02002L0055 — RO — 16.02.2020 — 008.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

Astfel cum a fost modificată prin:

▼B

DIRECTIVA 2002/55/CE A CONSILIULUI

din 13 iunie 2002

privind comercializarea semințelor de legume

Articolul 1

Prezenta directivă se referă la producerea în vederea comercializării, precum și la comercializarea semințelor de legume pe teritoriul Comunității.

Prezenta directivă nu se aplică în cazul semințelor de legume destinate exportului către țări terțe.

Articolul 2

(1)  În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

(2)  Modificările care trebuie aduse listelor de specii de la alineatul (1) litera (b) se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

(3)  Diferitele soiuri, inclusiv componentele acestora, pot fi specificate și definite în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

▼M3

(4)  Atunci când se efectuează examinările sub supraveghere oficială menționate la alineatul (1) litera (c) punctul (iv) și alineatul (1) litera (d) punctul (iv), se respectă următoarele cerințe:

▼B

Articolul 3

(1)  Statele membre prevăd ca semințele de legume să nu se poată certifica, controla ca semințe standard și comercializa, decât în cazul în care soiul din care provin este admis oficial cel puțin într-un stat membru.

(2)  Fiecare stat membru stabilește unul sau mai multe cataloage cu soiurile oficial admise pentru certificare, pentru control ca semințe standard și pentru comercializare pe teritoriul său. Cataloagele sunt subdivizate:

Orice persoană are dreptul să consulte aceste cataloage.

(3)  Se stabilește un catalog comun al tipurilor de specii de legume pe baza cataloagelor naționale ale statelor membre, în conformitate cu dispozițiile articolelor 16 și 17.

(4)  Statele membre pot considera că admiterea unui soi în catalogul comun sau în catalogul altui stat membru echivalează cu admiterea în propriul lor catalog. În acest caz, statul membru este exonerat de obligațiile menționate la articolul 7, articolul 9 alineatul (4) și articolul 10 alineatele (2)-(5).

Articolul 4

(1)  Statele membre iau măsuri astfel încât un soi să nu fie admis decât în cazul în care este distinct, stabil și suficient de omogen.

În cazul cicorii industriale, soiul trebuie să aibă o valoare de cultură sau de utilizare satisfăcătoare.

(2)  În cazul unui soi modificat genetic în sensul articolului 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 90/220/CEE, soiul respectiv nu este admis decât în cazul în care au fost luate toate măsurile adecvate în vederea evitării riscurilor pentru sănătatea umană și mediul înconjurător.

▼M2

(3)  De asemenea, în cazurile în care semințele rezultate dintr-un soi de plante este destinat utilizării în produse alimentare care intră în domeniul de aplicare a articolului 3 sau în furaje care intră în domeniul de aplicare a articolului 15 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic ( 1 ), soiul este acceptat numai dacă a fost aprobat în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

▼B

(4)  În vederea conservării resurselor genetice ale plantelor, în conformitate cu dispozițiile articolului 44 alineatul (2), statele membre pot să nu respecte cu strictețe criteriile de admitere menționate la primul paragraf din alineatul (1), în măsura în care se stabilesc condiții speciale în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), ținând seama de dispozițiile articolului 44 alineatul (3).

Articolul 5

(1)  Un soi este distinct în cazul în care, oricare ar fi originea artificială sau naturală a variantei inițiale din care a apărut, se diferențiază net, printr-una sau mai multe caracteristici importante, de orice soi cunoscut în Comunitate.

Caracteristicile sale trebuie să poată fi recunoscute și descrise cu precizie.

Un soi cunoscut pe teritoriul Comunității este acel soi care, în momentul prezentării cererii de admitere a soiului respectiv:

cu excepția cazului în care condițiile menționate anterior nu mai sunt îndeplinite în toate statele membre respective, înainte de luarea deciziei privind cererea de admitere a soiului respectiv.

(2)  Un soi este stabil în cazul în care nu-și schimbă caracteristicile esențiale în urma reproducerilor și a înmulțirilor succesive sau la sfârșitul fiecărui ciclu, în cazul în care producătorul a definit un ciclu special de reproduceri sau înmulțiri.

(3)  Un soi este suficient de omogen în cazul în care plantele care îl compun – făcând abstracție de anumite aberații și ținând seama de particularitățile sistemului de reproducere al plantelor respective – sunt asemănătoare sau identice din punct de vedere genetic cu totalitatea caracteristicilor referitoare la omogenitate.

Articolul 6

Statele membre iau măsuri astfel încât soiurile care provin din alte state membre să respecte, în special în ceea ce privește procedura de admitere, aceleași condiții ca soiurile naționale.

Articolul 7

(1)  Statele membre prevăd că admiterea soiurilor se face în urma examinărilor oficiale efectuate în special în câmp pentru un număr suficient de caracteristici care să permită descrierea soiului respectiv. Metodele folosite pentru constatarea caracteristicilor trebuie să fie precise și fidele. Pentru stabilirea diferențelor, examinările în câmp includ cel puțin soiurile comparabile disponibile, cunoscute pe teritoriul Comunității în sensul articolului 5 alineatul (1). În vederea aplicării dispozițiilor articolului 9, se includ și alte soiuri comparabile disponibile. În cazul soiurilor ale căror semințe nu pot fi controlate decât ca semințe standard, rezultatele examinărilor neoficiale și experiența practică câștigată în timpul cultivării pot fi luate în considerare în legătură cu rezultatele unei examinări oficiale.

Cu toate acestea, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se poate stabili ca, începând cu anumite date precise, soiurile anumitor specii de legume să nu se admită decât pe baza examinărilor oficiale.

(2)  În conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2) și ținând seama de cunoștințele științifico-tehnice se stabilesc:

(3)  În cazul în care este necesară examinarea componentelor genealogice pentru studierea hibrizilor și a soiurilor sintetice, statele membre se asigură că rezultatele examinărilor respective, precum și descrierea componentelor genealogice, rămân confidențiale, la cererea producătorului.

(4)  

▼M2

(5)  Statele membre se asigură că un soi destinat utilizării în produse alimentare sau furaje, astfel cum sunt definite la articolele 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare ( 2 ) este acceptată numai în cazul în care a fost autorizată în temeiul legislației relevante.*

▼B

Articolul 8

Cu ocazia depunerii cererii de admitere a unui soi, statele membre se asigură că solicitantul indică dacă acesta a mai făcut obiectul unei cereri într-un alt stat membru, despre ce stat membru este vorba și rezultatul cererii respective.

Articolul 9

(1)  Statele membre iau măsuri pentru publicarea oficială a catalogului soiurilor admise pe teritoriul lor și a numelui autorului sau autorilor pentru țara respectivă în cazul în care se solicită o selecție conservativă. Atunci când există mai multe persoane însărcinate cu selecția conservativă a unui soi, publicarea numelor lor nu este indispensabilă. În cazul în care nu se face publicarea respectivă, în catalog se indică autoritatea care dispune de lista numelor autorilor cu selecția conservativă.

(2)  La admiterea unui soi, statele membre se asigură că soiul respectiv are, în măsura posibilului, aceeași denumire în celelalte state membre.

În cazul în care anumite semințe sau răsaduri dintr-un soi sunt comercializate într-o altă țară cu o denumire diferită, această denumire se indică, de asemenea, în catalog.

În cazul soiurilor derivate din soiuri a căror admitere oficială a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 12 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf și care au fost admise într-unul sau mai multe state membre ca urmare a aplicării măsurilor oficiale menționate de prezenta dispoziție, se poate stabili, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), ca toate statele membre care au solicitat această admitere să ofere garanții că soiurile respective poartă denumiri fixe, în conformitate cu aceeași procedură și cu principiile enunțate anterior.

(3)  Pe baza informațiilor disponibile, statele membre iau măsuri astfel încât un soi care nu se diferențiază net:

poartă denumirea soiului respectiv. Prezenta dispoziție nu se aplică în cazul în care denumirea respectivă ar putea induce în eroare sau ar crea confuzii privind soiul, în cazul în care alte elemente, în conformitate cu totalitatea dispozițiilor din statul în cauză, referitoare la denumirile de soiuri, se opun utilizării acesteia, sau în cazul în care dreptul unui terț împiedică libera utilizare a acelei denumiri în legătură cu soiul respectiv.

(4)  Statele membre întocmesc, pentru fiecare soi admis, un dosar în care figurează descrierea soiului și un rezumat clar al tuturor elementelor pe baza cărora s-a făcut admiterea. Descrierea soiurilor se referă la plantele provenite în mod direct din semințe din categoria „semințe certificate” sau din categoria „semințe standard”.

(5)  Statele membre iau măsuri astfel încât soiurile modificate genetic să fie specificate clar în catalogul soiurilor. De asemenea, ele iau măsuri pentru ca orice persoană ce comercializează un soi de acest tip să indice clar, în catalogul său de vânzare, că soiul respectiv este modificat genetic.

(6)  În ceea ce privește alegerea denumirii unui soi, se aplică articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui regim de protecție comunitară a soiurilor vegetale ( 3 ).

În conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se pot adopta modalități de aplicare detaliate privind alegerea denumirii anumitor soiuri.

Articolul 10

(1)  Orice cerere sau retragere a cererii de admitere a unui soi, orice înscriere într-un catalog de soiuri, precum și diferitele modificări ale acestuia din urmă se notifică imediat celorlalte state membre și Comisiei.

(2)  Statele membre comunică celorlalte state membre și Comisiei, pentru fiecare soi nou admis, o scurtă descriere a caracteristicilor cunoscute, în urma procedurii de admitere. La cerere, ele comunică și caracteristicile care permit diferențierea soiului respectiv de alte soiuri analoge.

(3)  Fiecare stat membru pune la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei dosarele menționate la articolul 9 alineatul (4) referitoare la soiurile admise sau a căror admitere a expirat. Informațiile reciproce referitoare la aceste dosare sunt confidențiale.

(4)  Statele membre se asigură că dosarele de admitere sunt puse la dispoziția personală și exclusivă a oricărei persoane care a dovedit un interes justificat față de acest subiect. Aceste dispoziții nu se aplică în cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul (3), trebuie păstrată confidențialitatea asupra datelor respective.

(5)  În cazul în care admiterea unui soi este refuzată sau anulată, rezultatele examinărilor se pun la dispoziția persoanelor vizate de decizia luată.

Articolul 11

(1)  Statele membre prevăd ca soiurile admise să fie susținute prin selecție conservativă.

(2)  Selecția conservativă trebuie să se poată controla pe baza înregistrărilor efectuate de autorul sau autorii soiului. Aceste înregistrări trebuie să cuprindă producția tuturor generațiilor anterioare semințelor de bază.

(3)  Eșantioanele se pot solicita autorului de soi. În caz de nevoie, ele pot fi prelevate oficial.

(4)  În cazul în care selecția conservativă se efectuează într-un stat membru diferit de cel în care a fost admis soiul, statele membre în cauză își acordă asistență administrativă reciprocă în ceea ce privește controlul.

Articolul 12

(1)  Admiterea este valabilă pentru o perioadă de zece ani calendaristici din momentul admiterii.

Admiterea de soiuri, acordată de autoritățile din fosta Republică Democrată Germania înainte de unificarea Germaniei, este valabilă cel târziu până la sfârșitul celui de-al zecelea an calendaristic de la data înscrierii în catalogul soiurilor stabilit de Germania, în conformitate cu dispozițiile articolului 3 alineatul (1).

(2)  Admiterea unui soi poate fi reînnoită pentru perioade de timp determinate în cazul în care se justifică menținerea în cultură sau în cazul în care soiul respectiv trebuie menținut în scopuri de conservare a resurselor genetice, cu condiția respectării criteriilor menționate în ceea ce privește diferențierea, omogenitatea și stabilitatea sau a celor stabilite în conformitate cu dispozițiile articolului 44 alineatele (2) și (3). Cu excepția cazului referitor la resursele genetice ale plantelor, în sensul articolului 44, cererea de reînnoire se depune cu doi ani înainte de expirarea valabilității admiterii cel târziu.

(3)  Durata unei admiteri trebuie prelungită provizoriu până în momentul luării deciziei referitoare la cererea de prelungire.

În cazul soiurilor pentru care admiterea a fost acordată înainte de 1 iulie 1972 sau, în cazul Danemarcei, al Irlandei și al Regatului Unit, înainte de 1 ianuarie 1973, perioada menționată la alineatul (1) primul paragraf poate fi prelungită, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 46 alineatul (2), până la 30 iunie 1990 cel târziu pentru soiurile individuale în cazul în care, înaintea datei de 1 iulie 1982, s-au luat măsurile oficiale comunitare pentru a se asigura respectarea condițiilor menționate pentru reînnoirea admiterii lor sau pentru admiterea soiurilor derivate.

În ceea ce privește Grecia, Spania și Portugalia, expirarea perioadei de admitere pentru anumite soiuri admise înainte de 1 ianuarie 1986 se poate stabili pentru data de 30 iunie 1990, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 46 alineatul (2), soiurile respective putând fi incluse în măsurile oficiale menționate la al doilea paragraf.

Articolul 13

(1)  Statele membre iau măsuri astfel încât, după admiterea unui soi, să nu existe incertitudini în legătură cu diferențierea sau denumirea acestuia în momentul admiterii.

(2)  În cazul în care, după admiterea unui soi, se constată că în momentul admiterii nu s-a respectat condiția diferențierii în sensul articolului 5, admiterea se poate înlocui cu o altă decizie, la nevoie cu anularea, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

Prin această nouă decizie care are efect în momentul admiterii inițiale, soiul respectiv nu mai este considerat cunoscut pe teritoriul Comunității, în sensul articolului 5 alineatul (1).

(3)  În cazul în care, după admiterea unui soi, se constată că denumirea acestuia, în sensul articolului 9, nu a fost acceptată în momentul admiterii, se adaptează denumirea astfel încât aceasta să se conformeze dispozițiilor prezentei directive. Statele membre pot permite ca denumirea anterioară să se poată utiliza temporar în mod suplimentar. Modalitățile de utilizare a denumirii anterioare în mod suplimentar se pot stabili în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

(4)  Se pot stabili modalități de aplicare a dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (3) în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

Articolul 14

(1)  Statele membre iau măsuri de anulare a admiterii unui soi în cazul în care:

(2)  Statele membre pot anula admiterea unui soi:

Articolul 15

(1)  Statele membre iau măsuri de scoatere din catalogul lor a anumitor soiuri, în cazul în care admiterea acestora se anulează sau în cazul în care perioada de valabilitate a admiterii a expirat.

(2)  Pe teritoriul lor, statele membre pot acorda un termen de grație pentru certificarea, pentru controlul semințelor standard și pentru comercializarea semințelor până cel târziu la data de 30 iunie din al treilea an de la data expirării admiterii.

Pentru soiurile care au figurat, în conformitate cu dispozițiile articolului 16 alineatul (1), în catalogul comun al soiurilor menționat la articolul 17, termenul de grație privind admiterea, care expiră ultimul dintre cele acordate de diferitele state membre în conformitate cu primul paragraf, se aplică în cazul comercializării în toate statele membre, în măsura în care semințele din soiul respectiv nu au fost supuse nici unei restricții de comercializare legate de soi.

(3)  În ceea ce privește soiurile a căror autorizare a fost reînnoită în conformitate cu dispozițiile articolului 12 alineatul (3), statele membre pot accepta, până la data de 30 iunie 1994, denumirile folosite înainte de reînnoire.

Articolul 16

(1)  Statele membre iau măsuri astfel încât semințele din soiurile admise în conformitate cu dispozițiile prezentei directive sau în conformitate cu principii echivalente celor din prezenta directivă să nu fie supuse nici unei restricții de comercializare legate de soi, din momentul publicării menționate la articolul 17.

(2)  În cazul soiurilor modificate genetic, pe baza unei cereri care trebuie luată în considerare în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul (2) sau ale articolului 46 alineatul (3), un stat membru poate fi autorizat să interzică pentru o parte a teritoriului sau pentru întreg teritoriul său, utilizarea soiului respectiv sau să impună condiții adecvate de cultivare a soiului, iar, în cazul menționat la litera (b), condiții de utilizare a produselor rezultate din cultivarea soiului respectiv:

Articolul 17

În conformitate cu informațiile furnizate de statele membre și pe măsura primirii lor, Comisia asigură publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C, sub titlul „Catalog comun al soiurilor de specii de legume”, a tuturor soiurilor ale căror semințe nu sunt supuse nici unei restricții de comercializare referitoare la soi, în conformitate cu dispozițiile articolului 16, precum și cu orientările menționate la articolul 9 alineatul (1) referitoare la autorul sau autorii selecției conservative. Catalogul menționează statele membre care au beneficiat de o autorizare în conformitate cu dispozițiile articolului 16 alineatul (2) sau ale articolului 18.

Catalogul va cuprinde soiurile pentru care se aplică un termen de grație în conformitate cu dispozițiile articolului 15 alineatul (2) al doilea paragraf. El va menționa, de asemenea, durata termenului de grație și, după caz, statele membre pentru care acesta nu se aplică.

Nota însoțitoare publicată indică, în mod clar, soiurile care au fost modificate genetic.

Articolul 18

În cazul în care se constată că, prin cultivarea soiului înscris în catalogul comun al soiurilor, s-ar putea dăuna, într-un stat membru, în plan fitosanitar, cultivării altor soiuri sau specii, sau că ar exista riscuri pentru mediul înconjurător sau pentru sănătatea umană, statul membru respectiv poate fi autorizat, la cerere, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2) sau la articolul 46 alineatul (3), în cazul unui soi modificat genetic, să interzică comercializarea semințelor sau a materialului săditor din soiul respectiv, pentru o parte a teritoriului sau pe întreg teritoriul său. În caz de pericol iminent de propagare a unor organisme dăunătoare, în caz de pericol iminent pentru sănătatea umană sau pentru mediu, această interdicție poate fi stabilită de statul membru interesat din momentul depunerii cererii până în momentul luării deciziei finale care trebuie luată în termen de trei luni, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2) sau la articolul 46 alineatul (3), în cazul soiurilor modificate genetic.

Articolul 19

În cazul în care un soi nu mai este admis într-un stat membru, deși inițial a fost admis, unul sau mai multe state membre pot menține admiterea soiului respectiv în cazul în care sunt menținute condițiile de admitere. În cazul unui soi pentru care se solicită o selecție conservativă, aceasta trebuie asigurată.

Articolul 20

(1)  Statele membre iau măsuri pentru ca semințele de cicoare industrială să nu se poată comercializa decât în cazul în care sunt semințe certificate oficial ca „semințe de bază” sau „semințe certificate”.

(2)  Statele membre iau măsuri pentru ca semințele altor specii de legume să nu poată fi comercializate decât în cazul în care sunt fie semințe certificate oficial ca „semințe de bază” sau „semințe certificate”, fie semințe standard.

(3)  Cu toate acestea, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se pot lua măsuri pentru ca semințele anumitor specii de legume să nu poată fi comercializate, cu începere de la anumite date determinate, decât în cazul în care sunt certificate oficial ca „semințe de bază” sau „semințe certificate”.

(4)  Statele membre iau măsuri pentru ca examinările oficiale ale semințelor să se efectueze în conformitate cu metodele internaționale utilizate, în măsura în care acestea există.

Articolul 21

Sub rezerva dispozițiilor articolului 20 alineatele (1) și (2), statele membre prevăd, pentru:

posibilitatea de a se comercializa.

Articolul 22

Prin derogare de la dispozițiile articolului 20, statele membre pot autoriza:

Aceste dispoziții nu se aplică în cazul semințelor importate din țări terțe, cu excepția cazurilor menționate la articolul 36, referitoare la multiplicarea în afara Comunității.

Statele membre care recurg la una dintre derogările menționate la literele (a) și (b) își acordă reciproc asistență administrativă în vederea efectuării controlului.

Articolul 23

(1)  În ciuda dispozițiilor articolului 20 alineatele (1) și (2), statele membre pot autoriza:

(2)  Condițiile de acordare, de către statele membre, a autorizațiilor menționate la alineatul (1) litera (b) se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), în special în ceea ce privește achiziționarea datelor, tipul lor, stocarea și denumirea soiului, precum și etichetarea ambalajelor.

(3)  Autorizațiile acordate de statele membre înaintea datei de 14 decembrie 1998 producătorilor stabiliți pe teritoriul lor, în sensul dispozițiilor alineatului (1), rămân valabile până la stabilirea dispozițiilor menționate la alineatul (2). În continuare, toate autorizațiile vor respecta dispozițiile stabilite în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 24

În ceea ce privește condițiile stabilite în anexele I și II, statele membre pot stabili, pentru propria lor producție, condiții suplimentare sau mai riguroase în vederea certificării.

Articolul 25

▼M3

(1)  Statele membre solicită ca, pentru examinarea semințelor pentru certificare, eșantioanele să fie prelevate oficial sau sub supraveghere oficială, în conformitate cu metodele adecvate. Cu toate acestea, eșantionarea semințelor în scopul controalelor în conformitate cu articolul 39 se efectuează oficial.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care se prelevează eșantioane de semințe standard pentru testările a posteriori.

▼M3

(1a)  Atunci când se efectuează eșantionarea semințelor sub supraveghere oficială după cum se stabilește la alineatul (1), se respectă următoarele cerințe:

(1b)  Pot fi adoptate și alte măsuri aplicabile la efectuarea eșantionării semințelor sub supraveghere oficială, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 46 alineatul (2).

▼B

(2)  În cursul examinării semințelor, în vederea certificării și a controlului a posteriori, eșantioanele sunt prelevate din loturi omogene. Greutatea maximă a lotului și greutatea minimă a unui eșantion sunt indicate în anexa III.

Articolul 26

(1)  Statele membre iau măsuri pentru ca semințele de bază, semințele certificate și semințele standard să nu poată fi comercializate decât în loturi suficient de omogene și în ambalaje închise, prevăzute cu un sistem de închidere și de marcaj, în conformitate cu dispozițiile articolelor 27 și 28.

(2)  Statele membre pot prevedea derogări de la dispozițiile alineatului (1) referitoare la ambalaj, sistem de închidere și marcaj, pentru comercializarea cantităților mici până la utilizatorul final.

(3)  Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), statele membre își pot autoriza producătorii proprii să comercializeze, în ambalaje mici, amestecuri de semințe standard din mai multe soiuri ale aceleiași specii. Din momentul aplicării prezentei dispoziții, specia, normele referitoare la dimensiunea maximă a ambalajelor mici, precum și normele referitoare la etichetare se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

Articolul 27

(1)  Statele membre prevăd ca ambalajele pentru semințe de bază și semințe certificate, în măsura în care acestea nu se prezintă sub forma ambalajelor mici CE, să fie închise oficial și sub control oficial astfel încât să nu poată fi deschise fără ca sistemul de închidere să se deterioreze sau fără ca eticheta oficială, menționată la articolul 28 alineatul (1), ori ambalajul să nu prezinte urme de manipulare.

În vederea asigurării închiderii, sistemul de închidere trebuie să fie prevăzut fie cu eticheta oficială, fie cu o ștampilă oficială.

Se poate renunța la măsurile menționate la alineatul (2) în cazul unui sistem de închidere de unică folosință.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se poate constata dacă un sistem de închidere dat corespunde dispozițiilor prezentului alineat.

(2)  În cazul ambalajelor închise oficial sau sub control oficial, o nouă închidere nu se poate realiza decât în mod oficial sau sub control oficial. În acest caz, se menționează pe eticheta de închidere menționată la articolul 28 alineatul (1) data ultimei închideri și serviciul care a efectuat închiderea respectivă.

(3)  Statele membre prevăd ca ambalajele pentru semințe standard și ambalajele mici pentru semințe certificate să fie închise astfel încât să nu poată fi deschise fără a se deteriora sistemul de închidere sau fără ca eticheta menționată la articolul 28 alineatul (3) ori ambalajul să nu prezinte urme de manipulare. Cu excepția ambalajelor mici, ele trebuie să fie sigilate sau prevăzute cu un sistem de închidere echivalent, de către autorul etichetării. În conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se poate constata dacă un sistem de închidere dat corespunde dispozițiilor prezentului alineat. Ambalajele mici pentru categoria „semințe certificate” nu se deschid și închid din nou de mai multe ori decât sub control oficial.

(4)  Statele membre pot prevedea derogări de la alineatele (1) și (2) pentru ambalajele închise pe teritoriul lor și destinate semințelor de bază. Condițiile referitoare la aceste derogări pot fi stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

Articolul 28

(1)  Statele membre prevăd ca ambalajele pentru semințe de bază și semințe certificate, în cazul în care acestea nu se prezintă sub forma unor ambalaje mici:

(2)  Statele membre pot prevedea derogări de la dispozițiile alineatului (1) pentru ambalajele mici închise pe teritoriul lor. Condițiile referitoare la aceste derogări se pot stabili în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

(3)  Ambalajele pentru semințe standard și ambalajele mici pentru semințe din categoria „semințe certificate” sunt prevăzute, în conformitate cu orientările din anexa IV partea B, cu o etichetă a furnizorului, cu un înscris imprimat sau cu o ștampilă conținând informații scrise într-una dintre limbile oficiale ale Comunității. Eticheta este albastră pentru semințele certificate și galben închis pentru semințele standard.

Cu excepția ambalajelor mici pentru semințe standard, informațiile impuse sau autorizate de prezentul alineat, inclusiv cele menționate la articolul 30, se disting în mod clar de orice altă informație care apare pe etichetă sau pe ambalaj.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se poate stabili dacă, după data de 30 iunie 1992, ambalajele mici pentru semințe standard de orice soi sau de anumite soiuri trebuie să corespundă acestei condiții sau dacă informațiile impuse sau autorizate trebuie să se distingă în mod clar de orice altă informație, în cazul în care trăsătura caracteristică este declarată ca atare pe etichetă sau pe ambalaj.

(4)  Pentru soiurile declarate cunoscute la data de 1 iulie 1970, se permite menționarea pe etichetă a selecției conservative a soiului care a fost sau care va fi declarat în conformitate cu dispozițiile articolului 41 alineatul (2). Se interzic referirile la proprietăți specifice privind selecția conservativă.

Se stabilește data de:

Această dată se notează după denumirea soiului, de care este separată în mod distinct, preferabil printr-o liniuță. Data nu se scrie cu caractere mai mari decât denumirea soiului.

Articolul 29

Statele membre iau toate măsurile necesare astfel încât să se poată asigura controlul identității semințelor în cazul ambalajelor mici pentru semințe certificate, în special în cazul fracționării loturilor de semințe. În acest scop, statele membre pot prevedea ca ambalajele mici, al căror conținut a fost fracționat pe teritoriul lor, să fie închise oficial sau sub control oficial.

Articolul 30

(1)  În conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se poate impune ca, în cazuri diferite de cele menționate deja în prezenta directivă, ambalajele pentru semințe de bază sau semințe certificate de orice tip sau semințe standard să fie însoțite de o etichetă a furnizorului (eticheta poate fi diferită de cea oficială sau se poate prezenta sub forma unor informații înscrise de furnizor pe ambalajul propriu-zis).

Informațiile care trebuie înscrise pe o astfel de etichetă se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

(2)  În cazul semințelor de bază și al semințelor certificate, eticheta sau înscrisul menționate la alineatul (1) se concep astfel încât să nu poată fi confundate cu eticheta oficială menționată la articolul 28 alineatul (1).

Articolul 31

În cazul semințelor dintr-un soi care a fost modificat genetic, orice etichetă aplicată pe lotul de semințe, precum și orice document oficial sau neoficial care însoțește lotul, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, indică în mod clar faptul că soiul respectiv a fost modificat genetic.

Articolul 32

Statele membre prevăd menționarea oricărui tratament chimic al semințelor de bază, al semințelor certificate sau al semințelor standard fie pe eticheta oficială, fie pe o etichetă a furnizorului, precum și pe ambalaj sau în interiorul acestuia. În cazul ambalajelor mici, mențiunile respective pot figura direct pe ambalaj sau în interiorul acestuia.

Articolul 33

În scopul găsirii celor mai bune soluții pentru înlocuirea anumitor dispoziții din prezenta directivă, se pot organiza experimente temporare, în condițiile specifice la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

În cadrul experimentelor respective, statele membre pot fi exonerate de anumite obligații menționate de prezenta directivă. Nivelul exonerării se definește în funcție de condițiile la care se aplică. Durata maximă a unui experiment este de șapte ani.

Articolul 34

(1)  Statele membre iau măsuri astfel încât semințele comercializate în conformitate cu prezenta directivă să nu fie supuse, obligatoriu sau facultativ, în ceea ce privește caracteristicile, condițiile de examinare, marcajul și închiderea, nici unei restricții de comercializare diferite de cele menționate de prezenta directivă sau în orice altă directivă comunitară.

(2)  Până în momentul luării unei decizii, în conformitate cu dispozițiile articolului 20 alineatul (3), orice stat membru poate fi autorizat, la cerere, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), să admită posibilitatea de comercializare a semințelor anumitor specii de legume, în funcție de datele determinate, doar în cazul în care acestea au fost certificate oficial ca „semințe de bază” sau „semințe certificate”.

Articolul 35

În vederea comercializării, în conformitate cu dispozițiile articolului 21 prima liniuță, semințele selectate din generații anterioare semințelor de bază trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Articolul 36

(1)  Statele membre prevăd ca semințele de legume:

să fie, la cerere și fără a se aduce atingere altor dispoziții din prezenta directivă, certificate oficial drept semințe certificate în fiecare stat membru, în cazul în care au fost supuse unei inspecții în câmp, în conformitate cu condițiile stabilite în anexa I pentru categoria respectivă și în cazul în care s-a constatat, cu ocazia examinării oficiale, că se respectă condițiile stabilite în anexa II pentru aceeași categorie.

Atunci când, în aceste cazuri, semințele au fost produse direct din semințe certificate oficial din generațiile anterioare semințelor de bază, statele membre pot autoriza certificarea oficială a acestora ca semințe de bază în cazul în care se respectă condițiile menționate pentru această categorie.

(2)  Semințele de legume recoltate în Comunitate și care urmează să fie certificate în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) trebuie să fie:

Dispozițiile de la prima liniuță, referitoare la ambalare și etichetare, pot să nu se aplice în cazul în care autoritățile de inspecție în câmp, cele de stabilire a documentelor necesare în vederea certificării, pentru semințele care nu sunt definitiv certificate, precum și cele de certificare sunt aceleași sau în cazul în care acestea sunt de acord cu exonerarea respectivă.

(3)  Statele membre prevăd ca semințele de legume:

Articolul 37

(1)  La propunerea Comisiei, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, constată:

(2)  Dispozițiile alineatului (1) se aplică în cazul oricărui nou stat membru, în perioada cuprinsă între aderare și data la care acesta trebuie să pună în aplicare dispozițiile legale, de reglementare și legislative necesare aducerii la îndeplinire a dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 38

(1)  Pentru depășirea acelor dificultăți temporare de aprovizionare generală cu semințe de bază, cu semințe certificate sau cu semințe standard pe teritoriul Comunității, care nu se pot rezolva în alt mod, statele membre pot autoriza, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), pentru o perioadă determinată, pe întreg teritoriul Comunității, în cantitățile necesare pentru depășirea dificultăților de aprovizionare, comercializarea de semințe dintr-o categorie ce corespunde unor norme mai puțin stricte, precum și de semințe din soiuri care nu figurează nici în „Catalogul comun al soiurilor și speciilor de legume”, nici în cataloagele naționale ale soiurilor din statele membre.

(2)  Pentru o categorie de semințe dintr-un soi dat, eticheta oficială sau eticheta furnizorului este cea menționată pentru categoria corespunzătoare; pentru semințele din soiuri care nu figurează în cataloagele menționate anterior, eticheta este de culoare maro. În oricare dintre cazuri, eticheta indică faptul că semințele respective fac parte dintr-o categorie ce corespunde unor norme mai puțin stricte.

(3)  Normele de aplicare a dispozițiilor alineatului (1) se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

Articolul 39

(1)  Statele membre iau măsuri pentru ca semințele de legume să fie controlate oficial, cel puțin prin sondaj, în cursul comercializării, pentru a se verifica respectarea normelor și a condițiilor din prezenta directivă.

(2)  Fără să aducă atingere liberei circulații a semințelor pe teritoriul Comunității, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul comercializării unei cantități de peste 2 kg de semințe importate din țări terțe, se furnizează următoarele orientări:

Modalitățile de furnizare a acestor orientări se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

Articolul 40

Statele membre iau măsuri pentru ca semințele din categoriile „semințe certificate” și „semințe standard” să facă obiectul unui control oficial referitor la identitatea și puritatea soiului, efectuat a posteriori în câmp, prin sondaj, asupra unor eșantioane martor.

Articolul 41

(1)  Statele membre iau măsuri astfel încât responsabilii cu aplicarea etichetelor referitoare la semințele standard destinate comercializării:

Operațiunile menționate la literele (b) și (d) sunt supravegheate oficial, prin sondaj. Obligația menționată la litera (c) nu se aplică decât în cazul autorilor care sunt și producători.

(2)  Statele membre iau măsuri astfel încât orice persoană care dorește să menționeze o selecție conservativă în conformitate cu dispozițiile articolului 28 alineatul (4) să anunțe intenția respectivă.

Articolul 42

(1)  În cazul în care s-a constatat, cu ocazia controalelor a posteriori efectuate în câmp, că semințele dintr-un soi nu respectă suficient condițiile menționate pentru identitatea sau puritatea soiului, statele membre iau măsuri astfel încât comercializarea semințelor respective să poată fi, total sau parțial și eventual pentru o perioadă determinată, interzisă responsabilului cu comercializarea.

(2)  Măsurile luate în sensul alineatului (1) sunt anulate din momentul stabilirii cu suficientă certitudine că semințele destinate comercializării vor respecta, în anii care urmează, condițiile referitoare la identitatea și puritatea soiului.

▼M1

Articolul 43

(1)  În cadrul Comunității se efectuează teste și verificări comparative comunitare pentru controlul ulterior al eșantioanelor, prelevate prin sondaj, de semințe de legume introduse pe piață în conformitate cu dispozițiile obligatorii sau facultative ale prezentei directive. Testele și verificările comparative pot include următoarele:

(2)  Aceste teste și verificări comparative sunt utilizate pentru armonizarea metodelor tehnice de certificare și pentru controlul respectării condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească semințele.

(3)  Comisia, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 46 alineatul (2), adoptă măsurile necesare efectuării testelor și verificărilor comparative. Comisia informează comitetul menționat la articolul 46 alineatul (1) cu privire la măsurile tehnice luate pentru efectuarea testelor și verificărilor și la rezultatele acestora.

(4)  Comunitatea poate acorda o contribuție financiară pentru efectuarea testelor și verificărilor prevăzute la alineatele (1) și (2).

Contribuția financiară este acordată în limita creditelor anuale alocate de autoritatea bugetară.

(5)  Testele și verificările care pot beneficia de o contribuție financiară comunitară și modalitatea de acordare sunt determinate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 46 alineatul (2).

(6)  Testele și verificările prevăzute la alineatele (1) și (2) pot fi efectuate numai de către autoritățile de stat sau de persoanele juridice care acționează sub responsabilitatea statului.

▼B

Articolul 44

(1)  Se pot stabili condiții speciale, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), pentru a se ține seama de evoluția situației în ceea ce privește condițiile de comercializare pentru semințele tratate chimic.

(2)  Se pot stabili condiții speciale, în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), pentru a se ține seama de evoluția situației în ceea ce privește conservarea in situși utilizarea durabilă a resurselor genetice ale plantelor prin cultivarea și comercializarea semințelor:

(3)  Condițiile speciale menționate la alineatul (2) se referă în special la următoarele aspecte:

Articolul 45

Modificările care trebuie aduse conținutului anexelor, ca urmare a evoluției cunoștințelor tehnico-științifice, se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2).

Articolul 46

(1)  Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură, instituit prin articolul 1 din Decizia 66/399/CEE a Consiliului ( 5 ).

(2)  În cazul în care se face trimitere la procedura menționată la prezentul alineat, se aplică dispozițiile articolelor 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada menționată la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică dispozițiile articolelor 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(4)  Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 47

Sub rezerva dispozițiilor articolului 18 și ale anexelor I și II, prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor legale naționale justificate de rațiuni de protecție a sănătății și vieții persoanelor și a animalelor, de conservare a plantelor sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.

Articolul 48

(1)  În conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), se pot stabili condiții speciale pentru a se ține seama de evoluția situației în următoarele domenii:

(2)  Condițiile speciale menționate la alineatul (1) litera (b) presupun în special:

Articolul 49

Pe baza unei cereri care trebuie interpretată în conformitate cu procedura menționată la articolul 46 alineatul (2), un stat membru poate fi exonerat total sau parțial de aplicarea dispozițiilor prezentei directive pentru anumite specii care nu sunt, în mod normal, reproduse sau comercializate pe teritoriul său, cu excepția cazului în care o astfel de derogare este contrară dispozițiilor articolului 16 alineatul (1) și articolului 34 alineatul (1).

Articolul 50

Comisiei îi este comunicat de către statele membre textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 51

(1)  Directiva 70/458/CEE, astfel cum a fost modificată prin directivele care figurează în anexa VI partea A se abrogă, fără să se aducă atingere obligațiilor statelor membre referitoare la termenele de transpunere care figurează în anexa VI partea B.

(2)  Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VII.

Articolul 52

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 53

Prezenta directivă se adresează tuturor statelor membre.

ANEXA I

CONDIȚII DE CERTIFICARE PRIVIND CULTURA

▼M8

▼B

ANEXA II

CONDIȚII PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ SEMINȚELE

▼M8

▼B

ANEXA III

GREUTATEA MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 25 ALINEATUL (2)

ANEXA IV

ETICHETA

A.   Eticheta oficială (pentru semințe de bază și semințe certificate, cu excepția ambalajelor mici)

I.   Orientări obligatorii

▼M7

▼B

II.   Dimensiuni minime

110 × 67 mm.

B.   Eticheta furnizorului sau orientarea de pe ambalaj (pentru semințe standard și ambalaje mici din categoria „semințe certificate”)

I.   Orientări obligatorii

II.   Dimensiunile minime ale etichetei (cu excepția ambalajelor mici)

110 × 67 mm.

ANEXA V

ETICHETA ȘI DOCUMENTUL MENȚIONAT ÎN CAZUL SEMINȚELOR NECERTIFICATE DEFINITIV ȘI RECOLTATE ÎNTR-UN ALT STAT MEMBRU

A.   Orientări care trebuie menționate pe etichetă

▼M7

▼B

B.   Culoarea etichetei

Eticheta este de culoare gri.

C.   Orientările care trebuie să figureze în document

▼M7

▼B

ANEXA VI

PARTEA A

Directiva abrogată și modificările succesive ale acesteia

(menționate la articolul 51)

PARTEA B

Lista termenelor de transpunere la nivelul dreptului intern

(menționate la articolul 51)

ANEXA VII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

( 1 ) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

( 2 ) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

( 3 ) JO L 227, 1.9.1994, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2506/95 (JO L 258, 28.10.1995, p. 3).

( 4 ) JO L 159, 28.6.1994, p. 1.

( 5 ) JO 125, 11.7.1966, p. 2289/66.

( 6 ) JO L 193, 20.7.2002, p. 1.

( 7 ) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).