COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 3.12.2018

COM(2018) 777 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Al doilea raport privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (2018) elaborat în temeiul articolului 20 din Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia

{SWD(2018) 473 final}

I. CONTEXT

Traficul de persoane este o formă gravă de criminalitate, de cele mai multe ori organizată, aflată în continuă evoluție. Această practică generează un profit considerabil pentru autori, care abuzează de vulnerabilitățile oamenilor și exploatează cererea de servicii furnizate de victime. Aceasta cauzează prejudicii ireversibile pentru victime, precum și pentru societățile și economiile noastre.

Legătura dintre traficul de persoane și alte infracțiuni grave este înțeleasă din ce în ce mai mult. Interacțiunea complexă dintre cerere și ofertă în rândul autorilor, al celor care comit abuzurile, al persoanelor care își asumă profitul, al exploatatorilor și al utilizatorilor creează un lanț lung de actori, implicați în cunoștință sau în necunoștință de cauză. Acest lanț trebuie rupt pentru a stopa și a preveni în mod eficace această infracțiune atroce.

În acest context, Comisia a pus în aplicare Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane 1  („strategia UE”). În plus, în decembrie 2017, în Comunicarea sa intitulată Raport privind măsurile întreprinse pentru a da curs Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane și identificarea unor noi măsuri concrete („comunicarea din 2017”) 2  Comisia a identificat, de asemenea, acțiuni concrete suplimentare pentru îmbunătățirea prevenirii. Comisia continuă să monitorizeze modul în care
statele membre pun în aplicare Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia 3 („Directiva privind combaterea traficului de persoane“).

Acesta este al doilea raport al Comisiei privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane. Raportul se bazează pe o gamă largă de surse, printre care:

·informațiile colectate de raportorii naționali sau mecanismele echivalente și transmise coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane 4  de către statele membre în temeiul articolelor 19 și 20 din Directiva privind combaterea traficului de persoane 5 ;

·acțiunile întreprinse de Comisie și de alte părți interesate în cadrul strategiei UE și al comunicării din 2017; 

·contribuțiile aduse de organizațiile societății civile care participă la Platforma UE a societății civile și la Platforma electronică împotriva traficului de persoane 6 și

·informațiile furnizate de agențiile UE și de organizațiile internaționale și regionale relevante.

Prezentul raport, împreună cu documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește, prezintă modele emergente bazate pe date și tendințe, acțiuni întreprinse în cadrul
strategiei UE și progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a comunicării din 2017, în conformitate cu angajamentul asumat în cadrul acesteia. De asemenea, raportul analizează datele statistice furnizate de statele membre și prezintă o actualizare a punerii în aplicare a Directivei 2004/81/CE 7 privind permisele de ședere pentru victimele traficului de persoane. Informațiile explicative prezentate de statele membre acoperă, în principal,
perioada 2014-2016, în timp ce raportul și documentul de lucru al serviciilor Comisiei se bazează pe informații provenite de la surse precum statele membre, societatea civilă, organizațiile internaționale și publicațiile Comisiei.

II. MODELE ȘI TENDINȚE EMERGENTE

Cel de al patrulea exercițiu în vederea colectării de statistici privind traficul de persoane
(care vizează în special perioada 2015-2016) prezentat în acest al doilea raport privind progresele înregistrate 8 furnizează mai multe date decât cele anterioare. Toate statele membre au furnizat date statistice, însă cu grade de detaliere diferite. Eurostat a publicat
două documente de lucru privind statisticile de la nivel UE în 2013 și 2014, actualizate
în 2015, urmate de un exercițiu limitat de colectare de date de către Comisie pentru
perioada 2013-2014, raportat în primul raport privind progresele înregistrate 9 .

Datele pentru perioada 2015-2016 prezintă tipare similare în rândul victimelor înregistrate și al traficanților care intră în contact cu poliția și cu sistemul de justiție penală, comparativ cu cele constatate în perioadele de raportare anterioare. Aceste date se referă la persoanele care intră în contact cu autoritățile și cu alte organizații. Există motive să se considere că multe victime și numeroși traficanți rămân nedetectați și, prin urmare, nu sunt incluși în cifrele raportate în prezentul document. Există diferențe substanțiale în ceea ce privește modul în care statele membre colectează și înregistrează datele, astfel încât este nevoie de prudență atunci când se realizează orice comparații între acestea și în timp.

Pentru perioada 2015-2016:

Comisia a colaborat cu statele membre, cu Eurostat și cu autoritățile statistice pentru a îmbunătăți datele disponibile. Există mai multe detalii, precum și informații noi, cu privire la diferitele moduri în care serviciile de stat se implică, sprijină victimele și acționează în vederea reducerii impunității traficanților. Aceste demersuri au inclus cereri de informații cu privire la victime, cum ar fi utilizarea statutului de protecție internațională, precum și cu privire la reducerea impunității, cum ar fi incriminarea utilizării serviciilor victimelor traficului de persoane. Cu toate acestea, există în continuare lacune în ceea ce privește furnizarea datelor de către statele membre, ceea ce limitează fiabilitatea și comparabilitatea informațiilor.

1.Forme de exploatare

Traficul de persoane este o infracțiune complexă, care se dezvoltă adesea în funcție de cerere și de inventivitatea traficanților, iar exploatarea care stă la baza sa poate lua mai multe forme.

·Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale

Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale continuă să fie forma cea mai raportată. În perioada 2015-2016, au existat 9 759 de victime înregistrate ale exploatării sexuale, și anume mai mult de jumătate (56 %) din victimele înregistrate în cazul cărora s-a înregistrat o formă de exploatare, în special femei și fete (95 % din victimele înregistrate ale exploatării sexuale). S-a constatat o creștere drastică a numărului de femei și fete traficate prin ruta central-mediteraneană în scopul exploatării sexuale în UE 10 . Victimele sunt exploatate în industria sexului și a divertismentului, fapt facilitat de dezvoltarea tehnologică rapidă și de utilizarea internetului pentru serviciile de publicitate și pentru recrutarea victimelor. Modelele emergente raportate includ pornografia, utilizarea camerelor web cu transmisiune în direct și abuzul sexual la distanță al copiilor. 

Constatarea Europol 11 conform căreia „există state membre în care prostituția este legală, ceea ce le ușurează demersurile traficanților care doresc să utilizeze un mediu juridic pentru a-și exploata victimele” este împărtășită de rapoartele statelor membre, potrivit cărora traficanții tind să își direcționeze victimele către țările în care prostituția este reglementată și practicată în mod legal. În acest sens, Europol 12 constată că, în unele state membre ale UE în care prostituția este legală, suspecții au putut exploata și copii, pe lângă victimele adulte, în cadrul unor întreprinderi legale precum bordeluri, cartiere roșii, cluburi erotice, adesea cu sprijinul managerilor, dat fiind faptul că prostituția minorilor poate fi foarte profitabilă,
întrucât „clienții” sunt dispuși, în general, să plătească mai mult pentru a întreține
relații sexuale cu un minor.

Deși majoritatea rapoartelor statelor membre menționează traficul în scopul exploatării sexuale ca fiind cea mai frecventă formă de exploatare, informațiile cu privire la
acțiunile întreprinse în statele membre demonstrează tendința de a se concentra asupra
altor forme de exploatare. 

·Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă

Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă a afectat aproximativ un sfert (26 %) din victimele înregistrate. Exploatarea prin muncă afectează în principal bărbații (80 % din victimele înregistrate) deși, în anumite sectoare ale forței de muncă, victimele sunt predominant femei (cum ar fi activitățile casnice). Mai multe state membre au raportat că traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă este în creștere.

Potrivit Europol 13 , „grupurile infracționale organizate răspund cererii în creștere de forță de muncă ieftină din multe state membre și profită de discrepanțele din legislația muncii pentru a organiza exploatarea victimelor în zona gri care există între ocuparea legală a forței de muncă și exploatarea prin muncă”.

Victimele sunt exploatate în sectoarele construcțiilor, agriculturii și silviculturii, în industria prelucrătoare, în sectorul serviciilor de catering, al serviciilor de îngrijire, al serviciilor de curățenie și al muncii casnice, al divertismentului, al pescuitului, în industria ospitalieră, în sectorul vânzării cu amănuntul și în cel al transporturilor. Numeroase rapoarte întocmite de statele membre și documente prezentate de societatea civilă se referă la rolul inspectorilor de muncă în depistarea victimelor și/sau la necesitatea unei cooperări sporite între organismele de aplicare a legii și inspectoratele de muncă.

Cu toate acestea, Comisia observă că nu toate situațiile de exploatare de pe piața muncii
din UE sunt rezultatul traficului de persoane.

·Alte forme de exploatare

În perioada 2015-2016, alte forme de exploatare au reprezentat aproximativ un sfert (18 %) din victimele înregistrate. Acestea includ, printre altele, traficul în scopul căsătoriilor forțate, al cerșitului forțat și al activităților infracționale forțate. Aceste „alte forme” sunt asociate cu delicte minore, infracțiuni contra patrimoniului și fraudarea sistemului de prestații sociale. Conform rapoartelor, se pare că traficul în scopul activităților infracționale forțate și al cerșitului forțat este în creștere.

Statele membre raportează că situațiile de victime ale căsătoriilor frauduloase sau forțate sunt în creștere. Astfel de victime sunt, de asemenea, victime ale exploatării sexuale, sunt obligate să facă copii și/sau sunt victime ale exploatării prin muncă, ori sunt obligate să se căsătorească cu cetățeni ai unor țări terțe pentru a le regulariza șederea. Europol 14 a identificat o legătură între această evoluție și creșterea din ultimii ani a numărului de migranți în situație neregulamentară care doresc să treacă la statutul de ședere legală în urma respingerii cererilor de azil. Victimele acestei forme de trafic sunt adesea obligate să contracteze împrumuturi sau să solicite prestații sociale.

2.Modele emergente ale traficului

Se raportează că traficul intern de persoane, pe teritoriul unui stat membru, este în creștere. Statele membre raportează că vârsta victimelor identificate este în scădere. Copiii din țările din Europa de Est și din comunitățile rome continuă să fie deosebit de vulnerabili, întrucât traficanții profită de relațiile de rudenie.

Alte modele emergente includ cazurile de traficare a femeilor însărcinate în scopul vânzării de nou-născuți, cazurile de trafic în vederea prelevării de organe sau de țesuturi umane, precum și cazurile de căsătorii timpurii. De asemenea, persoanele cu handicap fizic și de dezvoltare sunt din ce în ce mai mult vizate de traficanți.

3.Traficul de persoane în contextul migrației

S-a raportat că riscurile legate de trafic au fost sporite de criza migrației. În analiza sa de risc pentru 2018, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă a remarcat că, „deși traficul de persoane din Nigeria a servit, preț de mai multe decenii, drept furnizor pentru piața europeană a sexului, creșterea numărului de femei nigeriene care sosesc în fluxurile mixte de migrație în Italia (și, într-o mai mică măsură, în Spania) a evidențiat fenomenul traficului de persoane din Nigeria” 15 .

Statele membre raportează cu privire la victimele traficului de persoane găsite în sistemele
de cereri de azil, precum și cu privire la grupările de criminalitate organizată care abuzează de procedurile de azil. Statele membre au raportat, de asemenea, cazuri în care traficanții
le-au cerut victimelor să solicite protecție internațională, în încercarea de a reglementa
statutul acestora.

4.Profilul și modul de lucru al traficanților

Statele membre raportează că traficanții își modifică în mod constant modalitățile de lucru, utilizând mai puțină forță fizică, însă mai multă violență psihologică și emoțională.
De asemenea, acestea raportează că numărul de resortisanți proprii tratați ca fiind suspecți de către statele membre, precum și numărul de femei victime care sunt transformate în autori este în creștere. Rețelele infracționale sunt foarte mobile și adesea transnaționale, având celule în țările de origine, de tranzit și de destinație ale victimelor. Potrivit statelor membre, traficanții utilizează instrumente precum internetul și rețelele sociale pentru a recruta victime, pentru logistică, pentru a permite exploatarea victimelor, precum și ca platformă de comercializare pentru prostituție. Statele membre raportează, de asemenea, că utilizarea tehnologiilor de criptare generează dificultăți pentru autoritățile care desfășoară anchete. Acestea subliniază, de asemenea, legăturile cu traficul de droguri, fraudarea documentelor, falsificarea de monedă, infracțiunile contra patrimoniului, introducerea ilegală de migranți, traficul de arme și traficul ilicit de tutun.

III. COMBATEREA CULTURII IMPUNITĂȚII ȘI PREVENIREA TRAFICULUI
DE PERSOANE

Combaterea culturii impunității și prevenirea traficului de persoane reprezintă principalele priorități ale Comisiei în conformitate cu comunicarea sa din 2017. Comisia va continua, de asemenea, să se concentreze asupra subminării modelului de afaceri al traficului, asupra urmăririi banilor și asupra distrugerii filierelor de trafic. Această secțiune analizează progresele înregistrate în ceea ce privește cercetarea, urmărirea penală și condamnarea autorilor infracțiunilor, precum și măsurile luate pentru a îmbunătăți prevenirea și a reduce cererea.

1. Încurajarea incriminării utilizării serviciilor victimelor

Încurajarea suplimentară a statelor membre ale UE, în măsura în care nu au făcut acest lucru, să incrimineze persoanele care utilizează cu bună știință serviciile victimelor reprezintă una dintre principalele priorități ale Comisiei în vederea prevenirii traficului de persoane, astfel cum se prevede în comunicarea din 2017. Articolul 18 alineatul (4) din Directiva privind combaterea traficului de persoane încurajează statele membre să aibă în vedere incriminarea utilizării serviciilor victimelor traficului de persoane, atunci când utilizatorii cunosc faptul că persoana care le prestează este victimă. În plus, analiza din „Raportul Comisiei privind utilizatorii” 16 , care evaluează impactul legislației naționale care incriminează utilizarea serviciilor victimelor traficului de persoane, indică existența unui peisaj juridic divers în UE.

Numai trei state membre au fost în măsură să furnizeze date statistice privind contactele polițienești, urmăririle penale și condamnările legate de incriminarea utilizatorilor acestor servicii. În consecință, în perioada 2015-2016, s-au raportat 2 suspecți (persoane care au intrat în contact oficial cu autoritățile), 135 de urmăriri penale și 18 condamnări în UE cu privire la utilizarea serviciilor care fac obiectul traficului de persoane.

Statele membre au informat în principal cu privire la măsurile legate de utilizarea serviciilor furnizate de victimele traficului în scopul exploatării sexuale și prin muncă. Statele membre au raportat, de asemenea, cu privire la acțiunile de combatere a impunității utilizatorilor de victime ale traficului în scopul exploatării prin muncă care vizează, printre altele, subcontractanții, intermediarii și lanțurile de aprovizionare.

În timp ce organizațiile societății civile și-au exprimat îngrijorarea cu privire la lipsa voinței politice de a pune în aplicare legi relevante, statele membre au raportat cu privire la noua legislație referitoare la incriminarea persoanelor care utilizează cu bună știință servicii furnizate de victimele traficului de persoane.

2. Creșterea numărului de urmăriri penale și de condamnări, precum și
eficacitatea acestora

În perioada 2015-2016, statele membre au raportat 5 979 de urmăriri penale și 2 927 de condamnări pentru trafic de persoane. În general, cooperarea transfrontalieră prin intermediul canalelor Europol și Eurojust a crescut. În perioada 2016-2017, 2 476 de cazuri noi și
8 411 de mesaje operaționale noi au fost transmise către Europol. În perioada 2014-2015,
au fost înființate numeroase echipe comune de anchetă în cadrul Eurojust.

În pofida unei oarecare creșteri în ultimii ani, nivelul global al urmăririlor penale și al condamnărilor rămâne foarte scăzut. Având în vedere caracterul complex al acestor anchete, adesea nu există dovezi suficiente pentru a susține urmărirea penală și pentru a intenta o acțiune în instanță. În consecință, autorii infracțiunilor sunt acuzați de alte infracțiuni, cum ar fi spălarea banilor sau infracțiuni legate de prostituție.

S-a observat o creștere a gradului de sensibilizare și a utilizării investigațiilor financiare și
s-au luat măsuri pentru ca anchetele să fie mai eficace. În analiza efectuată cu privire la
28 de cazuri 17 , Eurojust a raportat că 75 % din acestea au fost analizate de echipe comune de anchetă și au vizat aspecte precum anchetele privind spălarea banilor și urmărirea fluxurilor financiare. De asemenea, aceasta a raportat o utilizare îmbunătățită și sporită a înghețării, sechestrării și confiscării produselor infracțiunilor, acestea din urmă fiind utilizate pentru a sprijini victimele.

Contribuțiile societății civile au subliniat necesitatea de a acorda prioritate cercetării și urmăririi penale în ceea ce privește traficul de persoane în scopul exploatării sexuale, precum și de a aborda povara excesivă plasată asupra victimelor și mărturiilor acestora și durata procedurilor penale.

3. Acțiuni comune și cooperare transfrontalieră

Adesea, lanțul de grupuri infracționale organizate se răspândește dincolo de frontierele naționale, ceea ce presupune cooperarea transnațională în cadrul anchetelor.

Agențiile UE și statele membre raportează o creștere a cooperării transfrontaliere și a anchetelor comune, precum și o creștere a numărului de echipe comune de anchetă
înființate prin cooperare cu țări terțe, în special cu țări din Balcanii de Vest. Statele membre subliniază necesitatea de a consolida cooperarea și coordonarea la nivel internațional
între serviciile de informații, autoritățile de aplicare a legii, autoritățile de urmărire penală
și autoritățile judiciare relevante, în vederea intensificării schimbului de informații și a raționalizării anchetelor.

4. Sensibilizarea opiniei publice, formarea și filierele de trafic

În statele membre au loc numeroase inițiative, inclusiv acțiuni de sensibilizare,
cursuri de formare, acțiuni legislative 18 și alte tipuri de acțiuni de orientare. Statele membre cooperează cu organizațiile societății civile în ceea ce privește sesiunile de formare și utilizează, de asemenea, rețele UE precum Rețeaua Europeană de Formare Judiciară sau Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii („CEPOL”).

Campaniile de sensibilizare din statele membre vizează cererea de servicii obținute de la victimele traficului de persoane, însă au fost puse la dispoziție puține informații cu privire la impactul acestora. În același timp, organizațiile societății civile se concentrează pe necesitatea unor campanii sau programe educaționale menite să descurajeze cererea de exploatare sexuală și solicită campanii de sensibilizare adresate clienților.

Statele membre raportează că au adoptat măsuri legale și de altă natură pentru a aborda responsabilitatea persoanelor juridice în contextul mai larg al filierelor de trafic, inclusiv cooperarea cu sectorul privat.

IV. ACCESUL LA JUSTIȚIE ȘI EXERCITAREA DREPTURILOR VICTIMELOR

În temeiul dreptului Uniunii, a fost instituit un cadru cuprinzător pentru a asista, a sprijini și a proteja victimele atunci când acestea își exercită drepturile, însă continuă să existe obstacole în ceea ce privește punerea sa în aplicare 19 .

Statele membre raportează că întrețin o cooperare mai strânsă cu organizațiile societății civile, în timp ce societatea civilă subliniază necesitatea oficializării procedurilor pentru a facilita, a promova și a consolida schimburile de informații între toți actorii implicați.

Directiva privind combaterea traficului de persoane consolidează normele privind protecția și asistența acordate victimelor prevăzute în Directiva 2004/81/CE privind permisele de ședere temporară. Cu toate acestea, statele membre au adoptat doar un număr limitat de inițiative legislative relevante de la ultimul raport al Comisiei privind punerea în aplicare din 2014 20 , care au vizat în principal consolidarea securității juridice a victimelor și îmbunătățirea funcționării mecanismului de permise de ședere 21 .

1.Identificarea victimelor traficului de persoane

În primul raport privind progresele înregistrate se remarcă faptul că posibilitățile victimelor de a-și exercita drepturile sunt îngreunate de faptul că acestea nu pot fi identificate sau orientate către organismul corespunzător. Potrivit statelor membre, nivelul pragului aplicat pentru identificarea inițială a victimelor și durata procedurilor variază în cadrul UE. Statele membre subliniază, de asemenea, rolul autorităților locale în ceea ce privește identificarea victimelor. Provocări deosebite apar în demersul de identificare a victimelor din cadrul fluxurilor de migrație mixtă și al procedurilor de protecție internațională, inclusiv în cazurile în care victimele au fost exploatate în afara jurisdicției unui stat membru.

Există puține informații cu privire la impactul măsurilor de identificare, asistență, sprijin și protecție a victimelor. Organizațiile societății civile raportează dificultăți legate de procedurile de azil și de eliberarea permiselor de ședere pentru victimele traficului de persoane care sunt resortisanți ai unor țări terțe.

În pofida acestor provocări, statele membre consideră că s-au înregistrat progrese în identificarea victimelor, nu în ultimul rând datorită intensificării cooperării dintre diferitele autorități naționale și sectoare implicate, precum și datorită cooperării la nivel transfrontalier.

2.Mecanisme naționale și transnaționale de sesizare

În statele membre au fost instituite numeroase mecanisme oficiale sau neoficiale de sesizare și se depun eforturi pentru a asigura funcționarea mai eficace și fără dificultăți a acestora.

Statele membre raportează o intensificare a cooperării transnaționale, inclusiv cu țări terțe, cu organizații internaționale și cu societatea civilă. În plus, acestea recunosc faptul că rețelele instituite și cooperarea au îmbunătățit durata procedurilor, evidențiind sprijinul oferit de finanțarea UE.

Organizațiile societății civile atrag atenția asupra deficiențelor persistente în ceea ce privește asigurarea unei abordări multidisciplinare. De asemenea, acestea constată că societatea civilă nu este implicată și că lipsesc o formare corespunzătoare și o consolidare adecvată a capacităților în cazul tuturor actorilor implicați; precum și că există o lipsă de uniformitate în ceea ce privește deciziile referitoare la orientarea victimelor.

În conformitate cu comunicarea din 2017, Comisia a lansat un studiu privind
revizuirea modului de funcționare a mecanismelor naționale și transnaționale de sesizare ale statelor membre.

3.Asistența și protecția acordate victimelor traficului de persoane

În pofida faptului că statele membre au raportat îmbunătățiri în ceea ce privește asistența, sprijinul și protecția acordate victimelor, precum și în ceea ce privește accelerarea procedurilor, accesul necondiționat și efectiv al victimelor la aceste drepturi nu este întotdeauna garantat. Printre îmbunătățiri se numără utilizarea tehnologiei moderne pentru a evita victimizarea secundară în cadrul procedurilor penale, precum și stabilirea de adăposturi și a unei cazări adecvate pentru victime.

Identificarea victimelor minore și sprijinirea acestora în ceea ce privește accesul la drepturile lor, indiferent de țara lor de origine, rămâne o provocare. Statele membre raportează că au instituit proceduri specifice, inclusiv prin intermediul legislației, pentru a combate traficul de copii, inclusiv cel din cadrul fluxurilor migratorii mixte. Organizațiile societății civile subliniază necesitatea de a plasa accentul pe asigurarea expertizei corespunzătoare, a formării adecvate și a consolidării capacităților tuturor actorilor relevanți, inclusiv ale tutorilor, ale asistenților sociali și ale personalului din domeniul sănătății.

Comisia a adresat recomandări statelor membre în vederea consolidării protecției copiilor migranți.

4.Despăgubirea victimelor și principiul nepedepsirii

Despăgubirea victimelor este adesea îngreunată de complexitatea și diversitatea sistemelor naționale de compensare și de diferențele dintre statele membre în ceea ce privește plățile compensatorii. Unele state membre raportează că victimele au primit despăgubiri. Cu toate acestea, documentele prezentate de societatea civilă atrag atenția asupra dificultăților întâmpinate în special de victimele traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, care nu sunt în măsură să îndeplinească cerințele de furnizare de dovezi cu privire la cheltuieli verificabile sau la pierderea locurilor de muncă.

În ceea ce privește nepedepsirea, statele membre au furnizat informații limitate Comisiei.
În special, victimele traficului de persoane în scopul exploatării sexuale și al desfășurării de activități infracționale forțate sunt expuse unui risc sporit de a fi pedepsite pentru infracțiuni pe care au fost obligate să le comită, astfel cum se raportează în documentele transmise de societatea civilă.

V. RĂSPUNSUL COORDONAT ȘI CONSOLIDAT ÎN CADRUL UE ȘI ÎN AFARA ACESTEIA

Coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane oferă orientări strategice pentru a asigura politici coerente atât în cadrul UE, cât și în ceea ce privește părțile care nu sunt membre ale UE. Comunicarea din 2017 a stabilit ca prioritate elaborarea unui răspuns coordonat și consolidat, atât în interiorul, cât și în afara UE 22 .

Ca urmare a comunicării din 2017, 10 agenții ale UE au semnat o Declarație comună de angajament privind colaborarea în vederea combaterii traficului de persoane 23 .
Autoritățile naționale au invitat coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane să efectueze vizite în țările respective și au avut loc numeroase schimburi cu părțile interesate guvernamentale și neguvernamentale. În plus, au fost lansate trei studii planificate în comunicarea din 2017 24 .

Există numeroase politici, parteneriate și dialoguri externe cu țările terțe care abordează problema traficului de persoane, cum ar fi procesele de la Khartoum și Rabat, monitorizarea planului de acțiune comun de la Valletta și Grupul operativ comun UA-UE-ONU, precum și prin misiunile și operațiunile sale în cadrul PSAC. În plus, prin intermediul instrumentelor sale de finanțare externă, UE a finanțat numeroase acțiuni de combatere a traficului de persoane în țări terțe.

Alocarea fondurilor UE în domeniul politicii de combatere a traficului a fost examinată în cadrul revizuirii globale a politicii realizate de Comisie 25 . Comisia continuă să publice
cereri de propuneri pentru combaterea traficului de persoane în cadrul Fondului pentru securitate internă și al Fondului pentru azil, migrație și integrare. Fondurile UE au devenit disponibile prin programe naționale în cadrul gestiunii partajate și al granturilor directe.
În rapoartele lor, numeroase state membre fac referire la finanțarea națională și la cea acordată de UE pentru inițiativele de combatere a traficului de persoane în perioada 2014-2017.
Dispoziții UE privind finanțarea în vederea sprijinirii politicii de combatere a traficului
de persoane au fost incluse în propunerile de regulamente ale Comisiei referitoare la
Cadrul financiar multianual 2021-2027 26 . Finanțarea națională este direcționată către acțiuni privind aspecte precum asistența și sprijinul acordate victimelor, dar statele membre raportează cu privire la dificultatea estimării sumelor exacte. Organizațiile societății civile critică deficitul de sprijin financiar acordat programelor de sprijin pentru victime la nivel național, precum și lipsa de sustenabilitate.

VI. CONCLUZII

Informațiile pe care se bazează prezentul raport indică anumite îmbunătățiri, în special în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră, cooperarea cu societatea civilă, utilizarea investigațiilor financiare, înființarea unor echipe comune de anchetă și elaborarea unor mecanisme naționale și transnaționale de sesizare.

Cu toate acestea, traficul de persoane rămâne o infracțiune caracterizată de impunitate în ceea ce îi privește pe autori și pe cei care exploatează victimele. Constatările prezentului raport nu indică o scădere a traficului. În plus, analiza datelor arată o tendință de a identifica victimele unor forme prioritare de exploatare, anumite categorii de victime fiind situate în prim-planul acțiunilor, în timp ce altora li se acordă mai puțină atenție. Informațiile furnizate de statele membre evidențiază complexități persistente și lipsa progreselor în domenii-cheie. Prin urmare, statele membre trebuie să acorde prioritate luării tuturor măsurilor necesare.

Statele membre sunt încurajate în continuare să ia măsuri decisive și să pună în aplicare o strategie cuprinzătoare care să includă toate aspectele filierelor de trafic pentru a contracara impunitatea și a stimula reducerea cererii, în special prin incriminarea persoanelor care utilizează cu bună știință serviciile victimelor traficului de persoane. Victimele continuă să aibă un acces limitat la drepturile pe care le dețin în temeiul legislației UE, și anume drepturile la protecție și sprijin, la despăgubiri și la nepedepsire.

Numărul redus de condamnări și de urmăriri penale, împreună cu numărul de victime din UE, sugerează că persistă necesitatea de a intensifica în continuare identificarea victimelor, anchetarea, urmărirea penală, colectarea și îmbunătățirea consemnării și înregistrării datelor, cooperarea transfrontalieră și creșterea sensibilizării opiniei publice.

Comisia a luat o gamă largă de măsuri pentru a aborda problema traficului de persoane, a pus în aplicare multe dintre acțiunile concrete prevăzute în comunicarea din 2017 și va continua să ofere asistență în orice mod posibil, inclusiv prin sprijinirea financiară a elaborării unor măsuri de politică și operaționale în vederea eradicării traficului de persoane.

(1)

     COM(2012) 286.

(2)

     COM(2017) 728.

(3)

     Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, JO L 101, 15.4.2011.

(4)

      https://ec.europa.eu/anti-trafficking/eu-anti-trafficking-coordinator_en

(5)

     În temeiul articolului 19 din Directiva 2011/36/UE, sarcinile raportorilor naționali sau ale mecanismelor echivalente ar trebui să includă cel puțin „realizarea unor evaluări ale tendințelor în materie de trafic de persoane, măsurarea rezultatelor acțiunilor de combatere a traficului, inclusiv colectarea de date statistice în strânsă cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile din acest domeniu și prezentarea de rapoarte”. Articolul 20 din Directiva 2011/36/UE prevede, de asemenea, că „statele membre transmit CAT informațiile menționate la articolul 19, pe baza cărora CAT contribuie la prezentarea, la fiecare doi ani, a unui raport de către Comisie referitor la progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane”.

(6)

    https://ec.europa.eu/anti-trafficking/media-outreach-els/eu-civil-society-e-platform_en

(7)

     Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente, JO L 261, 6.8.2004.

(8)

     Mai multe detalii sunt disponibile în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul și în studiul de analiză a datelor aferent, care conține statistici și detalii metodologice actualizate.

(9)

     COM (2016) 267.

(10)

    https://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Risk_Analysis/Risk_Analysis_for_2018.pdf

(11)

     Europol, Raportul privind situația „Traficul de persoane în UE”, februarie 2016.

(12)

      Europol, Raportul privind situația rețelelor infracționale implicate în traficul și exploatarea victimelor minore în Uniunea Europeană, 2018

(13)

     https://www.europol.europa.eu/activities-services/main-reports/european-union-serious-and-organised-crime-threat-assessment-2017

(14)

     https://www.europol.europa.eu/activities-services/main-reports/european-union-serious-and-organised-crime-threat-assessment-2017

(15)

      https://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Risk_Analysis/Risk_Analysis_for_2018.pdf  

(16)

    COM(2016) 719,

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0719&from=EN

(17)

     Eurojust, Punerea în aplicare a planului de acțiune Eurojust pentru combaterea traficului de persoane
2012-2016, 2017.

(18)

     Obligație legală a statelor membre în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Directiva privind combaterea traficului de persoane.

(19)

     Raportul Comisiei privind transpunerea a concluzionat că autoritățile naționale au depus eforturi considerabile, dar că pot fi aduse în continuare îmbunătățiri semnificative, în special în ceea ce privește măsurile de protecție și de sprijin. Raportul Comisiei Europene de evaluare a măsurii în care statele membre au adoptat acțiunile necesare pentru a se conforma Directivei 2011/36/UE în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), COM(2016) 722 final.

(20)

     COM(2014) 635.

(21)

     Mai multe informații cu privire la aplicarea directivei sunt disponibile în anexa I la documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

(22)

Acest lucru se realizează prin interacțiuni cu Rețeaua UE de raportori naționali sau mecanisme echivalente (RNME); cu platforma UE a societății civile împotriva traficului de persoane; cu instituțiile UE
(din cadrul Comisiei Europene, cu Parlamentul European și Consiliul UE) și cu agențiile UE,
inclusiv agențiile din domeniul justiției și al afacerilor interne, precum și cu partenerii strategici internaționali în procesele multilaterale.

(23)

     Disponibile la adresa: https://ec.europa.eu/anti-trafficking/eu-policy/heads-ten-eu-agencies-commit-working-together-against-trafficking-human-beings_en  

(24)

     1) Studiu privind „Revizuirea funcționării mecanismelor de sesizare naționale și transnaționale
ale statelor membre”, 2) Studiu privind „Costurile economice, sociale și umane ale traficului”
și 3) Studiu privind „Impactul abordării UE asupra combaterii traficului pentru exploatarea sexuală”. Licitație disponibilă la adresa:      https://etendering.ted.europa.eu/cft/cft-display.html?cftId=3932&locale=ro

(25)

      https://ec.europa.eu/anti-trafficking/sites/antitrafficking/files/study_on_comprehensive_policy_review.pdf

(26)

    https://publications.europa.eu/ro/web/general-publications/eu_budget_for_the_future și https://ec.europa.eu/commission/publications/factsheets-long-term-budget-proposals_ro