în comunitățile costiere. 

(23)

Acțiunile din cadrul secțiunii 3 contribuie, de asemenea, la această prioritate.

(24)

Inițiativa va sprijini, de asemenea, propunerea privind Platforma internațională pentru durabilitatea oceanelor (IPOS) – a se vedea secțiunea 7.

(25)

EMODnet agregă date de observare a oceanelor in situ, în timp ce serviciul Copernicus de monitorizare a mediului marin este un serviciu digital de informații de prim rang la nivel mondial, oferind date satelitare, monitorizare și prognoze de ultimă generație.

(26)

Asigurarea unor legături adecvate și a coerenței cu strategia de cercetare și inovare pentru reziliența în domeniul apei.

(27)

  https://bauhaus-seas.eu/ .

(28)

  Comunicarea privind ProtectEU: o strategie europeană de securitate internă .

(29)

La momentul adoptării prezentei comunicări, propunerile erau în curs de adoptare.

(30)

  Planul de acțiune al UE privind securitatea cablurilor .

(31)

Pentru aceste trimiteri, precum și pentru alte trimiteri la UE din prezentul capitol, a se vedea Concluziile Consiliului privind guvernanța internațională a oceanelor (15973/22 din 13 decembrie 2022).

(32)

  Biodiversitate marină în zonele care nu intră sub jurisdicție națională . 

(33)

A se vedea Propunerea de directivă privind conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele care nu intră sub jurisdicție națională, COM(2025) 173 final din 24.4.2025.

(34)

Comunicarea comună cu privire la agenda UE privind guvernanța internațională a oceanelor, JOIN(2022) 28 final .

(35)

A se vedea nota de subsol 31.

(36)

A se vedea nota de subsol 31.

(37)

A se vedea nota de subsol 31.

(38)

Lista poate fi completată.