COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 14.10.2020
COM(2020) 950 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Raportul din 2020 privind starea uniunii energetice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice
1.Introducere
De la declanșarea crizei provocate de pandemia de COVID-19, Comisia Europeană a depus eforturi pentru a ajuta Europa să navigheze printr-o situație extraordinară. Prin urmare, raportul din 2020 privind starea uniunii energetice ia în considerare problematica redresării. În contextul planului de redresare al UE, urmărim să ne reconstruim mai bine economia prin adoptarea tranziției verzi și a celei digitale în cadrul procesului. Politicile energetice, climatice și de mediu vor fi esențiale pentru a îndrepta redresarea și reziliența economiei Uniunii Europene către o creștere durabilă.
Prezentul raport este elaborat pe fundalul reînnoirii nivelului de ambiție al UE în contextul Pactului verde european. Pactul verde este noua strategie europeană de creștere, care urmărește transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă, combinând politici de combatere a schimbărilor climatice, de protejare și restabilire a biodiversității, de eliminare a poluării și de trecere la o economie circulară și asigurând faptul că nimeni nu este lăsat în urmă în tranziția verde.
În primele 10 luni de mandat, actuala Comisie a propus o Lege europeană a climei 1 , care va consacra în legislație obiectivul realizării până în 2050 a neutralității climatice a UE, va conferi previzibilitate și va face ireversibilă tranziția către o economie neutră climatic. Aceasta a transformat Pactul verde european într-un plan de investiții și reformă pentru Europa având un dublu avantaj: reformele și investițiile necesare pentru tranziția verde pot să stimuleze la rândul lor redresarea. Pentru a demara procesul de coordonare a cadrului politic și de reglementare al Europei către nivelul reînnoit de ambiție al UE, Comisia a prezentat noi strategii pentru o mai bună pregătire în vederea provocărilor viitoare, de exemplu prin integrarea sistemului energetic și prin sporirea gradului de utilizare a hidrogenului.
Statele membre au colaborat neobosit cu Comisia pentru a finaliza planurile naționale privind energia și clima. Evaluările detaliate ale acestor 27 de planuri naționale și orientările aferente privind implementarea lor în contextul redresării vin în completarea prezentului raport, iar evaluarea la nivelul UE a planurilor naționale a fost prezentată deja în luna septembrie a acestui an 2 .
Progresele înregistrate subliniază hotărârea UE de a-și afirma întâietatea pe scena internațională în activitatea de combatere a schimbărilor climatice și de luptă împotriva degradării mediului, precum și în cea de accelerare a tranziției către o energie curată. Acesta este un proces continuu. Deși UE a înregistrat deja progrese semnificative în ceea ce privește decuplarea creșterii economice de emisiile de gaze cu efect de seră, sunt necesare mai multe acțiuni din partea Uniunii pentru ca Europa să ajungă la neutralitatea climatică până în 2050, valorificând totodată oportunitățile tranziției către o energie curată și pe plan internațional.
Comisia a propus așadar intensificarea nivelului de ambiție climatică a Europei pentru 2030 3 prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 %. Deși ambițios, acest obiectiv intensificat pentru 2030 este realizabil și, mai presus de toate, benefic pentru Europa. Va fi nevoie să modificăm legislația. În acest scop, Comisia intenționează să prezinte, la jumătatea anului 2021, propuneri de revizuire a principalelor acte legislative în domeniul climei și al energiei. În paralel, statele membre trebuie să își implementeze complet planurile naționale și să le actualizeze în 2023, în perspectiva obiectivelor climatice și energetice mai ambițioase ale UE pentru 2030.
Prezentul raport din 2020 privind starea uniunii energetice prezintă numeroasele inițiative pe care UE și statele membre le-au luat în ultimele luni pentru a contura o Europă mai bună 4 . Este primul de acest fel care urmează să fie emis în cadrul de guvernanță al uniunii energetice și al acțiunii climatice 5 . Este însoțit de mai multe rapoarte tematice (a se vedea caseta 1) și de o recomandare a Comisiei privind sărăcia energetică 6 și prezintă, de asemenea, o imagine de ansamblu asupra progreselor înregistrate de uniunea energetică în contextul mai larg al obiectivelor UE în materie de acțiune climatică și durabilitate.
2.Uniunea energetică - o fundație solidă
2.1.Decarbonizarea
Emisiile de gaze cu efect de seră
UE și-a stabilit obiectivul de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050 7 , iar Comisia a propus o Lege europeană a climei pentru a ancora acest obiectiv în legislație și pentru a furniza mijloacele necesare în scopul asigurării faptului că UE nu se va abate de la acest parcurs.
UE și-a depășit deja obiectivul de reducere până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 % în raport cu nivelurile din 1990, în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. Emisiile totale de gaze cu efect de seră din UE-27 se situează la cel mai scăzut nivel din 1990. Emisiile au scăzut semnificativ, fiind determinate în principal de emisiile provenite din aprovizionarea cu energie. Acest lucru se reflectă într-o scădere puternică a emisiilor generate de activitățile vizate de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), în timp ce emisiile generate de activitățile care nu sunt vizate de EU ETS au rămas în general stabile timp de câțiva ani.
În același timp, emisiile generate de aviația internațională 8 au continuat să crească în ultimii cinci ani (până la izbucnirea crizei provocate de pandemia de COVID-19). După o scădere a emisiilor în perioada 2007-2013, emisiile totale din transporturi au crescut, de asemenea, în fiecare dintre ultimii cinci ani.
Intensitatea medie a gazelor cu efect de seră generate de combustibilii furnizați în UE s-a îmbunătățit față de 2010, dar sunt necesare în continuare măsuri pentru a se asigura îndeplinirea, până în 2020, a obiectivului de reducere cu 6 %, stabilit în Directiva privind calitatea carburanților.
În ultimii cinci ani, emisiile provenite de la instalațiile staționare care desfășoară activități vizate de EU ETS au scăzut în mod semnificativ. Situația reflectă, în special, schimbările în ceea ce privește combustibilii folosiți la producerea energiei electrice, inclusiv creșterea utilizării surselor regenerabile de energie. În 2019, emisiile totale din industrie și energie vizate de EU ETS au continuat să scadă (cu 9,1 % față de 2018). Sectorul energetic a fost principala cauză a acestei tendințe, înregistrând o scădere substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră, de aproape 15 %. Emisiile provenite din industrie au scăzut cu 2 %, marcând cea mai mare scădere a acestora în faza 3 a EU ETS (2013-2020), până în prezent. Emisiile generate de activitățile aviatice din interiorul Spațiului Economic European au crescut ușor, cu aproape 1 %.
Rezerva pentru stabilitatea pieței, care a început să funcționeze în ianuarie 2019, a redus în mod substanțial surplusul de certificate de emisii. Indicatorul privind excedentul de pe piața carbonului 9 a fost publicat a patra oară în mai 2020 și a arătat că excedentul a scăzut la aproximativ 1,39 miliarde de certificate. Pe baza excedentului și a legislației revizuite privind EU ETS pentru cea de a 4-a fază a EU ETS (2021-2030), numărul de certificate scoase la licitație a fost redus cu aproximativ 375 de milioane în 2020. Volumele scoase la licitație în 2021 vor fi reduse în baza aceluiași temei juridic. Rezerva pentru stabilitatea pieței va fi reexaminată pentru prima dată în 2021, în contextul mai larg al revizuirii EU ETS, pentru a atinge obiectivul propus de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 %.
Cu excepția unei scăderi temporare a prețului cauzată la începutul anului 2020 de criza provocată de pandemia de COVID-19, semnalul referitor la prețul carbonului a rămas stabil, în medie, la aproximativ 24 EUR 10 în perioada ianuarie 2019 – iunie 2020. Veniturile totale generate de EU ETS în urma licitațiilor din perioada cuprinsă între 2012 și 30 iunie 2020 au depășit 57 de miliarde EUR.
Comisia va publica în curând un pachet de rapoarte privind clima, ca o continuare a acestui raport și în legătură cu acesta 11 . Pachetul va conține informații detaliate privind emisiile de gaze cu efect de seră, piața carbonului din UE și calitatea carburanților.
Energia din surse regenerabile
În ansamblu, UE se apropie de obiectivele pentru 2020 în materie de surse regenerabile de energie, însă în unele state membre sunt necesare progrese mai mari 12 . Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie a crescut la 18 % în 2018 în UE 13 . În 2018, un număr de 12 state membre și-au depășit obiectivele naționale obligatorii pentru 2020, dar cinci state membre au rămas sub traiectoriile orientative din perioada 2017-2018.
Figura 1. Ponderile efective ale energiei din surse regenerabile în 2017 și 2018, în comparație cu traiectoriile orientative stabilite în Directiva privind energia din surse regenerabile și în planurile naționale de acțiune în domeniul energiei din surse regenerabile 14 .
Raportul privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile 15 estimează faptul că UE va atinge un consum final brut de energie situat între 22,8 % și 23,1 % în 2020. Investițiile în energia din surse regenerabile sunt din ce în ce mai mult impulsionate de deciziile de piață. Statele membre acordă tot mai mult sprijin energiei din surse regenerabile prin licitații competitive și se asigură că instalațiile pentru energia din surse regenerabile sunt integrate pe piața energiei electrice, astfel cum se prevede în normele privind ajutoarele de stat 16 și privind piața internă a energiei. Deși majoritatea statelor membre își vor îndeplini obiectivele, trei dintre ele prezintă un risc ridicat, iar două prezintă un risc moderat de a nu-și îndeplini obiectivele. Această analiză ține seama de impactul probabil al crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra unor ponderi mai mari de energie din surse regenerabile în consumul total, din cauza scăderii consumului.
Statele membre sunt încurajate să exploreze toate opțiunile pentru a utiliza mecanismele de cooperare, inclusiv transferurile statistice, pentru a se asigura că își ating obiectivele naționale obligatorii pentru 2020. Comisia este pregătită să sprijine procesul și dialogul dintre statele membre în vederea încheierii unor acorduri statistice, inclusiv prin intermediul Platformei UE pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile 17 , în curs de pregătire.
După 2020, toate eforturile ar trebui să vizeze contribuțiile naționale la obiectivul pentru 2030. Acest lucru presupune utilizarea Strategiei anuale de creștere durabilă pentru 2021 și a inițiativei emblematice europene „Power up” 18 , pentru a avansa tehnologiile curate adaptate exigențelor viitorului și pentru a accelera dezvoltarea și utilizarea surselor regenerabile de energie în cadrul eforturilor noastre de redresare în urma impactului crizei provocate de pandemia de COVID-19 19 . Utilizarea energiei din surse regenerabile generează numeroase avantaje: reducerea emisiilor, consolidarea independenței energetice, crearea de locuri de muncă, creștere, reducerea poluării și menținerea întâietății mondiale a UE în acest sector. Pentru a contribui la realizarea contribuțiilor naționale, mecanismul UE de finanțare a energiei din surse regenerabile 20 , convenit recent, permite statelor membre să investească în proiecte privind energia din surse regenerabile în schimbul unei atribuiri statistice către statul membru participant. Utilizarea accelerată a surselor regenerabile de energie va fi susținută de revizuirea orientărilor relevante privind ajutoarele de stat, în special a Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru mediu și energie, pentru a reflecta obiectivele Pactului verde european.
2.2.Eficiența energetică
Statele membre trebuie să își intensifice eforturile de sporire a eficienței energetice. Uniunea energetică a recunoscut rolul esențial al eficienței energetice în realizarea tuturor obiectivelor climatice și energetice și a consacrat în legislație principiul „eficiența energetică înainte de toate” 21 . În 2018, consumul final de energie din UE a scăzut cu 5,9 % în comparație cu 2005, ajungând la 1 124 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep). Această valoare reprezintă o depășire cu 3,5 % a obiectivului de 1 086 Mtep 22 pentru 2020 privind consumul final de energie și o creștere de 0,2 % față de 2017. Consumul de energie primară în UE a scăzut cu 9,8 %, ajungând la 1 552 Mtep, în scădere de la 1 721 Mtep în 2005. Această valoare se situează cu 4,6 % peste obiectivul de 1 483 Mtep pentru 2020. După trei ani de creștere, în 2018 s-a înregistrat o scădere anuală de 0,6 % 23 . Creșterea activității economice a continuat să stimuleze consumul de energie în 2018, până la punctul în care noile politici și măsuri puse în aplicare de statele membre nu au fost suficiente pentru a reduce consumul de energie și pentru a-l readuce pe drumul cel bun către obiectivul pentru 2020. Locurile de muncă directe din domeniul eficienței energetice au crescut constant, de la 244 000 în 2000 la 964 000 în 2017, iar creșterea lor a depășit restul economiei, având o creștere medie anuală de 17,4 %, într-un moment în care restul economiei a înregistrat o creștere medie anuală de 0,5 % 24 .
Conform datelor parțiale pentru 2020, criza provocată de pandemia de COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra cererii de energie. Chiar dacă acest lucru ar putea contribui la îndeplinirea obiectivelor de eficiență energetică pentru 2020, nu ar conduce la o reducere structurală a consumului de energie. Se preconizează efecte de recul imediat după redresarea economiei.
Prin urmare, este extrem de important să se depună eforturi suplimentare pe termen lung pentru realizarea obiectivelor pentru 2030 privind eficiența energetică, inclusiv în contextul strategiei anuale de creștere durabilă pentru 2021 și al inițiativei emblematice europene „Renovate” 25 . Această inițiativă emblematică urmărește să îmbunătățească eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor clădirilor publice și private și să stimuleze dezvoltarea digitală prin intermediul unor sisteme inteligente de trai și de contorizare, contribuind astfel la redresarea în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. Comisia elaborează orientări suplimentare și consacră principiul „eficiența energetică înainte de toate” în toate propunerile de politică relevante, cum ar fi strategia UE privind integrarea sistemului energetic, Inițiativa privind „Valul de renovări ale clădirilor” și viitoarea revizuire a rețelelor energetice transeuropene. De asemenea, statele membre trebuie să aibă în vedere măsuri de eficiență energetică atunci când iau decizii privind planificarea, politica de urmat și investițiile la nivelul întregii economii.
Figura 2. Eficiența energetică – progresele înregistrate în ceea ce privește obiectivele pentru 2020 26 (în Mtep)
2.3.Securitatea energetică
În pofida presiunii considerabile exercitate de criza provocată de pandemia de COVID-19 asupra cererii de energie în ceea ce privește abaterile mari de la modelele normale de consum pentru această perioadă, pregătirea statelor membre s-a dovedit solidă și asigură continuitatea operațiunilor esențiale. Cadrul legislativ al uniunii energetice privind securitatea energetică – în special Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice și Regulamentul privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale – a avut un rol esențial în gestionarea impactului crizei în sectorul energetic.
În decursul pandemiei de COVID-19, Comisia a publicat, în iunie 2020, un set de bune practici și lecții învățate pentru sectorul energetic. Grupurile de experți create prin legislația UE 27 au jucat un rol esențial în facilitarea coordonării transfrontaliere, alături de cooperarea extinsă și schimbul de informații dintre statele membre, operatorii de sisteme și agenții relevanți din sectorul energetic. În continuare, Comisia evaluează vulnerabilitățile potențiale și opțiunile pentru îmbunătățirea rezilienței lanțurilor de aprovizionare critice pentru tehnologiile energetice.
Strategia UE privind o uniune a securității 28 include o propunere de consolidare a rezilienței și a securității cibernetice a infrastructurii energetice critice, a cărei importanță a fost evidențiată de pandemie. De asemenea, Comisia a început să lucreze la un cod de rețea pentru a asigura securitatea cibernetică a fluxurilor transfrontaliere de energie electrică 29 .
În sectorul energiei electrice, punerea în aplicare a Regulamentului privind pregătirea pentru riscuri 30 garantează că statele membre dispun de instrumente pentru a coopera în vederea prevenirii, pregătirii și atenuării crizelor de energie electrică. În plus, două noi metodologii 31 au permis Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E) să identifice, pentru prima dată, cele mai relevante scenarii regionale de criză de energie electrică și să efectueze prima evaluare a adecvării sezoniere pentru vara trecută, pe baza unei noi abordări metodologice (Perspectiva de vară 2020). Aceasta va servi drept bază pentru elaborarea scenariilor naționale și a planurilor de pregătire pentru riscuri ale statelor membre. Comisia a adoptat, de asemenea, o recomandare privind compensația echitabilă 32 pentru statele membre atunci când acestea își acordă asistență reciprocă pentru prevenirea și gestionarea crizelor.
Infrastructura este esențială pentru ca o piață să funcționeze în mod adecvat și eficient. Prin urmare, UE a stabilit obiective privind capacitatea de interconectare a rețelelor de energie electrică. Opt state membre 33 nu au îndeplinit încă obiectivul de interconectare de 10 % pentru 2020 34 . Proiectele de interes comun pot, de asemenea, să stimuleze eforturile statelor membre în materie de decarbonizare și să pună bazele piețelor-lider ale hidrogenului din Europa. Acestea pot implica acordarea unui sprijin din partea Mecanismului pentru interconectarea Europei și a acțiunilor din cadrul inițiativei emblematice „Power up” a Mecanismului de redresare și reziliență, în vederea integrării tehnologiilor curate și a surselor regenerabile de energie prin modernizarea rețelelor și prin sporirea interconectivității.
De asemenea, se depun eforturi pentru a se asigura utilizarea deplină a interconexiunilor existente și a platformelor digitale operaționale. Punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la structura pieței interne a energiei electrice și, în special, introducerea cuplării piețelor au dus la o creștere semnificativă a eficienței comerțului cu energie electrică în Europa 35 , 36 .
În ceea ce privește securitatea aprovizionării cu gaze, statele membre au pregătit planuri de acțiune preventive și de urgență 37 , 38 . Acestea conțin măsuri de atenuare a impactului unei întreruperi a aprovizionării cu gaze și a riscurilor identificate la nivel național și regional.
Comisia continuă să ajute statele membre să pună în aplicare principiul solidarității 39 , care are și rolul de a asigura aprovizionarea neîntreruptă cu gaze pentru consumatorii cei mai vulnerabili, chiar și în situații de criză gravă a gazelor.
Comisia a evaluat experiențele legate de legislația actuală privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și va prezenta Parlamentului European și Consiliului, în această toamnă, raportul aferent.
În ceea ce privește securitatea și siguranța nucleară, UE dispune de un cadru cuprinzător care acoperă întregul ciclu de viață nucleară, inclusiv gestionarea sigură și responsabilă a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive 40 . Comisia a continuat să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a acestui cadru în statele membre. UE a continuat, de asemenea, să promoveze niveluri ridicate de securitate nucleară în afara UE, în special în țările învecinate care au deja în operare sau intenționează să construiască centrale nucleare. Este vorba, printre altele, de acordarea unui sprijin pentru efectuarea testelor de rezistență și de acțiunile ulterioare pentru implementarea corectă și transparentă a recomandărilor. Consiliul European a subliniat în special importanța asigurării securității nucleare și a mediului la centrala nucleară belarusă de la Ostroveț.
2.4.Piețele interne ale energiei
O piață internă a energiei pe deplin integrată și funcțională este mijlocul cel mai eficient de a asigura prețuri accesibile la energie, semnale de preț necesare pentru investiții în energie ecologică, garantarea aprovizionării cu energie și facilitarea parcursului cel mai puțin costisitor către neutralitatea climatică. O serie de inițiative importante au consolidat piețele interne ale energiei electrice și gazelor. În pofida progreselor semnificative, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se asigura continuarea integrării piețelor energiei electrice și gazelor.
În ceea ce privește energia electrică, pachetul „Energie curată pentru toți europenii” și, în special, noile norme privind organizarea pieței energiei electrice adoptate în 2019 41 au pregătit terenul pentru a face față mai bine noilor realități ale piețelor dominate de producția de energie din surse regenerabile. Aceste norme au creat condiții mai bune pentru a încuraja participarea consumatorilor la piețele energiei și condiții de concurență echitabile pentru noii intrați pe piață. Este de așteptat ca actele de punere în aplicare prevăzute în ceea ce privește interoperabilitatea datelor să contribuie la operaționalizarea acesteia și să ajute clienții, împreună cu noii furnizori de servicii, să se implice mai activ pe piață. Regulamentul privind energia electrică 42 urmărește să asigure o mai bună integrare a piețelor energiei electrice prin consolidarea, în special, a normelor privind utilizarea la maximum a interconexiunilor pentru energie electrică. Aceste norme vor consolida comerțul transfrontalier, permițând o utilizare mai eficientă a resurselor energetice la nivelul întregii UE. Se înregistrează progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a unui set cuprinzător de reglementări tehnice la nivelul UE (coduri de rețea), cu rezultate pozitive 43 .
Din 2016, totalul prețurilor cu amănuntul ale energiei electrice s-a înscris pe o traiectorie convergentă la nivelul statelor membre, însă există încă diferențe considerabile. Prețurile energiei electrice pentru consumatorii casnici în 2019 variau de la 98 EUR/MWh în Bulgaria la 295 EUR/MWh în Danemarca. Prețul mediu pentru UE era de 216 EUR/MWh. În general, prețurile cu amănuntul sunt încă dominate de componente care nu sunt rezultatul concurenței, ci sunt stabilite de autoritățile de reglementare (de exemplu, tarifele de rețea reglementate și alte taxe/impozite).
Figura 3. Prețurile energiei electrice pentru gospodării în UE în 2019 (banda DC) 44
La nivel angro, operatorii tradiționali dețin în continuare o poziție dominantă în majoritatea statelor membre, după mai mult de 20 de ani de la începerea liberalizării pieței. În unele țări, aceștia dețin cote de piață de peste 80 %, apropiindu-se de un monopol. Tendința de a reglementa prețurile în aceste țări s-a dovedit adesea a fi un obstacol suplimentar în calea instaurării concurenței între operatorii nou intrați pe piață și cei existenți 45 .
În ultimul deceniu, prețurile cu amănuntul ale energiei electrice au crescut peste nivelul inflației. Cu toate acestea, creșterea prețurilor energiei electrice industriale se situează sub nivelul indicilor prețurilor industriali, aceste prețuri scăzând chiar pentru consumatorii mai mari. În ultimii ani, tarifele de rețea, impozitele și alte taxe au fost stabile sau au înregistrat doar o creștere ușoară. În plus, se observă o presiune mai scăzută a taxelor pentru energia din surse regenerabile asupra prețurilor, în același timp cu utilizarea pe scară mai largă a instrumentelor bazate pe piață care promovează energia din surse regenerabile și cu eliminarea treptată a vechilor scheme de sprijin. Prin urmare, prețurile pentru utilizatorii finali au fost determinate în principal de modificările costurilor de producție și de aprovizionare. Aceste modificări nu au reușit să furnizeze însă suficiente semnale de piață. Acest lucru se datorează, printre altele, faptului că componenta reglementată a prețului pentru utilizatorii finali a reprezentat în continuare o cotă relativ mare din acest preț. Prin urmare, faptul că principalii distribuitori de energie electrică din UE au pierdut cote de piață și, prin urmare, a scăzut concentrarea pieței cu amănuntul a energiei electrice, nu s-a tradus întotdeauna în totalitate în semnale de preț suficient de eficace.
Impactul combinat al tuturor taxelor și impozitelor are un efect semnificativ asupra prețului final al energiei, în special la energia electrică. După cum s-a subliniat în strategia UE privind integrarea sistemului energetic 46 , acest lucru poate crea denaturări în utilizarea unor transportatori de energie specifici. Statele membre ar putea lua în considerare impactul impozitelor și al taxelor asupra prețurilor finale ale energiei pentru a se asigura că reformele și modificările aduse semnalelor privind prețurile duc la o tranziție către o energie curată și echitabilă, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european. Abordarea efectelor distributive ale prețurilor finale ale energiei și, în legătură cu acestea, preocupările privind sărăcia energetică vor avea un rol esențial în asigurarea faptului că tranziția verde este, de asemenea, echitabilă din punct de vedere social.
Directiva privind impozitarea energiei 47 nu își mai atinge obiectivul principal legat de buna funcționare a pieței interne. Ratele minime de impozitare și-au pierdut efectul, iar ratele naționale divergente sunt aplicate în combinație cu o gamă largă de facilități fiscale. Aceste scutiri și reduceri sunt, de fapt, o altă formă a subvențiilor pentru combustibilii fosili și nu sunt conforme cu obiectivele Pactului verde european. Revizuirea directivei urmărește depășirea acestor deficiențe.
Piața internă a înregistrat progrese satisfăcătoare în direcția finalizării sale în domeniul gazelor. Creșterea volumelor tranzacționate pe platformele de gaze naturale a continuat în 2020, volumele tranzacționate pe platformele europene de gaze înregistrând o creștere de 32 % de la un an la altul în primul trimestru al anului 2020 (până la 5 010 TWh). Conectivitatea și accesul la diferite surse de gaze naturale continuă, de asemenea, să se îmbunătățească. Numai trei piețe din UE au avut acces la mai puțin de trei surse de aprovizionare. Convergența prețurilor s-a îmbunătățit în ultimii ani, fiind cea mai ridicată în nord-vestul Europei. Cu toate acestea, la nivel european, ea a scăzut în 2019, prezentând în mai multe zile din cursul anului diferențe de preț mai mari între piețe.
În ansamblu, prețurile cu amănuntul ale gazelor au crescut în 2019 comparativ cu 2018. Cu toate acestea, întrucât ele urmează evoluția prețurilor angro cu un ușor decalaj în timp, este probabil să scadă din nou în viitorul apropiat. Prețul gazelor pentru consumatorii casnici a variat între 33 EUR/MWh în Ungaria și 116 EUR/Mwh în Suedia. Prețul mediu în UE a fost de 68 EUR/MWh. Consumatorii din Luxemburg au cheltuit cel mai puțin cu impozitele și taxele. În Danemarca, ponderea costurilor de producție și de aprovizionare a fost cea mai scăzută, iar cota de impozitare a fost cea mai mare. În ceea ce privește piețele de energie electrică, taxele/impozitele și tarifele de rețea au fost stabile sau au crescut ușor, determinând variații ale prețurilor de producție și ale costurilor de furnizare.
Figura 4. Prețurile gazelor pentru gospodării în 2019 (banda D2) 48
Factura importurilor de energie ale UE subliniază dependența acesteia de importurile de combustibili fosili și expunerea sa la piețe internaționale volatile. Factura importurilor a crescut între 2016 și 2018, ajungând la peste 330 de miliarde EUR pe an. Acest lucru inversează tendința descendentă de la cel mai înalt vârf atins în 2013 (400 de miliarde EUR). Impactul pandemiei de COVID-19 asupra prețurilor la energie va reduce factura importurilor de energie în 2020. Se preconizează o creștere a prețurilor pe măsură ce economia se redresează, însă este posibil ca abia în 2021 să revină la nivelurile din 2019.
Sărăcia energetică
Dat fiind că, în 2018, aproape 34 de milioane de europeni nu își permiteau să își încălzească locuințele în mod corespunzător 49 , sărăcia energetică rămâne o provocare majoră pentru UE. Deși în perioada 2010-2018 evoluția medie a acestui indicator a fost favorabilă, au existat diferențe semnificative în ceea ce privește ritmul schimbării în UE. În Bulgaria, Letonia, Polonia, Portugalia și România, sărăcia energetică a scăzut semnificativ. Pe de altă parte, în Grecia s-a înregistrat o creștere semnificativă. În timp ce cheltuielile energetice ale gospodăriilor europene au scăzut în ultimii ani, există încă diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește atât cheltuielile absolute, cât și ponderea energiei în totalul cheltuielilor gospodăriilor. În 2018, cele mai sărace gospodării europene au cheltuit pentru energie 8,3 % din totalul cheltuielilor (până la 15-22 % în unele țări din Europa Centrală și de Est).
Sistemele adecvate de încălzire, de răcire și de iluminat și sursele de energie pentru aparatele electrice sunt esențiale pentru asigurarea unui nivel decent de trai și de sănătate 50 . Eforturile de politică ale UE vor continua în acest domeniu, întrucât impactul economic al COVID-19 poate înrăutăți situația, în special pentru cei mai săraci. Majoritatea statelor membre au prezentat în planurile naționale privind energia și clima o imagine de ansamblu a sărăciei energetice, multe dintre ele furnizând și indicatorii necesari unei analize a impactului pe care îl exercită acest tip de sărăcie. Cu toate acestea, majoritatea nu au adoptat încă o abordare sistematică în privința sărăciei energetice. Pentru a le sprijini eforturile, Comisia a emis o recomandare privind sărăcia energetică 51 , împreună cu prezenta comunicare. De asemenea, UE continuă să sprijine Observatorul european al sărăciei energetice, care colectează date, dezvoltă indicatori și difuzează cele mai bune practici pentru combaterea sărăciei energetice.
2.5.Cercetare, inovare și competitivitate
Cercetarea și inovarea
În ceea ce privește cercetarea și inovarea (C&I), tendințele cheltuielilor publice și private din UE nu sunt încurajatoare. Statele membre cheltuiesc ceva mai puțin pe cercetarea și inovarea în domeniul energiei curate în comparație cu anii precedenți, iar investițiile publice totale din UE destinate cercetării și inovării în domeniul tehnologiilor energetice curate, ca pondere din PIB, sunt cele mai scăzute în rândul economiilor majore (a se vedea figura 5). Acest fapt reflectă o tendință globală. Agenția Internațională pentru Energie observă că, în 2019, cheltuielile sectorului public pentru tehnologii energetice cu emisii reduse de carbon au fost mai mici decât în 2012.
Figura 5. Estimarea finanțării publice
52
și private
53
în domeniul cercetării și inovării din cadrul priorităților uniunii energetice. BERD = cheltuielile cu cercetarea și inovarea ale întreprinderilor („business expenditure on R&D”)
Sursă: JRC,
54
Agenția Internațională a Energiei, Misiunea Inovare, Eurostat/OCDE.
În tandem cu aceste rezultate, activitatea globală de brevetare în domeniul tehnologiilor energetice curate a scăzut, de asemenea, din 2012, iar brevetarea în domeniul tehnologiilor de înaltă valoare, cum ar fi bateriile și aplicațiile inteligente, a crescut.
Investițiile private estimate în prioritățile uniunii energetice referitoare la cercetare și inovare (care vizează o serie de sectoare de activitate) au scăzut în ultimii ani. Mai mult, investițiile referitoare la cercetare și inovare din cadrul activităților prevăzute în Planul strategic european privind tehnologiile energetice, convenite între statele membre, industria de profil, comunitatea de cercetare și Comisie, reprezintă doar 15 % din nevoile estimate până în 2030 55 . În plus, câteva state membre au obiective naționale care au potențialul de a arăta care sunt drumurile de urmat în vedere atingerii obiectivelor pentru 2030 și 2050 56 . Statele membre dispun de o serie de instrumente de sprijin, cum ar fi programul Orizont Europa, Fondul pentru inovare și Invest EU. Cererea de propuneri a Pactului verde european din cadrul programului Orizont 2020, cu un buget de 1 miliard EUR, abordează principalele provocări în materie de integrare a energiei și a sistemului. Ea include producția de energie offshore și onshore, acordarea de sprijin pentru electrolizoare la scară largă și utilizarea de energie curată în porturi și în aeroporturi, precum și o industrie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și construirea și renovarea clădirilor în moduri care să favorizeze eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor.
Competitivitatea
Primul raport privind progresele înregistrate în materie de competitivitate 57 arată că industria UE a reușit să profite de oportunitatea creată de o creștere a cererii de tehnologii energetice curate. Competitivitatea sectorului este superioară tehnologiilor care utilizează surse convenționale de energie în ceea ce privește valoarea adăugată, productivitatea muncii, creșterea ocupării forței de muncă și ratele de penetrare. Mai mult, în privința PIB-ului, sectorul energiei curate capătă o importanță din ce în ce mai mare în cadrul economiei UE, în timp ce importanța surselor convenționale de energie este în scădere.
Industria UE beneficiază de avantajul primului venit în domeniul tehnologiilor privind energia eoliană, hidrogenul din surse regenerabile și energia oceanică. Însă creșterea preconizată a capacității în aceste segmente sugerează că structura acesteia se va schimba în mod inevitabil.
Este necesar să se depună eforturi susținute în vederea recuperării acestei întârzieri și a creării unui avantaj competitiv în domenii în care UE nu (mai) dispune de avantajul primului venit. Bateriile solare și bateriile cu ioni de litiu sunt în special relevante, dată fiind creșterea preconizată a cererii pentru aceste tipuri de baterii, modularitatea lor și potențialul lor de propagare în alte aplicații, cum ar fi integrarea sistemelor de energie solară în clădiri, în vehicule sau în alte infrastructuri.
Alianța pentru baterii, un adevărat exemplu de alianță industrială, a demonstrat cum o coordonare sporită între statele membre, comunitatea de cercetare și industrie poate da impulsul necesar pentru ca părțile interesate din industrie să investească în producerea de tehnologii curate în UE. A sosit momentul să extindem această idee la alte tehnologii și sectoare de activitate esențiale. Pe baza acestui model de succes, Comisia a lansat Alianța europeană pentru hidrogenul curat și Alianța europeană pentru materii prime.
În mod similar, sunt importante și alte tehnologii-cheie, cum ar fi rețelele inteligente, deoarece creează valoare pentru tot ce este conectat la rețea. Se preconizează că industria europeană a rețelelor inteligente va înregistra o creștere semnificativă în următorul deceniu.
Sunt necesare eforturi susținute pentru a se asigura continuitatea comerțului și a investițiilor în țări terțe, inclusiv în domeniile în care UE este puternică în ceea ce privește competitivitatea, dar care se confruntă din ce în ce mai mult cu denaturări, cum ar fi cerințele locale și procedurile naționale discriminatorii. Având în vedere că marea majoritate a investițiilor în tehnologii ecologice vor fi în afara Uniunii Europene, este necesar să se asigure faptul că industria UE poate concura în condiții echitabile și poate valorifica locurile de muncă și potențialul de creștere al Pactului verde european.
Subvențiile
Există o nevoie clară de a intensifica eforturile de reducere a subvenționării risipei de energie și de a promova tranziția energetică. Pentru a monitoriza acest lucru, este esențial să existe date mai bune privind subvențiile pentru energie. Datele privind subvențiile pentru energie rămân fragmentate, raportarea din planurile naționale privind energia și clima fiind în mare parte incompletă. Raportul privind subvențiile pentru energie din UE 58 indică faptul că subvențiile pentru energie s-au ridicat la 159 de miliarde EUR în 2018, în creștere cu 5 % față de 2015. Mai mult de jumătate din subvenții sprijină tranziția către o energie curată.
Astfel cum se detaliază în anexa privind subvențiile pentru energie, subvențiile pentru combustibilii fosili s-au ridicat la 50 de miliarde EUR în UE în 2018 (reprezentând o treime din totalul subvențiilor energetice ale UE) și au fost relativ stabile în ultimul deceniu, cu un vârf de 53 de miliarde EUR în 2012. Ele și-au reînceput tendința ascendentă în 2015, crescând cu 6 % până în 2018. Cu toate acestea, unele state membre, cum ar fi Austria, Danemarca, Estonia și Ungaria, au acționat împotriva acestei tendințe globale și și-au redus semnificativ subvențiile pentru combustibilii fosili.
2.6.Uniunea energetică din perspectiva mai amplă a Pactului verde european
Tranziția justă
Obiectivele uniunii energetice sunt în mod clar interconectate cu obiectivele mai ample ale Pactului verde european. Este și cazul „tranziției juste” și al principiului asigurării faptului că nimeni nu este lăsat în urmă.
În acest sens, Comisia a propus Mecanismul pentru o tranziție justă , inclusiv Fondul pentru o tranziție justă, care abordează costurile economice și sociale ale tranziției climatice în cele mai vulnerabile regiuni în care se exploatează cărbunele, lignitul, șistul bituminos și turba și în care se înregistrează o intensitate ridicată a carbonului. În cadrul Mecanismului pentru o tranziție justă este disponibilă o schemă specifică pentru tranziția justă din cadrul InvestEU și există o facilitate de împrumut pentru sectorul public care va sprijini, de asemenea, investițiile din sectorul public relevante pentru o tranziție justă. Ca o condiție prealabilă pentru deblocarea acestor fonduri, de exemplu pentru a sprijini modernizarea și diversificarea economică, recalificarea și perfecționarea 59 sau investițiile la scară mică în tranziția către o energie curată, statele membre trebuie să pregătească planuri de tranziție justă teritoriale, care să fie aliniate, printre altele, la planurile lor naționale privind energia și clima.
Planurile teritoriale de tranziție justă sunt, de asemenea, relevante în contextul Mecanismului de redresare și reziliență. În vederea sprijinirii părților interesate, Comisia a creat Platforma pentru o tranziție justă pentru a furniza informații cu privire la oportunitățile de finanțare și la actualizări ale reglementărilor, precum și pentru a facilita schimbul de bune practici și inițiativele specifice fiecărui sector. Acesta va valorifica și va extinde activitatea actuală a Inițiativei privind regiunile carbonifere în tranziție 60 , oferind asistență personalizată, orientată către nevoi, și consolidarea capacităților. Inițiativa privind regiunile carbonifere în tranziție își va păstra rolul de consiliere a regiunilor cu combustibili fosili, acesta fiind unul dintre cele două fluxuri de lucru din cadrul platformei.
Calitatea aerului
Calitatea aerului continuă să se îmbunătățească, dar constituie în continuare o preocupare în mai multe regiuni și orașe. Eforturile comune ale UE și ale statelor membre au dus la scăderi ale emisiilor de poluanți atmosferici în UE în ultimele decenii, cu excepția notabilă a amoniacului. Acest lucru a dus la o scădere a numărului de zone de calitate a aerului care depășesc valorile-limită ale UE pentru pulberile în suspensie, precum și la o scădere a numărului estimat de decese premature cauzate de poluarea atmosferică, de la aproximativ 1 milion pe an în 1990 la aproximativ 400 000 pe an conform celor mai recente estimări 61 .
Poluarea atmosferică generează și costuri sociale, întrucât cei cu venituri mai mici tind să fie mai afectați atât din cauza expunerii mai mari, cât și din cauza vulnerabilității mai mari. În general, regiunile UE cu cel mai scăzut PIB pe cap de locuitor se confruntă cu o expunere mai ridicată la concentrații de particule fine în suspensie decât alte regiuni 62 . În plus, sărăcia energetică este legată de utilizarea combustibililor solizi pentru încălzirea locuințelor și pentru gătit, ceea ce duce la o slabă calitate a aerului din interior și din mediul ambiant 63 .
Harta 1. Agenția Europeană de Mediu, 2018. Expunere inegală și efecte inegale: vulnerabilitatea socială la poluarea aerului, la zgomot și la temperaturile extreme în Europa. Raport 22/2018.
Schimbările structurale induse de politicile uniunii energetice au contribuit la reducerea emisiilor de poluanți atmosferici ale sectorului: în special, prin creșterea eficienței energetice a clădirilor, prin măsuri pentru eliminarea treptată a cărbunelui și prin dezvoltarea energiei din surse regenerabile necombustibile și a unor mijloace de transport mai durabile 64 . De asemenea, Pactul verde european stabilește un obiectiv de poluare zero pentru un mediu fără substanțe toxice, cu intenția de a remedia situația poluării.
Dimensiunea internațională
În pofida eforturilor globale, cele mai recente dovezi științifice arată că emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească. În timp ce următoarea Conferință a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice a fost amânată până în 2021 65 , 2020 rămâne un an crucial pentru sporirea nivelului de ambiție în domeniul climei în întreaga lume.
Datorită parteneriatelor strategice pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris, UE își ajută partenerii să își transpună, în politici și în măsuri care să poată fi puse în practică, inclusiv în domeniul energiei, viziunea cu privire la o economie cu emisii reduse și rezilientă față de schimbările climatice. Pe frontul diplomatic, UE a organizat reuniuni ministeriale cu China și Canada cu privire la acțiunile climatice și a efectuat mai multe demersuri specifice prin intermediul delegațiilor UE în țări din afara UE. De asemenea, UE colaborează îndeaproape cu președințiile și partenerii G7 și G20 pentru a promova agenda climatică globală și pune un accent sporit pe sprijinirea eforturilor vecinilor imediați din Balcanii de Vest, în contextul Parteneriatului estic, al vecinătății sudice și al Africii. De asemenea, în ultimii ani s-au înregistrat unele progrese la nivel internațional în ceea ce privește combaterea emisiilor generate de transportul aerian și maritim. Sunt necesare măsuri urgente cu privire la emisiile generate de transportul maritim și aerian, având în vedere contribuția lor tot mai mare la emisiile de gaze cu efect de seră, atât în UE, cât și la nivel mondial.
De asemenea, UE promovează investițiile în domeniul energiei curate în țările partenere, constituind oportunități de afaceri pentru industriile inovatoare europene cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Aceste investiții consolidează, de asemenea, rolul de lider al UE în domeniul tehnologiilor energetice curate, promovând exporturile și stimulând creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE.
66 La nivel multilateral, UE a promovat cooperarea internațională cu privire la sursele regenerabile de energie în cadrul Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă și cu privire la dezvoltarea și implementarea tehnologiilor curate în cadrul reuniunii ministeriale privind energiile curate și al inițiativei „Misiunea Inovare”. UE este implicată activ în negocierile pentru modernizarea Tratatului privind Carta Energiei și a prezentat propuneri importante, cuprinzătoare și ambițioase care vizează actualizarea dispozițiilor tratatului privind protecția investițiilor și alinierea tratatului la obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris și la politicile de tranziție energetică ale UE.
67 68 Angajamentul internațional al UE a contribuit la diversificarea surselor de energie ale Europei și la asigurarea securității energetice. UE menține un dialog regulat în domeniul energiei cu principalii furnizori de energie și parteneri, atât la nivel bilateral, cât și prin intermediul unor platforme multilaterale care urmăresc să asigure, de asemenea, o piață fluidă și flexibilă a gazului natural lichefiat (GNL) la nivel mondial. La sfârșitul anului 2019, Comisia Europeană a facilitat încheierea cu succes a negocierilor dintre Ucraina și Federația Rusă, permițând continuarea tranzitului de gaze naturale din Rusia prin Ucraina.
Prin intermediul Comunității Energiei, UE a continuat să sprijine părțile contractante să adopte elemente-cheie ale acquis-ului UE privind energia și clima și să permită o mai mare integrare a pieței în UE. Părțile contractante continuă să lucreze la elaborarea planurilor naționale privind energia și clima și privind identificarea obiectivelor energetice și climatice pentru 2030.
Asigurarea securității nucleare dincolo de granițele Uniunii Europene a constituit, de asemenea, un domeniu-cheie de interes pentru Comisia Europeană. Experții tehnici ai Grupului european privind securitatea nucleară și ai Comisiei au efectuat o evaluare inter pares a punerii în aplicare a planurilor de acțiune ale Armeniei și Belarusului privind testele de rezistență.
UE și-a demonstrat angajamentul continuu față de punerea în aplicare a anexei III la Planul comun de acțiune cuprinzător privind cooperarea nucleară civilă cu Iranul. UE a pus în aplicare o serie de activități axate pe siguranță și pe integrarea Iranului în cadrul juridic internațional nuclear și își propune să consolideze, de asemenea, cooperarea în domeniul energiei curate și al climei.
3.Obiectivul unei redresări verzi și al unei economii durabile
Pactul verde european, adoptat în decembrie 2019 69 , sprijină tranziția UE către o societate echitabilă și prosperă, care să răspundă provocărilor reprezentate de schimbările climatice și degradarea mediului, îmbunătățind calitatea vieții pentru generațiile actuale și viitoare și urmărind o tranziție justă.
De la începutul crizei provocate de pandemia de COVID-19, Comisia a pus tranziția verde în centrul planului de redresare a UE. Accelerarea tranziției verzi va consolida competitivitatea, reziliența și poziția Europei ca actor global. În contextul Pactului verde european, se conturează măsuri specifice în materie de energie, industrie, agricultură, alimentație și biodiversitate (caseta 2). Alte inițiative importante pentru ghidarea decarbonizării Europei în domeniul energiei și al transporturilor sunt așteptate până la sfârșitul anului 2020.
|
Caseta 2. Exemple de inițiative începând cu 1 decembrie 2019 ·Comunicarea privind Pactul verde european [COM(2019) 640] ·Propunerea privind Legea europeană a climei [COM(2020) 80] ·Planul de investiții din cadrul Pactului verde european [COM(2020) 21 final]. ·Propunerea de regulament de instituire a Fondului pentru o tranziție justă [COM(2020) 22] ·O strategie europeană privind datele [COM(2020) 66 final] ·Planul de acțiune privind economia circulară [COM(2020) 98] ·Strategia „De la fermă la consumator” [COM(2020) 381] ·Strategia UE pentru 2030 privind biodiversitatea [COM(2020) 380] ·Propunerea de regulament de instituire a Programului InvestEU [COM(2020) 403] ·Comunicarea privind stabilirea unor obiective mai ambițioase în materie de climă pentru Europa până în 2030 [COM(2020) 562] ·Evaluarea la nivelul UE a planurilor naționale în domeniul energiei și al climei [COM(2020) 564] ·Propunerea modificată privind o Lege europeană a climei [COM(2020) 563] ·Comunicarea privind integrarea sistemului energetic [COM(2020) 299] ·O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic [COM(2020) 301]. ·Comunicarea privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan [COM(2020) 633] ·Un val de renovări pentru Europa [COM(2020) 662, SWD(2020) 550] ·Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă (în curs de elaborare) |
În paralel cu acest raport privind situația uniunii energetice și cu evaluarea la nivelul UE a planurilor naționale privind energia și clima 70 , Comisia publică și evaluarea, specifică fiecărei țări, a celor 27 de planuri naționale finale privind energia și clima. Aceste documente 71 evaluează dacă și cum vor ajuta obiectivele și contribuțiile naționale la atingerea în mod colectiv a obiectivelor cadrului strategic al uniunii energetice. Evaluarea se concentrează, de asemenea, asupra măsurii în care statele membre au ținut seama de recomandările pe care Comisia le-a emis în iunie 2019 72 . Planurile naționale privind energia și clima reprezintă baza unui proces iterativ continuu între UE și statele sale membre. Ca atare, evaluarea invită statele membre să ia măsuri suplimentare în mai multe domenii. Deficiențele și lacunele rămase vor trebui abordate printr-un efort colectiv atât de către statele membre, cât și la nivelul UE. Măsurile de politică la nivelul UE vor consolida și vor completa acțiunile la nivel național.
3.1.Transformarea sistemului energetic al UE
Pentru a realiza o decarbonizare intensă a tuturor sectoarelor economiei, UE trebuie să se asigure că sistemul său energetic este supus unei transformări profunde. În acest scop, în iulie 2020, Comisia a adoptat Strategia UE privind integrarea sistemului energetic 73 . Aceasta prezintă viziunea Comisiei în ceea ce privește accelerarea tranziției către un sistem energetic mai integrat și asigurarea planificării și operării coordonate a sistemelor. Tot în iulie 2020, Comisia a adoptat strategia privind hidrogenul, afirmându-și viziunea pentru creșterea semnificativă a rolului hidrogenului curat ca vector energetic 74 . Aceasta indică demersurile de urmat în vederea asigurării competitivității, din punctul de vedere al costurilor, a hidrogenului din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon și a combustibililor sintetici pe bază de hidrogen. Împreună cu strategia privind hidrogenul, Comisia a lansat Alianța europeană pentru hidrogen curat.
Noul nivel de ambiție în domeniul climei și schimbările profunde necesare pentru funcționarea sistemului energetic al UE presupun în egală măsură formularea unei noi viziuni în ceea ce privește infrastructura energetică a UE. Prin urmare, Comisia revizuiește orientările pentru rețelele energetice transeuropene 75 . Deși se va menține accentul pe infrastructura de energie electrică necesară pentru integrarea energiei din surse regenerabile, Comisia va institui și un cadru pentru îmbunătățirea implementării tehnologiilor și infrastructurilor inovatoare, cum ar fi rețelele inteligente, rețelele de hidrogen sau rețelele offshore integrate. Acest lucru va juca de asemenea un rol important în tranziția către o mobilitate durabilă și inteligentă în UE.
3.2.Sporirea nivelului de ambiție în materie de climă
Actualizarea cadrului de politică
Având în vedere ambiția UE de a deveni neutră climatic până în 2050, Comisia a adoptat, în septembrie 2020, o Comunicare privind stabilirea unor obiective mai ambițioase în materie de climă pentru Europa până în 2030 76 și o propunere modificată privind Legea europeană a climei 77 , pentru a spori nivelul de ambiție al UE în ceea ce privește reducerea, până în 2030, a emisiilor de gaze cu efect de seră de la cel puțin 40 % până la cel puțin 55 % față de 1990, inclusiv emisiile și absorbțiile. Comunicarea prezintă, de asemenea, acțiunile necesare în toate sectoarele economiei și lansează procesul de reexaminare a principalelor instrumente legislative până în iunie 2021 pentru a atinge acest nivel ridicat de ambiție. Comisia lucrează, de asemenea, la noi norme privind gazele fluorurate cu efect de seră și substanțele care diminuează stratul de ozon, care urmează să fie prezentate până la sfârșitul anului 2021.
Pactul verde european a anunțat, printre altele, adoptarea unei noi strategii mai ambițioase a UE privind adaptarea la schimbările climatice. Impactul schimbărilor climatice se resimte deja în sectorul energetic, de exemplu prin producția mai puțin previzibilă de energie hidroelectrică sau chiar prin închiderea anumitor centrale nucleare din cauza disponibilității scăzute a apei de răcire în perioadele de secetă gravă 78 . Ne așteaptă provocări importante 79 .
În plus, Pactul verde european include Pactul climatic european. Scopul acestuia este implicarea cetățenească și comunitară în acțiunile climatice. Pe baza inițiativelor existente, Pactul climatic va oferi un spațiu care să permită conceperea de noi acțiuni climatice, schimbul de informații, lansarea de activități la nivel local și prezentarea unor soluții pe care alții să le poată urma.
Comisia a adoptat, de asemenea, o Comunicare privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan. Strategia va prezenta propuneri pentru a contribui la reducerea emisiilor de metan în UE, precum și la promovarea și sprijinirea unor acțiuni similare la nivel mondial. Ea vizează toate sectoarele principale din sectorul agricol, energetic și al deșeurilor, care emit metan. În ceea ce privește energia, strategia se axează pe o măsurare mai bună, pe o raportare solidă și transparentă și pe verificarea credibilă a emisiilor de metan.
Sporirea nivelului de ambiție în materie de climă necesită o creștere fără precedent a producției de energie din surse regenerabile. Astfel cum s-a anunțat în Pactul verde european, sursele regenerabile de energie offshore vor juca un rol esențial în acest sens. Pentru facilitarea procesului, Comisia va adopta, în toamna anului 2020, viziunea strategică privind energia offshore produsă din surse naturale și curate, cum ar fi energia eoliană, solară, a valurilor și a mareelor.
Combustibilii alternativi durabili vor contribui la rândul lor la tranziția către un sistem de transport mai durabil. Comisia va prezenta în curând o strategie pentru mobilitatea durabilă și inteligentă și lucrează la inițiative de stimulare a ofertei și a adoptării de combustibili alternativi durabili, în special în domeniul transportului aerian și maritim.
Prezentare generală a contribuțiilor statelor membre pentru strategiile de decarbonizare pe termen lung
Toate părțile la Acordul de la Paris sunt invitate să comunice, până în 2020, strategiile proprii de dezvoltare privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pe termen lung, până la mijlocul secolului. Stabilind un proces prin care statele membre să pregătească aceste strategii, Regulamentul privind guvernanța le solicită acestora să elaboreze și să transmită Comisiei, până la 1 ianuarie 2020, strategia lor pe termen lung cu o perspectivă de cel puțin 30 ani.
Până în prezent, numai 16 state membre 80 au prezentat o strategie pe termen lung. Treisprezece dintre acestea se referă în mod explicit sau implicit la neutralitatea climatică 81 , iar celelalte trei urmăresc să reducă emisiile de la 80 % la 95 % în comparație cu 1990. Cu toate acestea, lipsește adesea o definiție clară a termenului utilizat pentru obiectivul general și, de multe ori, nu este clar dacă obiectivele stabilite de statele membre sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Raportarea obligatorie variază, de asemenea, de la un stat membru la altul. Prin urmare, Comisia nu poate furniza încă o evaluare detaliată a măsurii în care strategiile naționale pe termen lung vor fi suficiente pentru realizarea în mod colectiv a obiectivului UE privind neutralitatea climatică și nici nu poate prezenta informații cu privire la existența unei lacune la nivel colectiv.
3.3.Politicile energetice și climatice esențiale pentru redresare
Criza provocată de pandemia de COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra economiei UE. Cu toate acestea, ea nu a modificat în mod structural investițiile și reformele necesare pentru a atinge nivelul nostru de ambiție sporit în ceea ce privește clima. Provocarea de a mobiliza investiții suplimentare semnificative și de a promova o tranziție justă este reală. În contextul redresării în urma acestei crize, există la nivel european o oportunitate unică de a investi în sprijinirea redresării economiei UE, cu accelerarea concomitentă a tranziției verzi și a celei digitale. Relansarea economiilor noastre pe orice alt traseu ar conduce la ancorarea în practici nesustenabile și nu poate fi luată în considerare.
Planul de redresare al UE și instrumentul său esențial, Mecanismul de redresare și reziliență, vor juca un rol crucial în aceste investiții și reforme. Planul va oferi sprijin financiar prin intermediul programelor de finanțare ale UE pentru reformele și investițiile întreprinse de statele membre pentru a atenua impactul economic și social al pandemiei și pentru a face ca economiile UE să fie mai durabile, mai reziliente și mai bine pregătite pentru provocările generate de dubla tranziție verde și digitală. În plus, politica de coeziune va fi esențială pentru o redresare echilibrată și pentru a se asigura faptul că nimeni nu este lăsat în urmă.
Statele membre vor identifica reformele și investițiile prioritare și vor transmite informații cu privire la acestea. În perspectiva obiectivului de 30 % pentru integrarea aspectelor legate de schimbările climatice, convenit în cadrul reuniunii Consiliului European din iulie 2020 82 , Comisia a invitat statele membre să asigure, pentru fiecare plan de redresare și reziliență, includerea unui procent minim de 37 % cheltuieli legate de climă. În strategia anuală privind creșterea durabilă pentru 2021 83 , Comisia încurajează ferm statele membre să includă, în planurile pe care le elaborează, reforme și investiții într-un număr limitat de domenii emblematice, pentru a face față provocărilor comune printr-o abordare coordonată și pentru a beneficia de avantaje concrete pentru economie și cetățeni. Printre acestea se numără inițiativa emblematică „Power up”, care anticipează tehnologiile curate adecvate exigențelor viitorului și, în special, sursele regenerabile de energie și de hidrogen, inițiativa emblematică „Renovate”, pentru îmbunătățirea eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor clădirilor, și inițiativa emblematică „Recharge and refuel” pentru accelerarea utilizării transportului durabil, accesibil și inteligent și a stațiilor de încărcare și de alimentare, precum și pentru extinderea transportului public.
În acest sens, statele membre ar trebui să se bazeze pe propriile planuri naționale privind energia și clima. Ele ar trebui să ofere indicații timpurii în planurile de redresare și reziliență cu privire la modul în care vor asigura coerența și complementaritatea și la modul în care investițiile sau politicile și măsurile specifice stabilite în planurile naționale privind energia și clima ar putea fi urmărite rapid cu ajutorul planurilor de redresare și reziliență.
În acest sens, evaluările individuale ale planurilor naționale privind energia și clima au un important rol de îndrumare a statelor membre cu privire la principalele investiții și reforme legate de energie și de climă care ar putea contribui la o redresare durabilă și verde în întreaga UE. Comisia invită statele membre să ia în considerare aceste îndrumări. În contextul discuțiilor privind redresarea și reziliența, Comisia poartă un dialog cu statele membre privind aceste domenii prioritare.
Clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din consumul de energie și 36 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE. Majoritatea clădirilor existente vor continua probabil să fie utilizate și în 2050. Prin urmare, trebuie să ne grăbim cu renovarea lor și cu transformarea lor în structuri mai eficiente din punct de vedere energetic, pentru a putea realiza neutralitatea climatică în 2050. Iată de ce Comisia a adoptat o comunicare privind valul de renovări pentru Europa 84 , vizând cel puțin dublarea ratei anuale de reabilitare energetică a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale până în 2030 și promovarea reabilitărilor energetice în profunzime. Investițiile în clădiri eficiente din punct de vedere energetic vor reduce sărăcia energetică și vor spori bunăstarea. De asemenea, vor crea un stimulent foarte necesar pentru ecosistemul construcțiilor și al renovărilor, care a fost puternic afectat de criza provocată de pandemia de COVID-19.
Facilitarea renovării clădirilor, în special în cazul gospodăriilor cu venituri mici, este esențială pentru asigurarea unei tranziții juste. Politica de coeziune va rămâne o sursă importantă de finanțare din partea UE a investițiilor directe în eficiența energetică a clădirilor și în renovarea acestora pentru a atinge niveluri de performanță energetică mai ridicate. Cu toate acestea, vor fi necesare eforturi suplimentare. Fondul pentru o tranziție justă descris mai sus va mobiliza fonduri în regiunile UE în care vor fi necesare eforturi suplimentare pentru tranziția către o economie neutră climatic până în 2050.
În plus, noile mecanisme de finanțare ale ETS (Fondul pentru inovare și Fondul pentru modernizare) vor oferi o sumă suplimentară de 24 de miliarde EUR pentru demonstrarea tehnologiilor inovatoare cu emisii reduse de dioxid de carbon în întreaga UE și pentru modernizarea sistemelor energetice din statele membre beneficiare. Comisia a lansat deja prima cerere de propuneri aferentă Fondului pentru inovare, iar Fondul pentru modernizare va începe să funcționeze în 2021.
Planurile naționale de redresare și reziliență reprezintă o ocazie unică de a „reconstrui mai temeinic” și de a investi într-un model economic adecvat secolului XXI. Dincolo de UE, guvernele din întreaga lume vor căuta și ele să investească masiv pentru a sprijini redresarea economică 85 . Investițiile necesare pentru relansarea economiei trebuie să ușureze povara pe care o vor purta pe umeri generațiile următoare, nu să o îngreuneze. UE este pe deplin angajată cu partenerii săi internaționali pentru a pune în aplicare strategii de redresare verde și investiții directe în activități economice durabile din punctul de vedere al mediului.
4.Concluzii și perspective
Uniunea energetică este, mai mult decât oricând, un pilon esențial al realizării obiectivelor Pactului verde european. În ansamblu, cadrul de planificare integrată stabilit în Regulamentul privind guvernanța a fost pus în aplicare în mod corespunzător. Cadrul privind uniunea energetică s-a dovedit a fi solid în fața tensiunilor semnificative cauzate de criza provocată de pandemia de COVID-19, iar deviațiile importante de la modelele normale de consum au pus la încercare reziliența sistemului nostru energetic. Per total, această situație poate sprijini tranziția UE către neutralitatea climatică până în 2050.
Trebuie totuși să rămânem vigilenți. Următoarele luni vor fi cruciale, iar Comisia va sprijini statele membre pe deplin în vederea dezvoltării unor planuri naționale de redresare și reziliență solide și adaptate exigențelor viitorului, care să asigure dezvoltarea durabilă și echitabilă din punct de vedere social a Europei. Sprijinul se va baza pe orientările emise pentru statele membre în cadrul evaluării de către Comisie a planurilor naționale individuale privind energia și clima și se va baza pe inițiativele emblematice europene identificate ca parte a Strategiei anuale de creștere durabilă pentru 2021 în contextul Mecanismului de redresare și reziliență.
În acest context, trebuie intensificate fără întârziere eforturile de reducere a sprijinului pentru risipa de energie și redirecționarea consumului către măsuri de promovare a tranziției către o energie curată. Astfel cum se subliniază în Pactul verde european, subvențiile pentru combustibilii fosili trebuie eliminate. Pentru a promova acțiunile în această direcție și pentru a încuraja utilizarea eficientă a alocărilor în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, Comisia va coopera cu statele membre în vederea consolidării măsurilor de reducere a consumului de combustibili fosili și de eliminare treptată a subvențiilor acordate acestor combustibili. Este vorba despre acțiunile anunțate în comunicarea „O evaluare la nivelul UE a planurilor naționale privind energia și clima” 86 .
În plus, Comisia va iniția eforturi pentru a contracara scăderea observată a investițiilor în cercetare și inovare la nivel național, în vederea consolidării potențialului de creștere durabilă pe termen lung. Aceste eforturi includ combinarea finanțării publice cu cea privată de-a lungul lanțului valoric prin intermediul alianțelor industriale, cum ar fi cele privind bateriile sau hidrogenul. În cadrul discuțiilor viitoare cu statele membre, cu industria de profil și cu părțile interesate, Comisia se va concentra asupra industriilor și a inovatorilor din UE care vor dezvolta tehnologiile curate necesare și care pot să le promoveze la nivel mondial.
Comisia va continua să colaboreze îndeaproape cu statele membre și va propune soluții specifice acolo unde sunt încă necesare eforturi pentru punerea în aplicare a legislației convenite. Este vorba, de exemplu, de platforma UE pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie și de mecanismul UE de finanțare a energiei din surse regenerabile. În afară de legislația deja convenită, inițiativele lansate astăzi cu privire la clădiri și la metan vin în completarea eforturilor noastre de intensificare a nivelului de ambiție climatică al Europei pentru 2030. Acestea vor fi urmate de inițiative privind energia offshore și infrastructurile energetice transeuropene, care vor fi formulate mai târziu în decursul anului.
Pe baza unei dezbateri publice și a unui proces de consultare de amploare, Comisia va pregăti propunerile legislative esențiale până în iunie 2021. Acest lucru va deschide calea pentru o adoptare rapidă în vederea realizării obiectivului sporit în domeniul climei și al energiei pentru 2030 și în vederea contribuirii la obiectivele Pactului verde european.
Regulamentul privind guvernanța a stabilit că raportul privind starea uniunii energetice va sta la baza abordării de către Parlamentul European și Consiliu a progreselor înregistrate și va reprezenta un punct de plecare pentru discuțiile cu toate părțile interesate. Mai mult ca oricând, necesitatea acestui dialog este absolută anul acesta.
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 14.10.2020
COM(2020) 950 final
ANEXĂ
la
RAPORTUL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Raport pe 2020 privind starea uniunii energetice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și combaterea schimbărilor climatice
Raport privind progresele înregistrate pe piața internă a energiei
1. Introducere
2. Piețele angro de energie electrică
2.1. Indicatori-cheie:
2.1.1. Prețurile angro – indicații oferite de piețe
2.1.2. Dimensiunea geografică a piețelor energiei electrice – mai sunt încă necesare eforturi pentru a depăși fragmentarea
2.1.3. Concentrarea pieței – dominanța operatorilor tradiționali rămâne o problemă în multe țări
2.2. Principalele evoluții în materie de reglementare
2.2.1. Un proiect unic: cuplarea piețelor UE
2.2.2. Armonizarea completă a normelor privind comerțul și exploatarea sistemului prin intermediul codurilor de rețea – o nouă formă de armonizare colectivă în domeniul energiei la nivelul UE
2.2.3. Pachetul „Energie curată pentru toți europenii”: progresele înregistrate în crearea unei noi organizări a pieței energiei electrice
2.2.3.1. Deblocarea frontierelor energiei electrice – „regula de 70 %”
2.2.3.2. Mecanisme de asigurare a capacității mai bine coordonate și cu mai puține efecte negative
2.2.3.3. Punerea în aplicare corespunzătoare a normelor privind separarea pentru stocare
3. Piața angro de gaze naturale
3.1. Indicatori-cheie: concentrare, lichiditate și convergență
3.2. Principalele evoluții în materie de reglementare
3.2.1. Fuziuni de piață
3.2.2. Codurile de rețea pentru gaze
3.3. Decarbonizarea sectorului gazelor naturale
3.3.1. Integrarea biometanului și a micilor producători
3.3.2. Probleme de calitate a gazului
3.3.3. Pregătirea pieței și a infrastructurii pentru hidrogen
4. Piețele cu amănuntul
4.1. Concentrarea pieței
4.1.1. Energia electrică
4.1.2. Gaz
4.2. Prețuri cu amănuntul (inclusiv componentele de preț)
4.2.1. Prețurile la energia electrică
4.2.2. Prețurile la gaze
4.3. Intervenții ale statului în ceea ce privește prețurile cu amănuntul la energia electrică și la gaze
4.3.1. Segmentul gospodăriilor
4.3.2. Segmentul nerezidențial
4.4. Protecția și abilitarea consumatorilor
1.Introducere
Deși piața internă a fost adesea considerată un instrument de menținere a unei stabilități a prețurilor pentru consumatori în ceea ce privește verificarea și stabilirea unor semnale de investiții eficiente pentru investitori, în ultimii ani a devenit clar că aceasta are, de asemenea, o importanță majoră în realizarea obiectivelor ambițioase ale UE în materie de climă. Integrarea a 27 de sisteme energetice naționale pe o piață la nivelul UE este esențială pentru o decarbonizare eficientă, deoarece aceasta va permite comercializarea transfrontalieră a energiei din surse regenerabile, profitând de diversitatea și de complementaritatea potențialului de producție din diferitele regiuni ale UE. Piețele transfrontaliere pot economisi volume semnificative de emisii de CO2 generate de producția de rezervă pe bază de combustibili fosili care ar fi necesară în sistemele energetice naționale fragmentate. Piețele bine conectate îmbunătățesc, de asemenea, securitatea aprovizionării.
În pofida tuturor eforturilor care implică cheltuieli publice, acestea nu vor putea acoperi investițiile enorme necesare pentru tranziția energetică. Numai piețele bine organizate și bine reglementate vor fi în măsură să mobilizeze investițiile private necesare pentru a crea o economie fără emisii de dioxid de carbon. O piață internă a energiei pe deplin integrată și funcțională este mijlocul cel mai eficient de a asigura (i) semnalele de preț necesare pentru investiții în energie și tehnologii ecologice, (ii) prețuri accesibile la energie și (iii) asigurarea aprovizionării cu energie pe o traiectorie cu costuri minime în direcția obținerii neutralității climatice 1 .
Pachetul „Energie curată pentru toți europenii” și, în special, noile norme privind organizarea pieței energiei electrice adoptate în 2019 2 au pregătit terenul pentru a face față mai bine noilor realități ale piețelor energiei care sunt dominate din ce în ce mai mult de producția de energie din surse regenerabile și pentru a sprijini participarea consumatorilor la piețele de energie. Acest lucru permite energiei din surse regenerabile să devină noua coloană vertebrală a sistemului de energie electrică. De asemenea, pachetul „Energie curată pentru toți europenii” a pregătit terenul pentru o mai bună utilizare a interconectărilor dintre statele membre (pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 2.2.3.1). Normele clare privind modul de maximizare a utilizării capacității de interconectare vor stimula comerțul transfrontalier, permițând utilizarea mai eficientă a resurselor energetice în întreaga UE. Punerea în aplicare a setului cuprinzător de regulamente tehnice ale UE (codurile de rețea) progresează cu rezultate bune, după cum o demonstrează implementarea cu succes a cuplării piețelor de energie electrică din UE sau succesul în diversificarea aprovizionării și sporirea lichidității pe piețele gazelor (a se vedea secțiunea 2.2.1 pentru mai multe detalii).
Cu toate acestea, există încă deficiențe pe piața energiei, atât la nivelul comerțului cu amănuntul, cât și la nivelul pieței angro, ceea ce duce la creșterea inutilă a costurilor pentru consumatori și industrie. Prin urmare, stabilirea acestor deficiențe reprezintă un aspect esențial pentru o redresare reușită și fundamentul tranziției economiei către neutralitatea climatică. Necesitatea de a decarboniza sistemul energetic a generat, de asemenea, noi provocări, cum ar fi conceperea intervențiilor de stat necesare pentru sprijinirea tranziției energetice într-un mod care să nu împiedice sau să fragmenteze în mod nejustificat piața internă. Întrebările referitoare la schemele de sprijin compatibile cu piața pentru energia din surse regenerabile sau pentru producția tradițională („mecanismele de asigurare a capacității”) au avut un impact din ce în ce mai mare asupra funcționării pieței în ultimii ani. Pachetul „Energie curată pentru toți europenii” a abordat această problemă și include norme specifice pentru optimizarea acestor intervenții ale statului.
Anul 2020 a adus mari provocări din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19. Piețele energiei au trebuit să facă față impactului măsurilor de distanțare socială care au redus brusc cererea de energie și au schimbat radical comportamentul a sute de milioane de europeni. În pofida unei volatilități crescute și a unei lichidități fluctuante, piața internă a energiei a rezistat șocului și și-a dovedit reziliența în fața crizei, în timp ce sistemele de energie electrică au reușit să facă față cu succes nivelurilor record de energie electrică din surse regenerabile.
În conformitate cu cerințele din Regulamentul privind guvernanța 3 și din legislația sectorială aplicabilă 4 , prezentul raport analizează progresele generale realizate în ceea ce privește crearea unei piețe a energiei complete și operaționale și, în special, punerea în aplicare a directivelor privind gazele și energia electrică.
2.Piețele angro de energie electrică
2.1. Indicatori-cheie:
2.1.1. Prețurile angro – indicații oferite de piețe
Observațiile recente cu privire la prețurile la nivelul pieței angro, care au scăzut dintr-o perspectivă pe termen mediu începând din 2009 5 , s-au dovedit a fi adevărate în ultimii doi ani. Cu toate că alți factori, cum ar fi creșterea rapidă a producției de energie din surse regenerabile, contribuie la această evoluție, scăderea constantă a prețurilor la nivelul pieței angro oferă dovezi că concurența are efecte concrete la nivelul comerțului angro 6 .
După ce au crescut între 2016 și 2018, prețurile angro au scăzut brusc în 2019, deoarece rata de penetrare a energiei din surse regenerabile a ajuns la noi vârfuri, prețurile la cărbune și gaze au scăzut, iar cererea a rămas joasă. Scăderea prețurilor pe întregul continent a fost inegală, ceea ce a dus la o creștere a diferențelor de preț între diferitele piețe regionale. În prima jumătate a anului 2020, în comparație cu aceeași perioadă din 2019, prețurile au scăzut cu între 30 % în unele piețe regionale din Europa de Sud și până la 70 % în unele regiuni nordice. Diferențele tot mai mari ar putea fi explicate prin capacitățile insuficiente de interconectare, prin faptul că producția de energie din surse regenerabile a crescut în mod neuniform la nivelul piețelor și printr-un preț la CO2 consolidat în mod semnificativ, care a afectat în mod deosebit statele membre cu o prezență sporită a combustibililor fosili în mixul energetic. În 2020, toate aceste tendințe au fost amplificate de impactul negativ al pandemiei de COVID-19 asupra activității economice, care a provocat o scădere semnificativă a cererii de energie electrică, ceea ce, împreună cu creșterea penetrării energiei din surse regenerabile și scăderea prețurilor gazelor, a determinat scăderea prețurilor angro la niveluri foarte mici 7 .
Figura 1: Prețurile angro la energie electrică - cele mai mici și cele mai mari prețuri la nivel regional
Sursă: Platts, European Power Exchange
Notă: Fundalul gri reprezintă diferența dintre prețul maxim și prețul minim
2.1.2. Dimensiunea geografică a piețelor energiei electrice – mai sunt încă necesare eforturi pentru a depăși fragmentarea
Punerea în aplicare în continuare a cuplării piețelor a adus progrese concrete în ceea ce privește îmbunătățirea oportunităților de ofertă la nivel transfrontalier (a se vedea secțiunea 2.2.1 de mai jos pentru mai multe detalii). Există indicii conform cărora concurența transfrontalieră este în creștere în anumite regiuni, cum ar fi regiunea nordică, iar importurile și exporturile de energie electrică au crescut constant în ultimii ani.
Figura 2: Suma anuală a importurilor/exporturilor pentru UE-28
Sursă: „ EUROSTAT [NRG_CB_E]”
Cu toate acestea, conform analizei structurii piețelor energiei electrice din UE, condițiile pentru cerere și ofertă diferă încă în mod semnificativ între majoritatea statelor membre și sunt necesare eforturi continue de eliminare a barierelor transfrontaliere 8 . Punerea în aplicare a cuplării piețelor la nivelul UE și punerea deplină în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor UE, care sunt menite să reducă barierele tehnice existente, vor fi esențiale pentru a depăși fragmentarea restantă a piețelor UE.
2.1.3. Concentrarea pieței – dominanța operatorilor tradiționali rămâne o problemă în multe țări
Funcționarea piețelor energiei necesită un grad minim de concurență. Cu cât este mai redusă concentrarea pieței, cu atât gradul de concurență potențială este mai mare. În general, piețele cu un nivel mai ridicat al concurenței (și anume, o concentrare mai mică) prezintă un nivel de preț mai scăzut decât piețele dominate de unul sau de puțini jucători. O analiză a modului în care s-a dezvoltat concurența pe piața europeană angro de energie electrică arată că, la mai mult de 20 de ani de la începerea liberalizării pieței, operatorii tradiționali dețin încă o poziție dominantă în majoritatea statelor membre. În unele țări, operatorii tradiționali dețin cote de piață de peste 80 %, apropiindu-se de un monopol. Ar trebui remarcat faptul că dimensiunea unei țări influențează puternic nivelul de concentrare a pieței. Piețele mici și neconectate nu sunt susceptibile de a sprijini un număr mare de furnizori. În plus, tendința de a reglementa prețurile în aceste țări s-a dovedit adesea a fi un obstacol suplimentar pentru noii actori de pe piață care doresc să concureze cu operatorii tradiționali consacrați 9 .
Figura 3: Cota de piață a celor mai mari întreprinderi producătoare de energie electrică în 2018
Sursă: Fișe tehnice de țară ale DG ENER pe baza sondajelor Eurostat privind indicatorii piețelor de energie electrică
Figura 3 arată că, în pofida liberalizării, ponderea principalului producător în producția națională rămâne ridicată în multe țări. Prin urmare, facilitarea concurenței la nivelul producției și al aprovizionării trebuie să rămână o prioritate pentru politica națională și a UE în domeniul energiei, inclusiv prin aplicarea legislației în materie de concurență. Figura 3 prezintă, de asemenea, avantajele conectării piețelor la nivel transfrontalier, întrucât un grad mai mare de interconectare fizică și sistemele mai eficiente de comercializare a energiei electrice, cum ar fi cuplarea piețelor, pot înlocui cel puțin parțial alternativele de aprovizionare care lipsesc la nivel național, în beneficiul consumatorilor. Energia electrică din surse regenerabile viabile pe piață a facilitat, de asemenea, intrarea unor noi actori pe piață și a contribuit la scăderea concentrării pieței.
2.2. Principalele evoluții în materie de reglementare
2.2.1. Un proiect unic: cuplarea piețelor UE
S-au depus eforturi importante în ceea ce privește proiectul UE de conectare a piețelor naționale prin intermediul cuplării piețelor. Proiectul a avansat și mai mult în ultimul an, înregistrându-se progrese semnificative, în special în ceea ce privește cuplarea piețelor intrazilnice.
Faptul că piețele de energie electrică ale UE funcționează într-un mod în mare parte necoordonat, iar energia electrică nu era transferată acolo unde era cea mai mare nevoie de ea, a determinat unele state membre să demareze proiecte de cuplare voluntară a piețelor cu aproximativ 10 ani în urmă. Cuplarea piețelor permite agregarea prețurilor de cumpărare și de vânzare a energiei electrice în mai multe state membre, pentru a se asigura că energia electrică ajunge acolo unde nevoia este cea mai ridicată în regiunea în cauză 10 . Introducerea progresivă a cuplării piețelor a devenit obligatorie din punct de vedere juridic în 2015.
Introducerea cuplării piețelor în peste douăzeci de țări, în beneficiul a 380 de milioane de clienți, rămâne singurul proiect de acest tip la nivel mondial. În pofida complexității sale tehnice, acest proiect era aproape finalizat în 2019. Graficele de mai jos prezintă evoluția extinderii sferei de aplicare a proiectului de cuplare a piețelor paneuropene intrazilnice (pe termen scurt) și pentru ziua următoare (adică în termen de 24 de ore). 2018 și 2019 au fost ani în care s-au înregistrat succese deosebite, deoarece atunci au avut loc lansarea și extinderea cuplării unice a piețelor intrazilnice cu majoritatea țărilor UE, precum și extinderea proiectului de cuplare a piețelor pentru ziua următoare la noi domenii.
Figura 4: Extinderile geografice ale cuplării piețelor intrazilnice
Sursă: DG ENER
Figura 5: Extinderile geografice ale cuplării piețelor pentru ziua următoare
Sursă: DG ENER
Prin extinderea cuplării piețelor pentru ziua următoare și a piețelor intrazilnice, piețele și sistemele de energie electrică din Europa au devenit din ce în ce mai reziliente, mai eficiente și mai lichide și sunt mai în măsură să integreze energia din surse regenerabile la un cost mai mic.
2.2.2. Armonizarea completă a normelor privind comerțul și exploatarea sistemului prin intermediul codurilor de rețea – o nouă formă de armonizare colectivă în domeniul energiei la nivelul UE
Introducerea cuplării piețelor este cea mai vizibilă dovadă că punerea în aplicare a codurilor de rețea pentru energie electrică a început cu succes. Cele opt coduri de rețea pentru energie electrică au fost adoptate între 2015 și 2018 pentru a elimina barierele tehnice rămase în ceea ce privește comerțul cu energie electrică și operarea coordonată a rețelei prin intermediul unui proces de armonizare etapizată 11 . În acest scop, codurile de rețea oferă un cadru cuprinzător pentru elaborarea în comun a unor metode comune de armonizare 12 . Operatorii de sisteme de transport și bursele de energie sunt obligați, în temeiul codurilor de rețea, să elaboreze propuneri comune de armonizare într-un anumit domeniu (de exemplu, cuplarea piețelor sau operarea coordonată a sistemului). Autoritățile naționale de reglementare trebuie apoi să revizuiască și, dacă este necesar, să reformuleze aceste metode comune de armonizare și să le aprobe în comun. În cazul unor puncte de vedere divergente, ele pot decide cu majoritate calificată 13 .
Experiența în ceea ce privește punerea în aplicare a codurilor de rețea și dezvoltarea metodologiilor necesare a arătat că noul instrument și posibilitatea de a decide cu majoritate calificată au adus progrese semnificative pentru a depăși fragmentarea existentă în funcționarea pieței și a rețelei. Din 2015, peste 100 de metode au fost deja aprobate în comun de autoritățile de reglementare în temeiul noului cadru de armonizare colectivă.
Cu toate acestea, în unele domenii, punerea în aplicare a metodelor necesare a fost amânată. Acest lucru este valabil în special în domeniul calculării capacității comune, în cazul în care unele propuneri de metode comune nu au fost prezentate în termenul prevăzut și unde coordonarea între autoritățile de reglementare s-a dovedit a fi deosebit de complexă. Având în vedere că beneficiile eliminării barierelor care se datorează lipsei de coordonare a capacităților sunt deosebit de importante pentru realizarea de progrese în ceea ce privește piața internă a energiei electrice 14 , Comisia, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de reglementare și cu Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), va continua să fie vigilentă pentru a utiliza toate instrumentele de punere în aplicare disponibile cu scopul de a asigura înregistrarea de progrese în ceea ce privește adoptarea metodelor coordonate necesare.
2.2.3. Pachetul „Energie curată pentru toți europenii”: progresele înregistrate în crearea unei noi organizări a pieței energiei electrice
Noua organizare a pieței energiei electrice, adoptată în cadrul pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, reprezintă un important pas înainte pentru piața internă a energiei electrice. Cu toate acestea, având în vedere că legislația a fost acum adoptată, succesul acesteia va depinde de punerea sa în aplicare rapidă și eficientă. Multe dintre normele de organizare a pieței sunt cuprinse în Regulamentul reformat privind energia electrică 15 , care a intrat în vigoare în ianuarie 2020. În special, sunt acum în vigoare dispozițiile privind adaptarea pieței la ponderi mai mari de energie din surse regenerabile, de producere distribuită și de răspuns al părții de consum (piețe pe termen mai scurt, participarea deplină la piață a energiei din surse regenerabile și a stocării energiei etc.) și privind adaptarea surselor regenerabile de energie la piață (eliminarea treptată a dispecerizării prioritare pentru instalațiile noi mari și introducerea unei responsabilități depline în materie de echilibrare). În plus, Regulamentul reformat privind energia electrică conține unele elemente importante, dar complexe, în ceea ce privește comerțul transfrontalier și mecanismele de remunerare a capacității.
2.2.3.1. Deblocarea frontierelor energiei electrice – „regula de 70 %”
În ultimii ani, piața unică a energiei electrice a devenit tot mai integrată, datorită unui număr mai mare de capacități de interconectare între statele membre. Interconectarea îmbunătățește concurența, în beneficiul consumatorilor, contribuie la o mai mare siguranță a aprovizionării cu energie electrică și sprijină decarbonizarea, deoarece flexibilitatea care o caracterizează permite utilizarea pe deplin a complementarităților dintre mixurile de generare diferite din Europa, de exemplu dintre producția de energie termică și variabilă din surse regenerabile, și permite diferitelor zone să partajeze serviciile de sistem și generarea de rezerve.
Cu toate acestea, astfel cum a fost raportat în mod regulat de ACER în rapoartele sale de monitorizare a pieței 16 , capacitățile disponibile fizic la interconexiuni sunt limitate în mod regulat în anumite regiuni. Atunci când liniile de interconexiune sunt utilizate sub capacitate, consumatorii nu pot beneficia pe deplin de avantajele oferite de aceste proiecte.
Principalul motiv al acestor limitări se referă la congestia structurală internă. Congestia structurală a rețelei apare atunci când rețeaua internă a unei zone de ofertare (sau zonă de prețuri) nu este suficientă pentru a asigura fluxul de energie electrică de la punctul de generare la punctul de consum. Acest lucru poate duce la utilizarea, în schimb, a liniilor de interconexiune și a rețelelor de energie electrică ale vecinilor pentru a asigura fluxurile de energie electrică. Atunci când se întâmplă acest lucru, se acordă prioritate tranzacțiilor interne în raport cu tranzacțiile transfrontaliere, situație care nu ar trebui să apară pe piața unică. Într-adevăr, acest lucru contravine mai multor articole din Tratatul UE, inclusiv articolului 18 din TFUE, care interzice discriminarea. De asemenea, se poate considera că un astfel de comportament al unui operator de sistem de transport încalcă articolul 102 din TFUE, care interzice abuzul de poziție dominantă. Până în prezent, încălcările potențiale ale acestor norme au fost investigate în principal în cadrul cazurilor de încălcare a normelor antitrust de către DG Concurență, în special în cazul 39351 – Linii de interconexiune suedeze din 2010 17 și în cazul 40461 Linia de interconexiune DE/DK din 2019 18 .
Regulamentul reformat privind energia electrică, negociat ca parte a pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, confirmă principiile esențiale pe care se bazează, în conformitate cu Tratatul UE, normele privind comercializarea energiei electrice: maximizarea și nediscriminarea. Aceste principii, care existau deja atât în anexa 1 la Regulamentul nr. 714/2009 19 , cât și în Liniile directoare CACM 20 , sunt menținute la articolul 16 și completate cu anumite elemente suplimentare. Pe lângă faptul că Regulamentul reformat privind energia electrică reconfirmă importanța reducerii congestionării structurale interne, el introduce și un nou obiectiv de minimum 70 % pentru capacitățile liniilor de interconexiune care urmează să fie puse la dispoziție pentru comerțul transfrontalier cu energie electrică 21 , oferind în același timp statelor membre flexibilitate în ceea ce privește modul în care aleg să atingă obiectivul. Statele membre pot avea capacitatea de a-și extinde rețeaua, de a alege să își reconfigureze mai bine zonele de ofertare pentru a reflecta cu o mai mare acuratețe congestia structurală sau de a adopta un plan de acțiune cu investiții în rețea pentru a remedia această congestionare structurală până la sfârșitul anului 2025.
Cu toate că, pe baza Tratatului UE și a normelor sectoriale privind energia electrică, operatorii de sisteme de transport au deja obligația de a maximiza pe deplin capacitățile de interconectare, pachetul „Energie curată pentru toți europenii” 22 este menit să garanteze că, la fiecare linie de interconexiune din UE este disponibilă, cel târziu până la sfârșitul anului 2025, cel puțin 70 % din capacitate. Acest nou act legislativ echilibrează obiectivul de sporire a comerțului prin introducerea unei valori-țintă, garantând în același timp că operatorii de sisteme de transport („OST”) dispun de instrumentele de care au nevoie pentru a menține funcționarea în condiții de siguranță a sistemului.
2.2.3.2. Mecanisme de asigurare a capacității mai bine coordonate și cu mai puține efecte negative
În ultimii ani, piața europeană a energiei electrice s-a transformat rapid odată cu creșterea semnificativă a generării de energie electrică variabilă, combinată cu scăderea cererii de energie electrică în urma crizei financiare și economice din 2008-2009. Producătorii de energie variabilă din surse regenerabile cu costuri marginale scăzute au înlocuit sau au redus semnificativ numărul de ore de funcționare a centralelor termice. În același timp, instalațiile termice, cum ar fi centralele pe gaz, pot oferi o flexibilitate importantă sistemului. Această evoluție a suscitat preocupări în rândul anumitor părți interesate și al guvernelor, în ceea ce privește capacitatea sistemului energetic de a satisface cererea pe termen lung. Ca răspuns, multe state membre au introdus mecanisme de asigurare a capacității în sprijinul adecvării producției.
Mecanismele de asigurare a capacității sprijină centralele electrice ca să fie disponibile pentru a genera energie electrică atunci când este necesar. În schimb, mecanismele oferă plăți acestor centrale. Aceste plăți de capacitate se adaugă la câștigul obținut de centralele electrice prin vânzarea energiei electrice pe piața energiei electrice. Mecanismele de asigurare a capacității concepute necorespunzător pot denatura grav piața internă 23 . Regulamentul reformat privind energia electrică stabilește un nou cadru pentru introducerea și elaborarea unor mecanisme de asigurare a capacității în vederea facilitării activității Comisiei Europene de asigurare a respectării normelor privind ajutoarele de stat și de completare a normelor existente care reglementează mecanismele de asigurare a capacității.
Noile norme impun statelor membre care au probleme de adecvare, identificate pe baza evaluării adecvării efectuate în conformitate cu metodologia de evaluare a adecvării la nivelul UE, să elaboreze și să pună în aplicare un plan de implementare (planul de reformă a pieței) care să stabilească modul în care intenționează să abordeze cauzele profunde ale problemei lor privind adecvarea prin reforme ale pieței. Ele au obligația de a prezenta acest plan Comisiei pentru a afla dacă reformele propuse ale pieței sunt adecvate scopului 24 . A fost introdus un proces de monitorizare a modului în care sunt aplicate aceste reforme 25 . Noile norme garantează faptul că opțiunile de proiectare pentru mecanismele de asigurare a capacității reduc la minimum impactul acestora asupra funcționării pieței. Aceasta înseamnă că ele ar trebui să fie:
·deschise participării producătorilor de peste graniță;
·limitate în timp și
·eliminate treptat în momentul în care se rezolvă problemele subiacente privind nivelul de adecvare.
Mecanismele de asigurare a capacității ar trebui, de asemenea, să fie deschise tuturor tehnologiilor, inclusiv surselor regenerabile de energie. Cu toate acestea, există o condiție importantă: centralele electrice care participă la mecanismele de asigurare a capacității nu pot emite mai mult decât limita de emisie de 550 g CO2/kWh 26 . Acest lucru asigură faptul că centralele electrice cu adevărat poluante, cum ar fi instalațiile de generare pe bază de cărbune, sunt excluse în mod efectiv de la aceste mecanisme.
Până în prezent, Comisia a emis avize privind șase planuri de reformă a pieței 27 . Unele dintre aceste măsuri sunt relativ concrete. De exemplu, normele sugerează eliminarea treptată a regimurilor reglementate privind prețurile pentru consumatorii finali (sau cel puțin relaxarea reglementării prețurilor), eliminarea oricăror restricții privind prețurile de pe piețele angro, stabilirea prețurilor valorii rezervelor sistemului pentru echilibrarea prețurilor energiei („funcția de stabilire a prețurilor pentru situațiile de penurie”) și intensificarea interconectării cu vecinii. Un alt grup include măsuri relativ deschise, cum ar fi eliminarea tuturor denaturărilor în materie de reglementare sau facilitarea participării părții de consum, a producției proprii și a eficienței energetice.
În prezent, ACER, autoritățile naționale de reglementare (ANR) și operatorii de sisteme de transport depun eforturi suplimentare pentru a pune în aplicare noua legislație. ACER a adoptat metodologii pentru o evaluare UE de ultimă generație a nivelului de adecvare, pentru calcularea valorii pierderilor datorate întreruperii alimentării cu energie electrică și pentru standardul de fiabilitate. În plus, ACER și Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport (ENTSO-E) elaborează, de asemenea, un set de metodologii care să permită participarea transfrontalieră la mecanismele de asigurare a capacității. În plus, ACER a emis orientări privind modul de calculare a limitei emisiilor de CO2
28
.
Noua legislație urmărește să asigure o abordare coordonată a mecanismelor de asigurare a capacității, asigurându-se că acestea nu denaturează piața internă a energiei electrice a UE mai mult decât este necesar și că nu sunt utilizate pentru a înlocui reformele necesare în statele membre. Noua legislație va completa, de asemenea, activitatea Comisiei Europene privind asigurare a respectării normelor privind ajutoarele de stat, care vor continua să fie instrumentul principal al UE pentru a asigura conformitatea mecanismelor individuale de asigurare a capacității cu normele pieței interne. În cele din urmă, ea va contribui la reconcilierea obiectivelor de securitate a aprovizionării cu imperativul tranziției către o energie curată.
2.2.3.3. Punerea în aplicare corespunzătoare a normelor privind separarea pentru stocare
Stocarea energiei electrice prin diverse tehnologii (cum ar fi acumularea hidroenergiei prin pompare, stocarea chimică în baterii sau presiunea aerului) reprezintă un aspect important al sistemului de energie electrică. Având în vedere ponderea din ce în ce mai mare a energiilor variabile din surse regenerabile în producția totală de energie electrică, precum și progresele înregistrate în ceea ce privește diferitele tehnologii de stocare, este de așteptat ca stocarea să joace un rol din ce în ce mai important în cadrul pieței interne. Dincolo de hidrocentralele tradiționale (cu acumulare prin pompare), care rămân principalul rezervor pentru stocarea energiei electrice în UE 29 , stocarea chimică în baterii s-a extins în mod semnificativ și a devenit un factor de piață relevant, în special pentru serviciile de sistem cum ar fi furnizarea de capacitate pentru echilibrare. UE sprijină ferm dezvoltarea tehnologiilor de stocare a energiei, astfel încât acestea să devină o tehnologie esențială pentru succesul tranziției energetice. Cadrul de guvernanță cuprinzător al uniunii energetice și planul de acțiune strategic privind bateriile 30 au constituit pași importanți în direcția construirii unei baze industriale integrate, durabile și competitive la nivel mondial privind bateriile. Progresele înregistrate au fost evaluate și sintetizate într-un raport al Comisiei 31 .
Pentru a permite ca stocarea energiei să își atingă întregul potențial în ceea ce privește o gamă de servicii și o varietate de tehnologii, este important să se asigure piețe deschise și competitive pentru serviciile de stocare a energiei. Pachetul „Energie curată pentru toți europenii” stabilește principii importante pentru nediscriminarea în materie de stocare, pentru răspunsul părții de consum și pentru producția distribuită, excluzând, de exemplu, normele de piață care ar favoriza în mod arbitrar generarea de energie electrică convențională.
O alegere importantă făcută în Directiva reformată privind energia electrică a fost excluderea, în general, a operatorilor de sisteme de transport sau de distribuție de la deținerea și operarea de sisteme de stocare a energiei electrice. Solicitarea separării complete a activelor de stocare vizează abordarea avantajelor sistemice ale operatorilor de sistem, care ar putea discrimina în favoarea activelor proprii în comparație cu concurenții, de exemplu prin achiziționarea de servicii de sistem în principal de la propriile lor active. Acest risc este chiar mai ridicat decât pentru cea mai mare parte a activelor de producție clasice, deoarece stocarea energiei (care are o flexibilitate ridicată, însă o capacitate limitată de stocare) va obține adesea o pondere mai mare a veniturilor din serviciile de sistem decât din vânzarea directă de energie electrică pe piață. În plus, operatorii de sistem ar putea influența dezvoltarea și operarea sistemului într-un mod care să impună sau să reducă necesitatea unor servicii specifice de sistem. Astfel, crearea de interese proprii ale operatorilor de sistem în dezvoltarea pieței de stocare a energiei ar putea deveni o barieră semnificativă în calea dezvoltării acestei piețe și a realizării obiectivelor uniunii energetice.
Având în vedere cele de mai sus, articolele 36 și 54 din Directiva reformată privind energia electrică exclud, în general, operatorii de sisteme de distribuție și de transport de la deținerea, dezvoltarea, gestionarea sau exploatarea instalațiilor de stocare a energiei. Cu toate acestea, Directiva reformată privind energia electrică recunoaște posibilitatea unor derogări de la această excludere în două cazuri.
În primul rând, sub rezerva aprobării de către autoritățile de reglementare, operatorii de sistem pot deține și exploata componente de rețea complet integrate. Această derogare vizează componentele de sistem care fac în mod tradițional parte din sistemele de transport sau de distribuție a energiei electrice, cum ar fi condensatorii integrați în stațiile electrice.
În al doilea rând, în cazul în care o instalație de stocare a energiei este recunoscută ca fiind necesară pentru a garanta că funcționarea sistemului este eficientă, fiabilă și sigură, însă această instalație nu este utilizată pentru a cumpăra sau vinde energie electrică, se poate efectua o procedură de licitație. Dacă, în cadrul unei proceduri de licitație deschise, transparente și nediscriminatorii, alte părți nu sunt dispuse sau nu pot să furnizeze serviciile respective la costuri rezonabile și la timp, autoritatea națională de reglementare poate autoriza operatorul de sistem să dețină și să opereze o unitate de stocare a energiei. În cazul în care s-a acordat o derogare, capacitatea pieței de a furniza aceste servicii va face obiectul unei revizuiri periodice, în vederea eliminării treptate a activității operatorului de sistem în acest domeniu.
Această opțiune de derogare conferă ANR-urilor un rol important, impunându-le să evalueze cu atenție toate cererile de acordare a unor derogări. Este important ca derogările să nu devină normă și să rămână limitate la circumstanțe excepționale, pentru a permite dezvoltarea unor servicii inovatoare și eficiente de stocare a energiei pe o piață competitivă. Comisia va sprijini autoritățile de reglementare în această sarcină și va monitoriza îndeaproape punerea în aplicare.
3.Piața angro de gaze naturale
În prezent, în UE se consumă anual aproximativ 5 000 TWh de gaze naturale, ceea ce reprezintă aproximativ 95 % din cererea actuală de combustibil gazos total. Aceasta reprezintă aproximativ 25 % din consumul total de energie al UE, inclusiv aproximativ 20 % din producția de energie electrică din UE și 39 % din producția de energie termică. Combustibilii gazoși reprezintă o contribuție esențială la procesele industriale, atât ca vector energetic, cât și ca materie primă. Gazele reprezintă o sursă de flexibilitate pentru un sistem energetic bazat din ce în ce mai mult pe sisteme variabile de generare a energiei din surse regenerabile și, împreună cu sursele regenerabile de energie, înlocuiesc treptat atât cărbunele, cât și petrolul.
Existența unor piețe lichide și funcționale pentru combustibilii gazoși joacă un rol esențial în realizarea obiectivelor de mediu ale Pactului verde european 32 , care prevede decarbonizarea sectorului gazelor prin intermediul unui concept orientat spre viitor pentru piețe decarbonizate și competitive ale gazelor. Buna funcționare a piețelor este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru a asigura energia la prețuri accesibile pentru consumatori, competitivitatea industriilor și securitatea aprovizionării.
3.1. Indicatori-cheie: concentrare, lichiditate și convergență
Piețele angro de gaze s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Volumele tranzacționate pe platformele de comercializare a gazelor naturale au ajuns la un nivel record în 2019. Această tendință a continuat și în 2020, volumele tranzacționate pe platformele europene de comercializare a gazelor naturale înregistrând o creștere de 32 % de la un an la altul în primul trimestru al anului 2020 (până la 5 010 TWh). Creșterea din 2020 poate fi atribuită în principal creșterii activității de acoperire a riscurilor pe piață, deoarece prețurile au devenit mai volatile, iar diferențele de preț ale contractelor au crescut și ele ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19. Mecanismul neerlandez Title Transfer Facility (TTF) devine o valoare de referință și în ceea ce privește gazul natural lichefiat (GNL) 33 comercializat la nivel internațional.
Conectivitatea și accesul la diferite surse de gaze naturale continuă, de asemenea, să se îmbunătățească. Numai trei piețe au avut acces la mai puțin de trei surse de aprovizionare. Cu toate acestea, două dintre ele (Irlanda, Danemarca-Suedia) sunt conectate la un centru diversificat și, de asemenea, obțin rezultate pozitive în ceea ce privește indicele de concentrare a pieței (HHI) și indicele de aprovizionare rezidual (RSI). Acest lucru face ca doar piețele letonă, estoniană și finlandeză să se afle sub indicatorul minim al modelului țintă pentru gaz.
Figura 6 Imagine de ansamblu a SM în conformitate cu indicatorii de sănătate a pieței AGTM (RSI al companiei în amonte, HHI și numărul surselor de aprovizionare) – 2019
Sursă: Calcul al ACER bazat pe datele privind capacitatea ale Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze (ENTSOG), pe datele Eurostat și pe cele ale ANR-urilor.
Convergența prețurilor s-a îmbunătățit în ultimii ani și a fost cea mai ridicată în nord-vestul Europei. Cu toate acestea, la nivel european ea a scăzut în 2019, arătând diferențe de preț mai mari între piețe în mai multe zile din cursul anului. Acest lucru ar putea fi atribuit unei dinamici globale mari a prețurilor la gaze în 2019 34 .
Figura 7: Convergența prețurilor stabilite pe PZU între TTF și anumite centre din UE – 2017-2019 – % de zilele de tranzacționare într-un interval dat de marjă a prețurilor
Sursă: Calcul al ACER bazat pe date privind prețurile de la Platts și ICIS Heren.
Note: Diferențele în euro/MWh sunt calculate ca diferența absolută de preț dintre perechi de centre, independent de orice reducere sau primă.
Costurile aprovizionării cu gaze au scăzut semnificativ în 2019 în majoritatea statelor membre. Acest lucru a avut ca rezultat o factură la importul de gaze substanțial mai mică pentru UE. Estimările pentru 2019 indică o factură de import de gaze a UE în valoare totală de 69 de miliarde EUR, ceea ce înseamnă o reducere cu aproape 30 % care reflectă impactul scăderii prețurilor de import.
Figura 8: Costurile medii estimate în 2019 de aprovizionare a furnizorilor de gaze pentru statele membre ale UE și pentru părțile contractante la Comunitatea Energiei și valoarea delta cu prețurile de acoperire a riscurilor aferente platformei TTF - EUR/MWh
Sursă: Calcul al ACER bazat pe baza de date Comext a Eurostat, pe date de la ICIS și de la ANR-uri atât din statele membre ale UE, cât și din părțile contractante la Comunitatea Energiei.
Notă: Prețurile de import pentru AT, NL, FR și PL nu au putut fi evaluate.
3.2. Principalele evoluții în materie de reglementare
3.2.1. Fuziuni de piață
Modelul-țintă pentru gaze propune depășirea segmentării pieței interne, cauzată, printre altele, de tarifele de intrare/ieșire aplicate 35 și de cumulul de tarife aferent, prin fuziuni progresive, voluntare și ascendente a unor părți de piață. Experiența arată că fuziunile de piață transfrontaliere nu se concretizează cu ușurință. Cu cât este mai profundă integrarea, cu atât este mai important să se convină asupra unui set armonizat de norme, ceea ce face ca fuziunea completă a pieței să fie o sarcină complexă. Până în prezent, nu există niciun exemplu de fuziune completă între țări în UE. Cu toate acestea, există câteva tentative în curs de desfășurare. Cadrul de reglementare pentru cooperarea și integrarea regională pe piața gazelor naturale nu este foarte bine dezvoltat în comparație cu piața energiei electrice. În prezent, nu există dispoziții care să ghideze sau să impună în mod sistematic procesul de fuziune de piață și să faciliteze integrarea pieței regionale.
3.2.2. Codurile de rețea pentru gaze
Cel de al treilea pachet privind energia stabilește temeiul juridic pentru stabilirea unor norme europene comune mai detaliate sub formă de coduri de rețea și de orientări-cadru pentru gaze, cu scopul de a armoniza și de a coordona diferitele procese ale piețelor și sistemelor energetice. De la intrarea în vigoare a Regulamentului 715/2009 36 în 2011, au fost adoptate cinci coduri de rețea și orientări, acoperind mecanismele de alocare a capacității (CAM NC 37 ), normele privind echilibrarea rețelelor de gaze (BAL NC 38 ), procedurile de gestionare a congestiilor (Orientarea CMP 39 ), interoperabilitatea între sistemele de gaze (IO NC 40 ) și structurile tarifare pentru transport (TAR NC 41 ). Armonizarea acestor norme tehnice a consolidat atât funcționarea pieței la nivel național (în special BAL NC), cât și interconectarea piețelor naționale de gaze. În special, CAM NC a armonizat pe deplin procedura și calendarul pentru rezervarea capacității de transport, ceea ce favorizează concurența și accesibilitatea piețelor naționale. TAR NC, adoptat cel mai recent, a introdus cerințe ample privind publicarea parametrilor și a calculelor privind tarifele de exploatare a gazelor naturale, ceea ce oferă o mai mare transparență și predictibilitate a tarifelor pentru utilizatorii rețelei din întreaga UE, evidențiind, în același timp, potențialele valori aberante ale tarifelor. Chiar dacă punerea în aplicare a codurilor de rețea este foarte avansată în toate statele membre 42 , continuarea aplicării acestor norme de către Comisie rămâne esențială pentru finalizarea pieței interne a energiei.
3.3. Decarbonizarea sectorului gazelor naturale
Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic 43 și strategia privind hidrogenul 44 , adoptate de Comisie în vara anului 2020, stabilesc modul în care piețele energiei ar putea contribui la realizarea obiectivelor Pactului verde european, inclusiv decarbonizarea producției și a consumului de gaze care este necesară în tranziția către neutralitatea climatică.
Pentru a permite o decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor, strategia de integrare a sistemului energetic anunță că va reexamina cadrul de reglementare al pieței gazelor „pentru a facilita utilizarea gazelor din surse regenerabile și responsabilizarea clienților, asigurând în același timp o piață a gazelor din UE internă integrată, lichidă și interoperabilă.”
Cu toate că hidrogenul din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon constituie în prezent subiectul principal al integrării sistemelor energetice, alte gaze din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon, cum ar fi biometanul, joacă deja un rol important în sectorul energetic.
3.3.1. Integrarea biometanului și a micilor producători
În prezent, cea mai importantă producție de gaze din surse regenerabile din UE este producția de biogaz și de biometan 45 , cu aproximativ 17 miliarde de metri cubi pe an. În 2015, în UE existau peste 17 000 de instalații de biogaz 46 și aproximativ 500 de instalații de biometan sunt conectate la rețeaua de gaze. Biogazul este utilizat în principal pentru producerea de energie electrică și termică, adesea în cadrul unor scheme de sprijin 47 . De îndată ce schemele de sprijin se încheie, instalațiile de biogaz existente pot decide să investească în transformarea biogazului în biometan, pentru a-l injecta în rețeaua de gaze 48 . Se preconizează că investițiile în instalații noi vor duce la creșterea semnificativă a producției de biogaz și de biometan.
Marea majoritate a celor 500 de instalații de biometan din prezent sunt conectate la nivelul distribuției. În practică, injectarea la nivelul distribuției necesită consum de către consumatori conectați la rețeaua locală respectivă. În caz de suprafurnizare la nivelul distribuției și fără posibilitatea de a injecta gaz de la nivelul distribuției către nivelul de transport, producătorii de biometan sunt privați de accesul la piețele angro și la comerțul transfrontalier. Acest lucru ar putea denatura condițiile de concurență echitabile în raport cu alți producători de gaze și poate constitui un obstacol în calea dezvoltării producției de gaze din surse regenerabile în viitor.
Figura 9: Evoluția producției de biogaz și de biometan în UE – 2010-2018 – TWh/an
Sursă: Calcul ACER pe baza datelor Eurostat.
3.3.2. Probleme de calitate a gazului
Integrarea volumelor tot mai mari de biometan și de GNL și un anumit interes în statele membre de a combina hidrogenul în rețeaua de gaze naturale prezintă noi provocări pentru exploatarea rețelelor de gaze. Apar probleme în ceea ce privește calitatea gazelor, atât la nivelul transportului, cât și la nivelul distribuției, ceea ce poate afecta proiectarea infrastructurii de gaze naturale, aplicațiile utilizatorilor finali și interoperabilitatea sistemului transfrontalier.
Normele referitoare la calitatea gazelor, adică la proprietățile chimice și fizice ale gazelor, garantează integritatea și siguranța atât a infrastructurii de gaze, cât și a aparatelor terminale (de exemplu, turbinele de gaz din producția de energie electrică, furnalele din procesele industriale). În același timp, este esențial ca specificațiile privind calitatea gazelor să nu împiedice producția și transportul gazelor decarbonizate și din surse regenerabile către consumatori. În trecut, statele membre au elaborat standarde naționale de calitate a gazelor 49 bazate pe calitatea relativ stabilă a surselor istorice de gaze naturale 50 . În cazul în care apar probleme de comerț transfrontalier ca urmare a diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește calitatea gazelor sau specificațiile acesteia, Codul de rețea pentru interoperabilitate și pentru schimbul de date 51 definește o procedură de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, respectiva procedură este limitată la punctele de interconectare transfrontaliere și se bazează pe principiile ACER generale și la nivel înalt în materie de soluționare a litigiilor. În afară de standardele naționale divergente în materie de calitate a gazelor, există un standard al Comitetului European pentru Standardizare (CEN) pentru calitatea gazului H (EN 16726:2015 52 ), care definește lărgimea de bandă acceptabilă pentru o serie de parametri relevanți. Cu toate acestea, standardul de calitate a gazelor CEN respectiv nu este obligatoriu și nu include indicele Wobbe, care este un indicator-cheie al interschimbabilității diferitelor gaze. Pentru a se asigura că acest parametru important este inclus în standardul privind gazul H, Comisia a invitat CEN să propună un interval și o rată de variație acceptabile ale indicelui Wobbe în UE 53 . Acest proces CEN este încă în curs de desfășurare.
3.3.3. Pregătirea pieței și a infrastructurii pentru hidrogen
Hidrogenul se bucură de o atenție reînnoită și din ce în ce mai mare, deoarece oferă o soluție pentru decarbonizarea proceselor industriale și a sectoarelor economice în care reducerea emisiilor de carbon este atât urgentă, cât și greu de realizat. Deși cel de al treilea pachet privind energia se aplică tuturor gazelor care pot fi injectate în siguranță în rețeaua de gaze, el nu se aplică rețelelor care transportă hidrogen pur. Strategia privind hidrogenul prezintă viziunea Comisiei pentru a sprijini dezvoltarea progresivă a unei economii a UE bazate mai mult pe hidrogen și prevede, printre altele, o revizuire a legislației actuale a UE pentru piețele gazelor.
Utilizarea infrastructurii a crescut în special pentru terminalele de GNL. O utilizare mai intensă a terminalelor de GNL reflectă poziția competitivă a GNL în raport cu gazul prin conducte.
Figura 10: Ratele zilnice de utilizare a GNL în țările UE cu terminale GNL operaționale
Regulamentul (UE) nr. 347/2013 (TEN-E) 54 obligă ENTSO pentru gaze și energie electrică să utilizeze scenarii comune pentru planurile lor respective de dezvoltare a rețelei pe zece ani (TYNDP-uri). ENTSO au colaborat pentru a elabora aceste scenarii împreună pentru TYNDP 2020. Scenariul funcționează nu numai pentru a testa viitoarele nevoi și proiecte de infrastructură din domeniul energiei electrice și al gazelor, ci include și interacțiunile dintre sistemele de gaz și de energie electrică pentru a evalua infrastructura unui sistem energetic hibrid.
Strategia de integrare a sistemului energetic a identificat revizuirea domeniului de aplicare și a guvernanței TYNDP pentru a asigura coerența deplină cu obiectivele de decarbonizare ale UE și cu planificarea intersectorială a infrastructurii, ca parte a revizuirii Regulamentului TEN-E (2020) și a altor acte legislative relevante (2021).
4.Piețele cu amănuntul
4.1. Concentrarea pieței
4.1.1. Energia electrică
În ceea ce privește piața energiei electrice, principalii comercianți din UE continuă să piardă cote de piață. În 2018, ponderea celor mai mari comercianți cu amănuntul a scăzut în 16 state membre în comparație cu 2017. Pe de altă parte, numărul comercianților cu amănuntul a scăzut în 13 state membre și a crescut doar în nouă state membre, iar concentrarea pieței a crescut în șase state membre.
În Cehia, Grecia, Portugalia, Slovacia și Spania, numărul comercianților cu amănuntul a crescut, în timp ce principalii actori de pe piață au pierdut cote de piață. Aceasta indică existența unei game mai largi de opțiuni pentru consumatori și a unei concurențe mai mari. Pe de altă parte, în Belgia, Estonia, Finlanda, Lituania și Suedia, numărul comercianților cu amănuntul a scăzut, iar cota de piață a principalilor actori a crescut. În Cipru, Grecia și Malta, există în continuare un singur comerciant cu amănuntul. În Croația, doi actori principali cumulează 88 % din piață.
Figura 11: Principalii comercianți cu amănuntul de energie electrică și cotele lor de piață cumulate în 2018
Sursă: Fișe tehnice de țară ale DG ENER pe baza sondajelor Eurostat privind indicatorii piețelor de energie electrică
4.1.2. Gaz
În ceea ce privește piețele gazelor, în 2018 principalii comercianți cu amănuntul au pierdut cote de piață în 13 state membre și au câștigat teren doar în nouă. Pe de altă parte, numărul comercianților cu amănuntul a scăzut în 14 state membre și a crescut doar în șase state membre.
În Austria, Letonia și Lituania, numărul comercianților cu amănuntul a crescut, în timp ce principalii actori de pe piață au pierdut cote de piață. În Ungaria, actorii dominanți au pierdut, de asemenea, cote de piață, însă numărul de actori rămâne neschimbat. În Estonia, principalul comerciant cu amănuntul deținea încă 90 % din piață. În Italia, Polonia și Regatul Unit, concentrarea pieței a crescut, întrucât numărul comercianților cu amănuntul a scăzut, în timp ce principalii actori au câștigat cote de piață.
În Bulgaria, Letonia, Lituania și Polonia, doar două societăți își împart cea mai mare parte a pieței cu amănuntul. În schimb, în Austria, Belgia, Cehia, Grecia, Irlanda, Portugalia, România și Slovenia există cel puțin șase comercianți cu amănuntul principali.
Figura 12: Principalii comercianți cu amănuntul de gaz și cotele lor de piață cumulate în 2018
Sursă: Fișe tehnice de țară ale DG ENER pe baza sondajelor Eurostat privind indicatorii piețelor de gaze naturale
În Estonia și pe piața finlandeză izolată, există în continuare doar un singur comerciant cu amănuntul care domină piața. De asemenea, cei mai mari comercianți cu amănuntul dețin majoritatea pieței în Letonia și Lituania. Pe de altă parte, cea mai mare societate nu deține mai mult de 30 % din piață în Belgia, Cehia, Italia și România.
Figura 13: Cota de piață a celor mai mari distribuitori de gaze naturale în 2018
Sursă: Fișe tehnice de țară ale DG ENER pe baza sondajelor Eurostat privind indicatorii piețelor de gaze naturale
4.2. Prețuri cu amănuntul (inclusiv componentele de preț)
4.2.1. Prețurile la energia electrică
Progresele înregistrate în ceea ce privește piața unică a energiei au continuat în măsura în care diferențele dintre componentele energetice din fiecare stat membru devin mai mici decât înainte. Aplicarea lor în segmentul rezidențial și în cel al consumatorilor industriali a scăzut cu 14 % și, respectiv, 9 % din 2010 55 . Acest lucru a contribuit la creșterea convergenței în ceea ce privește prețurile totale cu amănuntul, care poate fi observată începând cu 2016. Cu toate acestea, convergența a fost însoțită de o creștere pe termen lung a prețului la energie electrică cu amănuntul. Între 2017 și 2019, prețul mediu cu amănuntul în UE-27 pentru gospodării a crescut cu 4 %, continuând tendința ascendentă înregistrată începând cu 2010 56 .
Prețurile energiei electrice pentru consumatorii casnici au variat de la 98/MWh în Bulgaria până la 295/MWh în Danemarca. Prețul mediu pentru UE-28 a fost de 217 EUR/MWh 57 . Danemarca și Germania au raportat cele mai ridicate componente fiscale, în valoare de aproape 190 EUR/MWh și, respectiv, 156 EUR/MWh, care au reprezentat mai mult de jumătate din prețul total cu amănuntul în 2019. În medie, componentele de preț care nu sunt rezultatul concurenței, ci sunt stabilite de autoritățile de reglementare (de exemplu, taxele de rețea reglementate, taxele și impozitele) continuă să domine prețul de vânzare cu amănuntul. Acest lucru împiedică eforturile de a le permite consumatorilor să participe activ la piața energiei electrice, de exemplu prin ajustarea cererii acestora sau prin activarea producției proprii sau beneficiind de diferențele dintre cerere și ofertă 58 . Cele mai mici impozite pe energie electrică, atât în termeni absoluți, cât și relativi, au fost constatate în Malta (8 EUR/MWh) 59 . Belgia a înregistrat cea mai mare componentă de rețea, în valoare de 109 EUR/MWh în 2019. La capătul opus al spectrului, Malta și Bulgaria aveau cele mai scăzute taxe de rețea (25 EUR/MWh) 60 . Cele mai mari componente energetice au fost raportate în sistemele insulare din Irlanda (125 EUR/MWh), Cipru (124 EUR/MWh) și Malta (97 EUR/MWh). Cele mai mici valori ale componentei energetice au fost înregistrate în Ungaria (42 EUR/MWh) și Polonia (43 EUR/MWh), piețe cu forme mai puternice de reglementare a prețurilor 61 .
Figura 14 Prețurile la energia electrică în UE în 2019 (tranșa DC)
Sursă: Raport privind prețurile și costurile energiei în Europa, COM(2020) 951.
4.2.2. Prețurile la gaze
Evoluția prețurilor pe piața gazelor naturale arată că s-au înregistrat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a pieței interne. Prețurile cu amănuntul ale gazelor pentru consumatorii casnici au crescut cu 2,1 % în fiecare an între 2010 și 2019, în timp ce, în cazul clienților industriali de nivel mediu, prețurile au crescut doar ușor, cu 0,1 %, iar pentru marii clienți industriali, prețurile au scăzut cu 1,3 % 62 .
Prețurile la gaze pentru consumatorii casnici au variat de la 33 EUR/MWh în Bulgaria până la 116 EUR/MWh în Suedia 63 . În Danemarca, ponderea componentei energetice a fost cea mai scăzută (aproape 26 % în 2019), în timp ce cota de impozitare a fost cea mai mare (41 EUR/MWh) 64 . Consumatorii din Luxemburg au trebuit să cheltuiască cel mai puțin pentru impozite și taxe. Cele mai mari componente de rețea pentru prețurile gazelor naturale ale gospodăriilor au fost raportate în Portugalia în 2019 65 .
Figura 15: Prețurile gazelor pentru gospodării în 2019 (tranșa DC)
Sursă: Raport privind prețurile și costurile energiei în Europa, COM(2020) 951.
.
4.3. Intervenții ale statului în ceea ce privește prețurile cu amănuntul la energia electrică și la gaze
În 2018, 14 țări au raportat o intervenție directă în ceea ce privește mecanismul de stabilire a prețurilor cu amănuntul la energia electrică în sectorul gospodăriilor. Pentru segmentul nerezidențial, 8 țări au raportat astfel de mecanisme. În ceea ce privește prețurile gazelor, 11 țări au raportat intervenții în segmentul gospodăriilor populației și 5 în segmentul nerezidențial 66 . S-au înregistrat progrese clare în segmentul nerezidențial al pieței de energie, deoarece atât volumul de gaze, cât și cel de energie electrică afectate de prețurile reglementate au scăzut. Pe de altă parte, progresele în sectorul gospodăriilor au fost foarte limitate.
4.3.1. Segmentul gospodăriilor
Reglementarea prețurilor pentru consumatorii finali în ceea ce privește energia electrică a fost aplicată pentru gospodării în nouă țări (Bulgaria, Cipru, Franța, Ungaria, Lituania, Malta, Spania, Polonia și Portugalia) 67 , iar în ceea ce privește gazele în opt țări (Bulgaria, Croația, Franța, Ungaria, Letonia, Polonia, Portugalia și Spania). În Regatul Unit și în Belgia, intervenția asupra prețurilor s-a referit doar la mecanismele de prețuri speciale pentru clienții vulnerabili.
În Bulgaria, Lituania și Malta în domeniul energiei electrice și în Bulgaria și Polonia în sectorul gazelor, 100 % din gospodării sunt aprovizionate în cadrul unui mecanism de intervenție asupra prețurilor. În Ungaria și Polonia, procentul gospodăriilor din țară afectate de intervenția asupra prețurilor este de peste 90 % pentru energia electrică, iar în cazul Croației și al Ungariei, acest procent se aplică în sectorul gazelor.
Figura 16: Existența unei intervenții asupra prețurilor energiei electrice și gazelor în 2018 (gospodării)
Sursă: „Monitoring Report on the Performance of European Retail Markets in 2018”, Raport CEER.
4.3.2. Segmentul nerezidențial
Reglementarea prețului pentru utilizatorii finali în ceea ce privește energia electrică s-a aplicat în șase țări (Bulgaria, Cipru, Franța, Ungaria, Malta și Portugalia), iar în ceea ce privește gazele în patru țări (Bulgaria, Franța, Ungaria și Portugalia) 68 . În Cipru și în Malta, toți consumatorii nerezidențiali de energie electrică au fost aprovizionați la prețuri reglementate. În celelalte patru țări, în ceea ce privește consumul, mai puțin de 10 % dintre utilizatorii nerezidențiali au plătit prețuri reglementate 69 . În toate țările, ponderea consumatorilor nerezidențiali care plătesc prețuri reglementate a înregistrat o scădere.
În ceea ce privește prețurile gazelor, în Bulgaria toți consumatorii nerezidențiali au fost aprovizionați la prețuri reglementate. Pe de altă parte, consumul reglementat a fost neglijabil în Portugalia și în Franța 70 . În ceea ce privește energia electrică, ponderea gazelor consumate în conformitate cu prețurile reglementate din categoria tarifară nerezidențială a scăzut.
Figura 17: Existența unei intervenții asupra prețurilor la energie electrică și gaze în 2018 (sectorul nerezidențial)
Sursă: „Monitoring Report on the Performance of European Retail Markets in 2018”, Raport CEER.
4.4. Protecția și abilitarea consumatorilor
Directiva reformată privind energia electrică, adoptată în 2019 ca parte a pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, urmărește să asigure o piață europeană a energiei electrice competitivă, centrată pe consumatori, flexibilă și nediscriminatorie. Ea plasează consumatorii în centrul tranziției către o energie curată și consolidează drepturile consumatorilor, inclusiv participarea activă pe piața energiei, o perioadă mai scurtă de schimbare a furnizorului, accesul la instrumente de comparare a prețurilor și la contoare inteligente, precum și facturi la energie mai clare și mai frecvente.
Directiva reformată privind energia electrică permite, de asemenea, consumatorilor să participe activ pe piața energiei, prin producerea propriei lor energii acasă și prin vânzarea acesteia. Acest lucru poate schimba radical sistemul de energie electrică, deși consumatorii casnici care produc și consumă energie electrică în locuințele lor – în principal prin intermediul panourilor fotovoltaice (PV) – există deja în unele state membre 71 . Cu toate acestea, în pofida utilizării sporite a panourilor fotovoltaice, participarea consumatorilor pe piața energiei a rămas la un nivel scăzut față de perioada anterioară adoptării Directivei reformate privind energia electrică 72 .
Directiva reformată privind energia electrică urmărește să faciliteze și să accelereze schimbarea furnizorilor. Aceasta permite consumatorilor să schimbe furnizorii de energie electrică în termen de trei săptămâni. Până în 2026, o astfel de schimbare va fi posibilă în 24 de ore. Schimbarea furnizorilor este gratuită, cu excepția rezilierii anticipate a contractelor pe durată determinată. În majoritatea statelor membre, durata maximă legală pentru schimbarea furnizorului de energie electrică și de gaze era de 3 săptămâni sau 15/18 zile lucrătoare (conform datelor din 2018). Cu toate acestea, durata efectivă pentru schimbarea furnizorului era mult mai mare în unele țări 73 . Trecerea la un alt furnizor în termen de 24 de ore era posibilă numai în Italia 74 . În general, în 2018, ratele de schimbare a furnizorului în sectorul gospodăriilor au crescut în majoritatea statelor membre în ceea ce privește gazele și energia electrică. În ceea ce privește energia electrică, nu au fost raportate schimbări (sau aproape nicio schimbare) în trei țări, în timp ce două țări nu aveau decât un singur furnizor și schimbarea nu era posibilă 75 .
Figura 18: Ratele anuale de schimbare a furnizorului – energie electrică – sectorul gospodăriilor (în funcție de punctele de contorizare)
Sursă: „CEER Monitoring Reports on the Performance of European Retail Markets” 76
Figura 19: Ratele anuale de schimbare a furnizorului – gaze – sectorul gospodăriilor (în funcție de punctele de contorizare)
Sursă: „CEER Monitoring Reports on the Performance of European Retail Markets”
Conform unui sondaj din 2018, principalele preocupări ale consumatorilor cu privire la piețele de utilități au fost selecția și comparabilitatea 77 . Consumatorii s-au confruntat cu dificultăți în ceea ce privește compararea ofertelor de gaz și de energie electrică, în special cu privire la caracteristicile principale ale ofertei și la condițiile de reziliere a contractului 78 . Atunci când au fost întrebați cu privire la opțiunile de sporire a comparabilității, unii clienți și-au exprimat preferința pentru un format standardizat al ofertelor. Noile norme impun furnizorilor să prezinte informații privind consumul de energie și costurile aferente pe fiecare factură, într-un mod clar și ușor de înțeles. Informațiile ar trebui prezentate într-un mod care să faciliteze compararea de către clienți. În plus, Directiva reformată privind energia electrică ajută consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză, introducând obligația de a institui instrumente de comparare fiabile. Consumatorii au dreptul de a accesa cel puțin un instrument de comparare a prețurilor care este gratuit și îndeplinește standardele minime de calitate.
Directiva reformată privind energia electrică acordă consumatorilor dreptul de a solicita un contor inteligent care indică consumul de energie și costurile în timp real și care poate fi citit de la distanță. Consumatorii pot opta, de asemenea, pentru contracte cu prețuri dinamice. Contoarele inteligente și prețurile dinamice ar urma să fie susținute de actele de punere în aplicare prevăzute privind interoperabilitatea datelor. Acestea vor avea un rol esențial în sprijinirea clienților, precum și a noilor furnizori de servicii, pentru ca aceștia să se implice în mod activ pe piață și să o navigheze cu mai multă încredere.
În 2018, au existat aproximativ 99 de milioane de contoare inteligente de energie electrică la nivelul UE sau 34 % din totalul punctelor de contorizare a energiei electrice, comparativ cu aproximativ 12 milioane de contoare inteligente de gaze 79 .
În același an, 12 țări au introdus cel puțin 50 % de contoare inteligente de energie electrică. În același timp, șapte state au decis să nu implementeze introducerea contoarelor inteligente 80 . Până la sfârșitul anului 2019, peste 80 % din consumatorii din Luxemburg ar fi trebuit să primească contoare inteligente de energie electrică, urmați de Danemarca, Austria, Franța și Marea Britanie în 2020.
Introducerea generalizată a contoarelor inteligente de gaze rămâne limitată: doar 5 țări au început acest lucru până în 2018.
Printre chestiunile importante cu care se confruntă unii consumatori de energie pe piața internă se numără sărăcia energetică. Pentru a sprijini eforturile statelor membre de a o combate, Comisia a publicat orientări privind sărăcia energetică în paralel cu prezentul document 81 . De asemenea, UE continuă să sprijine Observatorul european al sărăciei energetice, care colectează date, dezvoltă indicatori și difuzează cele mai bune practici pentru combaterea sărăciei energetice.
Concluziile Consiliului European din 12-13 octombrie 2019, EUCO 29/19.
Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică, JO L 158, 14.6.2019, p. 54.
Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE.
Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 de instituire a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, JO L 158, 14.6.2019, p. 22-53.
Prezentul raport îndeplinește obligațiile trasate la articolul 35 alineatul (2) literele (f), (g) și (k) din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, JO L 328, 21.12.2018, p. 1-77.
Articolul 52 alineatul (1) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, JO L 211, 14.8.2009, p. 94-136, („Directiva privind gazele naturale”) și articolul 47 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE, JO L 211, 14.8.2009, p. 55-93 („Directiva privind energia electrică”). Atât Directiva privind gazele naturale, cât și Directiva privind energia electrică sunt, de asemenea, menționate în raport ca cel de al treilea pachet privind energia. Articolul 47 alineatul (1) a fost reformat prin articolul 69 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice, JO L 158, 14.6.2019, p. 125-199 („Directiva reformată privind energia electrică”).
A se vedea rapoartele anterioare privind progresele înregistrate, de exemplu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Progresele înregistrate în ceea ce privește finalizarea pieței interne a energiei”, 13.10.2014, COM(2014)634 final, p. 2 – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52014DC0634&qid=1558357809501&from=RO .
A se vedea, de asemenea, Raportul anual al ACER/CEER privind rezultatele monitorizării piețelor interne de energie electrică și gaze naturale în 2018, Electricity Wholesale Markets Volume, noiembrie 2019.
Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Prețurile și costurile energiei, Tendințe pe secțiuni în ceea ce privește prețurile la energie, COM(2020)951.
În majoritatea deciziilor în materie de concurență ale Comisiei, piețele angro de energie electrică (de exemplu, producerea și furnizarea de energie electrică, piețele de servicii auxiliare) sunt definite în continuare ca fiind naționale în majoritatea cazurilor, a se vedea, de exemplu, cazul COMP/M.8660 – Fortum/Uniper; a se vedea mai sus, de exemplu COMP/M.5979 – KGHM/TAURON Wytwarzanie/JV, punctul 24; COMP/M.5711 – RWE/Ensys, punctul 21; COMP/M.4180 – GDF/Suez, punctul 726.
Regulamentul privind prețul energiei electrice pentru utilizatorii finali continuă să se aplice gospodăriilor din nouă state membre, iar regulamentul privind prețul gazelor se aplică utilizatorilor finali din opt state membre. În sectorul industrial, reglementarea prețurilor energiei electrice pentru utilizatorii finali exista în șase state membre, iar reglementarea prețurilor la gaz în patru state membre.
În ceea ce privește tranzacțiile finale de energie electrică, cuplarea piețelor a contribuit la o creștere de la 60 % în 2010 la 87 % în 2018 din valoarea tranzacțiilor care merg în direcția cea bună, și anume de la zone cotate mai jos până la zone mai scumpe. Aceasta oferă un model accesibil pentru tranziția energetică, garantând că energia cel mai puțin costisitoare poate fi livrată în întreaga Europă în beneficiul consumatorilor.
Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor, JO L 197, 25.7.2015, p. 24-72.
Regulamentul (UE) 2016/1719 al Comisiei din 26 septembrie 2016 de stabilire a unei orientări privind alocarea capacităților pe piața pe termen lung, JO L 259, 27.9.2016, p. 42-68.
Regulamentul (UE) 2017/2195 al Comisiei din 23 noiembrie 2017 de stabilire a unei linii directoare privind echilibrarea sistemului de energie electrică, JO L 312, 28.11.2017, p. 6-53.
Regulamentul (UE) 2017/2196 al Comisiei din 24 noiembrie 2017 de stabilire a unui cod de rețea privind starea de urgență și restaurarea sistemului electroenergetic, JO L 312, 28.11.2017, p. 54-85.
Regulamentul (UE) 2016/1388 al Comisiei din 17 august 2016 de stabilire a unui cod de rețea privind racordarea consumatorilor, JO L 223, 18.8.2016, p. 10-54.
Regulamentul (UE) 2016/631 al Comisiei din 14 aprilie 2016 de instituire a unui cod de rețea privind cerințele pentru racordarea la rețea a instalațiilor de generare, JO L 112, 27.4.2016, p. 1-68.
Regulamentul (UE) 2016/1447 al Comisiei din 26 august 2016 de instituire a unui cod de rețea privind cerințele pentru racordarea la rețea a sistemelor de înaltă tensiune în curent continuu și a modulelor generatoare din centrală conectate în curent continuu, JO L 241, 8.9.2016, p. 1-65.
Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei din 2 august 2017 de stabilire a unei linii directoare privind operarea sistemului de transport al energiei electrice, JO L 220, 25.8.2017, p. 1-120.
Codurile de rețea utilizate se referă la „termenii, condițiile sau metodologiile” care urmează să fie elaborate de operatorii de rețea sau de bursele de energie.
În cazul unui dezacord cu privire la o anumită metodă, autoritățile naționale de reglementare decid, cu ajutorul ACER, cu o majoritate de 2/3.
A se vedea, de exemplu, ACER, „Monitoring report on the implementation of the CACM Regulation and the FCA Regulation of 31 January 2019” (Raport de monitorizare privind punerea în aplicare a Regulamentului CACM și a Regulamentului FCA din 31 ianuarie 2019), pagina 61, și Raport anual privind rezultatele monitorizării pieței interne a energiei electrice și a gazelor naturale în configurația piețelor angro de energie electrică din 2017, 18 octombrie 2018, pagina 46.
Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică, JO L 158, 14.6.2019, p. 54-124 („Regulamentul reformat privind energia electrică ”).
A se vedea trimiterile la rapoartele de monitorizare ACER din nota de subsol 14
https://ec.europa.eu/competition/elojade/isef/case_details.cfm?proc_code=1_39351
https://ec.europa.eu/competition/elojade/isef/case_details.cfm?proc_code=1_40461
Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, JO L 211, 14.8.2009, p. 15-35.
Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor, JO L 197, 25.7.2015, p. 24-72.
Procentul de 70 % se calculează cu respectarea așa-numitelor limite de siguranță în funcționare (înțelese în general drept fluxul maxim al unei linii de interconexiune). Modalitatea cea mai simplă de a înțelege obiectivul este de a analiza ce acoperă procentul de 30 %; acesta este o limită maximă pentru deducerile pe care le pot face OST pentru fluxurile în buclă, fluxurile interne și marjele de fiabilitate. Restul ar trebui să fie pus la dispoziția responsabilului regional cu calcularea capacității pentru a efectua deducerile comerciale și de securitate la nivel regional, atunci când este necesar (de exemplu, pentru a îndeplini standardul de securitate N-1 din procesul bazat pe flux). Este important de remarcat faptul că, în acest cadru, OST păstrează întotdeauna controlul asupra sistemului și au capacitatea de a lua toate măsurile necesare pentru a menține siguranța în funcționare a sistemului.
ACER a emis o recomandare privind modul de monitorizare a noului obiectiv de 70 %, a se vedea Recomandarea 01/2019: https://www.acer.europa.eu/Official_documents/Acts_of_the_Agency/Recommendations/ACER%20Recommendation%2001-2019.pdf ; trei state membre au ales până în prezent să pună în aplicare un plan de acțiune pentru reducerea congestionării interne, în timp ce mai multe state membre au în vedere reconfigurarea zonelor lor de ofertare prin actuala revizuire a zonelor de ofertare, a se vedea: metodologia și ipotezele privind revizuirea zonelor de ofertare pentru 2019, înaintate ANR-urilor: https://www.entsoe.eu/news/2019/10/07/bidding-zone-review-methodology-assumptions-and-configurations-submitted-to-nras/
A se vedea, mai în detaliu, Comunicarea Comisiei intitulată „Realizarea pieței interne a energiei electrice și valorificarea la maximum a intervenției publice” din 5.11.2013, C(2013)7243 final.
Articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul reformat privind energia electrică.
Articolul 20 alineatul (6) din Regulamentul reformat privind energia electrică.
Articolul 22 din Regulamentul reformat privind energia electrică.
Acestea pot fi găsite la următoarea adresă: https://ec.europa.eu/energy/topics/markets-and-consumers/capacity-mechanisms_en#commission-opinions-and-consultations
„Study on energy storage – Contribution to the security of the electricity supply in Europe”, a se vedea https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/a6eba083-932e-11ea-aac4-01aa75ed71a1/language-en?WT.mc_id=Searchresult&WT.ria_c=37085&WT.ria_f=3608&WT.ria_ev=search
Anexa 2 la Comunicarea „Europa în mișcare – Mobilitate durabilă pentru Europa: sigură, conectată și curată”,
COM/2018/293 final.
Raportul Comisiei referitor la punerea în aplicare a Planului de acțiune strategic privind bateriile: Crearea unui lanț valoric strategic
al bateriilor în Europa, COM(2019) 176 final.
Comunicarea Comisiei – Pactul verde european, COM(2019) 640 final („Pactul verde european”).
„European Commission Quarterly Report on European Gas Markets” Q1/2020 .
Pentru mai multe detalii, a se vedea „European Commission quarterly gas market monitoring report” .
Acumularea tarifelor pe care comercianții trebuie să le plătească atunci când transportă gaze prin mai multe frontiere.
Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale, JO L 211, 14.8.2009, p. 36-54.
Regulamentul (UE) 2017/459 de stabilire a unui cod de rețea privind mecanismele de alocare a capacității în sistemele de transport al gazelor, JO L 72, 17.3.2017, p. 1-28.
Regulamentul 2014/312/UE de stabilire a unui cod de rețea privind rețelele de echilibrare și de transport al gazelor, JO L 91, 27.3.2014, p. 15-35.
Orientări privind cele mai bune practici pentru procedurile de gestionare a congestiei în rețelele de transport al gazelor naturale [SWD(2014) 250].
Regulamentul 2015/703/UE de stabilire a unui cod de rețea pentru normele privind interoperabilitatea și schimbul de date, JO L 113, 1.5.2015, p. 13-26.
Regulamentul 2017/460/UE de stabilire a unui cod al rețelei privind structurile tarifare armonizate pentru transportul gazelor, JO L 72, 17.3.2017, p. 29-56.
Cf. rapoartelor ACER privind punerea în aplicare a codurilor individuale de rețea la https://acer.europa.eu/Official_documents/Publications/Pages/Publication.aspx .
Comunicarea Comisiei – Consolidarea unei economii neutre climatic: O strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic, COM(2020) 299 final („Strategia de integrare a sistemului energetic”).
Comunicarea Comisiei – O strategie pe bază de hidrogen pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic, COM(2020) 301 final („Strategia privind hidrogenul”).
Biogazul este constituit din aproximativ 60 % metan, 40 % CO2 + unele impurități. Transformarea biogazului în biometan necesită eliminarea CO2 și a impurităților. În cazul în care se utilizează și, și mai important, se stochează CO2 obținut din producția de biometan din biogaz, acesta generează emisii considerate uneori „negative”.
Analiză aprofundată în sprijinul COM(2018) 773: O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei. Capitolul 4.2.
Acest lucru se datorează sistemelor de subvenționare, precum și costurilor suplimentare în cazul transformării în biometan pentru injectarea în rețea.
Potrivit ÖSTERREICHISCHE VEREINIGUNG FÜR DAS GAS- UND WASSERFACH (2019) și raportului său „Kostenbetrachtung der Einbindung existierender Biogasanlagen in das österreichische Gasnetz”, 74 din 301 instalații de biogaz din Austria au putut fi conectate cu o investiție preconizată de 100 de milioane de euro, injectând 16,813 Nm3/h.
O specificație privind calitatea gazului descrie limite acceptabile pentru diferitele caracteristici ale unui gaz pentru a asigura siguranța și integritatea infrastructurii și pentru a preveni un impact negativ asupra anumitor aplicații. Standardele implică stabilirea amplorii parametrilor principali de calitate a gazului. Limitele largi oferă flexibilitate pentru aprovizionarea cu gaze (și anume, din diferite locuri de producție, gaze din surse regenerabile, hidrogen), în timp ce limitele înguste asigură faptul că proprietățile gazului consumat de un utilizator final sunt definite cu acuratețe și permit exploatarea în condiții de siguranță și optimizarea proceselor.
Sursele de gaze naturale sunt stabile pentru fiecare stat membru, dar diferă la nivelul UE, inclusiv în ceea ce privește producția indigenă de gaze (producătorii principali sunt Regatul Unit, Țările de Jos, România, Germania și Danemarca), gazul prin conducte din Rusia și Norvegia, precum și din Africa de Nord, GNL din Qatar, Rusia și SUA. Diversitatea surselor de gaz care alimentează Europa înseamnă, de asemenea, o varietate corespunzătoare de calități ale gazului. Pentru informații recente, a se vedea Raportul trimestrial al DG Energie privind piețele europene ale gazelor, volumul 14, trimestrul 4, 2019.
Regulamentul (UE) 2015/703 al Comisiei din 30 aprilie 2015 de stabilire a unui cod de rețea pentru normele privind interoperabilitatea și schimbul de date, JO L 113, 1.5.2015, p. 13-26.
Acest standard a fost elaborat pe baza mandatului Comisiei Europene M/400 pentru calitatea gazului H.
Prin extinderea mandatului de standardizare M/400.
Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, JO L 115, 25.4.2013, p. 39-75.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește documentul intitulat „Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Prețurile și costurile energiei în Europa”, SWD(2020)951 („SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa”).
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
A se vedea, în acest context, și considerentul 38 din Directiva 2019/944 privind energia electrică: „Pentru a crește la maximum beneficiile și eficacitatea furnizării energiei electrice cu prețuri dinamice, statele membre ar trebui să evalueze posibilitatea ca proporția componentelor fixe din facturile la energie electrică să devină mai dinamică sau să fie redusă și, atunci când există această posibilitate, ar trebui să ia măsurile corespunzătoare.”
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
SWD, Prețurile și costurile energiei în Europa.
„Monitoring Report on the Performance of European Retail Markets in 2018”, Raport CEER Ref: C19-MRM-99-02, 4 noiembrie 2019, p. 53. [Raportul de monitorizare CEER 2018].
Raportul de monitorizare CEER 2018, p. 55.
Raportul de monitorizare CEER 2018, p. 60.
Raportul de monitorizare CEER 2018, p. 60.
Raportul de monitorizare CEER 2018, p. 61.
„ACER Market Monitoring Report 2018 – Consumer Empowerment Volume”, 2019 , p. 30.
Conform unui raport din 2018, numai 13 ANR-uri au raportat utilizarea panourilor fotovoltaice în rândul consumatorilor casnici; „ACER Market Monitoring Report 2018 – Consumer Empowerment Volume”, 2019, p. 31.
„ACER Market Monitoring Report 2018 – Consumer Empowerment Volume”, 2019, p. 28-29.
„ACER Market Monitoring Report 2018 – Consumer Empowerment Volume”, 2019, p. 29.
Raportul de monitorizare CEER 2018, p. 29-30.
Disponibile la: https://www.ceer.eu/1765
Comisia Europeană, DG Justiție și Consumatori, „Consumer Markets Scoreboard: Making markets work for consumers” , ediția 2018, p. 38.
Comisia Europeană, DG Justiție și Consumatori, Consumer study on „Pre-contractual information and billing in the energy market - improved clarity and comparability ” , 2018, p. 208.
„ACER Market Monitoring Report 2018 – Consumer Empowerment Volume”, 2019, p. 23.
„ACER Market Monitoring Report 2018 – Consumer Empowerment Volume”, 2019, p. 24.
Recomandarea privind sărăcia energetică, C(2020)9600.
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 14.10.2020
COM(2020) 950 final
ANEXĂ
la
RAPORTUL CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Raport pe 2020 privind starea uniunii energetice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și combaterea schimbărilor climatice
Anexă – Subvenții pentru energie în UE
1. Introducere
Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice și combaterea schimbărilor climatice („Regulamentul privind guvernanța”) prevede obligația Comisiei de a raporta anual „progresele înregistrate de statele membre în vederea eliminării treptate a subvențiilor pentru energie, în special a subvențiilor pentru combustibilii fosili” 1 .
Prezenta anexă răspunde cerinței de informare cu privire la eforturile depuse de UE pentru eliminarea treptată a acestor subvenții, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris 2 , cu concluziile/angajamentele G7 3 și G20 4 și astfel cum se reflectă în principiul comunicării privind Pactul verde european de „a nu face rău”, reamintit în instrumentul Next Generation UE.
Monitorizarea și analizarea subvențiilor sunt importante, deoarece măsurile de subvenționare pot influența adoptarea noilor tehnologii în sectorul energetic și consumul de diferite surse de energie și pot presupune o sarcină semnificativă pentru gospodării și întreprinderi. În funcție de modul în care sunt structurate subvențiile, acestea pot constitui un obstacol sau un factor favorizant pentru promovarea integrării sistemelor energetice și, în sens mai larg, pentru decarbonizarea sistemului energetic. Prețurile la energie sunt, de asemenea, afectate, deoarece subvențiile pot avea un impact asupra venitului consumatorilor de energie și asupra aprovizionării cu produse energetice.
Subvențiile pentru combustibilii fosili sunt costisitoare pentru bugetele publice și subminează tranziția verde. În multe cazuri, acestea descurajează stimulentele pentru investiții în tehnologii „verzi” și nu contribuie la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru toate sursele de energie, inclusiv pentru energia din surse regenerabile. Pentru a sprijini eforturile de eliminare treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, Comisia și statele membre au intensificat procesul de monitorizare a subvențiilor pentru energie în ultimii ani, cu accent pe subvențiile pentru combustibilii fosili. Prin urmare, prezentul raport se bazează pe două surse. În primul rând, un studiu cuprinzător elaborat pentru Comisie (denumit în continuare „studiul”) 5 , care acoperă toate statele membre ale UE și toate sursele importante de energie din diferite sectoare economice. În al doilea rând, informațiile din statele membre incluse în planurile naționale privind energia și clima în vederea raportării subvențiilor pentru energie, în special a celor referitoare la combustibilii fosili, și a progreselor înregistrate în ceea ce privește eliminarea treptată a acestora.
Prezenta anexă analizează diferitele tipuri de subvenții, inclusiv măsurile privind producția de energie, cererea de energie, eficiența energetică, infrastructura și C&D. Ea oferă lămuriri cu privire la subvențiile în domeniul energiei, al transporturilor, în gospodării și în sectoarele industriale. Cu toate acestea, subvențiile raportate de statele membre în PNEC-urile lor nu acoperă decât o gamă relativ restrânsă. Aceasta rezultă din faptul că, în prezent, nu există o definiție standard a subvențiilor pentru energie în UE, ceea ce lasă statelor membre o libertate considerabilă în ceea ce privește practicile de raportare. Mai mult, într-o serie de planuri naționale, informațiile privind subvențiile sunt fragmentate sau nu sunt incluse deloc.
Raportul din acest an confirmă faptul că, în pofida evoluțiilor pozitive din unele state membre, se poate constata o ușoară creștere a volumului total al subvențiilor pentru energie, în special al subvențiilor pentru combustibilii fosili, care au un impact negativ asupra realizării neutralității climatice și a obiectivelor mai ample ale Pactului verde, cum ar fi calitatea aerului și sănătatea. Cu toate acestea, unele state membre, cum ar fi Austria, Danemarca, Estonia și Ungaria, au acționat împotriva acestei tendințe globale, reducându-și semnificativ subvențiile pentru combustibilii fosili.
Pandemia de COVID-19 a impus luarea de măsuri adecvate pentru a asigura o redresare rezilientă în statele membre ale UE. În prezent, nu sunt disponibile date solide bazate pe elemente concrete pentru a evalua impactul pandemiei de COVID-19 asupra subvențiilor. Estimările inițiale sugerează totuși că situația actuală ar fi dus la subvenții suplimentare pentru energie, inclusiv pentru combustibilii fosili.
Acest aspect va fi abordat în mai multe detalii în raportul de anul viitor.
2. Subvențiile pentru energie și subvențiile pentru combustibilii fosili în UE
2.1. Subvențiile pentru energie în UE
În prezentul raport, se consideră că există subvenții pentru energie dacă există o contribuție financiară din partea unui guvern sau a oricărui organism public de pe teritoriul unui stat membru 6 , urmând același concept utilizat în studiul Comisiei. Subvențiile pentru energie pot fi furnizate sub diverse forme, cum ar fi transferul direct de fonduri (de exemplu, granturi, împrumuturi), renunțarea la venituri publice (de exemplu, stimulente fiscale și credite), furnizarea de bunuri și servicii, plățile pentru mecanisme de finanțare și sprijinirea veniturilor sau a prețurilor.
Per total, subvențiile pentru energie în UE au fost estimate la 159 de miliarde EUR în 2018 7 . Acestea au crescut în ultimul deceniu, deși tendința a încetinit, crescând cu doar 5 % față de 2015. Cu toate că, în ultimul deceniu, creșterea subvențiilor a fost determinată în mare măsură de sprijinul pentru energia din surse regenerabile, acesta a crescut cu doar 4 % față de 2015. Subvențiile pentru eficiența energetică au crescut cu 21 % față de 2015, contribuind la investiții în moderarea cererii de energie. Subvențiile pentru cererea de energie, care stimulează consumul de energie (de exemplu, sub formă de facilități fiscale sau de ajutor pentru venit), au crescut cu 8 % în aceeași perioadă.
Figura 1 – Evoluția subvențiilor pentru energie în UE, în funcție de scop
Sursă: Studiul privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor.
În 2018, ponderea subvențiilor pentru energie în PIB a variat între 3,3 % în Letonia și 0,2 % în Luxemburg, media UE fiind de 1,2 %. Cu toate acestea, principalele tipuri de subvenții au variat și ele. De exemplu, în Letonia, subvențiile au sprijinit în primul rând măsurile de eficiență energetică, în timp ce în Germania aproape două treimi din volumul total al subvențiilor au sprijinit sursele regenerabile de energie. În Franța, Belgia, Polonia, Grecia, Irlanda și Finlanda, cele mai mari cote au fost utilizate pentru combustibilii fosili (deși, în termeni absoluți, subvențiile pentru combustibilii fosili în Franța au fost ușor mai scăzute decât în Germania).
Figura 2 – Subvenții pentru energie în sume absolute și ca procent din PIB în statele membre ale UE în 2018
Sursă: Studiul privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor în energie electrică se referă la sprijinul general netehnologic specific pentru energie electrică, în timp ce toate energiile se referă la măsuri care nu pot fi alocate unei singure tehnologii (sau unui sprijin tehnologic multiplu).
Majoritatea subvențiilor din 2018 s-au înregistrat 8 în sectorul energetic (92 de miliarde EUR), urmat de industrie (20 de miliarde EUR), gospodării (17 miliarde EUR), transporturi (13 miliarde EUR) și agricultură (5 miliarde EUR) în 2018.
Energia din surse regenerabile a beneficiat de aproape trei sferturi din subvențiile din sectorul energetic, demonstrând importanța continuă a subvențiilor pentru sursele regenerabile de energie în ceea ce privește sprijinirea implementării acestora în sectorul energetic. În ultimii ani, importanța instrumentelor de subvenționare a scăzut în cazul proiectelor noi, în principal din cauza costurilor de investiții în scădere ale energiei eoliene și solare, ceea ce a dus la o creștere mai mică a subvențiilor pentru energia din surse regenerabile în UE. Cele mai importante trei tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile (solară, eoliană și biomasa) au primit 30 %, 22 % și, respectiv, 16 % din totalul subvențiilor din sectorul energiei.
Cele mai importante trei instrumente de subvenționare pentru promovarea energiei din surse regenerabile au fost tarifele fixe (care reprezintă în continuare 70 % din totalul subvențiilor pentru energia din surse regenerabile 9 ), primele fixe și cotele reînnoibile cu certificate comercializabile. Pe lângă sectorul energetic, sursele regenerabile de energie joacă, de asemenea, un rol în domeniul transporturilor, aproximativ 10 % din subvențiile din acest sector fiind legate de biocombustibili.
În UE, eficiența energetică a primit aproximativ 9 % din totalul subvențiilor pentru energie ale UE în 2018. Cei mai mari beneficiari ai acestor subvenții au fost gospodăriile. La nivelul UE, subvențiile în materie de eficiență energetică s-au ridicat la numai 0,1 % din PIB, în timp ce în Letonia acestea au ajuns la 2,4 %, iar în Ungaria și Bulgaria la 0,7 %. Eficiența energetică, în special în sectorul rezidențial și în cel industrial, contribuie la atingerea obiectivelor legate de schimbările climatice, spre deosebire de subvenționarea cererii de energie și a consumului de combustibili fosili.
Printre subvențiile specifice, mecanismele de plată pentru capacitate 10 au primit subvenții în valoare de aproximativ 2,2 miliarde EUR în 2018 și au rămas stabile la un nivel mediu de aproximativ 2 miliarde EUR în ultimii câțiva ani.
Analizând principalii beneficiari ai subvențiilor, gospodăriile au primit aproximativ 11 % din totalul subvențiilor în 2018, în principal sub formă de subvenții pentru cererea de energie sau pentru eficiența energetică și de sprijin pentru consumul de energie electrică.
Imaginea prezentată de PNEC-uri cu privire la subvenții este foarte variată. În opt PNEC-uri, subvențiile nu au fost cuantificate, iar alte patru PNEC-uri nu au furnizat niciun fel de informații cu privire la subvenții. Patru state membre au furnizat doar informații parțiale. Numai șase state membre (Austria, Germania, Franța, Spania, Letonia și Lituania) au inclus un calendar pentru eliminarea treptată (a cel puțin unei părți) a subvențiilor existente. Patru state membre (Croația, Cehia, Finlanda și Malta) au declarat în mod explicit că nu intenționează să elimine subvențiile care contribuie la tranziția energetică.
Subvențiile pentru energie identificate în PNEC-urile care au furnizat informații relevante se ridică la o valoare de până la 55 de miliarde EUR – o treime din suma identificată de studiu. Numărul de măsuri identificate în cadrul studiului este mult mai mare decât cel sugerat de PNEC-uri. Este posibil ca statele membre să fi adoptat interpretări diferite în ceea ce privește modul de raportare a subvențiilor pentru energie. Deși câteva state membre au raportat date pentru 2018 sau 2019, unele dintre acestea au făcut referire la perioade anterioare, iar altele nu au specificat anul de raportare.
Pentru ca raportarea progreselor în ceea ce privește eliminarea treptată a subvențiilor pentru energie să fie completă și semnificativă, în special în ceea ce privește subvențiile legate de combustibilii fosili, în rapoartele viitoare privind progresele înregistrate și în planurile actualizate trebuie să fie abordate lacunele și lipsa de coerență în practica de raportare, oferindu-se orientări mai clare statelor membre în ceea ce privește modul de raportare a subvențiilor.
2.2. Subvențiile pentru combustibilii fosili în UE
În ultimii zece ani, subvențiile pentru combustibilii fosili, în valoare de 50 de miliarde EUR în 2018 11 , au fost relativ stabile, atingând o valoare maximă de 53 de miliarde EUR în 2012. Acestea au început să crească din nou începând cu 2015, cu 6 % până în 2018.
Ca procent din PIB, ele au variat între 1 % în Grecia și mai puțin de 0,1 % în Luxemburg (ridicându-se la 0,4 % în medie 12 ). În timp ce în Franța și în Italia subvențiile pentru produsele petroliere au fost mai mari, în Germania subvențiile pentru cărbune și gaze au jucat un rol mai important.
Figura 3 – Subvenții pentru combustibilii fosili în sume absolute și ca procent din PIB în statele membre ale UE în 2018
Sursă: Studiu privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor
Pentru a situa în context această valoare a subvenției pentru combustibilii fosili în valoare de 50 de miliarde EUR 13 , investițiile în noi capacități de generare a energiei eoliene s-au ridicat la 16 miliarde EUR în 2018 în UE, în timp ce investițiile în generarea energiei solare au fost de aproximativ 8 miliarde EUR în aceeași perioadă. Investițiile în sistemele de transport și distribuție a energiei electrice (inclusiv noile capacități și recondiționările) s-au ridicat în același an la 31 de miliarde EUR.
Între 2015 și 2018, subvențiile pentru combustibilii fosili au crescut cel mai mult în Franța (adăugând peste 2 miliarde EUR sau 27 %, în mare parte din cauza măsurilor de susținere a consumului de combustibil în transportul de marfă). Cu toate acestea, în același timp ele au scăzut ușor în unele țări, cum ar fi Italia (cu 0,4 miliarde EUR, sau 6 %, în mare parte din cauza scăderii scutirilor de accize pentru transporturi și a reducerii tarifelor fixe pentru producția de energie electrică) și Germania (cu 0,3 miliarde EUR sau 2 %, printre altele datorită reducerii subvențiilor pentru sectorul cărbunelui).
Peste 60 % din subvențiile pentru combustibilii fosili ar putea fi legate de măsurile de sprijinire a cererii de energie în 2018, ceea ce înseamnă că acest sprijin a sporit consumul de combustibili fosili. Sprijinul pentru generarea de energie electrică din combustibili fosili este, de asemenea, important, ridicându-se la 30 %, în timp ce pentru restructurarea industriei s-a cheltuit doar 5 %, în scopul de a contribui la reducerea dependenței de combustibilii fosili. Acest lucru sugerează necesitatea de a adopta măsuri în vederea atingerii obiectivului de reducere a consumului de combustibili fosili.
Subvențiile pentru petrol și produse petroliere, reprezentând aproape jumătate din total, au crescut cu 18 % între 2015 și 2018, în timp ce alte tipuri de subvenții pentru combustibilii fosili au stagnat sau au scăzut. Creșterea prețurilor la țiței în această perioadă ar fi putut avea, de asemenea, un impact asupra subvențiilor pentru produse petroliere.
Subvențiile pentru cărbune, gaze naturale și alți combustibili multipli (de exemplu, producția combinată de energie termică și electrică) au reprezentat fiecare aproximativ 17-18 % din totalul subvențiilor din 2018.
În comparație cu 2015, subvențiile pentru cărbune au scăzut cu 9 %, reflectând ponderea în scădere a cărbunelui în producția de energie electrică. În același timp, subvențiile pentru gaze naturale au crescut cu 4 %. Aceste date nu reflectă trecerea de la cărbune la gaz în mixul energetic al UE, care a avut loc în 2019, dar se poate presupune că, pe lângă un consum mai scăzut, subvențiile pentru cărbune au scăzut și mai mult începând din 2018, iar în sectorul energetic se pare că subvențiile pentru gaze au crescut.
Subvențiile pentru combustibilii fosili în sectorul energetic au rămas stabile între 2015 și 2018, cele pentru cărbune ridicându-se la 30 %. Sectorul transporturilor a primit cu 20 % mai multe subvenții pentru combustibili fosili în 2018 față de trei ani mai devreme, o majoritate covârșitoare fiind sub formă de subvenții pentru produse petroliere. Subvențiile pentru combustibilii fosili în agricultură au crescut cu 6 % în aceeași perioadă și au fost legate aproape exclusiv de subvențiile pentru produse petroliere. Subvențiile pentru combustibilii fosili în sectoarele industriale și în gospodării au crescut cu doar 3-4 %. Deși combustibilii fosili au primit 10 % din totalul subvențiilor acordate gospodăriilor, acest procent a fost mai mare de jumătate în industrie.
În ceea ce privește sursele de finanțare, subvențiile pentru combustibilii fosili au fost acordate în principal sub formă de cheltuieli fiscale 14 (aproximativ 70 % din total, inclusiv scutirea de taxe de consum și scutiri de accize, reduceri, rambursări etc.). Sprijinul pentru prețuri și venituri a fost de trei ori mai mic. Transferurile directe, în principal sub formă de granturi, au jucat un rol mai mic.
Figura 4 – Subvențiile pentru combustibili fosili în diferite sectoare ale economiei
Sursă: Studiu privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor
Datele agregate din PNEC-uri raportează doar subvenții pentru combustibilii fosili în valoare de 30 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 60 % din rezultatele studiului Comisiei. Trei state membre (Croația, Estonia și Malta) au declarat în mod explicit că nu intenționează să elimine treptat (o serie de) subvenții (specifice) pentru combustibili fosili, referindu-se în principal la protejarea competitivității sau a viabilității economice a diferitelor sectoare.
Treisprezece state membre (Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Danemarca, Grecia, Finlanda, Franța, Italia, Lituania, Letonia, Portugalia și Spania) au indicat că intenționează să lucreze la elaborarea unor planuri de eliminare treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, deși nu toate și-au dezvoltat planurile pe deplin. Existența acestor date incomplete nu ne permite să prezentăm o imagine completă a situației și sugerează că este necesară o îmbunătățire semnificativă a raportării.
Statele membre vor trebui să își stabilească obiectivele naționale privind eliminarea treptată a subvențiilor pentru energie, în special pentru combustibilii fosili, în cadrul rapoartelor lor privind progresele înregistrate în temeiul Regulamentului privind guvernanța.
3. Comparație la nivel internațional a subvențiilor pentru combustibili fosili
Țările G20 din afara UE cheltuiesc mai mult pe subvențiile pentru combustibilii fosili comparativ cu media UE de 0,4 % (cu unele excepții, și anume China, SUA, Canada, Coreea și Japonia). Țările mari producătoare de energie din surse fosile tind să cheltuiască proporțional mai mult cu subvențiile aferente. În 2018, Arabia Saudită a cheltuit peste 8 % din PIB-ul său pentru subvențiile pentru combustibilii fosili. Acest lucru a reprezentat mai mult decât subvențiile totale acordate pentru combustibilii fosili în UE, sprijinind în principal consumul intern de produse petroliere. Rusia a cheltuit de trei ori mai multe subvenții pentru combustibilii fosili ca procent din PIB în comparație cu UE.
Figura 5 – Subvenții pentru combustibilii fosili în sume absolute și ca procent din PIB în statele membre ale UE și în țări G20 din afara UE
Sursă: Studiul privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor și calculele proprii. În ceea ce privește țările din afara UE, având în vedere comparabilitatea limitată a clasificării subvențiilor și a metodologiei aferente, împreună cu dificultățile de colectare a datelor, rezultatele ar trebui interpretate cu precauție. Graficul nu indică acest lucru în mod clar, însă Arabia Saudită a cheltuit peste 8 % din PIB-ul său pentru subvențiile pentru combustibilii fosili.
4. Concluzii
Constatările prezentului raport se bazează în mare parte pe studiul privind subvențiile efectuat pentru Comisie. Acesta oferă informații mai cuprinzătoare cu privire la subvenții, în comparație cu informațiile privind subvențiile pentru energie și pentru combustibilii fosili furnizate de PNEC-uri.
Subvențiile pentru combustibilii fosili nu au scăzut substanțial în ultimul deceniu; în unele cazuri, ele chiar au crescut.
În plus, este necesar să se îmbunătățească exhaustivitatea și coerența diferitelor PNEC-uri ale statelor membre. Această comparație cu studiul Comisiei arată că statele membre au subraportat subvenții în planurile lor naționale. Numai câteva state membre au prezentat planuri detaliate privind eliminarea treptată a subvențiilor. Acest lucru demonstrează că este nevoie de acțiuni suplimentare.
Existența unor orientări ale Comisiei privind definirea, acoperirea și metodologia de raportare a statelor membre cu privire la subvențiile pentru energie, inclusiv cele pentru combustibilii fosili, într-un mod mai coerent și mai comparabil ar putea reprezenta o modalitate de a îmbunătăți situația și de a face ca viitoarele rapoarte privind progresele înregistrate să fie mai cuprinzătoare și mai precise. Comisia va publica, de asemenea, rezultatele detaliate ale studiului său privind subvențiile, pentru a oferi o imagine completă a situației 15 .
.
Articolul 35 litera (n) din Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice (2018/1999/UE ).
https://unfccc.int/files/essential_background/convention/application/pdf/english_paris_agreement.pdf
Declarația liderilor G7: https://www.mofa.go.jp/files/000160266.pdf
Declarația summitului G20 de la Pittsburgh: http://www.g20.utoronto.ca/2009/2009communique0925.html#energy
Studiu privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor https://ec.europa.eu/energy/studies_main/final_studies/study-energy-costs-taxes-and-impact-government-interventions-investments_en , denumit în continuare „studiul Comisiei”.
Conform conceptelor stabilite de Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind
subvențiile și măsurile compensatorii ( https://www.wto.org/english/tratop_e/scm_e/scm_e.htm )
Sursă: studiul Comisiei.
Subvențiile cu scopuri diferite au o importanță diferită în sectoarele economice. Subvențiile care au ca scop sprijinirea producției de energie (de exemplu, tarifele fixe) și a infrastructurii energetice au fost aproape exclusiv observate în sectorul energetic, în timp ce subvențiile acordate consumului (cererea de energie, de exemplu: scutirile fiscale pentru combustibili) au fost caracteristice sectoarelor consumatoare de energie, cum ar fi industria, transporturile, gospodăriile și agricultura. Subvențiile în materie de eficiență energetică au fost distribuite mai uniform în toate sectoarele.
Subvențiile mari sub formă de tarife fixe reflectă moștenirea mecanismelor anterioare, deoarece această formă de sprijin nu se mai aplică, cu excepția micilor producători.
O parte semnificativă a acestor plăți pentru capacitate pot fi asociate cu centralele electrice pe bază de combustibili fosili, sursele de energie regenerabilă sau răspunsul din partea cererii reprezentând doar o cotă mai mică
Sursă: studiul Comisiei.
În sume absolute, de la 10 milioane EUR în Malta la 12,2 miliarde EUR în Germania. Având în vedere dimensiunea diferită a economiilor UE, subvențiile exprimate ca procentaj din PIB sunt mai clare pentru comparațiile transfrontaliere.
Sursă: Studiul Comisiei. Inclusiv noile instalații terestre și offshore, care s-au ridicat la 6,8 GW și, respectiv, 0,6 GW în 2018. Noile instalații solare includ energia fotovoltaică și încălzirea termică solară, cu o putere de 7,1 GW și, respectiv, 1,4 GW în aceeași perioadă.
Este important să se noteze faptul că, în cazul scutirilor fiscale, numai diferențele dintre ratele de impozitare privind același combustibil sunt luate în considerare la calcularea subvențiilor. Subvențiile încrucișate între combustibili nu sunt calculate, deoarece ar fi extrem de complicat să se facă acest lucru în mod consecvent în toate sectoarele și pentru toate tipurile de combustibil. Cu toate acestea, pe baza datelor parțiale de țară, studiul oferă estimări privind subvenționarea încrucișată a motorinei și a benzinei. Aceste cifre nu sunt incluse în valoarea totală a subvențiilor din UE, deoarece nu sunt disponibile decât informații parțiale. Subvențiile potențiale pentru combustibil în sectoarele transportului maritim și aerian internațional sunt, de asemenea, estimate, dar nu sunt incluse în numărul total al subvențiilor din UE. Pentru mai multe informații, a se vedea Studiul privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor [link].
A se vedea Studiul privind costurile energiei, taxele și impactul intervențiilor guvernamentale asupra investițiilor (cu fișe de țară) https://ec.europa.eu/energy/studies_main/final_studies/study-energy-costs-taxes-and-impact-government-interventions-investments_en