COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 30.7.2021
COM(2021) 435 final
2021/0249(NLE)
Propunere de
DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI
de modificare a Deciziei 2009/791/CE de autorizare a Germaniei pentru aplicarea în continuare a unei măsuri de derogare de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
EXPUNERE DE MOTIVE
În conformitate cu articolul 395 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „Directiva TVA” 1 ), Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale de derogare de la dispozițiile directivei respective pentru a simplifica procedura de colectare a TVA-ului sau pentru a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale.
Prin scrisoarea înregistrată la Comisie în data de 19 februarie 2021, Republica Federală Germania (denumită în continuare Germania) a solicitat autorizația de a continua aplicarea unei măsuri de derogare de la articolele 168 și 168a din Directiva TVA, cu scopul de a exclude de la dreptul de deducere TVA-ul aferent bunurilor și serviciilor utilizate de contribuabil în proporție de peste 90 % în scopuri private, pentru sine sau pentru angajații săi sau, în general, în scopuri neprofesionale sau pentru activități care nu au caracter economic. Cererea a fost însoțită de un raport privind aplicarea acestei măsuri în conformitate cu articolul 2 din Decizia 2009/791/CE a Consiliului din 20 octombrie 2009 2 , astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/2060 a Consiliului din 20 decembrie 2018 3 .
În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva TVA, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisorile din 17 martie 2021, cu privire la cererea înaintată de Germania. Prin scrisoarea din 18 martie 2021, Comisia a comunicat Germaniei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
Articolul 168 din Directiva TVA prevede că o persoană impozabilă are dreptul de a deduce TVA-ul perceput pentru achizițiile efectuate și serviciile primite în scopul tranzacțiilor sale impozabile. Articolul 168a alineatul (1) din Directiva TVA prevede că TVA-ul corespunzător cheltuielilor pentru bunuri imobile care fac parte din activele folosite în cadrul activității profesionale a unei persoane impozabile și utilizate atât în scopuri profesionale, cât și în scopuri private sunt deductibile doar în limita utilizării bunurilor respective în scopul activității profesionale a persoanei impozabile respective. În temeiul articolului 168a alineatul (2) din Directiva TVA, statele membre pot să aplice această regulă și în ceea ce privește cheltuielile aferente altor bunuri care fac parte din activele folosite în cadrul activității profesionale, pe care le specifică. Articolul 168a fost introdus în Directiva TVA prin Directiva 2009/162/UE a Consiliului din 22 decembrie 2009 4 pentru a limita deducerea la proporția utilizării efective în scopuri profesionale și pentru a aplica astfel mai eficient principiul potrivit căruia deducerea ia naștere numai în măsura în care bunurile și serviciile în cauză sunt utilizate în scopul desfășurării activității economice a persoanei impozabile.
În conformitate cu articolul 395 din Directiva TVA, statele membre pot aplica măsuri de derogare de la dispozițiile Directivei TVA, pentru a simplifica procedura de colectare a TVA-ului sau pentru a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale, cu condiția să fi obținut aprobarea Consiliului.
Germania a solicitat aplicarea în continuare a unei măsuri de derogare de la articolele 168 și 168a din Directiva TVA care să îi permită să excludă în totalitate de la dreptul de deducere TVA-ul aferent bunurilor și serviciilor utilizate de o persoană impozabilă în proporție de peste 90 % în scopuri private sau neprofesionale, inclusiv pentru activități care nu au caracter economic.
Această măsură de derogare solicitată de Germania a fost inițial acordată prin Decizia 2000/186/CE a Consiliului din 28 februarie 2000 5 , până la 31 decembrie 2002, și ulterior reacordată prin Decizia 2003/354/CE a Consiliului din 13 mai 2003 6 , până la 30 iunie 2004, prin Decizia 2004/817/CE a Consiliului din 19 noiembrie 2004 7 , până la 31 decembrie 2009 și prin Decizia 2009/791/CE a Consiliului din 20 octombrie 2009, până la 31 decembrie 2012. Aceasta din urmă a fost prelungită până la 31 decembrie 2015 prin Decizia de punere în aplicare 2012/705/UE a Consiliului din 13 noiembrie 2012 8 , până la 31 decembrie 2018 prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2428 a Consiliului din 10 decembrie 2015 9 și până la 31 decembrie 2021 prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/2060 a Consiliului din 20 decembrie 2018 10 .
În cererea sa actuală, Germania a informat Comisia că aplicarea măsurii de derogare s-a dovedit a fi foarte eficace și constituie o simplificare majoră pentru colectarea TVA-ului. Măsura contribuie, de asemenea, la prevenirea evaziunii și a evitării obligațiilor fiscale.
Utilizarea minimă solicitată a bunurilor în proporție de cel puțin 10 % în scopuri profesionale pentru a permite deducerea TVA-ului în amonte este relativ scăzută. Potrivit Germaniei, prelungirea acestei măsuri va avea, prin urmare, doar un impact redus asupra valorii totale a veniturilor din TVA colectate în etapa consumului final și, ca atare, nu afectează negativ resursele proprii din TVA ale Uniunii.
Potrivit Germaniei, măsura reduce sarcinile administrative ale contribuabililor și ale administrațiilor fiscale, deoarece raportul dintre utilizarea unor astfel de bunuri în scopuri profesionale și utilizarea în scopuri neprofesionale nu trebuie să fie monitorizat sau adaptat și, prin urmare, nu trebuie păstrate evidențe cu privire la aceste modificări. Limita de 10 % corespunde, de asemenea, cerințelor din legislația germană privind impozitul pe venit, care prevăd că numai bunurile utilizate în proporție de cel puțin 10 % în scopuri profesionale pot fi considerate drept active comerciale.
În general, derogările se acordă pe o perioadă limitată, pentru a se putea evalua dacă măsura specială respectivă este sau nu adecvată și eficace. În acest sens, pe baza informațiilor furnizate de Germania, Comisia înțelege că repartizarea de 10 % / 90 % între utilizarea în scopuri profesionale și utilizarea în scopuri neprofesionale reprezintă în continuare o bază solidă pentru determinarea operațiunilor în cazul cărora utilizarea în scopuri profesionale poate fi considerată neglijabilă.
În consecință, măsura specială despre care este vorba simplifică atât sarcina administrațiilor fiscale, cât și sarcina întreprinderilor, deoarece nu este necesară monitorizarea utilizării ulterioare a bunurilor și serviciilor cărora li se aplica excluderea de la deducere la momentul achiziției, în special în ceea ce privește posibila impozitare a utilizării private în temeiul articolului 16 sau al articolului 26 din Directiva TVA sau ajustările deducerilor, conform articolelor 184-192 din directiva menționată. Prin urmare, este oportună prelungirea măsurii de derogare.
Cu toate acestea, orice prelungire ar trebui să fie limitată ca durată pentru a se putea verifica continuitatea validității condițiilor pe care se bazează derogarea. Prin urmare, se propune să se prelungească derogarea până la sfârșitul anului 2024 și să se solicite Germaniei să prezinte împreună cu cererea de prelungire, până cel târziu la 31 martie 2024, un raport care să includă și o examinare a procentajului repartizării aplicate între utilizarea în scopuri profesionale și utilizarea în scopuri neprofesionale pe care se bazează excluderea de la deducere în cazul în care se are în vedere o nouă prelungire după 2024.
Întrucât Decizia 2009/791/CE a Consiliului din 20 octombrie 2009 a fost adoptată înainte de adoptarea Directivei 2009/162/UE a Consiliului din 22 decembrie 2009, care a introdus articolul 168a în Directiva TVA, titlul său nu se referă la articolul 168a. Pentru a elimina această neconcordanță dintre titlul și conținutul Deciziei 2009/791/CE a Consiliului, titlul Deciziei 2009/791/CE a Consiliului trebuie modificat prin includerea unei trimiteri la articolul 168a din Directiva TVA.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
Derogări similare în ceea ce privește excluderea TVA-ului datorat pentru bunuri și servicii de la dreptul de deducere a TVA-ului în cazul în care bunurile și serviciile respective sunt utilizate în proporție de peste 90 % în folosul propriu al unei persoane impozabile sau al angajaților acesteia sau, în general, în scopuri neprofesionale sau pentru activități fără caracter economic au fost acordate și altor state membre (Austria 11 , Țările de Jos 12 ).
Conform articolului 176 din Directiva TVA, Consiliul stabilește cheltuielile pentru care TVA-ul nu este deductibil. Până la adoptarea unor dispoziții în acest sens, statele membre sunt autorizate să mențină excluderile care erau în vigoare la 1 ianuarie 1979. În consecință, există un număr de dispoziții de tip „statu-quo” care restrâng dreptul la deducere al persoanelor impozabile.
În pofida inițiativelor anterioare de stabilire a unor reguli privind categoriile de cheltuieli care pot face obiectul limitării dreptului de deducere 13 , această derogare este adecvată în așteptarea unei armonizări a acestor reguli la nivelul UE.
Măsura propusă este, prin urmare, în concordanță cu dispozițiile existente din Directiva TVA.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temei juridic
Articolul 395 din Directiva TVA.
•Subsidiaritate (în cazul competențelor neexclusive)
Având în vedere dispoziția din Directiva TVA pe care se întemeiază propunerea, principiul subsidiarității nu se aplică.
•Proporționalitate
Decizia se referă la o autorizare acordată unui stat membru la cererea acestuia și nu constituie o obligație.
Având în vedere domeniul de aplicare limitat al derogării, măsura specială este proporțională cu obiectivul urmărit, și anume simplificarea procedurii de colectare a TVA-ului și de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale. Propunerea nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
•Alegerea instrumentului
Instrumentul propus: decizie de punere în aplicare a Consiliului.
În temeiul articolului 395 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului, derogarea de la dispozițiile comune în materie de TVA este posibilă numai cu autorizarea Consiliului, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei. O decizie de punere în aplicare a Consiliului este instrumentul cel mai adecvat, dat fiind faptul că ea poate fi adresată unui singur stat membru.
3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI
•Consultările cu părțile interesate
Prezenta propunere se bazează pe o cerere înaintată de Germania și se referă doar la acest stat membru.
•Obținerea și utilizarea expertizei
Nu a fost necesară consultarea experților externi.
•Evaluarea impactului
Propunerea de decizie de punere în aplicare a Consiliului are drept scop simplificarea procedurii de colectare a TVA-ului autorizând Germania să aplice în continuare o măsură de derogare care să îi permită să excludă în totalitate de la dreptul de deducere TVA-ul aferent bunurilor și serviciilor utilizate de o persoană impozabilă în proporție de peste 90 % în scopuri private sau neprofesionale, inclusiv pentru activitățile care nu au caracter economic. Această măsură s-a dovedit a fi un instrument adecvat și eficient.
Potrivit Germaniei, prelungirea acestei măsuri nu va avea un impact negativ asupra valorii totale a veniturilor din TVA colectate în etapa consumului final și, ca atare, nu afectează negativ resursele proprii din TVA ale Uniunii.
4.IMPLICAȚII BUGETARE
Propunerea nu va avea implicații negative pentru bugetul UE.
5.ALTE ELEMENTE
Propunerea este limitată în timp și conține o clauză de încetare a efectelor, cu termenul stabilit la 31 decembrie 2024.
2021/0249 (NLE)
Propunere de
DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI
de modificare a Deciziei 2009/791/CE de autorizare a Germaniei pentru aplicarea în continuare a unei măsuri de derogare de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată 14 , în special articolul 395 alineatul (1) primul paragraf,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Articolele 168 și 168a din Directiva 2006/112/CE reglementează dreptul persoanelor impozabile de a deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) percepută pentru bunurile și serviciile care le sunt furnizate sau prestate în scopul operațiunilor supuse impozitării. Germania a fost autorizată să introducă o măsură de derogare având obiectivul de a exclude de la dreptul de deducere TVA-ul aferent bunurilor și serviciilor utilizate de o persoană impozabilă în proporție mai mare de 90 % în scopuri private sau în folosul angajaților săi ori, în general, în scopuri neprofesionale sau pentru activități care nu au caracter economic.
(2)Inițial, Decizia 2000/186/CE a Consiliului 15 a autorizat Germania să introducă și să aplice măsuri de derogare de la articolele 6 și 17 din Directiva 77/388/CEE a Consiliului 16 până la 31 decembrie 2002. Decizia 2003/354/CE a Consiliului 17 a autorizat Germania să aplice o măsură de derogare de la articolul 17 din Directiva 77/388/CEE până la 30 iunie 2004. Decizia 2004/817/CE a Consiliului 18 a prelungit autorizația până la 31 decembrie 2009.
(3)Prin Decizia 2009/791/CE a Consiliului 19 , Germania a fost autorizată să continue să aplice o măsură de derogare de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE. În urma unor prelungiri succesive, această autorizație expiră la 31 decembrie 2021.
(4)Directiva 2009/162/UE a Consiliului 20 din 22 decembrie 2009 a introdus articolul 168a în Directiva 2006/112/CE pentru a limita deducerea la proporția utilizării efective în scopuri profesionale și pentru a aplica astfel mai eficient principiul potrivit căruia deducerea ia naștere numai în măsura în care bunurile și serviciile în cauză sunt utilizate în scopul desfășurării activității economice a persoanei impozabile. Prin urmare, titlul Deciziei 2009/791/CE trebuie să facă trimitere și la articolul 168a din Directiva 2006/112/CE.
(5)Prin scrisoarea din 19 februarie 2021, Germania a înaintat Comisiei cererea ca autorizația de a continua aplicarea unei măsuri de derogare de la articolele 168 și 168a din Directiva 2006/112/CE, cu scopul de a exclude în totalitate de la dreptul de deducere TVA-ul aferent bunurilor și serviciilor utilizate de contribuabil în proporție de peste 90 % în scopuri private sau în scopuri neprofesionale, inclusiv pentru activități care nu au caracter economic, să fie prelungită („cererea”). Cererea a fost însoțită de un raport privind aplicarea măsurii de derogare, care include o reexaminare a procentajului repartizării care se aplică dreptului de deducere a TVA-ului astfel cum se prevede la articolul 2 din Decizia 2009/791/CE.
(6)În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisorile din 17 martie 2021, cu privire la cererea formulată de Germania. Prin scrisoarea din 18 martie 2021, Comisia a comunicat Germaniei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.
(7)Potrivit Germaniei, măsura s-a dovedit a fi foarte eficace pentru simplificarea colectării TVA-ului și pentru prevenirea evaziunii și a evitării obligațiilor fiscale. Măsura reduce sarcina administrativă a întreprinderilor și a administrațiilor fiscale, deoarece nu este necesară monitorizarea utilizării ulterioare a bunurilor și serviciilor cărora li s-a aplicat excluderea de la deducere la momentul achiziției. Prin urmare, Germania trebuie să fie autorizată să aplice în continuare această măsură specială pentru o nouă perioadă limitată, și anume până la 31 decembrie 2024.
(8)În cazul în care consideră că este necesară o prelungire după 2024, Germania trebuie să prezinte Comisiei până la 31 martie 2024 o cerere însoțită de un raport privind aplicarea măsurii, care ar trebui să includă o reexaminare a procentajului repartizării aplicat.
(9)Măsura de derogare nu va avea un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA.
(10)Prin urmare, Decizia 2009/791/CE trebuie modificată în consecință,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Decizia 2009/791/CE se modifică după cum urmează:
(1) Titlul se înlocuiește cu următorul text:
„Decizia Consiliului din 20 octombrie 2009 de autorizare a Republicii Federale Germania pentru aplicarea în continuare a unei măsuri de derogare de la articolele 168 și 168a din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată”;
(2) Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 2
Prezenta decizie expiră la 31 decembrie 2024.
Orice cerere de prelungire a măsurii de derogare prevăzute în prezenta decizie se transmite Comisiei până la 31 martie 2024.
Respectiva cerere este însoțită de un raport privind aplicarea acestei măsuri, incluzând o reexaminare a procentajului repartizării care se aplică dreptului de deducere a TVA în baza prezentei decizii.”
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează Republicii Federale Germania.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu
Președintele