COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 19.1.2021
COM(2021) 32 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Sistemul economic și financiar european: promovarea deschiderii, a solidității și a rezilienței
1.Introducere
„Comisia geopolitică” a președintei von der Leyen își propune să consolideze rolul Uniunii Europene (UE) pe scena mondială. În ultimele decenii, contextul geopolitic a evoluat și au avut loc schimbări tehnologice și societale majore. Economia mondială este din ce în ce mai multipolară, iar urmărirea pe termen scurt a unor interese unilaterale de către anumiți actori poate submina eficacitatea cooperării multilaterale.
Comunicarea Comisiei din mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” 1 a evidențiat faptul că UE trebuie să își construiască și să își mențină, în acest context, „autonomia strategică deschisă”. UE are un rol fundamental în conturarea sistemului de guvernanță globală și în dezvoltarea unor relații bilaterale reciproc avantajoase, protejându-se totodată de practici neloiale și abuzive. Această strategie merge mână în mână cu angajamentul asumat de UE față de o economie globală mai rezilientă și mai deschisă, față de buna funcționare a piețelor financiare internaționale și față de sistemul multilateral bazat pe norme.
Prezenta comunicare stabilește modul în care UE își poate consolida autonomia strategică deschisă în domeniile macroeconomic și financiar prin promovarea rolului internațional al monedei euro, prin consolidarea infrastructurilor pieței financiare a UE, prin îmbunătățirea punerii în aplicare și a asigurării respectării regimurilor de sancțiuni ale UE și prin sporirea rezilienței UE față de efectele aplicării extrateritoriale ilegale a sancțiunilor unilaterale și a altor măsuri de către țările terțe 2 . Comunicarea face parte dintr-un set mai amplu de acțiuni menite să consolideze autonomia strategică deschisă și reziliența UE 3 .
În primul rând, un rol internațional mai puternic al monedei euro ar proteja economia de șocurile valutare și ar reduce dependența de alte monede, asigurând totodată costuri mai mici de tranzacționare, de finanțare și de gestionare a riscurilor. Aceasta ar contribui, de asemenea, la atingerea unor obiective comune la nivel mondial, cum ar fi reziliența sistemului monetar internațional, un sistem monetar mondial mai stabil și mai diversificat și o gamă mai largă de opțiuni pentru operatorii de pe piață, toți acești factori contribuind la reducerea vulnerabilității economiei mondiale.
Succesul monedei euro ca monedă stabilă și credibilă înseamnă că aceasta joacă deja un rol important dincolo de frontierele UE și ale zonei euro. În ceea ce privește ponderea utilizării pentru plăți la nivel mondial, euro este a doua monedă. Ponderea utilizării monedei euro pentru plăți la nivel mondial se ridica la aproximativ 38 % în noiembrie 2020 4 . Ponderea monedei euro în rezervele valutare mondiale se ridică în prezent la aproximativ 20 % 5 .
În al doilea rând, un sector financiar funcțional nu este esențial numai pentru a furniza finanțare și investiții pentru economia europeană, ci este o piatră de temelie importantă pentru ca întreprinderile și cetățenii din UE să poată prospera la nivel mondial. Este crucial, de asemenea, să se ofere stimulente puternice pentru inovare în economia digitală și să se impulsioneze tranziția verde, astfel cum se subliniază în Pactul verde european 6 . În plus, retragerea Regatului Unit (UK), care era un centru financiar major în UE, accentuează necesitatea de a aprofunda și mai mult piețele de capital ale Uniunii. În al treilea rând, punerea în aplicare și asigurarea respectării sancțiunilor UE 7 cu mai multă celeritate, fermitate și eficacitate, precum și o politică mai solidă vizând combaterea aplicării extrateritoriale ilegale a sancțiunilor unilaterale și a altor măsuri de către țările terțe vor contribui la îndeplinirea obiectivului UE referitor la o autonomie strategică deschisă și la reziliență. Consolidarea setului de instrumente de politică externă ale UE este interdependentă de rolul internațional al monedei euro și de un sector financiar rezilient, deoarece permite UE să își apere interesele la nivel internațional și să își afirme valorile, recurgând la toate instrumentele de care dispune.
Criza provocată de pandemia de COVID-19 a avut numeroase consecințe. În primul rând, a evidențiat beneficiile potențiale ale unui sistem financiar internațional multivalutar, care ar atenua într-o mai mare măsură tensiunile financiare și riscurile la adresa stabilității. În al doilea rând, scăderea valorii bursiere a întreprinderilor din UE în timpul crizei a sporit riscul ca unele firme strategice din UE să fie preluate în mod agresiv, ceea ce ar putea implica pierderea know-how-ului tehnologic și perturbarea a numeroase lanțuri valorice.
Pandemia a scos însă la iveală și punctele forte ale UE, care a pus în practică un răspuns coordonat la criză și la consecințele economice ale acesteia. Prin intermediul bugetului pe termen lung și al inițiativei NextGenerationEU, UE a prezentat cel mai mare pachet de măsuri de stimulare de până acum, pentru a impulsiona redresarea și a pune bazele unei Uniuni moderne și mai durabile. Răspunsul la criză consolidează reziliența UE, furnizează piețelor și actorilor economici garanții solide și le insuflă investitorilor încredere în UE și în moneda euro.
De asemenea, grație răspunsului la criză, UE devine un actor important pe piețele financiare. În noiembrie 2020, din totalul preconizat de 100 de miliarde EUR, Comisia emisese deja trei tranșe de obligațiuni cu impact social în valoare de 39,5 miliarde EUR în cadrul instrumentului SURE al UE, pentru a contribui la protejarea locurilor de muncă și a persoanelor încadrate în muncă. Interesul investitorilor pentru aceste instrumente a fost foarte puternic, reflectând, de asemenea, ratingul de credit robust al obligațiunilor Uniunii. Pentru a finanța instrumentul NextGenerationEU, Comisia va împrumuta până la 750 de miliarde EUR de pe piețele de capital în numele Uniunii în perioada 20212026. Această emisiune oferă posibilitatea de a stabili un punct de referință global (curba randamentelor) pentru investitorii internaționali care doresc să investească în active exprimate în euro.
2.Fundamentul pentru o UE mai puternică
O piață internă integrată extinsă, bazată pe principii economice solide, pe un sistem juridic fiabil și previzibil și pe statul de drept reprezintă temelia unei UE reziliente. În același timp, UE trebuie să își valorifice cu mai multă eficacitate avantajele comparative în aceste domenii și să le proiecteze către restul lumii.
Un obiectiv-cheie al autonomiei strategice deschise a UE este salvgardarea și aprofundarea pieței unice, care susține moneda euro și deschiderea UE către schimburi comerciale și investiții cu restul lumii. Orice politică menită să îmbunătățească funcționarea pieței unice conferă piețelor financiare mai multă profunzime și lichiditate, favorizează creșterea economică și asigură stabilitatea financiară și fiscală, consolidând totodată influența geostrategică și economică a UE. Este vorba inclusiv despre politici de pregătire a UE pentru provocările viitoare și, în special, despre promovarea economiei digitale și a tranziției verzi, pentru a le oferi întreprinderilor și cetățenilor oportunități de creștere durabilă și câștiguri în materie de eficiență, atât în cadrul UE, cât și în afara acesteia.
Pentru a întări piața unică, economia europeană are nevoie de o conectivitate la internet mai performantă și de o prezență industrială și tehnologică mai puternică în domenii strategice precum inteligența artificială, supercalculul și cloud computing-ul. Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să valorifice oportunitățile economice prin construirea unor spații europene comune de date și a unor infrastructuri și servicii de cloud. Transformarea digitală a finanțelor este o componentă-cheie a rezilienței sale și depinde de cadrul de reglementare al UE care facilitează inovarea, promovează finanțele bazate pe date și sporește reziliența cibernetică. În același timp, eforturile depuse de UE în materie de înverzire a piețelor financiare și de asigurare a unei finanțări mai durabile, inclusiv printr-o transparență sporită a taxonomiei UE pentru investiții durabile, vor juca un rol esențial în furnizarea de stimulente puternice pentru sectorul financiar.
De la criza financiară mondială din 2008, care a fost urmată de criza datoriilor suverane, UE a înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește îmbunătățirea structurii sale instituționale, atrăgând mai mulți investitori internaționali în zona euro. UE a continuat să consolideze și să aprofundeze uniunea economică și monetară (UEM), bazându-se pe un cadru funcțional de coordonare a politicilor economice și pe un sistem financiar eficient și stabil. Acest sistem financiar cuprinde: o uniune bancară (UB), menită să întărească și să unifice supravegherea bancară și gestionarea crizelor în zona euro, o uniune a piețelor de capital (UPC), menită să extindă accesul la capital și mobilitatea acestuia în întreaga UE și instituirea și consolidarea ulterioară a Mecanismului european de stabilitate, care oferă asistență financiară statelor membre din zona euro în vederea prevenirii crizelor în această zonă. S-au înregistrat progrese semnificative pe toate aceste fronturi, însă potențialul deplin al unei integrări sporite în aceste domenii cruciale nu a fost încă atins. Elementele importante care lipsesc sunt, de exemplu, crearea unui sistem european de asigurare a depozitelor, simplificarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la piețele de capital, facilitarea investițiilor pe termen lung și convergența cadrelor de insolvență la nivelul Uniunii. În plus, punerea rapidă în aplicare a mecanismului comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție și dezvoltarea de instrumente pentru furnizarea de lichidități în eventualitatea unei rezoluții ar spori credibilitatea cadrului de rezoluție.
|
Acțiunea-cheie 1: Finalizarea uniunii bancare și realizarea de noi progrese semnificative în ceea ce privește uniunea piețelor de capital, ca mijloc de sprijinire a rezilienței UE și de aprofundare a uniunii economice și monetare. |
Au apărut noi provocări la orizont. Pandemia de COVID-19 este, în primul rând, o tragedie umană, care va avea un impact de durată asupra oamenilor și a societății și care ar putea lăsa cicatrici persistente în economia europeană și în economia mondială. Prin urmare, UE este adepta unui model economic nou, mai puternic și mai durabil. Odată cu retragerea Regatului Unit din UE, dezvoltarea de infrastructuri ale pieței interne a devenit nu numai un imperativ puternic, ci și o ocazie de a face acest lucru. Instrumentele adecvate pentru soluționarea acestor aspecte trebuie să se bazeze pe politici de consolidare a creșterii și a eficienței, precum și pe cadrele care vin în sprijinul unor astfel de politici.
Ca răspuns la pandemia de COVID-19, UE a lansat un plan de redresare fără precedent, intitulat „Next Generation EU”. Mecanismul de redresare și reziliență este programul cel mai important prevăzut în planul de redresare, cu un cuantum maxim de 672,5 miliarde EUR sub formă de împrumuturi și granturi destinate statelor membre în vederea finanțării reformelor și a investițiilor. Investițiile și reformele incluse în planurile naționale de redresare și reziliență vor ajuta statele membre să valorifice oportunitățile pe care le oferă tranziția verde și cea digitală și să facă față principalelor provocări economice și sociale care au fost identificate în cadrul UE în ceea ce privește guvernanța și coordonarea politicilor economice. Emisiunea de obligațiuni de înaltă calitate exprimate în euro în cadrul instrumentului NextGenerationEU va conferi piețelor de capital ale UE și mai multă profunzime și lichiditate, care vor deveni astfel, alături de moneda euro, mai atractive pentru investitori. Emisiunea de obligațiuni de către UE ar putea, de asemenea, susține o mai mare expunere a investitorilor internaționali la UE, grație componentei cu risc scăzut a portofoliilor echilibrate și utilizării monedei euro ca monedă de rezervă 8 .
În plus, Comisia a publicat și o actualizare a planului de acțiune privind uniunea piețelor de capital 9 , o strategie a UE privind plățile de retail 10 și o strategie privind finanțele digitale 11 . La începutul anului 2021, Comisia va adopta o strategie reînnoită privind finanțarea durabilă. Pachetul privind redresarea piețelor de capital 12 a modificat normele UE privind piața de capital pentru a ajuta întreprinderile din UE să atragă capital de pe piețele publice, să sprijine capacitatea de creditare a băncilor și să stimuleze investițiile în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Pachetul bancar 13 vizează, de asemenea, facilitarea creditării economiei.
De asemenea, piețele financiare joacă un rol crucial în îndeplinirea obiectivelor ambițioase ale UE în materie de climă și mediu. Pactul verde european și obiectivele UE în materie de energie și climă 14 vor produce schimbări majore în comerțul UE cu produse energetice, conducând la dezvoltarea unor piețe emergente, cum ar fi piața hidrogenului, și amplificând necesitatea unor lanțuri de aprovizionare strategice robuste pentru energia din surse regenerabile și a altor tehnologii care sunt esențiale pentru tranziția verde și pentru securitatea energetică a UE. Această transformare economică va necesita investiții publice și private majore, precum și redirecționarea fluxurilor de investiții către proiecte durabile.
Întemeindu-se pe aceste politici, UE trebuie să întreprindă acțiuni specifice suplimentare, în cadrul următorilor trei piloni:
–consolidarea rolului internațional al monedei euro, prin implicarea partenerilor din țările terțe în promovarea utilizării monedei euro, a instrumentelor și a indicilor de referință exprimați în euro, pentru a depăși obstacolele din calea utilizării sale la nivel global și pentru a încuraja statutul său de monedă internațională de referință în sectoarele energiei și produselor de bază;
–dezvoltarea în continuare a infrastructurilor pieței financiare a UE și îmbunătățirea rezilienței acestora, inclusiv în ceea ce privește aplicarea extrateritorială a sancțiunilor și a altor măsuri de către țările terțe;
–promovarea în continuare a punerii în aplicare și a executării uniforme a sancțiunilor impuse de UE.
3.Consolidarea rolului internațional al monedei euro
Moneda euro este un simbol și un instrument fundamental al integrării și al autonomiei UE, aflându-se la baza plăților aferente bunurilor și serviciilor, la baza operațiunilor de schimb valutar, a împrumuturilor și a tranzacțiilor pe piața de capital. Aceasta are, de asemenea, rolul de monedă de facturare, fiind utilizată pentru stocarea valorii în afara zonei euro, precum și ca monedă de rezervă. Comunicarea din decembrie 2018 intitulată „Consolidarea rolului internațional al monedei euro” 15 a stabilit acțiunile-cheie care trebuie întreprinse pentru promovarea rolului internațional al monedei unice. Comunicarea respectivă era însoțită de o recomandare privind rolul internațional al monedei euro în domeniul energiei 16 și a fost urmată de cinci consultări sectoriale privind rolul monedei euro pe piețele valutare, în sectorul energetic, pe piețele materiilor prime, în sectorul comerțului cu produse agricole și alimentare și în sectorul transporturilor 17 .
Din perspectiva aplicării politicii monetare, utilizarea într-o mai mare măsură a monedei euro poate aduce beneficii precum veniturile din senioraj provenite din emiterea de monedă, o mai mare autonomie monetară și o transmisie mai puternică a politicii monetare la nivel mondial. Utilizarea sporită a monedei euro ar reduce, de asemenea, costurile de tranzacție, de gestionare a riscurilor și de finanțare și ar diminua impactul șocurilor asupra prețurilor datorate schimbului valutar 18 . Aceste beneficii par să depășească costurile, cum ar fi presiunea asupra aprecierii monedei în perioade de criză. Un rol mai pronunțat al monedei euro ar contribui, de asemenea, la o mai mare stabilitate sistemică, în măsura în care ar diversifica regimul monetar mondial și ar atenua efectele șocurilor asimetrice, în special cele legate de politicile monetare ale țărilor terțe. Buna funcționare a mecanismelor de lichiditate, cum ar fi facilitățile de swap și de repo cu țări terțe, ajută Banca Centrală Europeană (BCE) să își îndeplinească obiectivul de stabilitate a prețurilor, să prevină transformarea deficitelor de lichidități ale monedei euro în riscuri la adresa stabilității financiare și poate contribui la consolidarea poziției monedei euro la scară mondială. În perioadele de criză a lichidităților, aceste mecanisme reduc riscul efectelor de propagare pe piețele financiare din zona euro și constituie un mecanism important de sprijin în materie de lichidități pentru țările terțe care utilizează moneda euro pe scară largă pentru a efectua tranzacții financiare și comerciale. Un peisaj monetar mondial mai diversificat ar spori, de asemenea, capacitatea generală de reacție a comerțului internațional la ajustările aferente cursului de schimb, în special pentru economiile emergente 19 .
Sporirea rolului internațional al monedei euro s-ar putea înscrie apoi într-o tendință mai amplă în care diversificarea monetară în ceea ce privește stabilirea prețurilor și finanțarea ar urma să contribuie la rolul de stabilizare aferent mecanismelor externe de reechilibrare și ajustărilor cursului de schimb.
Pe baza propunerilor menționate în secțiunea anterioară, Comisia lucrează în prezent la elaborarea unor măsuri suplimentare de promovare a utilizării monedei euro la nivel mondial.
Intensificarea schimburilor comerciale exprimate în euro cu titluri de valoare, produse de bază și instrumente financiare conexe
UE este cel mai mare actor comercial din lume, reprezentând peste un sfert din comerțul mondial 20 . În 2018, euro a fost moneda cea mai utilizată pentru exporturile UE, în timp ce dolarul american a fost moneda cea mai utilizată pentru importurile UE. Deși comercianții au libertatea de a alege moneda pe care o utilizează pentru schimburile comerciale pe baza considerentelor de piață, există posibilitatea de a promova utilizarea monedei euro în contextul acordurilor comerciale ale UE. Finalizarea acordului postCotonou 21 va permite UE și partenerilor săi din Africa, zona Caraibilor și Pacific să încurajeze o utilizare mai largă a monedelor lor respective, iar Comisia va explora noi oportunități de promovare a utilizării monedei euro în această regiune. Comisia va avea în vedere și posibilitatea de a remedia eventualele lacune identificate în materie de informare cu privire la plățile în euro efectuate de către comercianți. Delegațiile UE pot fi mobilizate în acest scop, iar informații suplimentare pot fi furnizate prin intermediul bazei de date privind accesul pe piață „Access2Markets” 22 .
Piețele de mărfuri constituie unul dintre aspectele-cheie ale comerțului mondial. De la adoptarea Recomandării Comisiei privind rolul internațional al monedei euro, în domeniul energiei s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește utilizarea monedei euro pe piețele gazelor din UE. Ponderea contractelor de gaze naturale semnate în euro a crescut de la 38 % în 2018 la 64 % în 2020 23 . Indicii de referință exprimați în euro sunt, de asemenea, recunoscuți și utilizați la nivel mondial într-o măsură din ce în ce mai mare. Pentru a spori și mai mult utilizarea monedei euro în schimburile comerciale cu mărfuri, Comisia va continua să poarte discuții cu principalii actori din sectoarele strategice majore, incluzând sectoarele mărfurilor, aeronavelor, asistenței medicale și materiilor prime critice pentru energia din surse regenerabile.
Piețele financiare ale UE trebuie să rămână, la rândul lor, competitive și atractive pentru participanții la piața internațională. În contextul pachetului mai amplu de redresare a piețelor de capital, Comisia a propus o serie de măsuri în temeiul Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II) 24 pentru a stimula creșterea numărului de investiții și de tranzacții. Printre aceste măsuri se numără simplificarea anumitor cerințe care sunt excesive sau care împiedică dezvoltarea piețelor de capital ale UE. În plus, Comisia a propus modificarea normelor MiFID II care se aplică piețelor instrumentelor financiare derivate pe produse energetice. Acest lucru este menit să contribuie la dezvoltarea piețelor de energie exprimate în euro și să permită întreprinderilor din UE să își gestioneze riscurile, protejând, în același timp, integritatea piețelor de mărfuri 25 .
Având în vedere succesul de care s-a bucurat reformarea piețelor instrumentelor financiare derivate pe produse energetice, în special în domeniile energiei electrice și gazelor, reformare care a fost realizată în contextul pachetului privind redresarea piețelor de capital, Comisia va revizui, în 2022, Regulamentul privind indicii de referință 26 . Această revizuire va urmări să faciliteze apariția indicilor exprimați în euro care să acopere principalele sectoare ale economiei, inclusiv piețele emergente ale energiei, cum ar fi hidrogenul. Comisia va recurge, de asemenea, la această revizuire pentru a examina dacă sunt necesare reforme suplimentare menite să sporească soliditatea indicilor de referință aferenți ratei dobânzii exprimați în euro. Alăturându-se eforturilor internaționale de reformă a ratelor critice de împrumut interbancar (IBOR), Comisia va revizui periodic fiabilitatea tuturor indicilor de referință critici sau sistemici, în special atunci când aceștia sunt exprimați în euro.
Comisia va efectua, de asemenea, o nouă revizuire a MiFID/MiFIR în 2021. În cadrul acestei revizuiri, Comisia va propune îmbunătățirea, simplificarea și armonizarea în continuare a cadrului de transparență a piețelor titlurilor de valoare pentru a intensifica tranzacționarea pe piața secundară cu instrumente de datorie exprimate în euro. Aceasta va include conceperea și punerea în aplicare a unui sistem centralizat de raportare a tranzacțiilor, în special pentru emisiunile de obligațiuni corporative, și anume o bază de date centrală, care să reunească într-o formă unică diferitele surse de date posttranzacționare. Un sistem centralizat de raportare va garanta un număr mai mare de tranzacții pe platforme reglementate transparente, sporind astfel profunzimea pieței și atractivitatea titlurilor de valoare exprimate în euro atât pentru emitenți, cât și pentru investitori.
|
Acțiunea-cheie 2: Comisia va sprijini în continuare dezvoltarea instrumentelor financiare derivate pe produse energetice și materii prime exprimate în euro și va facilita apariția unor indici de referință și a unor locuri de tranzacționare exprimate în euro care să acopere sectoarele principale, inclusiv piețele emergente ale energiei, cum ar fi hidrogenul. |
Emisiunile de obligațiuni ale UE și deschiderea către investitorii și emitenții din țări terțe
Odată cu punerea în aplicare a inițiativei „Next Generation EU” și a „sprijinului temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE)”, UE va deveni unul dintre principalii emitenți de titluri de datorie din întreaga lume. Succesul primelor emisiuni aferente SURE a demonstrat că există o cerere din partea investitorilor internaționali de obligațiuni emise de UE, nu în ultimul rând datorită nivelului ridicat de calitate a creditului 27 . UE va emite datorii noi în valoare de aproape 1 000 de miliarde EUR 28 până în 2026. Prin intermediul acestor programe, Comisia va emite obligațiuni cu scadențe diferite, inclusiv titluri de valoare pe termen scurt.
Pe această bază, vor fi organizate contacte la nivel înalt cu participanții la piață, în special în afara UE, pentru a promova investițiile în obligațiuni exprimate în euro. În cele din urmă, Comisia va încuraja instituțiile UE, autoritățile publice, băncile naționale de promovare și băncile multilaterale să maximizeze utilizarea monedei euro în activitățile lor și în respectivele emisiuni de obligațiuni.
Moneda în care sunt exprimate investițiile și facturile în cadrul comerțului internațional este, în primul rând, o alegere a pieței, în funcție de factori precum stabilitatea și încrederea în instituții, dimensiunea și profunzimea piețelor de capital, precum și integrarea în lanțurile valorice globale în comerțul internațional 29 . Comisia va iniția un dialog cu partenerii publici și privați din țările terțe pentru a înțelege mai bine obstacolele în calea utilizării pe scară mai largă a monedei euro în relațiile comerciale și financiare și modalitățile prin care aceste obstacole pot fi eliminate. Inițiativele de promovare a capacității Europei de a se exprima la unison pe scena internațională vor contribui la extinderea dimensiunii globale a monedei euro.
Comisia va organiza dialoguri și ateliere macroeconomice specifice cu țările din vecinătate, în special cu cele din cadrul Parteneriatului estic și cu cele din vecinătatea sudică, având în vedere proximitatea lor geografică și importanța UE pentru multe dintre acestea în calitate de partener comercial, investitor și sursă a transferurilor de fonduri și de asistență macrofinanciară. De asemenea, se va acorda o atenție deosebită contactelor cu sectorul privat, deoarece barierele și oportunitățile de utilizare a monedei euro pot fi diferite în acest caz. Rețeaua delegațiilor UE și cooperarea cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) vor juca un rol important în acest sens.
|
Acțiunea-cheie 3: Comisia va lansa activități de informare pentru a promova investițiile exprimate în euro, pentru a facilita utilizarea monedei euro ca monedă de facturare și de exprimare și pentru a promova o mai bună înțelegere a obstacolelor în calea utilizării sale pe scară mai largă. Aceste activități de informare vor lua forma unor dialoguri, ateliere și sondaje cu sectorul public și privat, cu agențiile de reglementare financiară și cu investitorii instituționali din țările partenere din regiune și din unele țări partenere ale UE la nivel mondial. |
Rolul monedei euro în tranziția „verde”
Pactul verde european 30 trasează calea către neutralitatea climatică și durabilitatea mediului în UE. Acesta include o dimensiune mondială menită să promoveze punerea în aplicare a angajamentelor asumate de comunitatea internațională în temeiul Acordului de la Paris. UE va trebui să mobilizeze investiții masive pentru a-și atinge obiectivele pentru 2030 în materie de energie și climă și pentru a deveni neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050, precum și pentru a atinge alte obiective ale Pactului verde, cum ar fi protejarea biodiversității și trecerea la o economie circulară. Împreună cu planul de redresare, promovarea finanțării durabile reprezintă o oportunitate de a transforma piețele financiare ale UE într-un hub mondial al „finanțării verzi”, consolidând statutul monedei euro de monedă implicită pentru exprimarea produselor financiare durabile. În 2019, aproape jumătate din totalul emisiunilor de obligațiuni verzi la nivel mondial, inclusiv cele care provin din afara zonei euro, au fost exprimate în euro 31 . Se preconizează că această cotă va crește, nu în ultimul rând datorită obiectivului de a finanța 30 % din investițiile din cadrul instrumentului NextGenerationEU prin obligațiuni verzi, care vor fi emise în raport cu cheltuielile eligibile, în principal în cadrul planurilor naționale de redresare și reziliență ale statelor membre. Viitorul standard al UE privind obligațiunile verzi, taxonomia UE a finanțelor durabile și obligațiile de informare și de raportare privind finanțele durabile vor sprijini în continuare investițiile verzi ale UE.
În plus, platformele de tranzacționare specifice pentru instrumentele financiare durabile exprimate în euro, de exemplu pentru piețele emergente de energie precum cea a hidrogenului, ar trebui dezvoltate în continuare în UE și în afara acesteia.
Prin sistemul său de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), UE gestionează cea mai mare piață a carbonului din lume, iar cifra sa de afaceri și lichiditățile sale sunt în continuă creștere. EU ETS s-a dovedit a fi un instrument eficace bazat pe piață, care stimulează reducerea emisiilor eficientă din punctul de vedere al costurilor. Emisiile produse de entitățile care intră sub incidența ETS au scăzut cu aproximativ 35 % între 2005 și 2019. Comisia continuă să consolideze eficiența și reziliența EU ETS, ținând seama de evoluții precum crearea rezervei pentru stabilitatea pieței. Comisia monitorizează în permanență evoluțiile în ceea ce privește comercializarea certificatelor de emisii, inclusiv impactul exonerării relevante cu privire la activitatea auxiliară, în special ca parte a revizuirii MiFID până la sfârșitul anului 2021, pentru a se asigura că piețele ETS respectă cele mai înalte standarde. Comisia se așteaptă ca participanții la piață să comercializeze certificate de emisii ale UE în cadrul regimului de reglementare și de supraveghere al UE. Platforma comună de licitație nou-achiziționată pentru certificatele de emisii va fi situată în UE, la fel ca cea anterioară.
În iunie 2021, Comisia va prezenta propuneri legislative vizând îndeplinirea obiectivului UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030, comparativ cu 1990 (pachetul de măsuri menite să permită reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 55 % - „Fit for 55”) 32 . În cadrul acestor acțiuni, Comisia va propune extinderea EU ETS astfel încât să includă emisiile generate de transportul maritim. Mai mult, în propunerea legislativă respectivă, Comisia ia în considerare extinderea utilizării sistemului de comercializare a certificatelor de emisii la emisiile generate de clădiri, de transportul rutier sau la toate celelalte emisii generate de arderea combustibililor fosili. Acțiunile sus-menționate ar putea spori în mod semnificativ acoperirea sistemului în termeni de sectoare și de emisii de gaze cu efect de seră.
Acțiunea-cheie 4: Comisia va promova utilizarea obligațiunilor verzi ca instrumente pentru finanțarea investițiilor și a proiectelor necesare pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european. Comisia își propune să emită 30 % din totalul obligațiunilor asumate în cadrul NextGenerationEU va fi sub formă de obligațiuni verzi.
Acțiunea-cheie 5: Comisia va analiza posibilitățile de extindere a rolului EU ETS pentru a maximiza rezultatele acestuia în materie de mediu și va sprijini în continuare activitatea de comercializare a ETS în UE.
Moneda euro în era digitală
Stimularea finanțelor digitale, concomitent cu abordarea riscurilor aferente, va contribui la redresarea economică a UE și la transformarea economiei în sens mai larg. Dezvoltarea în continuare a sectorului european al finanțelor digitale va consolida autonomia strategică deschisă a UE în ceea ce privește serviciile financiare și capacitatea de a proteja stabilitatea financiară și valorile UE.
Un număr tot mai mare de bănci centrale din lume examinează posibilitatea introducerii unor monede digitale emise de banca centrală (CBDC). Băncile au deja acces la banii băncii centrale în format digital prin intermediul rezervelor lor, însă noile tehnologii oferă posibilitatea unei CBDC de retail care să fie direct accesibilă gospodăriilor și întreprinderilor. Comisia și BCE depun în continuare eforturi pentru a asigura un sector european al finanțelor digitale puternic și dinamic și un sector al plăților bine integrat care să răspundă noilor nevoi de plată din UE. Ținând seama de digitalizare, de schimbările rapide din peisajul plăților și de apariția criptoactivelor, BCE analizează posibilitatea emiterii unei monede euro digitale, ca o completare la soluțiile de numerar și de plată furnizate de sectorul privat.
În luna octombrie 2020, BCE a publicat raportul Grupului operativ la nivel înalt al Eurosistemului privind moneda euro digitală 33 și a lansat o consultare publică pe această temă, consultare care s-a încheiat la 12 ianuarie 2021 și s-a bucurat de un interes ridicat. Unul dintre beneficiile potențiale ale monedei euro digitale este faptul că aceasta ar putea sprijini digitalizarea economiei UE și autonomia sa strategică. Combinată cu soluțiile de monede digitale private, o monedă euro digitală ar putea, de asemenea, să atenueze parțial provocările generate de declinul observat al relațiilor de corespondență bancară în tranzacțiile transfrontaliere, ca urmare a raționalizării costurilor de către bănci, a așteptărilor în materie de reglementare 34 și a modificării modului în care este furnizat acest serviciu. Pentru a beneficia de avantajele unei monede euro digitale publice, este, de asemenea, esențial să se abordeze eventualele provocări cu care se confruntă politicile UE, cum ar fi cele legate de intermedierea și stabilitatea financiară, de excluderea soluțiilor de plată din sectorul privat, de incluziunea financiară, de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, de confidențialitatea datelor și de desfășurarea politicii monetare. La 3 noiembrie 2020, Eurogrupul a avut o primă discuție strategică privind moneda euro digitală și potențialele consecințe economice, sociale și politice pe care lear putea avea o astfel de inovație.
Serviciile Comisiei și cele ale BCE vor examina împreună, la nivel tehnic, o gamă largă de chestiuni de politică, juridice și tehnice care decurg dintr-o eventuală introducere a monedei euro digitale, fiecare ținând seama de mandatul său prevăzut în tratatele UE.
În paralel, în contextul Strategiei sale privind finanțele digitale 35 , Comisia a propus un nou regulament privind piețele de criptoactive 36 . Scopul acestui regulament este de a se asigura că criptoactivele cu funcție de plată, în special „criptomonedele stabile”, nu ridică probleme în ceea ce privește stabilitatea financiară, politica monetară, transmisia politicii monetare și suveranitatea monetară. Acest lucru este în conformitate cu comunicatul din octombrie 2020 37 al miniștrilor de finanțe și al guvernatorilor băncilor centrale din cadrul G20. Dezvoltarea legăturilor de plăți directe între UE și țările terțe, astfel cum se prevede în strategia Comisiei pentru plățile de mică valoare 38 , va atenua, de asemenea, declinul observat al băncilor corespondente. Astfel cum s-a convenit în cadrul G20, nicio „criptomonedă stabilă mondială” nu ar trebui să înceapă să fie emisă până când toate cerințele juridice, de reglementare și de supraveghere relevante nu sunt îndeplinite atât printr-o proiectare adecvată, cât și prin respectarea standardelor aplicabile.
Acțiunea-cheie 6: Comisia și BCE vor examina împreună o gamă largă de chestiuni de politică, juridice și tehnice care decurg din eventuala introducere a monedei euro digitale.
4.Îmbunătățirea rezilienței infrastructurilor pieței financiare a UE și a furnizorilor de servicii critice conexe
UE este deschisă piețelor financiare mondiale, dar este pregătită să își protejeze interesele. În acest context, deciziile de echivalare în domeniul serviciilor financiare sunt reciproc avantajoase pentru UE și pentru țările terțe și servesc obiectivului UE de a promova integrarea internațională a piețelor financiare, menținând în același timp stabilitatea financiară. Comisia a adoptat peste 280 de decizii de echivalare pentru peste 30 de țări.
Acest lucru este deosebit de important pentru infrastructurile pieței financiare, care sunt noduri strategice în sistemul financiar. Acestea servesc drept puncte de acces către piețele financiare străine, iar deschiderea lor aduce beneficii întreprinderilor și investitorilor din UE și trebuie să fie gestionate și supravegheate în conformitate cu standarde înalte, pornind de la standardele stabilite de organismele internaționale de standardizare. În plus, este esențial ca furnizarea funcțiilor critice să fie menținută pe timp de criză. Unul dintre principalele interese ale UE este să își dezvolte infrastructurile pieței financiare și să sporească reziliența acestora, astfel încât să se evite dependența de furnizarea unor astfel de servicii critice din jurisdicții ale unor țări terțe.
Consolidarea rezilienței operaționale a infrastructurilor pieței include protejarea sectorului împotriva amenințărilor și a vulnerabilităților în materie de securitate cibernetică din ce în ce mai răspândite, mai specifice și mai cu impact 39 . Comisia a publicat recent propuneri specifice 40 care vizează o digitalizare durabilă a activităților economice și societale ale UE prin intermediul unui nivel ridicat de reziliență operațională digitală și de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice de care depinde UE.
Consolidarea rezilienței infrastructurilor pieței financiare
O serie de infrastructuri ale pieței financiare cu sediul în UE oferă servicii de depozitare și de mesagerie la nivel mondial. În contextul operațiunilor internaționale, acestea se supun legilor și politicilor străine. Acest lucru le face, de asemenea, vulnerabile la acțiunile disruptive ale țărilor terțe, inclusiv prin aplicarea extrateritorială ilegală de sancțiuni unilaterale. Este important ca UE să mențină dimensiunea mondială a acestor infrastructuri, protejând, în același timp, autonomia strategică deschisă a UE.
UE ar trebui să elaboreze măsuri de protecție a operatorilor din UE în cazul în care o țară terță obligă infrastructurile pieței financiare din UE să respecte sancțiunile adoptate unilateral sau prin alte mijloace care interferează cu activitățile legitime ale UE. În cadrul unui răspuns mai amplu al UE la aplicarea extrateritorială ilegală a sancțiunilor unilaterale adoptate de către o țară terță care afectează activitățile legitime ale UE, un prim pas ar fi evaluarea vulnerabilităților într-un mod structurat prin testarea și dezvoltarea modelelor de afaceri ale infrastructurilor pieței financiare. Un al doilea pas ar fi dezvoltarea unor instrumente de contracarare a efectelor asupra operatorilor din UE ale aplicării extrateritoriale ilegale a măsurilor unilaterale adoptate de către o țară terță. De exemplu, în cazul în care astfel de măsuri adoptate de țări terțe conduc la excluderea nejustificată de la infrastructurile pieței financiare sau la aplicarea unei amenzi unui operator cu sediul în UE, UE ar putea contracara această interferență nejustificată cu acțiunile propuse în prezenta comunicare. Acțiunile menționate în secțiunea 5 vor contribui, de asemenea, la realizarea acestui obiectiv.
Volumele mari de contracte exprimate în euro compensate și decontate de contrapărțile centrale din afara UE ridică, de asemenea, probleme de stabilitate financiară în cazul unei crize viitoare care ar necesita lichidități în euro sau în alte monede ale Uniunii. În acest context, recenta decizie de echivalență temporară privind cadrul din Regatul Unit pentru contrapărțile centrale clarifică faptul că volumul expunerilor actuale ale membrilor compensatori din Uniune față de contrapărțile centrale (CPC) din Regatul Unit implică riscuri pentru stabilitatea financiară a Uniunii și pentru transmisia și desfășurarea politicii monetare a Uniunii. Prin urmare, este evident că membrii compensatori din Uniune urmează să își reducă expunerile față de CPC-urile din Regatul Unit care sunt importante din punct de vedere sistemic pentru Uniune, în special expunerile aferente instrumentelor financiare derivate extrabursiere exprimate în euro și în alte monede din Uniune. În plus, Comitetul de supraveghere a CPC-urilor înființat recent în cadrul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) va efectua o analiză cuprinzătoare a importanței sistemice a CPC-urilor din țări terțe și a serviciilor și activităților de compensare ale acestora în Uniune 41 , iar ESMA va lua toate măsurile adecvate pentru a aborda riscurile la adresa stabilității financiare în conformitate cu Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) 42 .
Participanții la piața UE trebuie să își reducă expunerile excesive la CPC-urile de importanță sistemică din țări terțe, iar CPC-urile din UE trebuie să își consolideze capacitatea de compensare. Prin urmare, expunerile vor fi mai echilibrate, în beneficiul stabilității financiare. Prin urmare, Comisia, împreună cu BCE, cu Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), intenționează să colaboreze cu acest sector pentru a evalua eventualele aspecte tehnice legate de transferul contractelor exprimate în euro sau în alte monede ale UE către contrapărți centrale situate în UE, în vederea facilitării unor astfel de transferuri. Se va lua în considerare, de asemenea, impactul asupra economiei reale. Se preconizează că recomandările vor fi emise până la jumătatea anului 2021.
|
Acțiunea-cheie 7: Comisia va colabora cu societățile de infrastructură de pe piața financiară pentru a efectua o analiză aprofundată a vulnerabilităților lor în ceea ce privește aplicarea extrateritorială ilegală a sancțiunilor unilaterale impuse de către țările terțe. Comisia intenționează să implice în acest demers BCE și autoritățile europene de supraveghere relevante, în conformitate cu competențele fiecăreia. Pe această bază, Comisia va evalua necesitatea de a emite recomandări conexe și va contribui la gama de instrumente de care dispune UE pentru a preveni și a contracara în mod eficace interferența nejustificată cu infrastructurile pieței financiare cu sediul în UE. Acțiunea-cheie 8: Comisia va institui un grup de lucru care va evalua eventualele chestiuni tehnice legate de transferul către contrapărți centrale situate în UE a contractelor financiare exprimate în euro sau în alte monede ale UE compensate în afara UE. |
Reducerea dependenței excesive de instituțiile financiare străine și de finanțarea în valută
Dependența excesivă de serviciile bancare din afara UE ar putea crea probleme în eventualitatea unor perturbări ale piețelor financiare. Cota de piață a băncilor de investiții din UE a scăzut în ultimii 15 ani, atât la nivel mondial, cât și în UE. În vremuri de criză financiară, băncile din afara UE au opțiunea de a-și reduce prezența în UE și de a se concentra asupra pieței lor interne. Acest lucru ar putea împiedica accesul întreprinderilor din UE și al statelor membre la finanțarea de pe piața de capital, la soluții de gestionare a riscurilor sau la alte servicii financiare și ar putea compromite lichiditatea sau chiar solvabilitatea contrapărților financiare din UE.
O sursă de risc conexă este dependența excesivă a băncilor din UE de piețele de swap valutar. În 2011, CERS 43 a recomandat deja ca autoritățile naționale de supraveghere să monitorizeze finanțarea și lichiditatea în dolari americani și ca instituțiile de credit din UE să prevadă planuri de finanțare pentru situații de urgență. De atunci, s-au introdus noi cerințe de lichiditate pentru bănci, care acoperă și monede străine semnificative, iar BCE a convenit cu alte bănci centrale asupra unor linii de swap pentru a furniza lichidități în dolari americani sistemului bancar și economiei în condiții de criză a pieței. Aceste măsuri au atenuat într-o anumită măsură preocupările legate de stabilitatea financiară.
Atât criza financiară din 2008, cât și perturbarea pieței din martie 2020 au oferit o ilustrare a acestor riscuri 44 . În general, finanțarea transfrontalieră facilitează fluxul de credite în economia mondială. Cu toate acestea, fluxurile transfrontaliere devin mai volatile în timpul unei crize, întrucât instituțiile financiare tind să se grăbească să își refinanțeze pozițiile, să își majoreze lichiditățile disponibile și să reducă riscul de credit al contrapărții. La începutul pandemiei de COVID-19, având în vedere rolul dolarului american ca monedă mondială, din cauza recurgerii la dolarul american și a perturbării pieței repo din SUA, a devenit tot mai dificil și mai costisitor pentru instituțiile financiare din afara SUA să își refinanțeze operațiunile în dolari.
O mai mare utilizare a monedei euro în tranzacțiile internaționale, creșterea atractivității și a oportunităților investițiilor exprimate în euro, precum și apariția și consolidarea indicilor de referință pentru moneda euro pot reduce și mai mult vulnerabilitățile financiare ale întreprinderilor. Un prim pas în abordarea acestor preocupări ar fi studierea mai în detaliu a dependenței de operatorii financiari din afara UE și de finanțarea în valută, a factorilor determinanți relevanți și a vulnerabilităților sistemului financiar al UE. Comisia va mandata Autoritatea Bancară Europeană să realizeze un studiu privind dependența UE de operatorii financiari din afara UE și dependența băncilor de finanțarea în valută în 2021.
Asigurarea fluxului de capital și a unor servicii financiare cu țări terțe
Aplicarea extrateritorială a sancțiunilor unilaterale de către țările terțe a afectat grav capacitatea UE și a statelor sale membre de a promova obiectivele de politică externă, de a onora acordurile internaționale și de a gestiona relațiile bilaterale cu țările sancționate. Uneori, acțiunile unilaterale ale țărilor terțe au compromis comerțul legitim și investițiile întreprinderilor din UE în alte țări. În acest context, Germania, Franța și Regatul Unit au instituit, cu sprijin tehnic și financiar din partea serviciilor Comisiei și a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), Instrumentul de sprijinire a schimburilor comerciale (INSTEX), un vehicul cu scop special menit să faciliteze plățile aferente comerțului legitim dintre UE și Iran. Instrumentul a fost lansat în ianuarie 2019, iar alte cinci state membre (Belgia, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Suedia) și Norvegia au aderat de atunci în calitate de acționari.
Comisia, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”), va reflecta asupra celui mai adecvat mod de a proteja politica externă și interesele strategice ale UE, precum și întreprinderile și cetățenii UE de efectele aplicării extrateritoriale ilegale a sancțiunilor unilaterale impuse de țări terțe. În cadrul acestei discuții, Comisia va analiza, în strânsă coordonare cu SEAE, opțiunile de asigurare a fluxului neîntrerupt și sigur de servicii financiare esențiale între UE și partenerii săi comerciali și de protejare a operațiunilor legitime ale operatorilor UE, în deplină conformitate cu acordurile internaționale multilaterale și cu propriul cadru de sancțiuni al UE. În acest context, se vor explora modalități de îmbunătățire în continuare a eficacității unor instrumente precum INSTEX.
|
Acțiunea-cheie 9: Comisia va examina modalitățile prin care se poate asigura fluxul neîntrerupt de servicii financiare esențiale, inclusiv de plăți, cu entități sau persoane din UE care fac obiectul aplicării extrateritoriale a unor sancțiuni unilaterale aferente țărilor terțe. |
5.Consolidarea punerii în aplicare și a asigurării respectării sancțiunilor UE
Sancțiunile UE reprezintă un instrument-cheie utilizat pentru promovarea obiectivelor politicii externe și de securitate comune (PESC), prin intermediul cărora UE poate interveni, în special pentru a menține pacea și a consolida securitatea internațională. Prin urmare, acestea joacă un rol esențial în susținerea valorilor UE și în proiectarea influenței sale la nivel internațional. Punerea în aplicare și asigurarea respectării cu mai multă fermitate și celeritate a sancțiunilor UE, precum și o politică de protecție împotriva aplicării extrateritoriale ilegale a sancțiunilor impuse de către țările terțe în cazul operatorilor UE vor contribui la o mai mare deschidere, soliditate și reziliență la nivelul UE.
Consiliul Uniunii Europene, Înaltul Reprezentant și Comisia au prerogative diferite și complementare în ceea ce privește conceperea, punerea în aplicare și asigurarea respectării sancțiunilor UE 45 , cu respectarea deplină a dreptului UE și a dreptului internațional. Consiliul decide cu privire la adoptarea, reînnoirea sau ridicarea sancțiunilor, pe baza propunerilor Înaltului Reprezentant. Comisia, împreună cu Înaltul Reprezentant, pune în aplicare aceste decizii în dreptul UE prin intermediul unor propuneri comune de regulamente ale Consiliului. În calitatea sa de gardian al tratatelor, Comisia supraveghează punerea în aplicare a sancțiunilor de către statele membre în temeiul TFUE. Cu toate acestea, punerea în aplicare nu este atât de uniformă la nivelul UE precum ar trebui să fie. Acest lucru creează denaturări pe piața unică, deoarece întreprinderile din UE, inclusiv filialele din UE ale unor societăți străine, pot eluda interdicțiile, precum și incertitudine în rândul operatorilor. Aplicarea inconsecventă subminează eficacitatea sancțiunilor și capacitatea UE de a se exprima la unison.
Prin aplicarea integrală și uniformă a sancțiunilor UE, la care se adaugă eforturi suplimentare de combatere a aplicării extrateritoriale ilegale a unor sancțiuni unilaterale impuse operatorilor UE de către țările terțe, va crește și mai mult ponderea strategică a UE prin: (i) creșterea credibilității UE ca putere de reglementare și (ii) menținerea integrității și a condițiilor de concurență echitabile ale pieței unice a UE.
Îmbunătățirea conceperii și a punerii în aplicare a sancțiunilor UE
Sancțiunile UE trebuie să se axeze pe atingerea obiectivelor de politică ale UE, evitând, în același timp, eventualele consecințe nedorite. Comisia, în calitate de instituție responsabilă cu monitorizarea și coordonarea punerii în aplicare a sancțiunilor UE în temeiul TFUE, va contribui, începând din 2021, la evaluarea eficacității sancțiunilor UE. Această evaluare va consta în examinarea impactului economic al sancțiunilor asupra entităților care fac obiectul acestora, asupra structurii schimburilor comerciale dintre UE și țara în cauză, asupra întreprinderilor din UE și asupra furnizării de ajutor umanitar. Pe baza acestei evaluări, Comisia se va coordona cu Înaltul Reprezentant pentru a găsi soluții de îmbunătățire a eficacității regulamentelor UE în materie de sancțiuni.
În 2021, Comisia va efectua, de asemenea, o revizuire a practicilor care eludează și subminează sancțiunile, inclusiv a utilizării criptomonedelor și a criptomonedelor stabile. Rezultatele acestei revizuiri vor sta la baza eventualelor propuneri legislative sau orientări de punere în aplicare începând din 2022.
Sancțiunile UE sunt cele mai eficace atunci când sunt puse la dispoziție rapid informații cu privire la impactul acestora. În 2021, Comisia va elabora o bază de date: Registrul consacrat schimburilor de informații privind sancțiunile. Acest lucru va permite raportarea promptă și schimbul de informații rapid între statele membre și Comisie cu privire la punerea în aplicare și la asigurarea respectării sancțiunilor. Comisia va lua în considerare posibilitatea de a obține informații specializate, inclusiv date colectate de agențiile și organismele UE. Comisia va lucra în coordonare cu Înaltul Reprezentant, după caz. În plus, Comisia va evalua necesitatea de a revizui obligațiile de raportare în vigoare pentru statele membre.
În paralel cu adoptarea prezentei comunicări, Comisia înființează un grup de experți format din reprezentanți ai statelor membre privind sancțiunile și extrateritorialitatea. Reprezentanții Serviciului European de Acțiune Externă sunt invitați să asiste la reuniunile grupului. Mandatul grupului va acoperi aspecte legate de punerea în aplicare tehnică a sancțiunilor UE și a Regulamentului (CE) nr. 2271/96 (Legea de blocare) 46 . În plus, grupul va servi drept forum pentru continuarea lucrărilor privind reziliența UE la efectele aplicării ilegale a sancțiunilor unilaterale extrateritoriale impuse de țări terțe. Organizațiile neguvernamentale (ONG-urile) și societatea civilă pot fi invitate, după caz, pentru a se asigura că aspectele umanitare sunt în prim-plan.
Este necesară o mai bună coordonare cu privire la anumite chestiuni legate de sancțiunile transfrontaliere. În prezent, autoritățile statelor membre care se ocupă de cererile de autorizare din partea întreprinderilor sau a operatorilor umanitari din UE care își desfășoară activitatea în mai multe state membre nu sunt informate, de multe ori, cu privire la cererile paralele adresate altor autorități naționale sau la deciziile emise de acestea. Acest lucru ar putea duce la aplicarea necoordonată a sancțiunilor UE și la alegerea unei instanțe mai favorabile. Comisia va colabora cu statele membre pentru a institui un sistem de centralizare a notificărilor și a diseminării informațiilor între statele membre și pentru a contribui la coordonarea răspunsurilor statelor membre, în deplină conformitate cu repartizarea competențelor prevăzută în tratate.
Comisia va discuta, de asemenea, cu statele membre despre punerea în aplicare a sancțiunilor UE, pentru a asigura o abordare armonizată în această privință. Standardele aplicabile și bunele practici corespunzătoare ar putea constitui, de asemenea, un subiect de discuție în cadrul grupului de experți menționat mai sus.
În cele din urmă, UE este un furnizor principal de asistență pentru țările terțe. Comisia va colabora cu statele membre și cu partenerii săi internaționali pentru a garanta în continuare cele mai înalte niveluri de obligație de diligență necesare pentru a se asigura că fondurile UE și resursele economice, inclusiv garanțiile, sunt utilizate în deplină conformitate cu sancțiunile UE. Comisia este pregătită să colaboreze în continuare cu partenerii care trebuie să își sporească capacitatea în acest domeniu.
|
Acțiunea-cheie 10: În 2021, Comisia va dezvolta o bază de date – Registrul consacrat schimburilor de informații privind sancțiunile – care va permite raportarea și schimbul de informații rapid între statele membre și Comisie cu privire la punerea în aplicare și la asigurarea respectării sancțiunilor. Acțiunea-cheie 11: În 2021, Comisia va colabora cu statele membre pentru a stabili un punct unic de contact pentru aspectele cu dimensiune transfrontalieră legate de asigurarea respectării normelor și de punerea în aplicare a sancțiunilor. Acțiunea-cheie 12: Comisia va continua să se asigure că fondurile și resursele economice ale UE furnizate țărilor terțe, organizațiilor internaționale și instituțiilor financiare internaționale nu sunt utilizate cu încălcarea sancțiunilor UE. În special, va menține practica ce constă în ajungerea la un acord cu privire la dispoziții obligatorii din punct de vedere juridic cu partenerii care execută fondurile UE pentru a asigura conformitatea și va monitoriza punerea în aplicare a acestor dispoziții. |
Supravegherea asigurării respectării armonizate a sancțiunilor UE
În calitatea sa de gardian al tratatelor, Comisia monitorizează și strânge informații cu privire la posibilele încălcări ale dreptului UE de către statele membre. Pentru a aborda caracterul confidențial al informațiilor privind cazurile de încălcare a sancțiunilor UE și posibilele implicații pentru cei care raportează activități ilicite, Comisia va crea un instrument specific care să faciliteze raportarea anonimă.
În prima jumătate a anului 2022, Comisia va elabora o foaie de parcurs (care va include o serie de criterii și un calendar) pentru trecerea de la detectarea nerespectării sistematice a sancțiunilor UE la acțiuni în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În cele din urmă, Comisia va colabora cu statele membre, inclusiv în cadrul grupului de experți privind sancțiunile și extrateritorialitatea, pentru a se asigura că sancțiunile naționale pentru încălcarea sancțiunilor UE sunt eficace, proporționale și disuasive.
|
Acțiunea-cheie 13: Comisia va institui un sistem specific care să permită raportarea anonimă a eludării sancțiunilor, inclusiv avertizarea în interes public. Acest sistem va oferi garanțiile de confidențialitate necesare. |
Consolidarea instrumentelor existente pentru combaterea extrateritorialității și luarea în considerare a unora noi
În ultimii ani, anumite țări terțe au recurs în mai mare măsură la sancțiuni sau la alte măsuri de reglementare pentru a determina comportamentul operatorilor din UE, fie ei persoane fizice sau juridice. UE consideră că aplicarea extrateritorială de către țările terțe a măsurilor împotriva operatorilor UE contravine dreptului internațional. Aceste măsuri amenință integritatea pieței unice și a sistemelor financiare ale UE, reduc eficacitatea politicii externe a UE și exercită presiuni asupra comerțului legitim și a investițiilor, încălcând principiile de bază ale dreptului internațional.
Coordonarea strânsă susținută cu aliații și partenerii care împărtășesc aceeași viziune, pentru a alinia regimurile de sancțiuni în cea mai mare măsură posibilă, împiedică parțial adoptarea, de către țările terțe, a unor sancțiuni care diferă ca domeniu de aplicare sau substanță de cele ale UE și care sunt aplicate extrateritorial și operatorilor din UE. Dialogul regulat și cooperarea în materie de sancțiuni cu partenerii terți, în special cu partenerii G-7, vor fi continuate de Înaltul Reprezentant și de Comisie, în conformitate cu competențele lor respective, pentru a asigura o mai bună aliniere a deciziilor privind sancțiunile și aspectele legate de punerea în aplicare și pentru a exprima eventuale preocupări cu privire la aplicarea extrateritorială a sancțiunilor țărilor terțe.
|
Acțiunea-cheie 14: Consolidarea cooperării în materie de sancțiuni, în special cu partenerii G-7. |
Legea de blocare este răspunsul unificat al UE la aplicarea extrateritorială a măsurilor de către țările terțe, în special a sancțiunilor secundare, în cazul operatorilor din UE 47 . Pentru a-și valorifica potențialul, „legea de blocare” trebuie să facă parte dintr-o politică mai cuprinzătoare a UE de combatere a extrateritorialității, pentru care Comisia va institui următoarele măsuri pentru o mai bună utilizare a instrumentelor existente și pentru crearea de noi instrumente, după caz, prin:
(I)adoptarea unor proceduri și norme mai clare pentru aplicarea articolului 6 (în special pentru a facilita recuperarea despăgubirilor solicitate de pârâți în întreaga UE);
(II)consolidarea măsurilor naționale menite să blocheze recunoașterea și executarea hotărârilor și a deciziilor străine pe baza măsurilor extrateritoriale enumerate (articolul 4);
(III)simplificarea procesului de prelucrare a cererilor de autorizare în temeiul articolului 5 al doilea alineat, inclusiv o revizuire a informațiilor solicitate;
(IV)o eventuală implicare în procedurile străine pentru a sprijini întreprinderile și persoanele fizice din UE.
Atunci când va evalua impactul investițiilor străine directe în UE asupra securității și a ordinii publice 48 , Comisia va lua în considerare, de asemenea, probabilitatea ca tranzacția să ducă la aplicarea extrateritorială ilegală a sancțiunilor adoptate de o țară terță în raport cu întreprinderea-țintă din UE. De exemplu, atunci când examinează preluarea controlului asupra întreprinderilor din UE de către un investitor străin, Comisia ar putea fi nevoită să evalueze, în cooperare cu autoritățile naționale ale statelor membre, dacă această situație ar face ca întreprinderea-țintă din UE să fie mai dispusă să respecte astfel de sancțiuni extrateritoriale, indiferent de țara care le-a impus. Prin urmare, un astfel de rezultat ar putea pune în pericol capacitatea întreprinderii-țintă din UE de a menține infrastructura critică în UE sau de a asigura securitatea și continuitatea aprovizionării cu factori de producție critici în UE.
Din punct de vedere istoric, legea de blocare a oferit un răspuns unificat al UE la aplicarea extrateritorială a sancțiunilor. Cu toate acestea, proliferarea unor astfel de sancțiuni necesită o dezbatere mai aprofundată cu privire la adoptarea unor posibile măsuri suplimentare pentru a spori gradul de descurajare și, dacă este necesar, pentru a le contracara. Comisia va lansa o reflecție generală cu privire la opțiunile de politică pentru modernizarea setului de instrumente de care dispune UE pentru a contracara efectele aplicării extrateritoriale ilegale a sancțiunilor unilaterale adoptate de către țări terțe asupra persoanelor și entităților din UE. Pe lângă faptul că va reflecta asupra unei modificări menite să consolideze „legea de blocare”, axată pe măsuri de retorsiune care nu au legătură cu comerțul, Comisia va lua în considerare adoptarea de noi instrumente menite să protejeze operațiunile legitime ale operatorilor UE în temeiul legislației UE. Părțile interesate vor fi implicate, după caz.
În paralel, Comisia lucrează la o revizuire a politicii sale comerciale 49 și va prezenta o propunere de descurajare și contracarare a acțiunilor coercitive ale țărilor terțe până cel târziu în cel de al patrulea trimestru al anului 2021 (sau mai devreme, dacă va fi necesar) 50 .
|
Acțiunea-cheie 15: Comisia va lua în considerare opțiuni de politică suplimentare pentru a descuraja și a contracara în continuare aplicarea extrateritorială ilegală a sancțiunilor unilaterale adoptate de către țările terțe în cazul operatorilor din UE, inclusiv o posibilă modificare a Regulamentului (CE) nr. 2271/96. |
6.Concluzie
Comisia întreprinde un set coerent de acțiuni menite să consolideze autonomia strategică deschisă a UE pentru a-și spori capacitatea de a promova și a apăra multilateralismul bazat pe norme și de a dezvolta relații bilaterale reciproc avantajoase, protejându-se totodată de practicile neloiale și abuzive.
Comisia va întreprinde toate acțiunile menționate mai sus pentru a spori reziliența economiei UE și a infrastructurilor pieței financiare din UE. Comisia va contacta țările terțe partenere pentru a încuraja utilizarea monedei euro, pentru a promova statutul monedei euro ca monedă internațională de referință în sectoarele comerțului, energiei și mărfurilor, pentru a consolida punerea în aplicare și asigurarea respectării sancțiunilor UE și pentru a proteja operatorii UE împotriva aplicării extrateritoriale ilegale a măsurilor adoptate de țările terțe.
Aceste domenii de acțiune sunt interconectate și complementare, iar succesul consolidării poziției UE în aceste domenii va depinde de multe părți interesate din sectorul public și din cel privat, în special de Parlamentul European, Consiliul UE și BCE. Comisia invită toți acești actori să se alăture acestei strategii în beneficiul eficacității Uniunii la scară mondială și al economiei și sectorului său financiar în general. Comisia va monitoriza în permanență aceste acțiuni, iar în 2023 va analiza situația rezultatelor obținute în ceea ce privește punerea în aplicare.