Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 2 ),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din Tratat ( 3 ),

întrucât:

(1)

Pe parcursul mai multor ani s-a constatat apariția separată, la om și la animale, a mai multor encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) distincte. Encefalopatia spongiformă bovină (ESB) a fost identificată pentru prima oară la bovine în 1986, iar pe parcursul anilor următori a fost identificată și la alte specii de animale. O nouă variantă a bolii Creutzfeldt-Jakob (BCJ) a fost descrisă în 1996. Există dovezi din ce în ce mai solide cu privire la asemănarea dintre agentul ESB și agentul variantei noi a bolii Creutzfeldt-Jakob.

(2)

Din 1990 până în prezent, Comisia adoptă o serie de măsuri de protecție a sănătății umane și animale de riscul de contaminare cu ESB. Aceste măsuri au avut la bază dispozițiile de salvgardare ale directivelor privind măsurile de control veterinar. Având în vedere magnitudinea riscului pe care îl reprezintă anumite forme de EST pentru sănătatea animală, este indicat să se adopte reglementări specifice pentru prevenirea, controlul și eradicarea acestor forme de EST.

(3)

Prezentul regulament vizează în mod direct sănătatea publică și se raportează la funcționarea pieței interne. El vizează produsele incluse în anexa I la tratat, precum și produsele care nu sunt incluse în anexă. Prin urmare, este potrivit ca articolul 152 alineatul (4) litera (b) din tratat să constituie bază legală.

(4)

Comisia a obținut avizele științifice, în special de la Comitetul științific de coordonare și de la Comitetul științific pentru măsuri veterinare privind sănătatea publică, pentru mai multe aspecte ale formelor de EST. Avizele includ sugestii privind măsurile de reducere a riscului potențial pentru oameni și animale determinat de expunerea la produse de origine animală infectate.

(5)

Este recomandabil ca aceste reglementări să se aplice producției și introducerii pe piață a animalelor vii și a produselor de origine animală. Totuși, nu este necesar ca acestea să se aplice produselor cosmetice, medicamentelor sau aparatelor medicale, materiei prime sau produselor intermediare, cărora li se aplică alte reglementări specifice, în special cu privire la neutilizarea unor materiale cu riscuri specificate. De asemenea, prezentele reglementări nu ar trebui să se aplice produselor de origine animală care nu reprezintă un risc la adresa sănătății umane sau animale, deoarece sunt destinate altor scopuri decât producția de alimente, furaje sau îngrășăminte. Este oportun să se asigure separarea produselor de origine animală, excluse din sfera de aplicare a prezentului regulament, de cele acoperite de acesta, cu excepția cazului în care ele îndeplinesc cel puțin aceleași standarde de sănătate ca și acestea din urmă.

(6)	Ar trebui să se prevadă măsuri de salvgardare pe care Comisia să le adopte în cazurile în care autoritatea competentă a unui stat membru sau a unei țări terțe nu a abordat în mod corespunzător un risc de EST.

(7)

Ar trebui stabilită o procedură pentru determinarea statutului epidemiologic al unui stat membru, al unei țări terțe și al uneia dintre regiunile acestora (denumite în continuare „țări sau regiuni”) din punct de vedere al ESB, în baza riscului de introducere inițială (în limba engleză „incident risk”), de propagare și de expunere umană accidentală, pe baza informațiilor disponibile. Statele membre și țările terțe care aleg să nu solicite determinarea statutului lor ar trebui clasificate de către Comisie într-o categorie anume, pe baza tuturor informațiilor de care aceasta dispune.

(8)	Statele membre ar trebui să instituie programe de formare pentru persoanele implicate în prevenirea și combaterea formelor de EST, precum și pentru medicii veterinari, agricultorii și muncitorii care participă la transportul, comercializarea și sacrificarea animalelor de fermă.

▼M30

(8a)

Utilizarea anumitor proteine animale transformate provenite de la animale nerumegătoare pentru nutriția nerumegătoarelor ar trebui să fie autorizată, ținând seama de interdicția reciclării intraspecifice, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman ( 4 ), și de aspectele controlului referitoare, în special, la diferențierea proteinelor animale transformate specifice anumitor specii, astfel cum se prevede în comunicarea privind foaia de parcurs pentru EST, adoptată de Comisie la 15 iulie 2005.

▼B

(9)	Statele membre ar trebui să realizeze un program anual de monitorizare a ESB și scrapiei și ar trebui să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele programului și apariția oricărei alte forme de EST.

(10)

Unele țesuturi de rumegătoare ar trebui desemnate materiale cu riscuri specificate pe baza patogenezei formelor de EST și a statutului epidemiologic al țării sau regiunii de origine sau rezidență a animalului respectiv. Materialul cu riscuri specificate ar trebui îndepărtat și eliminat astfel încât să se evite orice risc pentru sănătatea umană sau animală. În special, acest material nu trebuie introdus pe piață pentru a fi utilizat în producția de alimente, furaje sau îngrășăminte. Totuși, ar trebui să se prevadă un nivel echivalent de protecție a sănătății printr-un test screening de EST efectuat pe animale în mod individual, de îndată ce a fost pe deplin validat. Tehnicile de sacrificare care prezintă riscul ca materialul cerebral să contamineze alte țesuturi nu ar trebui să fie permise în țări sau regiuni altele decât cele care prezintă cel mai scăzut risc de ESB.

(11)

Ar trebui luate măsuri pentru prevenirea transmiterii formelor de EST la oameni sau animale prin interzicerea hrănirii unor categorii de animale cu anumite proteine animale și prin interzicerea folosirii anumitor materiale de la rumegătoare în alimente. Aceste interdicții ar trebui să fie proporționale cu riscul implicat.

▼M30

(11a)

În Rezoluția din 28 octombrie 2004 ( 5 ), Parlamentul European și-a exprimat preocupările cu privire la utilizarea proteinelor animale în nutriția rumegătoarelor, dat fiind faptul că acestea nu reprezintă un element natural al nutriției efectivelor de animale adulte. De la criza provocată de ESB și cea provocată de febra aftoasă, se recunoaște tot mai mult că cea mai bună modalitate de garantare a sănătății oamenilor și a sănătății animale constă în creșterea și hrănirea animalelor astfel încât să se respecte specificul fiecărei specii. În conformitate cu principiul precauției și respectând obiceiurile alimentare și condițiile de viață naturale ale rumegătoarelor, este necesar, în consecință, să se mențină interdicția utilizării proteinelor animale în nutriția rumegătoarelor sub forme care nu fac parte, în mod normal, din alimentația lor naturală.

(11b)

Carnea separată mecanic se obține prin îndepărtarea cărnii de pe oase, astfel încât structura fibroasă a mușchilor este distrusă sau modificată. Aceasta poate conține fragmente de os și de periost (învelișul oaselor). În consecință, nu este posibilă o comparație între carnea separată mecanic și cea obișnuită. Prin urmare, ar trebui reexaminată utilizarea cărnii separate mecanic pentru consumul uman.

▼B

(12)

În situația în care se suspectează prezența EST la un animal, acest lucru ar trebui notificat autorității competente, care trebuie să ia imediat toate măsurile corespunzătoare, în special plasarea animalului suspectat sub restricție privind circulația pe perioada în care se așteaptă rezultatele analizelor sau sacrificarea animalului, sub supraveghere oficială. Dacă autoritatea competentă nu poate exclude posibilitatea existenței unei forme de EST, aceasta ar trebui să efectueze analizele corespunzătoare și să țină carcasa animalului sub supraveghere oficială până la stabilirea unui diagnostic.

(13)

În cazul în care se confirmă oficial prezența unei forme de EST, autoritatea competentă ar trebui să ia toate măsurile necesare, inclusiv distrugerea carcasei animalului, efectuarea unei analize pentru identificarea tuturor animalelor aflate în pericol și plasarea animalelor și produselor de origine animală, identificate ca atare, sub restricție de deplasare. Proprietarilor ar trebui să li se acorde despăgubiri, de îndată ce acest lucru este posibil, pentru pierderea animalelor și a produselor de origine animală, distruse conform prezentului regulament.

(14)

Statele membre ar trebui să întocmească planuri de urgență pentru măsurile naționale care trebuie aplicate în cazul apariției unui focar de ESB. Planurile respective ar trebui să fie aprobate de către Comisie. Ar trebui să se prevadă extinderea acestei dispoziții la formele de EST, altele decât ESB.

(15)

Ar trebui prevăzute dispoziții care să vizeze introducerea pe piață a anumitor animale vii și produse de origine animală. Reglementările comunitare existente privind identificarea și înregistrarea bovinelor prevăd un sistem care să permită urmărirea animalelor până la mamă și cireada de origine, în conformitate cu standardele internaționale. Ar trebui prevăzute garanții echivalente pentru bovinele importate din țări terțe. Animalele și produsele de origine animală acoperite de reglementări comunitare ce se deplasează în cadrul comerțului intracomunitar sau sunt importate din țări terțe ar trebui să fie însoțite de certificatele prevăzute de reglementările respective, cu completările necesare, conform prezentului regulament.

(16)

Ar trebui interzisă introducerea pe piață a anumitor produse de origine animală provenite de la bovine din regiuni cu risc ridicat. Totuși, această interdicție nu ar trebui să se aplice anumitor produse de origine animală fabricate în condiții controlate, provenite de la animale în cazul cărora se poate demonstra că nu prezintă un risc ridicat de infectare cu o EST.

(17)

Pentru a asigura respectarea reglementărilor privind prevenirea, controlul și eradicarea formelor de EST, este necesară prelevarea de probe pentru analize de laborator, pe baza unui protocol stabilit, care să redea o imagine epidemiologică completă a situației în ceea ce privește EST. Pentru a garanta uniformitatea procedurilor de analiză și a rezultatelor, ar trebui stabilite laboratoare comunitare de referință și metode științifice de încredere, inclusiv analize rapide pentru EST, în special. Analizele rapide ar trebui folosite cu precădere.

(18)

Ar trebui efectuate inspecții comunitare în statele membre pentru a se asigura aplicarea uniformă a cerințelor privind prevenirea, controlul și eradicarea formelor de EST și, în același timp, ar trebui prevăzută implementarea procedurilor de auditare. Pentru a se asigura faptul că țările terțe oferă garanții echivalente cu cele aplicate de Comunitate la importul de animale vii și produse de origine animală în cadrul Comunității, ar trebui efectuate inspecții comunitare ad-hoc și controale pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor de import de către țările terțe exportatoare.

(19)

Măsurile de comercializare pentru formele de EST ar trebui să aibă la bază standarde internaționale, orientări generale sau recomandări, atunci când există. Cu toate acestea, pot fi adoptate măsuri justificate din punct de vedere științific care conduc la un nivel mai ridicat de protecție a sănătății, în cazul în care măsurile care au la bază standardele internaționale, orientările generale sau recomandările relevante nu ar asigura un nivel corespunzător de protecție a sănătății.

(20)	Prezentul regulament ar trebui reexaminat pe măsură ce apar noi informații științifice.

(21)	Măsurile tradiționale necesare, în special măsurile de reglementare a folosirii materialelor cu riscuri specificate, ar trebui prevăzute în prezentul regulament.

(22)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurii pentru exercitarea puterilor de punere în aplicare conferite Comisiei ( 6 ).

(23)

În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, ar trebui prevăzute proceduri de stabilire a unei colaborări strânse și eficiente între Comisie și statele membre în cadrul Comitetului veterinar permanent, al Comitetului permanent pentru furaje și al Comitetului permanent pentru produse alimentare.

(24)	Dat fiind faptul că dispozițiile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt măsuri generale în sensul articolului 2 din Decizia 1999/468/CE, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută în articolul 5 din decizia menționată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

(1) Prezentul regulament stabilește reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la animale. El se aplică producției și introducerii pe piață a animalelor vii și a produselor de origine animală și, în anumite cazuri specifice, și exportului acestora.

Pentru a evita contaminarea sau substituirea animalelor vii sau a produselor de origine animală prevăzute în articolul 1 alineatul (1) cu produsele de origine animală prevăzute în articolul 1 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) sau cu animalele vii prevăzute în articolul 1 alineatul (2) litera (d), acestea se păstrează separat în permanență, cu excepția cazului în care respectivele animale vii sau produse de origine animală sunt produse cel puțin în aceleași condiții de protecție a sănătății din punct de vedere al formelor de EST.

Normele de punere în aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

(3) În situația în care termenii prezentului regulament nu sunt definiți nici în alineatul (1), nici în anexa I, se aplică definițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 ( 9 ) și definițiile din directivele 64/432/CEE ( 10 ), 89/662/CEE, 90/425/CEE și 91/68/CEE ( 11 ) sau în conformitate cu acestea, în măsura în care se face trimitere la ele în acest text.

(1) În ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de salvgardare, se aplică principiile și dispozițiile prevăzute în articolul 9 din Directiva 89/662/CEE, articolul 10 din Directiva 90/425/CEE, articolul 18 din Directiva 91/496/CEE ( 12 ) și articolul 22 din Directiva 97/78/CE ( 13 ).

(2) Măsurile de salvgardare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2) și se notifică în același timp la Parlamentul European, cu precizarea motivelor.

(1) Stabilirea statutului statelor membre, al țărilor terțe sau al regiunilor acestora (denumite în continuare „țări sau regiuni”) cu privire la ESB se realizează prin clasificarea într-una dintre următoarele trei categorii:

Statutul cu privire la ESB al țărilor sau al regiunilor poate fi stabilit numai pe baza criteriilor prevăzute în anexa II capitolul A. Aceste criterii cuprind rezultatele unei analize a riscului care identifică toți factorii potențiali ai apariției ESB, astfel cum sunt definiți în anexa II capitolul B, iar evoluția în timp a acestora, precum și măsurile extinse de supraveghere activă și pasivă, ținând seama de categoria de risc a țării sau a regiunii.

Statele membre și țările terțe care doresc să fie menținute pe lista țărilor terțe autorizate pentru exportul în Comunitate de animale vii sau produse reglementate de prezentul regulament prezintă Comisiei o cerere de stabilire a statutului lor cu privire la ESB, însoțită de informații relevante privind criteriile menționate în anexa II capitolul A, precum și factorii potențiali de risc prevăzuți în anexa II capitolul B, precum și evoluția în timp a acestora.

(2) Se adoptă o decizie privind fiecare cerere în parte, încadrându-se astfel statul membru sau țara terță ori regiunea din statul membru sau țara terță care a depus cererea într-una din categoriile definite în anexa II capitolul C, ținând seama de criteriile și factorii potențiali de risc prevăzuți în alineatul (1), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

Această decizie se adoptă în termen de șase luni de la prezentarea cererii și a informațiilor relevante prevăzute în alineatul (1) al doilea paragraf. În cazul în care Comisia hotărăște că documentele de fundamentare nu includ informațiile prevăzute în anexa II capitolele A și B, aceasta solicită prezentarea unor informații suplimentare într-o perioadă care urmează să fie specificată. Decizia finală se adoptă în termen de șase luni de la prezentarea tuturor informațiilor.

După ce Oficiul Internațional de Epizootii (OIE) a stabilit procedura de clasificare a țărilor pe categorii și dacă a încadrat țara solicitantă în una din aceste categorii, se poate hotărî, dacă este cazul, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), o reevaluare a categorizării comunitare a țării respective, conform primului paragraf din prezentul alineat.

(3) În cazul în care Comisia hotărăște că informațiile prezentate de un stat membru sau o țară terță conform anexei II capitolele A și B sunt insuficiente și neclare, aceasta poate, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), să determine statutul privind ESB al statului membru sau al țării terțe respective pe baza unei analize de risc complete.

Analiza de risc trebuie să cuprindă o analiză statistică concludentă a situației epidemiologice cu privire la formele de EST din statul membru sau țara terță solicitantă, pe baza utilizării, în cadrul unei proceduri de screening, a analizelor rapide. Comisia ține seama de criteriile de clasificare folosite de OIE.

Analizele rapide sunt aprobate în acest scop în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3) și sunt introduse pe o listă care figurează în anexa X capitolul C punctul 4.

Această procedură de screening poate fi utilizată și de statele membre sau țările terțe care doresc să obțină aprobarea Comisiei pentru clasificarea pe care au realizat-o pe baza respectivă– în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

Costul procedurii de screening este suportat de statul membru sau țara terță respectivă.

(4) Statele membre și țările terțe care nu au prezentat o cerere în conformitate cu alineatul (1) al treilea paragraf trebuie, pentru expedierea de pe teritoriul lor a animalelor vii și a produselor de origine animală, să respecte cerințele de import aplicabile țărilor care prezintă un risc nedeterminat de ESB, până la depunerea cererii respective și până la luarea unei hotărâri finale asupra statutului acestora cu privire la ESB.

(5) Statele membre notifică Comisia cât mai curând posibil cu privire la dovezile epidemiologice sau alte informații care ar putea conduce la o modificare a statutului privind ESB, în special rezultatele programelor de monitorizare prevăzute în articolul 6.

(6) Reținerea unei țări terțe pe una dintre listele prevăzute de reglementările comunitare pentru a i se permite exportul în Comunitate de animale vii și produse de origine animală pentru care prezentul regulament stabilește reglementări specifice se hotărăște prin procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2) și este condiționată– în lumina informațiilor disponibile sau dacă se presupune că este prezentă o formă de EST– de furnizarea informațiilor prevăzute la alineatul (1). În cazul unui refuz de furnizare a respectivelor informații în termen de trei luni de la data cererii Comisiei, se aplică dispozițiile alineatului (4) din prezentul articol până la depunerea și evaluarea informațiilor în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

Eligibilitatea țărilor terțe pentru exportul în Comunitate de animale vii sau produse de origine animală pentru care prezentul regulament prevede reglementări specifice, în condiții corespunzătoare categoriei stabilite de Comisie, este condiționată de asumarea de către acestea a obligației de a notifica Comisiei în scris, cât mai curând posibil, dovezile epidemiologice sau de altă natură care ar putea conduce la o modificare a statutului privind ESB.

(7) În conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), se poate adopta decizia de a schimba clasificarea ESB a unui stat membru sau țări terțe sau a uneia din regiunile acesteia, în conformitate cu rezultatele verificărilor prevăzute în articolul 21.

(8) Hotărârile prevăzute în alineatele (2), (3), (4), (6) și (7) se bazează pe o evaluare a riscului, ținând seama de criteriile recomandate prevăzute în anexa II capitolele A și B.

(1) Fiecare stat membru întocmește un program anual de monitorizare a EST, bazat pe o supraveghere activă și pasivă, în conformitate cu anexa III. Programul respectiv include o procedură de depistare care folosește teste rapide, în cazul în care această procedură este disponibilă pentru speciile de animale în cauză.

Testele rapide sunt aprobate în acest scop în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3) și enumerate în lista din anexa X.

(1a) Programul anual de monitorizare prevăzut la alineatul (1) se referă cel puțin la următoarele grupe:

Statele membre pot decide să deroge de la dispoziția prevăzută la litera (c) în zonele îndepărtate, unde densitatea animalelor este redusă și unde nu se asigură nici o colectare a animalelor moarte. Statele membre care recurg la această derogare informează Comisia și transmit o listă a zonelor în cauză, însoțită de o justificare a derogării. Derogarea nu poate cuprinde mai mult de 10 % din populația bovină a unui stat membru.

(1b) După consultarea comitetului științific corespunzător, vârsta stabilită la alineatul (1a) literele (a) și (c) poate fi adaptată în funcție de progresele științifice realizate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3).

La cererea unui stat membru care poate demonstra îmbunătățirea situației epidemiologice din țară și în funcție de anumite criterii care se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), se pot revizui programele anuale de monitorizare referitoare la țara respectivă.

Statul membru în cauză furnizează dovada capacității sale de a stabili eficacitatea măsurilor aplicate și de a asigura protecția sănătății oamenilor și a sănătății animale, pe baza unei analize detaliate a riscului. Statul membru demonstrează, în special:

(2) Fiecare stat membru informează Comisia și celelalte state membre din cadrul Comitetului veterinar permanent cu privire la apariția formelor de EST, altele decât ESB.

(3) Toate investigațiile oficiale și examenele de laborator se înregistrează în conformitate cu dispozițiile anexei III capitolul B.

(4) Statele membre înaintează Comisiei un raport anual care să cuprindă cel puțin informațiile prevăzute în anexa III capitolul B partea I. Raportul pentru fiecare an calendaristic este înaintat până cel târziu la data de 31 martie a anului următor. În termen de trei luni de la primirea rapoartelor respective, Comisia înaintează Comitetului veterinar permanent un rezumat al rapoartelor naționale care să cuprindă cel puțin informațiile prevăzute în anexa III capitolul B partea a II-a.

(5) Modalitățile de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

(1) Statele membre pot introduce programe de creștere a animalelor în vederea selectării pentru rezistență la EST în cadrul populației de ovine a acestora. Aceste programe includ un cadru pentru recunoașterea rezistenței la EST a anumitor efective de animale și pot fi extinse la alte specii de animale, pe baza probelor științifice care să ateste rezistența anumitor genotipuri din speciile respective la EST.

(2) Normele specifice privind programele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

(3) Statele membre care stabilesc programe de creștere a animalelor prezintă Comisiei rapoarte periodice pentru evaluarea acestor programe din punct de vedere științific, în special în ceea ce privește efectele acestora atât asupra incidenței formelor de EST, cât și asupra diversității și a variabilității genetice, precum și asupra conservării raselor ovine vechi, rare sau adaptate la o regiune anume. Rezultatele științifice și consecințele globale ale programelor de creștere a animalelor se evaluează periodic și, după caz, programele respective se modifică în mod corespunzător.

(2) Interdicția prevăzută la alineatul (1) se extinde și asupra altor animale decât rumegătoarele și se limitează, în ceea ce privește nutriția acestor animale cu produse de origine animală, în conformitate cu anexa IV.

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor anexei IV de stabilire a derogărilor de la interdicția prevăzută la alineatele menționate anterior.

Comisia poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), pe baza unei evaluări științifice a nevoilor alimentare ale rumegătoarelor tinere și sub rezerva modalităților de aplicare a prezentului articol, adoptate în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol și după o evaluare a aspectelor legate de control ale derogării respective, să autorizeze utilizarea de proteine derivate din pește pentru nutriția rumegătoarelor tinere.

(4) Statele membre sau regiunile statelor membre care prezintă un risc nedeterminat de ESB nu sunt autorizate să exporte sau depozita hrană destinată animalelor de crescătorie care conține proteine provenite de la mamifere sau hrană pentru mamifere, cu excepția celei destinate câinilor, pisicilor și animalelor cu blană, care conține proteine prelucrate provenite de la mamifere.

Țările terțe sau regiunile țărilor terțe care prezintă un risc nedeterminat de ESB nu sunt autorizate să exporte în Comunitate hrană destinată animalelor de crescătorie care conține proteine provenite de la mamifere sau hrană pentru mamifere, cu excepția celei destinate câinilor, pisicilor și animalelor cu blană, care conține proteine prelucrate provenite de la mamifere.

La cererea unui stat membru sau a unei țări terțe, se poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), pe baza criteriilor stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), să se acorde unele derogări individuale de la restricțiile prevăzute de prezentul alineat. Orice derogare ține seama de dispozițiile alineatului (3) din prezentul articol.

(4a) Pe baza unei analize a riscului favorabile, care ține seama cel puțin de amploarea contaminării și de sursa eventuală a acesteia, precum și de destinația finală a lotului, se poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), să se introducă un prag de toleranță pentru cantități nesemnificative de proteine animale în hrana pentru animale, cauzate de o contaminare accidentală și inevitabilă din punct de vedere tehnic.

(5) Normele de punere în aplicare a prezentului articol, în special normele de prevenire a contaminării încrucișate și metodele de prelevare și de analiză a probelor necesare pentru verificarea respectării prezentului articol, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2). Aceste norme se bazează pe un raport al Comisiei privind originea, transformarea, controlul și trasabilitatea alimentelor de origine animală destinate animalelor.

(1) Materialele cu risc specificate sunt îndepărtate și distruse, în conformitate cu anexa V la prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. Materialele nu pot fi importate în Comunitate. Lista materialelor cu risc specificate prevăzută în anexa V cuprinde cel puțin creierul, măduva spinării, ochii și amigdalele bovinelor cu vârstă de peste douăsprezece luni, precum și coloana vertebrală a bovinelor care au depășit o vârstă care urmează să fie specificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3). Luând în considerare diferite categorii de risc stabilite la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf, precum și condițiile prevăzute la articolul 6 alineatele (1a) și (1b) litera (b), lista materialelor cu risc specificate din anexa V se modifică în mod corespunzător.

(2) Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică țesuturilor provenite de la animale care au fost supuse unui test alternativ aprobat în acest scop, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), prevăzut în lista stabilită în anexa X, aplicat în condițiile enumerate în anexa V și care a avut rezultate negative.

Statele membre care autorizează utilizarea unui test alternativ, în conformitate cu prezentul alineat, trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia în acest sens.

(3) În statele membre sau în regiunile statelor membre care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, lacerația țesuturilor nervoase centrale, după asomare, cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană sau prin injectarea de gaz în cavitatea craniană în legătură cu asomarea, nu trebuie să se aplice bovinelor, ovinelor sau caprinelor a căror carne este destinată consumului uman sau animal.

(4) Datele referitoare la vârstă prevăzute în anexa V pot fi ajustate. Această ajustare se efectuează pe baza celor mai recente descoperiri științifice verificate cu privire la probabilitatea statistică a apariției EST în cadrul grupelor de vârstă relevante ale efectivului comunitar de bovine, ovine și caprine.

(5) Se pot adopta norme care să permită derogarea de la dispozițiile alineatelor (1) - (4) din prezentul articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), în ceea ce privește data punerii în aplicare efective a interdicției referitoare la nutriția prevăzută la articolul 7 alineatul (1) sau, după caz, în țările terțe sau regiunile țărilor terțe care prezintă risc controlat de ESB, în ceea ce privește data punerii în aplicare efective a interdicției de utilizare a proteinelor care provin din mamifere în nutriția rumegătoarelor, în vederea limitării obligațiilor de a îndepărta și de a distruge materialele cu risc specificate la animalele născute înaintea acestei date în țările sau regiunile în cauză.

(6) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

Produse de origine animală provenite de la rumegătoare sau care conțin materiale provenite de la rumegătoare

(1) Produsele de origine animală enumerate în anexa VI sunt fabricate utilizând procese de producție aprobate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3).

(2) Oasele bovinelor, ovinelor și caprinelor originare din țările sau regiunile care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB nu trebuie folosite pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM). Înainte de 1 iulie 2008, statele membre trebuie să prezinte Comisiei, un raport privind utilizarea și metoda de producție a CSM pe teritoriul lor. Acest raport cuprinde o declarație în care se precizează dacă statul membru are intenția de a continua producția de CSM.

Comisia prezintă, în legătură cu acest subiect, o comunicare Parlamentului European și Consiliului privind necesitatea viitoare de utilizare a CSM și utilizarea acesteia în Comunitate, inclusiv politica de informare față de consumatori.

(3) Având în vedere criteriile stabilite la punctul 5 din anexa V, alineatele (1) și (2) nu se aplică rumegătoarelor care au fost supuse testului alternativ recunoscut în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3), cu condiția ca testul respectiv să fie inclus în anexa X, în cazul în care rezultatele testului au fost negative.

(4) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

(1) Statele membre se asigură că personalul autorității competente, al laboratoarelor de diagnosticare și al colegiilor de agricultură și medicină veterinară, veterinarii oficiali, practicienii veterinari privați, personalul abatoarelor și crescătorii de animale, fermierii și manipulanții sunt pregătiți în interpretarea semnelor clinice, epidemiologice și, în cazul personalului responsabil cu efectuarea controalelor, în interpretarea rezultatelor de laborator privind formele de EST.

(2) Pentru o implementare eficientă a programelor educaționale prevăzute în alineatul (1), Comunitatea poate acorda ajutor financiar. Valoarea acestui ajutor se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 82/894/CEE ( 14 ), statele membre se asigură ca fiecare caz de animal suspect de contaminare cu EST să fie notificat imediat autorităților competente.

Statele membre informează celelalte state membre și Comisia în legătură cu cazurile de EST notificate.

Autoritatea competentă adoptă imediat măsurile prevăzute în articolul 12 din regulament împreună cu orice alte măsuri necesare.

(1) Orice animal suspect de infecție cu EST este supus unei restricții oficiale de circulație până la aflarea rezultatelor examenului clinic și epidemiologic efectuat de autoritatea competentă sau este abatorizat, în vederea examinării în laborator sub supraveghere oficială.

În cazul în care o bovină dintr-o exploatație a unui stat membru este suspectă de EST în mod oficial, toate celelalte bovinele din această exploatație sunt supuse unei restricții oficiale de circulație, până la aflarea rezultatelor examinării. În cazul în care o ovină sau o caprină dintr-o exploatație a unui stat membru este suspectă de EST în mod oficial, toate celelalte ovine și caprine din această exploatație sunt supuse unei restricții oficiale de circulație, până la aflarea rezultatelor examinării.

Cu toate acestea, în cazul în care există mijloace de probă care să indice că este puțin probabil ca exploatația în care se afla animalul la momentul suspectării prezenței ESB să fie aceeași cu exploatația în care animalul a fost expus la ESB, autoritatea competentă poate decide ca doar animalul suspect de infecție să fie supus unei restricții oficiale de circulație.

În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă poate decide, de asemenea, ca alte exploatații sau doar exploatația expusă să fie plasată sub supraveghere oficială, în funcție de informațiile epidemiologice disponibile.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) și prin derogare de la restricțiile oficiale de circulație prevăzute de prezentul alineat, un stat membru poate fi scutit de obligația de a aplica aceste restricții în cazul în care aplică măsuri care oferă garanții echivalente, bazate pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor posibile pentru sănătatea publică și sănătatea animală.

(2) Atunci când autoritatea competentă hotărăște că posibilitatea de infectare cu EST nu poate fi înlăturată, dacă animalul este încă în viață, acesta va fi sacrificat; creierul și celelalte țesuturi, după cum decide autoritatea competentă, sunt îndepărtate și trimise pentru examinare în conformitate cu metodele de testare stabilite în articolul 20 la un laborator aprobat oficial, laboratorul național de referință prevăzut în articolul 19 alineatul (1) sau laboratorul comunitar de referință prevăzut în articolul 19 alineatul (2).

(3) Toate părțile corpului animalului suspect sunt conservate sub supraveghere oficială până la stabilirea unui diagnostic negativ sau sunt distruse, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

(4) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

(1) În cazul în care prezența unei forme de EST este confirmată oficial, se aplică cât mai repede posibil următoarele măsuri:

La cererea unui stat membru și pe baza unei analize a riscului favorabile, ținând seama, în special, de măsurile de control luate în acest stat membru, se poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), autorizarea utilizării bovinelor prevăzute de prezentul alineat până la sfârșitul vieții productive a acestora.

Prin derogare de la prezentul alineat, un stat membru poate aplica alte măsuri care să ofere un nivel echivalent de protecție pe baza unei evaluări favorabile a riscurilor în temeiul articolelor 24a și 25, ținând seama în special de măsurile de control din respectivul stat membru, în cazul în care măsurile în cauză au fost aprobate pentru acel stat membru în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 24 alineatul (2).

(2) Până la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în alineatul (1) literele (b) și (c), exploatația în care se afla animalul la momentul confirmării prezenței EST este plasată sub supraveghere oficială, iar circulația animalelor susceptibile de EST și a produselor de origine animală provenite de la acestea dinspre sau înspre exploatație are loc sub rezerva aprobării autorității competente, în vederea stabilirii și identificării imediate a animalelor și a produselor de origine animală respective.

Dacă există dovezi care să afirme că este puțin probabil ca exploatația în care se afla animalul la momentul confirmării prezenței EST să fie aceeași exploatație în care animalul a fost expus la EST, autoritatea competentă poate decide ca ambele exploatații sau doar exploatația expusă să fie plasate sub supraveghere oficială.

(3) Statele membre care au pus în aplicare un regim de substituire care prevede măsuri de salvgardare echivalente cu măsurile prevăzute în articolul 12 alineatul (1) al cincilea paragraf, prin derogare de la cerințele alineatului (1) literele (b) și (c), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2), pot fi scutite de cerințele de aplicare a restricțiilor oficiale privind circulația animalelor și de cerințele privind sacrificarea și distrugerea animalelor.

(4) Proprietarii primesc imediat despăgubiri pentru pierderea animalelor sacrificate sau a produselor de origine animală distruse în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și alineatul (1) literele (a) și (c) din prezentul articol.

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 82/894/CEE, prezența confirmată a oricărei forme de EST, alta decât ESB, se notifică în fiecare an Comisiei.

(6) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

(1) Statele membre elaborează, în conformitate cu criteriile generale ale reglementărilor comunitare privind controlul bolilor animalelor, orientări generale care să precizeze măsurile naționale care trebuie aplicate și care să indice competențele și responsabilitățile, atunci când se confirmă cazuri de EST.

(2) Acolo unde este necesar pentru a se permite o aplicare uniformă a legislației comunitare, orientările generale pot fi armonizate conform procedurii prevăzute în articolul 24 alineatul (2).

(1) Introducerea pe piață sau, dacă este cazul, exportul de bovine, ovine sau caprine și spermă, embrioni și ovule provenite de la acestea, face obiectul condițiilor prevăzute în anexa VIII sau, în cazul importurilor, al condițiilor stabilite în anexa IX. Animalele vii, embrionii și ovulele provenite de la acestea sunt însoțite de certificate de sănătate, în conformitate cu cerințele legislației comunitare, în conformitate cu articolul 17 sau, în cazul importurilor, în conformitate cu articolul 18.

(2) Introducerea pe piață a primei generații de descendenți, a spermei, embrionilor și ovulelor provenite de la animalele suspecte de EST sau la care a fost confirmată contaminarea cu EST face obiectul condițiilor prevăzute în anexa VIII capitolul B.

(3) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (3), dispozițiile alineatelor (1) și (2) se pot extinde la alte specii de animale.

(4) Normele de punere în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

(1) Următoarele produse de origine animală provenite de la animale rumegătoare sănătoase nu fac obiectul restricțiilor referitoare la introducerea pe piață sau, dacă este cazul, referitoare la export conform dispozițiilor din prezentul articol, din anexa VIII capitolele C și D și din anexa IX capitolele A, C, F și G:

(2) Produsele de origine animală importate dintr-o țară terță care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, trebuie să provină de la bovine, ovine și caprine sănătoase, care nu au fost supuse lacerației țesuturilor nervoase centrale sau injectării de gaz în cavitatea craniană, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (3).

(3) Alimentele de origine animală care conțin materiale provenite de la bovine originare dintr-o țară sau o regiune care prezintă un risc nedeterminat de ESB nu sunt introduse pe piață decât în cazul în care provin de la animale:

În plus, alimentele provenite de la rumegătoare nu pot fi expediate dintr-un stat membru sau dintr-o regiune a unui stat membru care prezintă un risc nedeterminat de ESB către alt stat membru și nici nu pot fi importate dintr-o țară terță care prezintă un risc nedeterminat de ESB.

Această interdicție nu se aplică produselor de origine animală prevăzute în anexa VIII capitolul C și care respectă cerințele anexei VIII capitolul C.

Produsele trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de un medic veterinar oficial care să ateste faptul că au fost fabricate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(4) Atunci când un animal este transportat dintr-o țară sau din o regiune a acesteia într-o țară încadrată în altă categorie, animalul este încadrat în cea mai înaltă categorie de țări sau regiuni în care a petrecut peste douăzeci și patru de ore, cu excepția cazului în care pot fi furnizate garanții care să certifice faptul că animalul nu a primit furaje din țara sau regiunea încadrată în cea mai înaltă categorie.

(5) Produsele de origine animală pentru care prezentul articol stabilește reguli specifice sunt însoțite de certificatele sau documentele comerciale adecvate de sănătate animală, conform cerințelor legislației comunitare și dispozițiilor articolelor 17 și 18 sau, dacă legislația comunitară nu prevede astfel de certificate sau documente comerciale, de un certificat de sănătate sau un document comercial al cărui model se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

(6) În sensul importurilor în Comunitate, produsele de origine animală respectă condițiile stabilite în anexa IX capitolele A, C, F și G.

(7) În conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3), dispozițiile alineatelor (1)-(6) pot fi extinse și asupra altor produse de origine animală. Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 24 alineatul (2).

Conform procedurii prevăzute în articolul 24 alineatul (2), certificatele de sănătate prevăzute în anexa F la Directiva 64/432/CEE, modelele II și III din anexa E la Directiva 91/68/CEE și certificatele de sănătate reglementate de legislația comunitară cu privire la comerțul cu spermă, embrioni și ovule de bovine, ovine și caprine se completează, acolo unde este necesar, cu o trimitere la categoria care specifică încadrarea statului membru sau a regiunii de origine, în conformitate cu articolul 5.

Documentele comerciale necesare pentru comerțul cu produse de origine animală se completează, dacă este necesar, cu o trimitere la categoria care specifică încadrarea statului membru sau a regiunii de origine hotărâtă de Comisie în conformitate cu articolul 5.

Certificatele de sănătate pentru importuri prevăzute de legislația comunitară se completează, conform procedurii prevăzute în articolul 24 alineatul (2), pentru țările terțe încadrate într-o categorie în conformitate cu articolul 5, în conformitate cu cerințele specifice prevăzute în anexa IX, de îndată ce decizia de clasificare este adoptată.

(1) Laboratoarele naționale de referință din fiecare stat membru, precum și funcțiile și responsabilitățile acestora, sunt stabilite în anexa X capitolul A.

(2) Laboratoarele comunitare de referință, precum și funcțiile și responsabilitățile acestora, sunt stabilite în anexa X capitolul B.

(1) Prelevarea de probe și testarea de laborator pentru stabilirea prezenței unei forme de EST se efectuează prin metodele și protocoalele stabilite în anexa X capitolul C.

(2) Dacă este necesar pentru a asigura aplicarea uniformă a dispozițiilor prezentului articol, normele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 24 alineatul (2). Metoda de confirmare a ESB la ovine și caprine se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3).

(1) Experții Comisiei, în colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre, pot efectua verificări ad-hoc în măsura în care acest lucru este necesar pentru o aplicare uniformă a dispozițiilor prezentului regulament. Statul membru pe al cărui teritoriu se desfășoară verificările furnizează experților asistența necesară în vederea îndeplinirii îndatoririlor acestora. Comisia comunică autorității competente rezultatele verificărilor.

Regulile privind punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului articol, în special cele care reglementează procedura de colaborare cu autoritățile naționale, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

(2) Verificările comunitare privind țările terțe se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolelor 20 și 21 din Directiva 97/78/CE.

(1) Dispozițiile anexei XI partea A se aplică pe o perioadă de cel puțin șase luni începând cu data de 1 iulie 2001 și încetează să se aplice imediat după data adoptării unei decizii conform articolului 5 alineatul (2) sau (4), dată la care articolul 8 intră în vigoare.

(2) Rezultatele unui sondaj statistic concludent realizat în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (3) pe durata perioadei de tranziție sunt folosite pentru a confirma sau infirma concluziile analizei de risc prevăzute în articolul 5 alineatul (1), ținând seama de criteriile de clasificare definite de OIE.

(3) După consultarea comitetului științific competent, se adoptă reglementările detaliate privind sondajul statistic în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 24 alineatul (2).

(4) Criteriile minime care trebuie respectate de acest sondaj statistic sunt criteriile stabilite în anexa XI partea B.

După consultarea comitetului științific competent cu privire la orice chestiune ce ar putea avea impact asupra sănătății publice, se modifică sau se completează anexele și orice măsuri tranzitorii adecvate se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3).

În conformitate cu procedura respectivă, măsurile tranzitorii sunt adoptate pe o perioadă care expiră la 1 iulie 2007, pentru a permite trecerea de la regimul actual la regimul stabilit de prezentul regulament.

Măsurile menționate în continuare, destinate modificării elementelor neesențiale din prezentul regulament, inclusiv prin completarea acestora, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 24 alineatul (3):

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală. Cu toate acestea, în ceea ce privește articolul 6a, Comisia consultă, de asemenea, Comitetul zootehnic permanent.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceeași decizie.

Termenele prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE sunt de trei luni și, în cazul măsurilor de salvgardare prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament, de 15 zile.

(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1) - (4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceeași decizie.

Deciziile care se adoptă în conformitate cu una dintre procedurile prevăzute la articolul 24 se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor potențiale pentru sănătatea oamenilor și sănătatea animală și, ținând seama de dovezile științifice existente, mențin sau, în cazul în care acest lucru se justifică din punct de vedere științific, măresc nivelul de protecție a sănătății oamenilor și a sănătății animale asigurat în Comunitate.

Comitetele științifice sunt consultate cu privire la orice subiect în sfera de aplicare a prezentului regulament care poate avea impact asupra sănătății publice.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Statutul ESB al statelor membre sau al țărilor terțe sau al regiunilor (denumite în continuare „țări sau regiuni”) este determinat pe baza criteriilor stabilite la punctele (a)-(e).

Analiza de risc cuprinde o evaluare a propagării și o evaluare a gradului de expunere la risc.

Evaluarea expunerii la risc constă în analizarea probabilității expunerii bovinelor la agentul ESB, avându-se în vedere următoarele:

O țară sau o regiune al cărui statut în ceea ce privește ESB nu a fost încă determinat sau care nu satisface condițiile care trebuie îndeplinite de către țară sau regiune pentru a fi clasificată într-una din celelalte categorii.

Eșantioanele prelevate cu ocazia supravegherii trebuie să fie conforme cu punctele țintă stabilite în tabelul 2, pe baza „valorilor în puncte” fixate în tabelul 1. Toate cazurile suspecte clinic trebuie investigate, indiferent de numărul de puncte acumulate. Fiecare țară eșantionează cel puțin trei din cele patru subpopulații. Totalul punctelor pentru eșantioanele colectate se cumulează pe o perioadă de maximum șapte ani consecutivi pentru a se atinge numărul de puncte țintă. Totalul punctelor cumulate este comparat periodic cu numărul de puncte țintă pentru fiecare țară sau regiune.

În cadrul fiecărei populații susmenționate dintr-o țară sau dintr-o regiune, o țară poate avea ca țintă bovine identificate ca provenind din importuri din țări sau regiuni unde ESB a fost depistat și bovine care au consumat produse alimentare potențial contaminate din țări sau regiuni unde a fost depistat ESB.

Fiecare țară poate alege să folosească modelul BSurvE în întregime sau o metodă alternativă bazată pe modelul BSurvE pentru a-și estima prezența/prevalența ESB.

În momentul în care punctele țintă au fost atinse și pentru a continua să desemneze statutul unei țări ca țară sau regiune cu un risc controlat sau cu un risc neglijabil de ESB, supravegherea poate fi redusă la supravegherea de tip B (cu condiția ca toți ceilalți indicatori să rămână pozitivi). Cu toate acestea, pentru a continua să respecte cerințele stabilite în prezentul capitol, supravegherea anuală permanentă trebuie să continue să includă cel puțin trei din cele patru subpopulații prescrise. În plus, toate bovinele suspecte clinic de infectare cu ESB trebuie investigate, indiferent de numărul de puncte acumulate. Supravegherea anuală dintr-o țară sau regiune, după acumularea punctelor țintă necesare, nu poate fi inferioară numărului cerut pentru o șeptime din valoarea-țintă totală pentru supravegherea de tip B.

Supravegherea bovinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.1 b).

4. Supravegherea animalelor achiziționate în vederea distrugerii lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96

Toate animalele născute între 1 august 1995 și 1 august 1996, sacrificate în vederea distrugerii lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei, sunt supuse unui test de depistare a ESB.

În afară de testele menționate la punctele 2-4, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască efectuarea de teste pe alte bovine prezente pe teritoriul lor, în special în cazul în care aceste animale sunt originare din țările în care au fost depistate cazuri indigene de ESB, dacă au consumat hrana pentru animale potențial contaminată sau dacă au fost născute sau provenite din femele infectate cu ESB.

7. Revizuirea programelor anuale de monitorizare a ESB (programe de monitorizare a ESB), astfel cum este prevăzut în articolul 6 alineatul (1b)

Solicitările prezentate Comisiei de către statele membre pentru revizuirea programului propriu anual de monitorizare a ESB conțin cel puțin următoarele elemente:

Solicitările pentru revizuirea unui program de monitorizare a ESB pot fi acceptate numai dacă statul membru în cauză poate demonstra că, pe lângă cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (1b) paragraful al treilea literele (a), (b) și (c), pe teritoriul acestuia sunt îndeplinite următoarele criterii epidemiologice:

Monitorizarea ovinelor și a caprinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (b).

3. Monitorizarea ovinelor și caprinelor care nu sunt sacrificate în vederea consumului uman

Statele membre testează în conformitate cu normele de eșantionare prevăzute la punctul 4 și cu nivelurile minime ale eșantioanelor prevăzute în tabelele A și, respectiv, B, ovine și caprine decedate sau sacrificate, dar care nu au fost sacrificate:

4. Normele de eșantionare aplicabile animalelor menționate la punctele 2 și 3

Animalele trebuie să fie în vârstă de peste 18 luni sau să aibă deja mai mult de doi incisivi permanenți ieșiți în gingie.

Vârsta animalelor se estimează pe baza dentiției, a semnelor evidente de maturitate sau pe baza altor informații fiabile.

Selectarea eșantioanelor se face astfel încât să se evite reprezentarea excesivă a unui grup în ceea ce privește originea, vârsta, rasa, tipul de producție sau orice alte caracteristici.

Eșantioanele selectate trebuie să fie reprezentative pentru fiecare regiune și sezon. Eșantionarea multiplă în aceeași turmă trebuie evitată pe cât posibil. Statele membre trebuie să urmărească ca, prin programele proprii de monitorizare, toate exploatațiile înregistrate oficial cu peste 100 de animale și exploatațiile unde nu au fost depistate niciodată cazuri de EST să fie supuse, pe cât posibil, testelor de EST, pe parcursul mai multor ani consecutivi de eșantionare.

Statele membre trebuie să implementeze un sistem prin care să se asigure, într-o manieră specifică sau în alt fel, că nu sunt omise animale de la eșantionare.

Cu toate acestea, statele membre pot hotărî să excludă din operațiunea de eșantionare zonele îndepărtate cu o densitate redusă de animale, unde nu se organizează colectarea animalelor decedate. Statele membre care recurg la această derogare trebuie să informeze Comisia cu privire la aceasta și să prezinte o listă cu zonele îndepărtate respective în care se aplică derogarea. Derogarea se aplică pentru maximum 10 % din populația de ovine și caprine a statului membru respectiv.

Animalele de peste 18 luni sau animalele cărora le-au ieșit mai mult de doi incisivi permanenți în gingie și care sunt sacrificate pentru distrugere în conformitate cu dispozițiile din anexa VII punctul 2.3 litera (b) punctul (i) sau (ii) sau punctul 5 litera (a) sunt testate prin selectarea unui eșantion simplu aleatoriu, în conformitate cu nivelurile eșantioanelor indicate în tabelul următor.

În afară de programele de monitorizare prevăzute la punctele 2, 3 și 4, statele membre pot monitoriza voluntar alte animale, în special:

Statele membre pot monitoriza voluntar EST la speciile de animale altele decât bovine, ovine și caprine.

A. Informații pe care statele membre trebuie să le prezinte în raportul anual prevăzut la articolul 6 alineatul (4)

Raportul anual prevăzut la articolul 6 alineatul (4) poate fi elaborat prin compilarea rapoartelor care cuprind informațiile prevăzute la punctul A și care sunt transmise Comisiei lunar sau, în cazul informațiilor prevăzute la punctul 8, trimestrial, cu condiția ca informațiile să fie actualizate de câte ori sunt disponibile informații suplimentare.

II. INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN DOCUMENTUL DE SINTEZĂ AL COMISIEI

Documentul de sinteză este prezentat sub formă de tabele care cuprind, pentru fiecare stat membru, cel puțin informațiile prevăzute în partea I.

Interdicția menționată la articolul 7 alineatul (1) se extinde la utilizarea:

II. Derogări de la interdicțiile enunțate la articolul 7 alineatele (1) și (2) și condiții speciale referitoare la aplicarea acestor derogări

B. Următoarele condiții se aplică utilizării făinii de pește menționate la secțiunea A litera (b) punctul (i) și hranei pentru animale care conțin făină de pește, în hrana animalelor de fermă neierbivore (cu excepția animalelor carnivore cu blană):

(a) făina de pește este produsă în uzine prelucrătoare specializate exclusiv în producția de produse derivate din pește;

(b) înainte de punerea în liberă circulație a acestora pe teritoriul Comunității, loturile importate de făină de pește sunt analizate microscopic în conformitate cu Directiva 2003/126/CE;

(c) furajele care conțin făină de pește sunt produse în unitățile aprobate în acest scop de către autoritatea competentă, care nu produc furaje pentru ierbivore.

Prin derogare de la litera (c):

(i) nu este necesară o autorizație specifică referitoare la producția de furaje complete care conțin făină de pește, în cazul producătorilor particulari:

— înregistrați pe lângă autoritatea competentă;

— care dețin numai animale neierbivore;

— care produc furaje complete pentru animale, destinate unei utilizări exclusive în cadrul aceleiași exploatații, și

— cu condiția ca furajele care conțin făină de pește, utilizată în producție, să aibă un conținut de proteine brute mai mic de 50 %;

(ii) autoritatea competentă poate autoriza producția de furaje pentru ierbivore în unități care produc, de asemenea, furaje care conțin făină de pește pentru alte specii animale, cu condiția:

— ca furajele vrac și ambalate destinate unor ierbivore să fie conservate în instalații separate fizic de cele în care se conservă, pe durata antrepozitării, transportului și ambalării, făina vrac de pește și furajele vrac pentru animale, care conțin făină de pește;

— ca furajele pentru ierbivore să fie fabricate în instalații separate fizic de cele în care se fabrică furajele pentru animale care conțin făină de pește;

— ca registrele care prezintă în detaliu achizițiile și utilizarea făinii de pește, precum și vânzările de furaje care conțin făină de pește să fie păstrate la dispoziția autorității competente timp de cel puțin cinci ani, și

— ca să se efectueze toate controalele preventive privind furajele pentru ierbivore, pentru a se garanta absența proteinelor interzise, inclusiv făina de pește;

▼M40

(d) documentul comercial care însoțește transporturile de furaje care conțin făină de pește și orice ambalaj care conține astfel de transporturi trebuie să poarte inscripția clară „conține făină de pește – nu poate fi utilizat pentru hrana rumegătoarelor”;

▼M22

(e) furajele vrac pentru animale, care conțin făină de pește, se transportă cu vehicule care nu transportă în același timp furaje pentru ierbivore. În cazul în care vehiculul este utilizat ulterior la transportul de furaje pentru ierbivore, acesta trebuie să fie supus unei curățări totale, în conformitate cu procedura aprobată de autoritatea competentă, pentru prevenirea contaminării încrucișate;

(f) utilizarea și antrepozitarea furajelor pentru animale care conțin făină de pește sunt interzise în exploatațiile agricole care dețin ierbivore.

Prin derogare de la această cerință, autoritatea competentă poate autoriza utilizarea și depozitarea furajelor pentru animale care conțin făină de pește în exploatațiile agricole care dețin ierbivore, dacă aceasta are garanția că s-au adoptat măsurile necesare în aceste exploatații pentru a împiedica utilizarea furajelor care conțin făină de pește în furajele ierbivorelor.

BA. Următoarele condiții se aplică utilizării făinii de pește menționate la secțiunea A litera (e) și furajelor care conțin făină de pește în hrana animalelor de fermă neînțărcate din specia rumegătoarelor:

(a) făina de pește este produsă în uzine de prelucrare, specializate exclusiv în producția de produse derivate din pește;

(b) înainte de punerea în liberă circulație a acestora pe teritoriul Comunității, loturile importate de făină de pește sunt analizate microscopic în conformitate cu Directiva 2003/126/CE;

(c) utilizarea făinii de pește pentru animalele de fermă tinere din specia rumegătoarelor va fi autorizată doar pentru producerea înlocuitorilor de lapte, distribuiți sub formă uscată și administrați după diluare într-o anumită cantitate de lichid, destinați hranei rumegătoarelor neînțărcate, ca supliment sau ca înlocuitor al laptelui post-colostral înainte ca înțărcarea să fie completă;

(d) înlocuitorii de lapte care conțin făină de pește prevăzuți pentru animalele de fermă tinere din specia rumegătoarelor sunt produși în unități care nu produc alte furaje pentru rumegătoare și care sunt desemnate în acest scop de către autoritatea competentă.

Prin derogare de la litera (d), autoritatea competentă poate autoriza producția de alte furaje pentru rumegătoare în unități care produc, de asemenea, înlocuitori de lapte care conțin făină de pește destinați animalelor de fermă tinere din specia rumegătoarelor, în următoarele condiții:

(i) în timpul depozitării, transportului și ambalării, alte furaje în vrac și ambalate destinate rumegătoarelor sunt conservate în incinte separate fizic de cele destinate făinii de pește în vrac și înlocuitorilor de lapte în vrac care conțin făină de pește;

(ii) alte furaje destinate rumegătoarelor sunt fabricate în incinte separate fizic de cele în care se fabrică înlocuitorii de lapte care conțin făină de pește;

(iii) documentele care indică în mod detaliat achizițiile și utilizările făinii de pește, precum și vânzările de înlocuitori de lapte care conțin făină de pește sunt ținute la dispoziția autorității competente timp de cel puțin cinci ani; și

(iv) se efectuează, în mod regulat, teste de rutină asupra altor furaje pentru rumegătoare, pentru a se garanta absența proteinelor interzise, inclusiv a făinii de pește. Rezultatele ar trebui să fie ținute la dispoziția autorității competente timp de cel puțin cinci ani;

(e) documentul comercial care însoțește înlocuitorii de lapte care conțin făină de pește destinați animalelor de fermă tinere din specia rumegătoarelor, precum și orice ambalaj care conține astfel de transporturi trebuie să poarte inscripția clară «conține făină de pește – poate fi utilizat doar pentru hrana rumegătoarelor neînțărcate»;

(f) înlocuitorii de lapte în vrac care conțin făină de pește, destinați animalelor de fermă tinere din specia rumegătoarelor sunt transportați cu vehicule care nu transportă în același timp alte furaje pentru rumegătoare. Dacă este cazul, când vehiculul este folosit în continuare pentru transportul altor furaje pentru rumegătoare, el trebuie curățat minuțios în conformitate cu o procedură aprobată de autoritatea competentă, pentru a evita contaminarea încrucișată;

(g) în fermele care dețin rumegătoare trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica hrănirea cu înlocuitori de lapte care conțin făină de pește a altor rumegătoare decât cele prevăzute în derogarea de la anexa IV partea II secțiunea A litera (e). Autoritatea competentă stabilește o listă cu fermele în care se folosesc înlocuitori de lapte care conțin făină de pește, pe baza unui sistem de notificare prealabilă din partea fermei sau a unui alt sistem care garantează respectarea prezentei dispoziții.

C. Următoarele condiții se aplică utilizării fosfatului dicaclic și a fosfatului tricaclic menționate la secțiunea A litera (b) punctul (ii) și furajelor care conțin astfel de proteine în furajele animalelor de fermă neierbivore (cu excepția animalelor carnivore cu blană):

(a) furajele care conțin fosfat dicaclic sau fosfat tricalcic sunt produse în unitățile desemnate în acest scop de autoritatea competentă și care nu pregătesc furaje pentru ierbivore.

Prin derogare de la această cerință:

(i) o autorizație specifică referitoare la producția de furaje complete pentru animale din furaje care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic nu este necesară pentru procesatorii la domiciliu:

— înregistrați pe lângă autoritatea competentă;

— care nu dețin decât animale neierbivore;

— care produc furaje complete pentru animale, destinată unei utilizări exclusive în cadrul aceleiași exploatații, și

— cu condiția ca furajele care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic, utilizată în producție, să aibă un conținut total de fosfor mai mic de 10 %;

(ii) autoritatea competentă poate autoriza producția de furaje în unitățile care produc, de asemenea, furaje care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic pentru alte specii de animale, cu condiția:

— ca furajele pentru ierbivore vrac și ambalate să fie fabricate în instalații separate fizic de cele în care se fabrică furajele care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic;

— ca furajele vrac destinate unor ierbivore să fie conservate în instalații separate fizic de cele în care fosfatul dicalcic vrac, fosfatul tricalcic vrac și furajele vrac, care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic, sunt conservate pe durata antrepozitării, transportului și ambalăriil;

— ca registrele care prezintă în detaliu achizițiile și utilizarea fosfatului dicalcic sau fosfatului tricalcic, precum și vânzările de furaje care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic să fie păstrate la dispoziția autorității competente timp de cel puțin cinci ani;

(b) eticheta și documentul de însoțire a furajelor care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic trebuie să poarte clar mențiunea „Conțin fosfat dicalcic sau tricalcic de origine animală – Nu pot fi utilizate pentru hrana ierbivorelor”;

(c) furajele vrac care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic, sunt transportate cu vehicule care nu transportă în același timp furaje pentru ierbivore. În cazul în care vehiculul este utilizat ulterior la transportul unor furaje pentru ierbivore, acesta trebuie să fie supus unei curățări totale, în conformitate cu o procedură aprobată de autoritatea competentă, pentru prevenirea contaminării încrucișate;

(d) utilizarea și antrepozitarea furajelor care conțin fosfat dicaclic sau fosfat tricalcic sunt interzise în exploatațiile agricole care dețin ierbivore.

Prin derogare de la această cerință, autoritatea competentă poate autoriza utilizarea și depozitarea furajelor care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic în exploatațiile agricole care dețin ierbivore, dacă are garanția că s-au adoptat măsurile necesare în aceste exploatații pentru a se împiedica utilizarea furajelor care conțin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic în hrana ierbivorelor.

D. Următoarele condiții se aplică utilizării produselor sangvine menționate la secțiunea A litera (b) punctul (iii) și făinii de sânge menționate la secțiunea A litera (c), precum și furajelor care conțin astfel de proteine în furajele animalelor de fermă neierbivore și respectiv a peștilor:

(a) sângele provine din abatoare autorizate de Uniunea Europeană, care nu sacrifică ierbivore și sunt înregistrate ca atare și care este transportat direct la uzina prelucrătoare în vehicule rezervate exclusiv transportului de sânge de animale neierbivore. Dacă vehiculul a fost utilizat anterior la transportul sângelui de ierbivore, el trebuie să facă obiectul, după curățare, al unei inspecții de către autoritatea competentă, înainte de transportul sângelui de animale neierbivore.

Prin derogare de la această cerință, autoritatea competentă poate autoriza sacrificarea de ierbivore în abatoarele care colectează sânge de animale neierbivore pentru producția de produse sangvine și de făină de sânge, destinate furajelor pentru animalele de fermă neierbivore și, respectiv, a peștilor, dacă aceste abatoare dispun de un sistem de control autorizat. Acest sistem de control trebuie să prevadă cel puțin:

— ca sacrificarea animalelor neierbivore și ierbivore să aibă loc în locuri distincte;

— ca instalațiile de colectare, antrepozitare, transportare și ambalare a sângelui care provine de la ierbivore să fie separate fizic de cele utilizate pentru sângele animalelor neierbivore, și

— ca probele de sânge care provin de la animale neierbivore să fie prelevate și analizate periodic pentru a se verifica absența proteinelor de ierbivore;

(b) produsele sangvine și făina de sânge sunt produse într-o unitate rezervată exclusiv transformării sângelui care provine de la animale neierbivore.

Prin derogare de la această cerință, autoritatea competentă poate autoriza producția, în unitățile de prelucrare a sângelui de ierbivore, a unor produse sangvine și a făinii de sânge, care urmează să fie utilizate în furajele pentru animalele de fermă neierbivore și respectiv pentru pești, cu condiția ca aceste unități să dispună de un sistem de control autorizat care să prevină contaminarea încrucișată. Acest sistem de control trebuie să prevadă cel puțin:

— ca prelucrarea sângelui animalelor neierbivore să se efectueze într-un sistem închis, separat fizic de locul unde are loc prelucrarea sângelui de ierbivore;

— ca antrepozitarea, transportul și ambalarea materiilor prime vrac și a produselor finite vrac, care provin de la ierbivore, să se efectueze în instalații separate fizic de cele în care materiile prime vrac și produsele finite vrac care provin de la animale neierbivore sunt păstrate pe durata antrepozitării, transportului și ambalării, și

— ca probele de produse sangvine și de făină de sânge care provin de la animale neierbivore să fie prelevate și analizate periodic pentru a se verifica absența proteinelor de ierbivore;

(c) furajele care conțin produse sangvine sau făină de sânge sunt produse în unități autorizate în acest scop de autoritatea competentă și care nu prepară furaje pentru ierbivore sau alte animale de fermă decât peștii.

Prin derogare de la această cerință:

(i) o autorizație specifică referitoare la producția de furaje complete din furaje care conțin produse sangvine sau făină de sânge nu este necesară pentru procesatorii la domiciliu:

— înregistrați pe lângă autoritatea competentă;

— care dețin exclusiv animale neierbivore, în cazul utilizării unor produse sangvine, sau pești, în cazul utilizării făinii de sânge;

— care produc furaje complete destinate unei utilizări exclusive în cadrul aceleiași exploatații, și

— cu condiția ca furajele care conțin produse sangvine sau făină din sânge, utilizate în producție, să aibă un conținut total de proteine mai mic de 50 %;

(ii) autoritatea competentă poate aproba producția de furaje pentru ierbivore în unitățile care produc și furaje care conțin produse sangvine sau făină din sânge pentru animale de fermă neierbivore sau respectiv pești, cu condiția ca:

— furajele și furajele ambalate pentru ierbivore sau animale de fermă, altele decât peștii să fie fabricate în instalații separate fizic de cele în care sunt fabricate furaje care conțin produse sangvine sau făină de sânge;

— furajele să fie conservate, pe durata antrepozitării, transportului și ambalării, în instalații separate fizic, în conformitate cu următoarele norme:

—

(a) furajele pentru ierbivore să fie separate de produsele sangvine și de furajele care conțin produse sangvine;

(b) furajele destinate animalelor de fermă, altele decât peștii să fie separate de făina de sânge și furajele care conțin făină de sânge;

— registrele care prezintă în detaliu achizițiile și utilizările produselor sangvine și a făinii de sânge, precum și vânzările de furaje care conțin astfel de produse să fie păstrate la dispoziția autorității competente timp de cel puțin cinci ani;

(d) eticheta aplicată pe furajele care conțin produse sangvine sau făină de sânge, documentul comercial sau certificatul de sănătate animală care însoțește aceste furaje, după caz, trebuie să poarte clar mențiunea „Conțin produse sangvine – Nu se utilizează în hrana ierbivorelor” sau „Conțin făină de sânge – Rezervat hranei pentru pești”;

(e) furajele vrac, care conțin produse sangvine, sunt transportate cu vehicule care nu transportă în același timp furaje destinate ierbivorelor iar furajele vrac care conțin făină de sânge sunt transportate cu vehicule care nu transportă în același timp furaje destinate animalelor de fermă altele decât peștii. În cazul în care vehiculul este utilizat ulterior la transportul de furaje pentru ierbivore sau animalele de fermă altele decât peștii, acesta trebuie să fie supus unei curățări complete, în conformitate cu procedura aprobată de autoritatea competentă pentru prevenirea contaminării încrucișate;

(f) utilizarea și depozitarea furajelor care conțin produse sangvine sunt interzise în exploatațiile care dețin ierbivore; de asemenea, utilizarea și antrepozitarea furajelor care conțin făină de sânge sunt interzise în exploatațiile care dețin animale de fermă altele decât peștii.

Prin derogare de la această cerință, autoritatea competentă poate aproba utilizarea și antrepozitarea furajelor care conțin produse sangvine sau făină de sânge în exploatațiile care dețin ierbivore sau animale de fermă altele decât peștii, dacă aceasta are garanția că s-au adoptat măsurile necesare în aceste exploatații pentru a împiedica utilizarea furajelor care conțin produse sangvine sau făină de sânge în furajele ierbivorelor sau a altor specii decât peștii.

Următoarele țesuturi sunt desemnate ca materiale cu riscuri specificate dacă provin de la animale a căror origine este într-un stat membru sau într-o țară terță sau într-o regiune a acestora cu un risc controlat sau nedeterminat de ESB:

Prin derogare de la punctul 1, țesuturile menționate la acest punct ale căror origine este în state membre cu un risc neglijabil de ESB continuă să fie considerate drept materiale cu riscuri specificate.

Materialele cu riscuri specificate sunt vopsite sau marcate într-un alt mod, imediat după îndepărtare și apoi se distrug complet, în conformitate cu dispozițiile menționate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, în special articolul 4 alineatul (2).

Fără a aduce atingere deciziilor individuale la care face referire articolul 5 alineatul (2) și prin derogare de la articolul 9 alineatul (3), este interzisă în toate statele membre utilizarea oaselor sau a cărnii nedezosate de bovine, ovine și caprine pentru producerea cărnii separate mecanic.

Fără a aduce atingere deciziilor individuale la care face referire articolul 5 alineatul (2) și prin derogare de la articolul 8 alineatul (3), până când toate statele membre sunt clasificate drept țări cu risc neglijabil de ESB, în toate statele membre lacerarea țesutului nervos central, cu ajutorul unui instrument lung în formă de tijă introdus în cavitatea craniană, după asomare, este interzisă la bovinele, ovinele și caprinele a căror carne este destinată consumului uman sau animal.

Limba bovinelor de toate vârstele destinate consumului uman sau animal se recoltează în abatoare printr-o secțiune transversală către procesul lingual al osului bazihioid.

Prin derogare de la punctul 8, statele membre pot decide să permită recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în secții de tranșare special autorizate pentru acest scop, cu condiția ca următoarele dispoziții să fie respectate:

PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ CARE CONȚIN SAU SUNT DERIVATE DIN MATERIALE PROVENITE DE LA RUMEGĂTOARE, ASTFEL CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (1)

2. Măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (c) cuprind cel puțin:

2.1. În cazul confirmării ESB la o bovină, sacrificarea și distrugerea completă a indivizilor din specia bovină identificați prin investigația menționată la punctul 1 litera (a) a doua și a treia liniuță; cu toate acestea, un stat membru poate hotărî:

— să nu sacrifice și să nu distrugă animalele din cohorta menționată la punctul 1 litera (a) a treia liniuță dacă s-a demonstrat că animalele în cauză nu au avut acces la aceeași alimentație ca animalul afectat;

— să amâne sacrificarea și distrugerea animalelor din cohorta menționată la punctul 1 litera (a) a treia liniuță până la sfârșitul vieții productive, cu condiția ca respectivele exemplare să fie tauri ținuți permanent la un centru de colectare a materialului seminal și dacă se poate garanta că aceștia urmează să fie complet distruși după moarte.

▼M41

2.2. Dacă o ovină sau o caprină dintr-o exploatație dintr-un stat membru este suspectă de EST, toate ovinele și caprinele din exploatația respectivă trebuie puse sub restricție oficială privind circulația, până la aflarea rezultatelor examenelor de confirmare. Dacă există dovezi că exploatația în care se afla respectivul animal în momentul apariției suspiciunii de EST nu ar fi aceeași cu exploatația în care animalul ar fi putut fi expus la EST, autoritatea competentă poate decide să pună sub control oficial alte exploatații sau numai exploatația în care a avut loc expunerea, în funcție de informațiile epidemiologice disponibile. Laptele și produsele lactate provenind de la ovinele și caprinele din exploatația pusă sub control oficial, care sunt prezente în exploatația respectivă de la data la care se suspectează prezența EST până în momentul în care sunt disponibile rezultatele examenelor de confirmare, se folosesc exclusiv în cadrul exploatației în cauză.

▼M39

2.3. În cazul confirmării EST la ovine sau caprine:

▼M41

(a) dacă prezența de ESB nu poate fi exclusă pe baza rezultatelor testului circular efectuat în conformitate cu procedura prezentată în anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (c), sacrificarea și distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor și ovulelor identificate prin investigația menționată la punctul 1 litera (b) de la liniuța a doua până la a cincea. Se distrug laptele și produsele lactate provenind de la animalele care trebuie distruse și care au fost prezente în exploatație între data la care s-a confirmat că nu se poate exclude prezența ESB și data distrugerii complete a animalelor;

▼M39

(b) dacă ESB este exclusă în conformitate cu procedura prezentată în anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (c), în funcție de decizia autorității competente:

fie

▼M41

(i) sacrificarea și distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor și ovulelor identificate prin investigația menționată la punctul 1 litera (b) a doua și a treia liniuță. În cazul în care EST confirmată este scrapie clasică, laptele și produsele lactate provenind de la animalele care trebuie distruse și care au fost prezente în exploatație între data confirmării scrapiei clasice și data distrugerii complete a animalelor nu trebuie folosite în alimentația rumegătoarelor, cu excepția alimentației destinate rumegătoarelor din exploatația în cauză. Introducerea pe piață a produselor de acest tip ca hrană pentru nerumegătoare se limitează la teritoriul statului membru în cauză. Pe documentul comercial care însoțește loturile de produse de acest tip și pe orice ambalaj care conține astfel de loturi trebuie să se indice clar mențiunea: „A nu se utiliza în alimentația rumegătoarelor”. Se interzic folosirea și depozitarea hranei pentru animale care conține produse de acest tip în fermele care dețin rumegătoare. Hrana în vrac pentru animale care conține produse de acest tip se transportă cu vehicule care nu transportă în același timp hrană pentru rumegătoare. În cazul în care vehiculele respective sunt ulterior utilizate pentru transportarea alimentelor destinate rumegătoarelor, acestea se curăță integral pentru a evita contaminarea încrucișată, în conformitate cu o procedură aprobată de autoritatea competentă.

Condițiile prezentate la punctul 3 se aplică în cazul exploatației;

(ii) sacrificarea și distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor și ovulelor identificate prin investigația menționată la punctul 1 litera (b) a doua și a treia liniuță, cu excepția:

— berbecilor de reproducție de genotipul ARR/ARR;

— oilor de reproducție care au cel puțin o alelă ARR și nicio alelă VRQ și, în cazul în care aceste oi de reproducție sunt gestante în momentul investigației, mieilor născuți ulterior, dacă genotipurile lor îndeplinesc cerințele prezentului paragraf;

— ovinelor care au cel puțin o alelă ARR și sunt destinate exclusiv sacrificării;

— dacă autoritatea competentă decide astfel, ovinelor și caprinelor mai mici de trei luni care sunt destinate exclusiv sacrificării.

În cazul în care EST confirmată este scrapie clasică, laptele și produsele lactate provenind de la animalele care trebuie distruse și care au fost prezente în exploatație între data confirmării cazului de scrapie clasică și data distrugerii complete a animalelor nu trebuie folosite în alimentația rumegătoarelor, cu excepția alimentației destinate rumegătoarelor din exploatația în cauză. Introducerea pe piață a produselor de acest tip ca hrană pentru nerumegătoare se limitează la teritoriul statului membru în cauză. Pe documentul comercial care însoțește loturile de produse de acest tip și pe orice ambalaj care conține astfel de loturi trebuie să se indice clar mențiunea: „A nu se utiliza în alimentația rumegătoarelor”. Se interzic folosirea și depozitarea hranei care conține produse de acest tip în fermele care dețin rumegătoare. Hrana în vrac pentru animale care conține produse de acest tip se transportă cu vehicule care nu transportă în același timp hrană pentru rumegătoare. În cazul în care vehiculele respective sunt ulterior utilizate pentru transportarea alimentelor destinate rumegătoarelor, acestea se curăță integral pentru a evita contaminarea încrucișată, în conformitate cu o procedură aprobată de autoritatea competentă.

Condițiile prezentate la punctul 3 se aplică în cazul exploatației;

▼M39

(iii) un stat membru poate decide să nu sacrifice și să nu distrugă animalele identificate prin investigația menționată la punctul 1 litera (b) a doua și a treia liniuță, dacă este dificil să se obțină ovine înlocuitoare de un genotip cunoscut, dacă frecvența alelei ARR în cadrul rasei sau a exploatației este scăzută, dacă se consideră necesar pentru a evita consangvinizarea sau în urma unei analize temeinice a tuturor factorilor epidemiologici. Condițiile stabilite la punctul 4 se aplică în cazul exploatației;

(c) prin derogare de la măsurile stabilite la litera (b) și numai atunci când cazul de EST confirmat la o exploatație este un caz de scrapie atipică, statele membre pot decide să aplice măsurile expuse la punctul 5;

(d) statele membre pot decide:

(i) să înlocuiască sacrificarea și distrugerea completă a tuturor animalelor menționate la litera (b) punctul (i) cu sacrificarea pentru consumul uman;

(ii) să înlocuiască sacrificarea și distrugerea completă a animalelor menționate la litera (b) punctul (ii) cu sacrificarea pentru consumul uman cu condiția ca:

— animalele să fie sacrificate pe teritoriul statului membru în cauză;

— toate animalele de peste 18 luni sau animalele cărora le-au ieșit mai mult de doi incisivi permanenți în gingie și care sunt sacrificate pentru consum uman să fie testate pentru EST în conformitate cu metodele de laborator descrise în anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (b);

(e) se determină genotipul proteinei prionice al ovinelor (maximum 50) sacrificate și distruse sau sacrificate pentru consum uman în conformitate cu litera (b) punctele (i) și (iii);

▼M46

(f) dacă frecvența alelei ARR în cadrul rasei sau al exploatației este scăzută sau absentă sau dacă se consideră necesar în scopul evitării consangvinizării, un stat membru poate decide să amâne uciderea și distrugerea completă a animalelor precizate la punctul 2.3 litera (b) punctele (i) și (ii) pentru o perioadă de cel mult cinci ani de creștere de la data confirmării cazului de referință, cu condiția ca niciun berbec de reproducție altul decât cel de genotipul ARR/ARR să nu fie prezent în exploatație.

Cu toate acestea, în cazul ovinelor și caprinelor deținute pentru producția de lapte destinat introducerii pe piață, uciderea și distrugerea completă a animalelor poate fi amânată cu maximum 18 luni de la data confirmării cazului de referință, cu excepția caprinelor, pentru care uciderea și distrugerea completă pot fi amânate până la 31 decembrie 2012 în situația în care cazul de referință este confirmat înainte de 1 iulie 2011.

▼M39

2.4. În cazul în care animalul infectat provine dintr-o altă exploatație, statul membru poate decide, pe baza istoricului cazului respectiv, să aplice măsuri de eradicare și în exploatația de origine sau în locul exploatației în care s-a confirmat infecția; în cazul pășunilor comune folosite de mai multe turme, statele membre pot decide limitarea acestor măsuri la o singură turmă după o analiză temeinică a tuturor factorilor epidemiologici; în cazul în care mai multe turme sunt ținute în aceeași exploatație, statele membre pot decide limitarea aplicării măsurilor la turma în care a fost confirmată EST, dacă s-a verificat că turmele au fost ținute izolat una de alta și că răspândirea bolii între turme prin contact direct sau indirect este improbabilă.

▼M46

2.5. Până la uciderea și distrugerea completă a animalelor precizate la punctul 2.3 litera (b) punctele (i) și (ii), inclusiv a animalelor în cazul cărora uciderea și distrugerea completă au fost amânate astfel cum este prevăzut la punctul 2.3 litera (f), în exploatație (exploatații) se aplică măsurile stabilite la punctul 3.1 literele (a) și (b), punctul 3.2 și punctul 3.3 litera (a), litera (b) prima liniuță și litera (d).

▼M39

3. În urma aplicării într-o exploatație a măsurilor menționate la punctul 2.3 litera (a) și litera (b) punctele (i) și (ii):

3.1. În exploatație (exploatații) pot fi introduse numai următoarele animale:

(a) ovine masculi de genotipul ARR/ARR;

(b) ovine femele cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ;

(i) să nu fie prezente în exploatație alte ovine pentru reproducere decât cele cu genotipul menționat la literele (a) și (b);

(ii) lichidarea animalelor să fi fost urmată de curățarea și dezinfecția completă a tuturor spațiilor pentru adăpostirea animalelor.

3.2. În exploatație (exploatații), pot fi utilizate numai următoarele produse germinale ale ovinelor:

(a) materialul seminal de la berbeci cu genotipul ARR/ARR;

(b) embrionii cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ.

3.3. Circulația animalelor din exploatație este supusă următoarelor condiții:

(a) circulația ovinelor cu ARR/ARR din exploatație nu face obiectul niciunei restricții;

(b) ovinele care au o singură alelă ARR nu pot fi mutate din exploatație decât pentru a fi duse direct la abator în vederea sacrificării pentru consumul uman sau a distrugerii; cu toate acestea,

— oile cu o singură alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ pot fi mutate în alte exploatații care sunt restricționate ca urmare a aplicării măsurilor în conformitate cu punctul 2.3 litera (b) punctul (ii) sau punctul 4;

— dacă autoritatea competentă decide astfel, mieii și iezii pot fi mutați într-o altă exploatație numai în scopul îngrășării pentru sacrificare; exploatația de destinație nu trebuie să conțină alte ovine sau caprine decât cele care sunt îngrășate în vederea sacrificării și nu poate trimite ovine sau caprine vii către alte exploatații, decât dacă sunt trimise direct pentru sacrificare pe teritoriul respectivului stat membru;

(c) caprinele pot fi mutate cu condiția ca exploatația să fie supusă unei monitorizări sporite pentru EST, care să includă testarea tuturor caprinelor de peste 18 luni și:

(i) care sunt sacrificate pentru consum uman la sfârșitul vieții lor productive; sau

(ii) care au murit sau au fost sacrificate în cadrul exploatației și care îndeplinesc condițiile stabilite în anexa III capitolul A partea II punctul 3;

(d) dacă un stat membru decide astfel, mieii și iezii mai mici de trei luni pot fi mutați dintr-o exploatație pentru a fi duși direct la sacrificare pentru consum uman.

3.4. Restricțiile stabilite la punctele 3.1, 3.2 și 3.3 continuă să se aplice exploatației pe o perioadă de doi ani începând cu:

(a) data de la care exploatația nu mai deține decât ovine cu genotipul ARR/ARR; sau

(b) ultima dată la care a fost deținut în exploatație un animal din specia ovină sau caprină; sau

(d) data la care toți berbecii pentru reproducere din exploatație sunt de genotipul ARR/ARR și toate oile pentru reproducere au cel puțin o alelă ARR și nu prezintă alela VRQ, cu condiția ca pe durata perioadei de doi ani să se obțină rezultate negative la testele de EST pentru următoarele animale de peste 18 luni:

— un eșantion anual de ovine sacrificate pentru consum uman la sfârșitul vieții productive în conformitate cu nivelurile eșantioanelor prezentate în tabelul din anexa III capitolul A partea II punctul 5; precum și

— toate ovinele menționate în anexa III capitolul A partea II punctul 3 care au murit sau au fost sacrificate în exploatație.

Cerințe minime privind un program de creștere a ovinelor bazat pe rezistența la EST în conformitate cu articolul 6a

Statele membre care introduc programe de creștere naționale pentru a face o selecție pentru rezistența la EST a populațiilor de ovine trebuie să informeze Comisia cu privire la cerințele unor astfel de programe și să producă un raport anual privind progresele înregistrate. Raportul pentru fiecare an calendaristic trebuie înaintat până la cel târziu 31 martie anul următor.

Condiții care se aplică schimburilor intracomunitare de animale vii, de material seminal și de embrioni

I. CONDIȚII CARE SE APLICĂ OVINELOR ȘI CAPRINELOR ȘI MATERIALULUI SEMINAL ȘI EMBRIONILOR

(a) Ovinele și caprinele de reproducere și de fermă trebuie fie să fie ovine din genotipul proteinei prionice ARR/ARR, conform definiției din anexa I la Decizia 2002/1003/CE a Comisiei ( 24 ), fie să fi fost deținute în permanență, de la naștere sau în cursul ultimilor trei ani, de una din exploatațiile care îndeplinesc următoarele condiții de cel puțin trei ani:

(i) până la 30 iunie 2007:

— sunt supuse unor controale veterinare oficiale periodice;

— animalele sunt identificate;

— nu a fost confirmat nici un caz de scrapie;

— se efectuează un control prin eșantionare al femelelor în vârstă destinate abatorizării;

— cu excepția ovinelor din genotipul proteinei prionice ARR/ARR, au fost introduse numai femele care provin dintr-o exploatație care îndeplinește aceleași condiții.

Începând cu 1 iulie 2004, exploatația sau exploatațiile trebuie să îndeplinească următoarele condiții suplimentare:

— toate animalele menționate în anexa III capitolul A partea II punctul 3, care au mai mult de 18 luni, moarte sau sacrificate în cadrul exploatației, sunt examinate în vederea detectării scrapiei, în conformitate cu metodele de laborator stabilite în anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (b);

— cu excepția ovinelor din genotipul proteinei prionice ARR/ARR, se introduc numai ovine și caprine care provin dintr-o exploatație care îndeplinește aceleași condiții;

(ii) începând cu 1 iulie 2007:

— exploatațiile sunt supuse unor controale veterinare oficiale periodice;

— animalele sunt identificate în conformitate cu legislația comunitară;

— nici un caz de scrapie nu a fost confirmat;

— toate animale menționate în anexa III capitolul A partea II punctul 3, mai mari de 18 luni, moarte sau sacrificate în exploatație, au fost examinate în vederea detectării scrapiei, în conformitate cu metodele de laborator stabilite în anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (b);

— cu excepția ovinelor din genotipul proteinei prionice ARR/ARR, se introduc numai ovine și caprine care provin dintr-o exploatație care îndeplinește aceleași condiții.

Atunci când acestea sunt destinate unui stat membru care beneficiază, pentru întreg teritoriul sau pentru o parte din acesta, de dispozițiile literelor (b) sau (c), ovinele și caprinele de reproducere sau de fermă trebuie să prezinte garanțiile suplimentare, generale sau specifice, care au fost definite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Regatul Unit se asigură că bovinele născute sau crescute pe teritoriul său înainte de 1 august 1996 nu sunt expediate de pe teritoriul său către alte state membre sau țări terțe.

Condiții referitoare la descendenții animalelor la care se suspectează sau este confirmată EST în conformitate cu articolul 15 alineatul (2)

Se interzice introducerea pe piață a ultimilor descendenți ai unei femele bovine infectate cu o EST sau ai ovinelor sau caprinelor la care este confirmată ESB, în intervalul de doi ani anterior sau ulterior apariției primelor semne clinice de instalare a bolii.

Condiții pentru comerțul intracomunitar cu anumite produse de origine animală

Următoarele produse de origine animală sunt scutite de interdicția prevăzută în articolul 16 alineatul (3), cu condiția ca acestea să provină de la bovine, ovine și caprine care îndeplinesc cerințele secțiunii B:

Produsele menționate la secțiunea A trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Bovinele vii și produsele de origine animală provenite de la acestea trebuie să respecte– în ceea ce privește exporturile către țări terțe– reglementările stabilite în prezentul regulament pentru comerțul intracomunitar.

IMPORTURILE DE ANIMALE VII, EMBRIONI, OVULE ȘI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ ÎN COMUNITATE

Importurile în proveniență dintr-o țară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB

Importurile de bovine dintr-o țară sau regiune cu risc neglijabil de ESB se realizează sub rezerva prezentării unui certificat internațional de sănătate care atestă următoarele:

Importurile în proveniență dintr-o țară sau regiune cu un risc controlat de ESB

Importurile de bovine dintr-o țară sau regiune cu risc controlat de ESB se realizează sub rezerva prezentării unui certificat internațional de sănătate care atestă următoarele:

Importurile în proveniență dintr-o țară sau regiune cu un risc nedeterminat de ESB

Importurile de bovine dintr-o țară sau regiune cu risc nedeterminat de ESB se realizează sub rezerva prezentării unui certificat internațional de sănătate care atestă următoarele:

Importuri de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine sau caprine

Următoarele produse de origine bovină, ovină și caprină, astfel cum sunt definite la punctele 1.10, 1.13, 1.15, 7.1, 7.5, 7.6, 7.7 și 7.9 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 26 ), fac obiectul condițiilor stabilite în secțiunile B, C și D din prezentul capitol, în funcție de categoria de risc de ESB a țării de origine:

Importurile în proveniență dintr-o țară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB

Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine și caprine, la care se face referire în secțiunea A, dintr-o țară sau regiune cu risc neglijabil de ESB se realizează sub rezerva prezentării unui certificat internațional de sănătate care atestă următoarele:

Importurile în proveniență dintr-o țară sau regiune cu un risc controlat de ESB

Importurile în proveniență dintr-o țară sau regiune cu un risc nedeterminat de ESB

Importuri de subproduse de origine animală provenite de la bovine, ovine și caprine și produse transformate derivate din astfel de subproduse de origine animală

Prezentul capitol se aplică următoarelor subproduse și produse derivate de origine animală, astfel cum se definește la articolul 3 punctele 1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 27 ), cu condiția ca aceste produse să provină de la bovine, ovine și caprine:

Importurile de subproduse și produse derivate de origine animală provenite de la bovine, ovine și caprine, menționate în secțiunea A din prezentul capitol, trebuie însoțite de un certificat de sănătate care include următoarea atestare:

În plus față de cerințele de la literele (a) și (b), importurile de subproduse și produse derivate de origine animală menționate la secțiunea A, care conțin lapte ori produse din lapte de ovine sau caprine și sunt destinate alimentației rumegătoarelor, trebuie însoțite de un certificat de sănătate care include următoarea atestare:

Ovinele și caprinele importate în Comunitate după 1 octombrie 2003 trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală care atestă:

Atunci când sunt destinate unui stat membru care beneficiază, pe întregul său teritoriu sau o parte din el, de dispozițiile de la literele (b) sau (c) din capitolul A partea I din anexa VIII, animalele trebuie să prezinte garanții suplimentare, de natură generală sau specifică, stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Importuri de produse de origine animală provenite de la cervidee de crescătorie sau sălbatice

Materialul seminal și embrionii de ovine și de caprine importate în Comunitate de la 1 ianuarie 2005 îndeplinesc condițiile stabilite în anexa VIII capitolul A partea I litera (d).

LABORATOARE DE REFERINȚĂ, PRELEVARE DE PROBE ȘI METODE DE ANALIZĂ DE LABORATOR

3. Laboratoarele naționale de referință sunt:

Austria:	Österreichische Agentur für Gesundheit und Ernährungssicherheit GmbH, Institut für veterinärmedizinische Untersuchungen MödlingRobert Koch Gasse 17A-2340 Mödling
Belgia:	CERVA-CODA.VARCentre d'Étude et de Recherches Vétérinaires et AgrochimiquesCentrum voor Onderzoek in Diergeneeskunde en AgrochemieVeterinary and Agrochemical Research CentreGroeselenberg 99B-1180 Bruxelles
▼M29
Bulgaria:	Национален диагностичен научноизследователски ветеринарномедицински институт „Проф. Д-р Георги Павлов”Национална референтна лаборатория „Tрансмисивни спонгиформни енцефалопатии”бул. „Пенчо Славейков” 15София 1606(National Diagnostic Veterinary Research Institute „Prof. Dr. Georgi Pavlov” National Reference Laboratory for Transmissible Spongiform Encephalopathies15, Pencho Slaveykov Blvd.1606 Sofia)
▼M23
Cipru:	State Veterinary LaboratoriesVeterinary ServicesCY-1417 AthalassaNicosia
Republica Cehă:	Státní veterinární ústav JihlavaRantířovská 93586 05 Jihlava
Danemarca:	Danmarks FødevareforskningBülowsvej 27DK-1790 København V
Estonia:	Veterinaar-ja ToidulaboratooriumKreutzwaldi 30Tartu 51006
Finlanda:	Eläinlääkint-ja elintarvikelaitosäHämeentie 57FIN-00550 Helsinki
Franța:	Agence française de sécurité sanitaire des alimentsLaboratoire de pathologie bovine31, avenue Tony Garnier69 364 LYON Cedex 07
Germania:	Friedrich-Loeffler-Institut, Bundesforschungsinstitut für TiergesundheitAnstaltsteil Insel reims Boddenblick 5AD-17498 Insel Riems
Grecia:	Ministry of Agriculture – Veterinary Laboratory of Larisa7th km of Larisa – Trikala HighwayGR-411 10 Larisa
Ungaria:	Országos Állategészégügyi Intézet (OÁI)Pf. 2.Tábornok u. 2.H-1581 Budapest
Irlanda:	Central Veterinary Research LaboratoryYoung's CrossCelbridgeCo. Kildare
Italia:	Instituto Zooprofilattico Sperimentale del Piemonte, Liguria e Valle d'Aosta – CEAVia Bologna, 148I-10154 Torino
Letonia:	State Veterinary Medecine Diagnostic CentreLejupes Str. 3Riga LV 1076
Lituania:	Nacionaliné veterinarijos laboratorijaJ. Kariükščio g. 10LT-08409 Vilnius
Luxemburg:	CERVA-CODA-VARCentre d'Étude et de Recherches Vétérinaires et AgrochimiquesCentrum voor Ondezoek in Diergeneeskunde en AgrochemieVeterinary and Agrochemical Research CentreGroeselenberg 99B-1180 Bruxelles
Malta:	National Veterinary Laboratory Albert Town Marsa
Țările de Jos:	Centraal Instituut voor Dierziktecontrole-LelystadHoutribweg 3g8221 RA LelystadPostbus 20048203 AA Lelystad
Polonia:	Państwowy Instytut Wetwrynaryjny (PIWet)24-100 Pulawyal. Partyzantów 57
Portugalia:	Laboratório Nacional de Investigaçăo Veterinária Estrada de Benfica701 P-1500 Lisboa
▼M29
România	Institutul de Diagnostic și Sănătate AnimalăStrada Dr. Staicovici nr. 63, sector 5codul 050557, București
▼M23
Slovacia:	State Veterinary Institute ZvolenPod dráhami 918SK-960 86, Zvolen
Slovenia:	National Veterinary InstituteGerbičeva 601000 Ljubljana
Spania:	Laboaratorio Central de Veterinaria (Algete)Ctra. de Algete km. 828110 Algete (Madrid)
Suedia:	National Veterinary InstituteS-751 89 Uppsala
Regatul Unit:	Veterinary Laboratories AgencyWoodham LaneNew Haw Addlestone Surrey KT15 3NB

Orice eșantion care urmează a fi examinat pentru detectarea prezenței unei EST se recoltează în conformitate cu metodele și protocoalele prevăzute în cea mai recentă ediție a manualului de teste de diagnosticare și vaccinuri pentru animale terestre al Oficiului Internațional pentru Epizootii (OIE) (denumit în continuare „manualul”). Pe lângă sau în absența unor metode și protocoale OIE și pentru a se asigura o cantitate suficientă de material, autoritatea competentă se asigură că metodele și protocoalele de eșantionare sunt utilizate în conformitate cu orientările publicate de laboratorul comunitar de referință. Autoritatea competentă prelevă în special țesuturile adecvate, în conformitate cu avizele științifice disponibile și cu orientările laboratorului de referință comunitar, pentru a garanta depistarea tuturor tulpinilor cunoscute de EST la rumegătoarele de talie mică și conservă cel puțin jumătate din țesuturile recoltate în stare proaspătă, dar nu congelată, până la obținerea unui rezultat negativ la testul rapid. Dacă rezultatul este pozitiv sau nu este concludent, țesuturile conservate trebuie tratate în conformitate cu orientările laboratorului comunitar de referință.

Eșantioanele trebuie marcate corect în ceea ce privește identitatea animalului eșantionat.

Orice examen de laborator pentru depistarea EST se efectuează în laboratoare autorizate în acest sens de către autoritatea competentă.

Eșantioanele de la bovine, care au fost trimise pentru efectuarea testelor de laborator, în temeiul dispozițiilor articolului 12 alineatul (2), trebuie imediat supuse unor examinări de confirmare care să folosească cel puțin una dintre metodele și unul dintre protocoalele următoare prezentate în ultima ediție a manualului:

În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, țesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode sau al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.

Testele rapide pot fi utilizate atât pentru screeningul inițial al cazurilor suspecte, cât și, dacă rezultatele sunt neconcludente sau pozitive, pentru confirmarea ulterioară, în conformitate cu orientările din partea Laboratorului comunitar de referință și cu condiția ca:

În cazul în care rezultatul uneia dintre examinările de confirmare menționate la primul paragraf punctele (i)-(v) este pozitiv, se consideră că animalele reprezintă un caz pozitiv de ESB.

Eșantioanele prelevate de la bovine și trimise pentru efectuarea unor teste de laborator în temeiul dispozițiilor anexei III capitolul A partea I sunt examinate cu ajutorul unui test rapid.

Atunci când rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv, eșantionul trebuie imediat supus unor examinări de confirmare care să folosească cel puțin una dintre metodele și unul dintre protocoalele următoare prezentate în ultima ediție a manualului:

În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, țesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode și al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.

Testele rapide pot fi utilizate atât pentru screeningul inițial, cât și, dacă rezultatele sunt neconcludente sau pozitive, pentru confirmarea ulterioară, în conformitate cu orientările din partea Laboratorului comunitar de referință și cu condiția ca:

În cazul în care rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv și cel puțin una dintre examinările de confirmare menționate la primul paragraf punctele (i)-(v) este pozitivă, se consideră că animalul reprezintă un caz pozitiv de ESB.

Eșantioanele de la ovine și caprine, care au fost trimise pentru efectuarea testelor de laborator, în temeiul dispozițiilor articolului 12 alineatul (2), trebuie imediat supuse unor examinări de confirmare care să folosească cel puțin una dintre metodele și unul dintre protocoalele următoare prezentate în ultima ediție a manualului:

În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, țesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode și al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.

Testele rapide pot fi utilizate pentru screeningul inițial al cazurilor suspecte. Aceste teste nu pot fi utilizate pentru confirmarea ulterioară.

În cazul în care rezultatul testului rapid pentru screeningul inițial al cazurilor suspecte este pozitiv sau neconcludent, eșantionul trebuie supus unei examinări cu ajutorul uneia dintre examinările de confirmare menționate la primul paragraf punctele (i)-(iv). În cazul în care examenul histopatologic este folosit în acest sens, dar se dovedește a fi neconcludent sau negativ, țesuturile trebuie supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode și al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.

În cazul în care rezultatul uneia dintre examinările de confirmare menționate la primul paragraf punctele (i)-(iv) este pozitiv, se consideră că animalele reprezintă cazuri pozitive de EST și se efectuează examinarea suplimentară menționată la litera (c).

Eșantioanele prelevate de la ovine și caprine trimise la laborator pentru teste în conformitate cu dispozițiile anexei III capitolul A partea II (Monitorizarea ovinelor și caprinelor) sunt examinate prin intermediul unui test rapid, potrivit metodelor și protocoalelor adecvate, în funcție de avizele științifice disponibile și de orientările laboratorului de referință comunitar, pentru a se garanta depistarea tuturor tulpinilor cunoscute de EST.

În cazul în care rezultatul testului rapid nu este concludent sau este pozitiv, țesuturile prelevate sunt trimise neîntârziat la un laborator oficial pentru a fi supuse unor examene de confirmare prin imunocitochimie, imunoblotting sau evidențierea fibrilelor caracteristice prin ultramicroscopie, în conformitate cu litera (a). Dacă rezultatul examenului de confirmare este negativ sau nu este concludent, se efectuează teste de confirmare suplimentare în conformitate cu orientările laboratorului comunitar de referință.

Dacă rezultatul unuia dintre examenele de confirmare este pozitiv, animalul se consideră caz pozitiv de EST.

Rezultatele sunt interpretate de Laboratorul Comunitar de Referință, asistat de un grup de experți care cuprinde un reprezentant al Laboratorului Național de Referință relevant. Comisia este informată de îndată cu privire la rezultatul interpretării. Eșantioanele care indică ESB prin trei metode diferite și eșantioanele neconcludente la testul inelar sunt analizate ulterior printr-un test biologic pe șoareci în vederea confirmării finale.

Trebuie efectuate teste suplimentare pe eșantioanele declarate pozitive la depistarea EST prelevate de la efective infectate în aceeași exploatație, cel puțin la primele două cazuri pozitive de EST depistate în fiecare an care urmează cazului de referință.

(d) Laboratoarele autorizate pentru examinări suplimentare prin metode de identificare moleculară

3.3. Teste de laborator pentru depistarea prezenței EST la alte specii decât cele prevăzute la punctele 3.1. și 3.2.

În cazul în care sunt prevăzute metode și protocoale pentru testele efectuate în vederea confirmării suspiciunii cu privire la prezența unei EST la o specie, alta decât bovine, ovine și caprine, aceste teste cuprind cel puțin un examen histopatologic al țesutului cerebral. Autoritatea competentă poate să solicite, de asemenea, teste de laborator precum imunocitochimia, imunoblotting-ul, evidențierea fibrilelor caracteristice prin ultramicroscopie sau alte metode de detectare a formei de proteină prionică asociată bolii. În orice caz, dacă examenul histopatologic inițial este negativ sau neconcludent, se efectuează cel puțin încă un examen de laborator. La prima apariție a bolii se efectuează cel puțin trei examene diferite.

În special, atunci când se suspectează prezența ESB la o specie, alta decât bovine, eșantioanele trebuie să facă obiectul procedurii de identificare a sușei virusului, dacă este posibil.

În vederea efectuării testelor rapide, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și cu articolul 6 alineatul (1), numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea ESB la bovine:

În scopul efectuării testelor rapide, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (1), numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea EST la ovine și caprine:

Pentru toate testele rapide, eșantionul de țesut care trebuie testat trebuie să corespundă cu instrucțiunile de utilizare ale producătorului.

Producătorii testelor rapide trebuie să dispună de un sistem de asigurare a calității, care să fie acreditat de laboratorul de referință al Uniunii Europene și care să garanteze că performanța testelor este constantă. Producătorii trebuie să pună la dispoziția laboratorului de referință al Uniunii Europene protocoalele de testare.

Testele rapide și protocoalele de testare nu pot fi modificate decât după ce modificările sunt notificate laboratorului de referință al Uniunii Europene și cu condiția ca acesta să constate că modificările nu afectează sensibilitatea, specificitatea sau fiabilitatea testului rapid. Constatarea respectivă se comunică Comisiei și laboratoarelor naționale de referință.

( 3 ) Avizul Parlamentului European din 17 mai 2000 (JO C 59, 23.2.2001, p. 93), Poziția Comună a Consiliului din 12 februarie 2001 (JO C 88, 19.3.2001, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 3 mai 2001.

( 4 ) JO L 273, 10.10.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 208/2006 al Comisiei (JO L 36, 8.2.2006, p. 25).

( 7 ) Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controalele veterinare în comerțul intracomunitar în vederea realizării pieței interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13). Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE a Consiliului (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).

( 8 ) Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în comerțul intracomunitar cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29). Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE a Consiliului.

( 9 ) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și a produselor din carne de vită și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).

( 10 ) Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de sănătate animală care afectează comerțul intracomunitar cu bovine și porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2000/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 163, 4.7.2000, p. 35).

( 11 ) Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar cu ovine și caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19). Directivă modificată ultima dată de Decizia 94/953/CE a Comisiei (JO L 371, 31.12.1994, p. 14).

( 12 ) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare la animalele care intră pe teritoriul Comunității din țări terțe și de modificare a directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56). Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

( 13 ) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare la produsele care intră pe teritoriul Comunității din țări terțe (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).

( 14 ) Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea maladiilor animale în cadrul Comunității (JO L 378, 31.12.1982, p. 58). Directivă modificată ultima dată de Decizia 2000/556/CE a Comisiei (JO L 235, 19.9.2000, p. 27).

( 19 ) Prevalența scontată este folosită pentru a determina întinderea unei anchete de testare, exprimată în puncte țintă. Dacă prevalența reală este mai mare decât prevalența scontată selectată, atunci este foarte probabil că în urma anchetei se va detecta boala.

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
M1	Regulamentul (CE) nr. 1248/2001 al Comisiei din 22 iunie 2001	L 173	12	27.6.2001
M2	Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 al Comisiei din 29 iunie 2001	L 177	60	30.6.2001
M3	Regulamentul (CE) nr. 270/2002 al Comisiei din 14 februarie 2002	L 45	4	15.2.2002
M4	Regulamentul (CE) nr. 1494/2002 al Comisiei din 21 august 2002	L 225	3	22.8.2002
►M5	Regulamentul (CE) nr. 260/2003 al Comisiei din 12 februarie 2003	L 37	7	13.2.2003
M6	Commission Regulation (EC) No 650/2003 of 10 April 2003 (*)	L 95	15	11.4.2003
M7	Regulamentul (CE) nr. 1053/2003 al Comisiei din 19 iunie 2003	L 152	8	20.6.2003
M8	Regulamentul (CE) nr. 1128/2003 al Parlamentului European Și al Consiliului din 16 iunie 2003	L 160	1	28.6.2003
M9	Regulamentul (CE) nr. 1139/2003 al Comisiei din 27 iunie 2003	L 160	22	28.6.2003
►M10	Regulamentul (CE) nr. 1234/2003 al Comisiei din 10 iulie 2003	L 173	6	11.7.2003
M11	Regulamentul (CE) nr. 1809/2003 al Comisiei din 15 octombrie 2003	L 265	10	16.10.2003
►M12	Regulamentul (CE) nr. 1915/2003 al Comisiei din 30 octombrie 2003	L 283	29	31.10.2003
►M13	Regulamentul (CE) nr. 2245/2003 al Comisiei din 19 decembrie 2003	L 333	28	20.12.2003
►M14	Regulamentul (CE) nr. 876/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004	L 162	52	30.4.2004
M15	Regulamentul (CE) nr. 1471/2004 al Comisiei din 18 august 2004	L 271	24	19.8.2004
►M16	Regulamentul (CE) nr. 1492/2004 al Comisiei din 23 august 2004	L 274	3	24.8.2004
M17	Regulamentul (CE) nr. 1993/2004 al Comisiei din 19 noiembrie 2004	L 344	12	20.11.2004
►M18	Regulamentul (CE) nr. 36/2005 al Comisiei din 12 ianuarie 2005	L 10	9	13.1.2005
M19	Regulamentul (CE) nr. 214/2005 al Comisiei din 9 februarie 2005	L 37	9	10.2.2005
M20	Regulamentul (CE) nr. 260/2005 al Comisiei din 16 februarie 2005	L 46	31	17.2.2005
►M21	Regulamentul (CE) nr. 932/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2005	L 163	1	23.6.2005
►M22	Regulamentul (CE) nr. 1292/2005 al Comisiei din 5 august 2005	L 205	3	6.8.2005
►M23	Regulamentul (CE) nr. 1974/2005 al Comisiei din 2 decembrie 2005	L 317	4	3.12.2005
M24	Regulamentul (CE) nr. 253/2006 al Comisiei din 14 februarie 2006	L 44	9	15.2.2006
M25	Regulamentul (CE) nr. 339/2006 al Comisiei din 24 februarie 2006	L 55	5	25.2.2006
►M26	Regulamentul (CE) nr. 657/2006 al Comisiei din 10 aprilie 2006	L 116	9	29.4.2006
►M27	Regulamentul (CE) nr. 688/2006 al Comisiei din 4 mai 2006	L 120	10	5.5.2006
M28	Regulamentul (CE) nr. 1041/2006 al Comisiei din 7 iulie 2006	L 187	10	8.7.2006
►M29	Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006	L 363	1	20.12.2006
►M30	Regulamentul (CE) nr. 1923/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006	L 404	1	30.12.2006
►M31	Regulamentul (CE) nr. 722/2007 al Comisiei din 25 iunie 2007	L 164	7	26.6.2007
►M32	Regulamentul (CE) nr. 727/2007 al Comisiei din 26 iunie 2007	L 165	8	27.6.2007
►M33	Regulamentul (CE) nr. 1275/2007 al Comisiei din 29 octombrie 2007	L 284	8	30.10.2007
M34	Regulamentul (CE) nr. 1428/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007	L 317	61	5.12.2007
M35	Regulamentul (CE) nr. 21/2008 al Comisiei din 11 ianuarie 2008	L 9	3	12.1.2008
M36	Regulamentul (CE) nr. 315/2008 al Comisiei din 4 aprilie 2008	L 94	3	5.4.2008
►M37	Regulamentul (CE) nr. 357/2008 al Comisiei din 22 aprilie 2008	L 111	3	23.4.2008
►M38	Regulamentul (CE) nr. 571/2008 al Comisiei din 19 iunie 2008	L 161	4	20.6.2008
►M39	Regulamentul (CE) nr. 746/2008 al Comisiei din 17 iunie 2008	L 202	11	31.7.2008
►M40	Regulamentul (CE) nr. 956/2008 al Comisiei din 29 septembrie 2008	L 260	8	30.9.2008
►M41	Regulamentul (CE) nr. 103/2009 al Comisiei din 3 februarie 2009	L 34	11	4.2.2009
►M42	Regulamentul (CE) nr. 162/2009 al Comisiei din 26 februarie 2009	L 55	11	27.2.2009
►M43	Regulamentul (CE) nr. 163/2009 al Comisiei din 26 februarie 2009	L 55	17	27.2.2009
►M44	Regulamentul (CE) nr. 220/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009	L 87	155	31.3.2009
►M45	Regulamentul (UE) nr. 956/2010 al Comisiei din 22 octombrie 2010	L 279	10	23.10.2010
►M46	Regulamentul (UE) nr. 189/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011	L 53	56	26.2.2011

Subpopulație plasată sub supraveghere
Sacrificare normală (1)	Animale moarte (2)	Sacrificare de urgență (3)	Suspect clinic (4)
Vârstă ≥ 1 an și < 2 ani
0,01	0,2	0,4	Nu se aplică
Vârstă ≥ 2 ani și < 4 ani (tineri adulți)
0,1	0,2	0,4	260
Vârstă ≥ 7 ani și < 9 ani (adulți în vârstă)
0,2	0,9	1,6	750
Vârstă ≥ 7 ani și < 9 ani (adulți în vârstă)
0,1	0,4	0,7	220
Vârstă ≥ 9 ani (animale bătrâne)
0,0	0,1	0,2	45
(1) Bovine cu o vârstă de peste 36 de luni supuse unei sacrificări normale. (2) Bovine cu o vârstă de peste 30 de luni care sunt găsite moarte sau care sunt sacrificate într-o exploatație, în timpul transportului sau la abator (animale moarte). (3) Bovine în vârstă de peste 30 de luni care nu se pot deplasa, culcate, incapabile să se ridice sau să meargă fără asistență; bovine în vârstă de peste 30 de luni trimise pentru sacrificare de urgență sau fără observații anormale cu ocazia inspecțiilor ante-mortem (deces sau sacrificare de urgență). (4) Bovine cu o vârstă de peste 30 de luni prezentând simptome de comportament sau clinice concordante cu cele ale ESB (cazuri suspecte clinic).

Puncte țintă pentru țări sau regiuni
Mărimea populației de bovine adulte (24 de luni și mai mult)	Tipul A de supraveghere	Tipul B de supraveghere
≥ 1 000 000	300 000	150 000
800 000 – 1 000 000	240 000	120 000
600 000 – 800 000	180 000	90 000
400 000 – 600 000	120 000	60 000
200 000 – 400 000	60 000	30 000
100 000 – 200 000	30 000	15 000
50 000 – 100 000	15 000	7 500
25 000 – 50 000	7 500	3 750

Populația de oi și mieluțe pentru montă din statul membru	Eșantion minim de ovine decedate (1)
> 750 000	10 000
100 000-750 000	1 500
40 000-100 000	100 % până la 500
< 40 000	100 % până la 100
(1) Nivelurile minime ale eșantioanelor sunt calculate în funcție de populația de ovine din fiecare stat membru și sunt stabilite astfel încât să reprezinte obiective realiste.

Populația de capre care au fătat deja și de capre împerecheate din statul membru	Eșantion minim de caprine decedate (1)
> 750 000	10 000
250 000-750 000	1 500
40 000-250 000	100 % până la 500
< 40 000	100 % până la 100
(1) Nivelurile minime ale eșantioanelor sunt calculate în funcție de populația de caprine din fiecare stat membru și sunt stabilite astfel încât să reprezinte obiective realiste.

Numărul de animale din turmă de peste 18 luni sau de animale cărora le-au ieșit în gingie mai mult de doi incisivi permanenți, sacrificate pentru distrugere	Eșantion minim
70 sau mai puțin	Toate animalele eligibile
80	68
90	73
100	78
120	86
140	92
160	97
180	101
200	105
250	112
300	117
350	121
400	124
450	127
500 sau mai multe	150