15/Volumul 004

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

15/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31997D0266

---

L 107/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 18 decembrie 1996

privind formularul-tip pentru siturile propuse ca situri Natura 2000

(97/266/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1996 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (1), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, în special articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf,

întrucât articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 92/43/CEE stabilește că statele membre trebuie să comunice Comisiei lista de propuneri de situri Natura 2000 menționate la respectivul articol 4 alineatul (1), împreună cu informații despre fiecare sit, într-un format stabilit de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21;

întrucât, pentru fiecare sit Natura 2000 propus, formularul trebuie să cuprindă o hartă a sitului, denumirea, localizarea, suprafața acestuia, precum și datele ce rezultă din aplicarea criteriilor utilizate în selectarea sitului;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 20 din Directiva 92/43/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă formularul, conținut în anexa la prezenta decizie, pentru transmiterea informațiilor menționate la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 92/43/CEE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  OJ L 206, 22.7.1992, p. 7.

---

ANEXĂ

Directiva 79/409/CEE a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice

și

Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică

FORMULAR-TIP

Versiunea EUR 15

Versiunea finală din 27 mai 1994 actualizată pentru a include modificările din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei (JO L 1, 1.1.1995, p. 135-137)

și

versiunea regiunilor NUTS Eurostat din martie 1995

FORMULAR-TIP

Pentru ariile de protecție specială (APS), pentru situri eligibile ca situri de importanță comunitară (SIC) și pentru ariile speciale de conservare (ASC)

1.   IDENTIFICAREA SITULUI

2.   LOCALIZAREA SITULUI

3.   INFORMAȚII ECOLOGICE

4.   DESCRIEREA SITULUI

5.   STATUTUL DE PROTECȚIE A SITULUI ȘI LEGĂTURA CU BIOTOPURILE CORINE

6.   ACTIVITĂȚILE ANTROPICE ȘI EFECTELE LOR ÎN SIT ȘI ÎN JURUL ACESTUIA

7.   HARTA SITULUI

8.   DIAPOZITIVE

---

NATURA 2000

FORMULAR-TIP

NOTE EXPLICATIVE

CUPRINS

Introducere…

1.	IDENTIFICAREA SITULUI …

1.1.	Tipul sitului (obligatoriu)…

1.2.	Codul sitului (obligatoriu)…

1.3.	Data completării formularului (obligatoriu)…

1.4.	Data actualizării (obligatoriu) …

1.5.	Legături cu alte situri descrise (obligatoriu dacă există o astfel de relație)…

1.6.	Responsabil (obligatoriu) …

1.7.	Denumirea sitului (obligatoriu)…

1.8.	Datele indicării și desemnării sitului (obligatoriu) …

2.	LOCALIZAREA SITULUI …

2.1.	Localizarea centrului sitului (obligatoriu)…

2.2.	Suprafața sitului (obligatoriu) …

2.3.	Lungimea sitului …

2.4.	Altitudinea (se completează dacă este relevant)…

2.5.	Codul regiunii administrative, denumirea și ponderea (în procente) în cadrul fiecărei regiuni (obligatoriu)…

2.6.	Regiunea biogeografică …

3.	INFORMAȚII ECOLOGICE …

3.1.	Tipuri de habitate prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește

3.2.	Specii prevăzute la articolul 4 din Directiva 79/409/CEE a Consiliului, specii enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE a Consiliului și evaluarea sitului în ceea ce le privește

3.3.	Alte specii importante de floră și faună …

4.	DESCRIEREA SITULUI …

4.1.	Caracteristicile generale ale sitului (obligatoriu)…

4.2.	Calitate și importanță (obligatoriu) …

4.3.	Vulnerabilitate (obligatoriu) …

4.4.	Desemnarea sitului (se completează dacă este relevant)…

4.5.	Tip de proprietate (se completează dacă este relevant)…

4.6.	Documentație …

4.7.	Istoric (nu se completează)…

5.	PROTEJAREA SITULUI ȘI LEGĂTURA CU BIOTOPURILE CORINE …

5.1.	Clasificare la nivel național și regional (apendicele D) (obligatoriu) …

5.2.	Relațiile sitului descris cu alte situri (situri învecinate și situri aparținând unor tipuri diferite de desemnare) (se completează dacă este relevant)…

5.3.	Relația sitului descris cu biotopurile Corine…

6.	INFORMAȚII PRIVIND ACTIVITĂȚILE ANTROPICE ȘI EFECTELE ACESTORA ÎN SIT ȘI ÎN JURUL LUI …

6.1.	Consecințe generale și proporția suprafeței din sit afectată (apendicele E) (se completează dacă este relevant)…

6.2.	Gestionarea sitului …

7.	HARTA SITULUI (obligatoriu) …

8.	DIAPOZITIVE ȘI ALTE MATERIALE FOTOGRAFICE (se completează dacă este relevant)…

Introducere

Pentru proiectul Natura 2000 cel mai important este nivelul informațiilor asupra habitatelor și speciilor de importanță comunitară ce se vor aduna în anii care vin. Experiența privind culegerea datelor s-a consolidat prin participarea la proiectele privind biotopurile Corine, care la această oră cuprind peste 6 000 de situri din Uniunea Europeană. Principalele câmpuri de date ale prezentului formular folosesc această experiență, modificată și extinsă în cadrul directivelor menționate în continuare.

Întrucât siturile clasificate ca Directivele „păsări” și „habitate” vor forma împreună Natura 2000, este esențial să se creeze o rețea coerentă care să funcționeze ca o linie comună pentru ambele tipuri. Formularul de comunicare a datelor ia în considerare toate aspectele din cele două directive, așa că practic este nevoie doar de un formular-tip. Toate rubricile de date de pe fișa tehnică pentru Directiva „păsări” sunt în întregime compatibile cu noul formular. Prin urmare, în cazul în care există date despre cele 1 100 de arii cu protecție specială (APS), ele se pot transfera automat.

Așadar, acest formular se va folosi la toate siturile desemnate ca APS în Directiva „păsări”. În ceea ce privește Directiva „habitate”, formularul va fi folosit inițial pentru a furniza informațiile necesare pentru siturile eligibile pentru identificare ca situri de importanță comunitară (SIC) în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din directivă (Etapa 1), operațiune care trebuie încheiată până în iunie 1995.

Baza legală pentru asigurarea datelor necesare aplicării acestei faze a proiectului Natura 2000 este prezentată la articolul 4 din Directiva „habitate”, care specifică: „Informațiile respective trebuie să includă harta sitului, denumirea și localizarea acestuia, întinderea și datele rezultate din aplicarea criteriilor enumerate în anexa III (Etapa 1), înscrise într-un formular pe care Comisia urmează să-l stabilească în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21.” În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva „păsări”, statelor membre li se cere deja „să transmită Comisiei toate informațiile relevante pentru ca aceasta să poată lua inițiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare pentru ca zonele menționate anterior la alineatele (1) și (2) să formeze un tot unitar care să îndeplinească cerințele de protecție pentru acele specii în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă.”

Principalele obiective ale bazei de date sunt:

1.

Asigurarea informațiilor necesare pentru a permite Comisiei ca, împreună cu statele membre, să coordoneze măsurile pentru a realiza o rețea Natura 2000 coerentă și pentru a evalua eficiența ei în conservarea habitatelor din anexa I și a habitatelor speciilor cuprinse în lista din anexa II la Directiva 92/43/CEE a Consiliului, precum și a habitatelor speciilor de păsări din anexa I și a altor specii de păsări migratoare acoperite de Directiva 79/409/CEE a Consiliului.

2.	Asigurarea informației care poate să ajute Comisia la luarea de decizii astfel ca rețeaua Natura 2000 să fie luată în considerare în alte sectoare și domenii, cum sunt cele regionale, agricole, de energie, transport și turism în care activează Comisia.

3.	Asistarea Comisiei și a comitetelor relevante în selecția acțiunilor de finanțare în conformitate cu instrumentul Life și cu alte instrumente financiare, în care unele date relevante pentru conservarea siturilor, cum ar fi proprietatea și practicile de gestionare, pot facilita procesul decizional.

4.	Asigurarea unui forum util schimbului de informații asupra habitatelor și speciilor de importanță comunitară în beneficiul statelor membre.

Acest document ilustrează toate elementele cuprinse în formular. În plus, unele dintre elemente pot fi incluse într-un „ghid de utilizare”, mai ales când este vorba de interpretarea tipurilor de habitat prioritar.

Formularul este proiectat astfel încât să se poată utiliza atât pe suport hârtie, cât și pentru a alimenta o bază de date electronică.

Câmpurile de date care trebuie completate în etapa de identificare a siturilor eligibile ca SIC sunt scrise în litere italice și îngroșate în formularul de înregistrare și indicate ca „obligatorii” în secțiunile relevante ale notelor explicative. Aceste câmpuri sunt de asemenea obligatorii pentru APS. Referitor la cererea de informații ecologice, acest aspect este clarificat în secțiunea 3 a notelor explicative.

Celelalte câmpuri trebuie completate în etapa clasificării ca APS sau a desemnării ca ACS în cazul în care informația este relevantă pentru conservarea și gestionarea sitului. Aceste câmpuri sunt indicate în notele explicative cu mențiunea „se completează dacă este relevant”.

Trebuie menționate toate informațiile relevante în scopul desemnării sau clasificării sitului. Aceasta include, în special, informații referitoare la justificarea sitului respectiv și care să permită evaluarea contribuției sale la eficiența și coerența rețelei Natura 2000. Informațiile suplimentare relevante trebuie asigurate cât se poate de repede. Cu toate acestea, în cazul siturilor incluse definitiv în rețeaua Natura 2000, este de preferat să se completeze toate câmpurile, pentru că domeniile informative incluse pe formular au fost limitate la cele estimate ca fiind de importanță majoră pentru protejarea și monitorizarea sitului atât la nivel național, cât și comunitar.

După consultarea cu autoritățile relevante, se speră să se dezvolte un sistem de baze de date Natura 2000 într-un format compatibil cu informațiile culese conform acordurilor și convențiilor internaționale, cum ar fi rezervațiile biogenetice și diploma europeană a Consiliului Europei.

De menționat că pe lângă înregistrările habitatelor din fiecare sit, statele membre trebuie să furnizeze, în conformitate cu anexa II la Directiva „habitate”, și aria totală acoperită de fiecare tip de habitat în țara respectivă, precum și, pe lângă datele despre populația din fiecare sit, o estimare generală a cifrelor privind populația din fiecare teritoriu național, necesare analizei din anexa III. Aceste informații, precum și cele asupra populației de păsări, se înregistrează în fișiere separate. În prezent se lucrează la o bază de date sub auspiciile Comitetului Ornis, pentru a se putea sistematiza datele privind populațiile de păsări din fiecare regiune a Comunității.

Figura 1

Relații posibile între situri

APS	Sit eligibil ca SIC	Tipul codului	Linii directoare privind completarea formularului Natura 2000
		A	ASP desemnată nu este în relație cu un alt sit Natura 2000. — Se completează un formular pentru sit.
		B	SIC eligibil nu este în relație cu un alt sit Natura 2000. — Se completează un formular pentru sit.
		C	Aria SIC eligibil este aceeași cu a ASP desemnată. — Se completează un formular pentru sit.
		D	ASP atinge (dar nu se suprapune cu) un alt sit Natura 2000 care poate fi SIC sau ASP eligibilă într-o altă regiune administrativă.
		E	SIC eligibil atinge un alt sit Natura 2000, care este un ASP sau un SIC eligibil în altă regiune administrativă. — Se tratează ca două situri separate; se completează două formulare, se menționează codurile siturilor pentru situl (siturile) Natura 2000 înrudite pe fiecare formular.
		F	ASP conține un SIC eligibil.
		G	SIC eligibil este în întregime cuprins în ASP desemnată. — Se tratează ca două situri separate; se completează un formular pentru fiecare sit, se menționează codurile siturilor pentru situl (siturile) Natura 2000 înrudite pe fiecare formular.
		H	ASP desemnată este în întregime cuprinsă în SIC eligibil.
		I	SIC eligibil conține ASP desemnată. — Se tratează ca două situri separate; se completează un formular pentru fiecare sit, se menționează codurile siturilor pentru situl (siturile) Natura 2000 înrudite pe fiecare formular.
		J	ASP se suprapune parțial cu un SIC eligibil.
		K	SIC eligibil se suprapune parțial cu o ASP desemnată. — Se tratează ca două situri separate; se completează un formular pentru fiecare sit, se menționează codurile siturilor pentru situl (siturile) Natura 2000 înrudite pe fiecare formular.

Formular pentru introducerea datelor și pentru baza de date Natura 2000

Se folosește un tip de formular pentru toate siturile incluse în această etapă de dezvoltare a Natura 2000 pentru a acoperi ariile cu protecție specială (ASP) și siturile eligibile ca situri de importanță comunitară (SIC). Pot exista relații între două sau mai multe situri Natura 2000. Dacă două situri se suprapun sau dacă unul din ele este cuprins în celălalt, trebuie să se completeze două formulare. Acest aspect se datorează implicațiilor juridice diferite apărute în urma tipurilor diferite de desemnare.

1.   IDENTIFICAREA SITULUI

1.1.   Tipul sitului (obligatoriu)

Codul format dintr-o singură literă ia în considerare relațiile posibile între siturile de importanță comunitară (SIC) eligibile și ariile de protecție specială (ASP) deja clasificate. Fiecare dintre aceste coduri (de la A la K) corespunde unei relații particulare în conformitate cu figura 1. În cazul în care există o relație cu mai mult de un alt sit, se folosește codul care definește relația predominantă. Codul permite automat și identificarea tipului de sit (dacă este APS, eligibil ca SIC sau ambele).

1.2.   Codul sitului (obligatoriu)

Într-o bază de date relațională, fiecare sit se recunoaște după un cod unic, care formează un câmp-cheie în baza de date. Codul unic al sitului cuprinde nouă caractere și este format din două componente:

1.	Primele două caractere sunt codurile de țară AT Austria IE Irlanda BE Belgia IT Italia DE Germania LU Luxemburg DK Danemarca NL Țările de Jos ES Spania PT Portugalia FI Finlanda SE Suedia FR Franța UK Regatul Unit GR Grecia

2.	Celelalte șapte caractere rămase, care servesc la crearea unui cod alfanumeric unic pentru fiecare sit, se completează potrivit unui sistem logic și coerent definit de autoritatea națională responsabilă.

Trebuie notat că pot exista relații între situl descris și cele identificate ca biotopuri Corine. Această informație este dată în secțiunea 5 a formularului care se ocupă de relațiile cu alte arii desemnate (facultativ).

1.3.   Data completării formularului (obligatoriu)

Se introduce data dorită ca „data completării” informației înregistrate. Câmpul datei este format din an (patru cifre), urmat de lună (exprimată numeric, cu două cifre).

De exemplu: 199305: date completate prima oară în mai 1993.

1.4.   Data actualizării (obligatoriu)

Se introduce data la care s-a efectuat ultima modificare a informațiilor raportate referitoare la sit, folosindu-se același format ca și la „Dată”. În cazul unui sit nou, pentru „actualizare” se lasă șase spații. Dacă informația a fost modificată de mai multe ori, atunci se trec informațiile modificate cel mai recent. Modificările intermediare sunt stocate în spațiul „istoric”, alături de natura modificării (a se vedea 3.7).

1.5.   Legături cu alte situri descrise (obligatoriu dacă există o astfel de relație)

Acest câmp permite legătura între toate siturile descrise înrudite la care se folosește formularul Natura 2000: situri de importanță comunitară (SIC) propuse a fi eligibile și arii cu protecție specială (APS) (care în viitor se folosesc pentru situri desemnate ca arii de conservare specială (ACS). Se dă codul fiecărui sit înrudit.

1.6.   Responsabil (obligatoriu)

Aici se introduce numele, afilierea și adresa persoanei sau organizației care a furnizat informația înregistrată. Dacă o mare parte din informații au fost furnizate de mai mult de o persoană sau organizație, atunci sunt cuprinși toți, cu numele, afilierea și adresa lor.

1.7.   Denumirea sitului (obligatoriu)

Denumirile siturilor se introduc în limba locală. Astfel, se evită traducerile dificile și se poate face direct integrarea datelor existente la nivel local sau național. În cazul unui alfabet nelatin (de exemplu cel grecesc), numele se transliterează.

1.8.   Datele indicării și desemnării sitului (obligatoriu)

Aici pot fi implicate patru date: data la care se propune ca situl să fie eligibil pentru a fi identificat ca sit de importanță comunitară (SIC), data la care se confirmă că situl este SIC și două date de desemnare (SAC și APS), pentru care trebuie lăsat spațiu gol. Patru subcâmpuri indică anul și luna în care situl a fost propus pentru statutul de sit de importanță comunitară (SIC), data confirmării ca SIC, data la care situl a primit statutul oficial de arie cu protecție specială de la statele membre și/sau data la care a fost desemnat ca arie specială de conservare. Dacă situl a fost desemnat și extins ulterior, se prezintă anul în care a fost inclus inițial pe listă și se menționează cea mai recentă arie totală.

2.   LOCALIZAREA SITULUI

2.1.   Localizarea centrului sitului (obligatoriu)

Coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) ale centrului sitului se introduc sub forma gradelor, minutelor și secundelor unui arc. Gradele, minutele și secundele longitudinii de la vest de meridianul Greenwich primesc în mod convențional o valoare negativă, iar gradele de la est, o valoare pozitivă, care poate fi confirmată cu semnul + sau poate fi subînțeleasă dacă semnul este înlocuit cu un spațiu. Aceasta evită problemele privind coordonatele atunci când are loc transferul datelor în sistemul informațional geografic (SIG).

În cazul siturilor formate din mai multe zone distincte, se introduc coordonatele celei mai importante subzone.

Aproape toate țările folosesc scări, proiecții și parametri diferiți atunci când elaborează hărți topografice. Întrucât sunt cea mai valoroasă sursă de identificare a coordonatelor, sistemele alternative de coordonate (UTM, Lambert Conformal or Azimuthal, Gauss-Kruger etc.) sunt acceptate la înregistrarea localizării sitului cu condiția ca tipul proiecției și parametrii să fie indicați în secțiunea 7 (harta sitului). Aceste referințe de coordonate se transformă în SIG în grade de longitudine și latitudine în vederea stocării în baza de date finală.

Cu toate că aceste coordonate pentru centrul sitului lipsesc în aproape toate documentele sursă, vă rugăm să faceți efortul de a completa acest domeniu cu exactitate. Coordonatele sunt cheia cartografierii și a procedurilor de modificare la intrarea în alte straturi tematice (cum ar fi proiectul Land Cover, tipul de sol, utilizarea terenului, calitatea aerului etc.). Oricine transferă date în baza de date centrală folosind un sistem alternativ, trebuie să discute cu serviciul de specialitate a Comisiei. Odată coordonatele înregistrate precis, informațiile ulterioare pot fi introduse automat, fără proceduri greoaie.

Dacă granițele sitului sunt transferate pe cale digitală, domeniul poate fi calculat automat ca punctul central al poligoanelor.

2.2.   Suprafața sitului (obligatoriu)

Suprafața unui sit este introdusă în hectare. Deși acesta este un câmp obligatoriu, pentru siturile a căror suprafață este încă necunoscută se introduce valoarea -99. Valoarea 0 pentru un sit poate fi corectă dacă situl reprezintă o grotă sau o stâncă. În această situație, câmpul 2.3 este obligatoriu.

Pentru cazurile în care suprafața sitului s-a modificat de-a lungul timpului, se introduce suprafața totală cea mai recentă.

2.3.   Lungimea sitului (obligatoriu dacă 2.2. ⇒ 0)

Acest câmp este obligatoriu doar dacă măsurările suprafeței nu sunt relevante (de exemplu la grote sau stânci). Lungimea sitului se exprimă în kilometri.

Pentru cazurile când lungimea sitului s-a modificat de-a lungul timpului, se introduce lungimea totală cea mai recentă.

2.4.   Altitudinea (se completează dacă este relevant)

Se introduce altitudinea deasupra nivelului mării în trei subcâmpuri care cuprind altitudinea minimă, maximă și medie din limitele sitului. Este important ca și valorile negative (sub nivelul mării) să fie înregistrate, dacă există. Valoarea medie trebuie calculată ca media ponderată a claselor de altitudine din interiorul sitului. Pentru calculul automat al datelor referitoare la altitudine cu un model digital de elevație (MDE) în sistem SIG, este necesar să se acorde mai mult timp pentru a înregistra precis coordonatele și granițele sitului. Un asemenea model va fi pus la dispoziție pentru utilizare în cadrul Comisiei prin proiectul Eurostat-Gisco.

2.5.   Codul regiunii administrative, denumirea și ponderea (în procente) în cadrul fiecărei regiuni (obligatoriu)

Eurostat a dezvoltat un sistem de codificare standard ierarhizat pentru regiunile din Comunitatea Europeană în vederea datelor statistice de referință. Acest sistem de codificare trebuie aplicat în toate cazurile de aplicații de codificare regionale în Comisie. Descrierea sa completă poate fi găsită în documentul publicat al Eurostat și în apendicele A.

Codurile NUTS se introduc pentru fiecare sit, împreună cu procentul de sit din fiecare regiune. Este obligatoriu să se introducă cel puțin un cod. Dacă un sit este întins pe mai multe regiuni diferite, se introduc atâtea coduri câte regiuni sunt implicate și cât mai în detaliu (5 caractere). Numele regiunii este necesar pentru verificare.

În cazul în care există informații despre granițe în format digital, acoperirea în procente a sitului în diferite regiuni NUTS se poate calcula tot digital.

Când siturile au și un component marin neacoperit de sistemul NUTS, suprafața în % (procente) din acest component trebuie notată și ea.

2.6.   Regiunea (regiunile) biogeografică(e) (obligatoriu)

Se indică în care regiune (regiuni) se găsesc siturile, prin bifarea căsuțelor corespunzătoare, pe baza hărții cu regiunile biogeografice (figura 2: Doc. Hab. 95/10).

Figura 2

Harta regiunilor biogeografice (Doc. Hab. 95/10)

3.   INFORMAȚII ECOLOGICE

Pentru stabilirea listei cu situri de importanță comunitară (SIC) în conformitate cu Directiva 92/43/CEE

Statele membre trebuie să furnizeze informațiile relevante privind tipurile de habitat din anexa I (punctul 3.1) și pentru speciile de floră și faună din anexa II (punctele 3.2.e-3.2.g).

În etapa finală de desemnare sau clasificare a siturilor cuprinse în liste în conformitate cu oricare directivă, trebuie furnizate toate informațiile ecologice necesare evaluării contribuției sitului la eficiența și coerența generală a rețelei Natura 2000.

Pentru siturile clasificate sau care urmează a fi clasificate ca arii cu protecție specială (APS)

—	sunt considerate obligatorii toate informațiile relevante referitoare la speciile din anexa I (punctele 3.2.a) și speciile migratoare neincluse în anexa I (pct. 3.2.b);

—

informațiile privind habitatele din anexa I (punctul 3.1) și speciile de floră și faună din anexa II (punctele 3.2.c-3.2.g) trebuie furnizate pentru întregul sit sau pentru o parte a acestuia, dacă situl este recunoscut ca sit de importanță comunitară în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului sau este desemnat simultan ca arie de conservare specială (ACS);

—	ar trebui să se introducă orice alte informații relevante privind speciile de floră și faună (punctul 3.3);

—

ar trebui incluse informații și în cazul unui sit clasificat ca APS și nerecunoscut în întregime sau parțial ca sit de importanță comunitară în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului, dar pentru care unele informații despre habitatele naturale sau despre anumite specii de floră și faună sunt relevante pentru conservarea speciilor de păsări care au condus la clasificarea acelui sit ca ASP.

Pentru siturile care urmează a fi desemnate ca arii de conservare specială (ACS)

—	sunt obligatorii toate informațiile relevante referitoare la tipurile de habitate din anexa I (punctul 3.1) și la speciile de floră și faună din anexa II (punctele 3.2.c-3.2.g);

—

toate informațiile relevante privind speciile de păsări din anexa I și speciile migratoare în conformitate cu Directiva 79/409/CEE a Consiliului (punctele 3.2.a și 3.2.b) trebuie furnizate pentru întregul sit sau pentru acea parte a sitului care este clasificată simultan sau urmează să fie clasificată ca APS;

—	ar trebui să se introducă orice alte informații relevante privind speciile de floră și faună (punctul 3.3).

3.1.   Tipuri de habitate prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește

(i)   Coduri și acoperirea în procente a habitatului

—	Tipurile de habitate din anexa I: codurile și acoperirea în procente în cadrul habitatului (apendicele B)

Aici se introduce codul tipurilor de habitat din anexa I la Directiva 92/43/CEE, conform indicațiilor din apendicele B. Acest cod format din patru caractere urmează prezentarea ierarhică a tipurilor de habitat din anexa I la directivă. Toate habitatele din anexa I ce se regăsesc într-un sit anume trebuie introduse împreună cu procentajul care arată proporția de acoperire (în legătură cu criteriile A litera (b) din anexa III la directivă).

De exemplu: 4110/005: 5 % din sit este acoperit de tipul de habitat numărul 4110 din anexa I.

(ii)   Criterii de evaluare a sitului pentru un anumit tip de habitat natural din anexa I (în conformitate cu secțiunea A din anexa III)

—	REPREZENTATIVITATEA: = A litera (a) din anexa III: gradul de reprezentativitate a tipului de habitat în cadrul sitului.

Criteriul A litera (a) din anexa III trebuie asociat cu indicația de interpretare a tipurilor de habitate din anexa I, această indicație oferind definiția, o listă de specii caracteristice și alte elemente relevante. Gradul de reprezentativitate exprimă măsura în care un tip de habitat este „tipic”. La nevoie, evaluarea trebuie să ia în considerare și reprezentativitatea tipului de habitat din situl respectiv, fie pentru un grup de tipuri de habitat, fie pentru o combinație specială a mai multor tipuri de habitat diferite.

Dacă nu există date din teren, și anume date cantitative pentru comparare, sau dacă măsurarea criteriului nu este fezabilă, atunci, pentru a ierarhiza situl respectiv, se folosește „cea mai bună expertiză”.

Ar trebui folosit următorul sistem de ierarhizare:

A:	reprezentativitate excelentă,

B:	reprezentativitate bună,

C:	reprezentativitate semnificativă.

Mai mult, în toate cazurile în care un tip de habitat este prezent în situl respectiv într-o proporție nesemnificativă, el trebuie indicat în a patra categorie:

D:	prezență nesemnificativă.

În cazul în care reprezentativitatea sitului pentru un anume habitat este clasificată cu „D: nesemnificativ”, nu mai este nevoie de nici o indicație pentru alte criterii de evaluare a acestui tip de habitat din situl respectiv. În aceste cazuri, criteriile „Suprafața relativă”, „Starea de conservare” și „Evaluarea globală” nu trebuie marcate .

—	SUPRAFAȚA RELATIVĂ: = A litera (b) din anexa III: suprafața sitului acoperit de habitatul natural raportat la suprafața totală acoperită de acel tip de habitat natural în cadrul teritoriului național.

În principiu, pentru a face evaluarea criteriului A litera (b) este nevoie de măsurarea suprafeței acoperite de tipul de habitat din sit și a suprafeței totale a teritoriului național acoperită de același tip de habitat. Deși acest lucru este evident, este foarte greu să se facă aceste măsurători, mai ales cele referitoare la suprafața națională.

Acest criteriu trebuie exprimat ca procentaj „p”. Indiferent dacă aceste două măsurări există sau pot fi obținute (și procentajul poate fi apoi calculat din ele) sau dacă rezultatul este o estimare conform celei mai bune expertize (ceea ce este cel mai probabil), evaluarea lui „p” pe intervale se face potrivit următorului model progresiv:

A:	100 ≥ p > 15 %

B:	15 ≥ p > 2 %

C:	2 ≥ p > 0 %

—	STADIUL DE CONSERVARE: = A litera (c) din anexa III: Gradul de conservare a structurii și funcțiilor tipului de habitat natural respectiv, precum și posibilitățile de refacere.

Acest criteriu cuprinde următoarele trei subcriterii:

(i)	gradul de conservare a structurii;

(ii)	gradul de conservare a funcțiilor;

(iii)

posibilitățile de refacere.

Cu toate că subcriteriile de mai sus pot fi evaluate separat, acestea trebuie totuși combinate în vederea satisfacerii cerințelor selecției siturilor propuse pe listele naționale, întrucât ele influențează tot procesul în mod complex și în interdependență.

(i)   Gradul de conservare a structurii

Acest subcriteriu trebuie relaționat cu ghidul de interpretare din anexa I – habitate, pentru că acest ghid asigură o definiție, o listă de specii caracteristice și alte elemente relevante.

La comparația structurii unui anumit tip de habitat prezent în sit cu datele din ghidul de interpretare (și alte informații științifice importante) și chiar cu același tip de habitat prezent în alte situri, se poate stabili un sistem de ierarhizare ca cel de mai jos, folosind „cea mai bună expertiză”:

I:	structură excelentă,

II:	structură bine conservată,

III:	structură medie sau parțial degradată.

În cazul în care se acordă calificativul „structură excelentă”, criteriul A litera (c) trebuie să fie clasificat în întregime ca „A: conservare excelentă”, indiferent de celelalte două subcriterii.

În cazurile în care tipul de habitat din situl respectiv nu are o structură excelentă, atunci evaluarea se continuă după celelalte două subcriterii.

(ii)   Gradul de conservare a funcțiilor

Definirea și măsurarea funcțiilor unui anumit tip de habitat pe un sit definit și cu o anumită stare de conservare este dificilă, ca și realizarea unei evaluări independent de alte habitate. Din acest motiv, trebuie să parafrazăm expresia „conservarea funcțiilor” cu perspectivele (capacitatea și probabilitatea) ca acest tip de habitat să-și mențină structura în viitor, date fiind, pe de o parte, influențele nefavorabile și, pe de altă parte, tot efortul de conservare previzibil în mod normal.

I:	perspective excelente,

II:	perspective bune,

III:	perspective moderate sau nefavorabile.

În cazurile în care subclasa „I: perspective excelente” sau „II: perspective bune” se combină cu „II: structură bine conservată” de la primul subcriteriu, criteriul A litera (c) trebuie clasificat în totalitate ca „A: conservare excelentă” sau, respectiv, „B: conservare bună”, indiferent de gradul din subcriteriul al treilea, care nu se mai ia în considerare.

În cazurile în care subclasa „III: perspective moderate sau nefavorabile” se combină cu „structură medie sau parțial degradată” de la primul subcriteriu, criteriul A litera (c) trebuie clasificat în totalitate ca „C: conservare medie sau redusă”, indiferent de calificativul acordat celui de-al treilea subcriteriu, care nu se mai ia în considerare.

(iii)   Posibilitățile de refacere

Acest subcriteriu este folosit pentru evaluarea măsurii în care refacerea unui tip de habitat dintr-un sit mai este posibilă.

Primul lucru evaluat este fezabilitatea din punct de vedere științific: poate da starea actuală de cunoaștere un răspuns la întrebările „Ce este de făcut?” și „Cum să facem asta?” Acest aspect implică o cunoaștere completă a structurii și funcțiilor tipului de habitat, a planurilor concrete de gestionare și a rețetelor de lucru, adică a stabilizării sau creșterii procentului suprafeței acoperite de respectivul tip de habitat, a mijloacelor de restabilire a structurii specifice și a funcțiilor necesare întreținerii pe termen lung și menținerii sau revenirii la un stadiu de conservare corespunzător speciilor tipice din habitat.

A doua întrebare ce se poate pune este dacă refacerea sitului merită cheltuiala din punct de vedere al conservării naturii. Evaluarea trebuie să ia în considerare gradul de amenințare și raritatea tipului de habitat.

Sistemul de ierarhizare folosind „cea mai bună expertiză” ar trebui să fie următorul:

I:	refacere ușoară,

II:	refacere posibilă cu efort mediu,

III:	refacere dificilă sau imposibilă.

Rezumat: se aplică clasificării globale după cele trei subcriterii

A:	conservare excelentă

=	structură excelentă, indiferent de clasificarea după celelalte două criterii;

=	structură bine conservată și perspective excelente, indiferent de clasificarea după al treilea criteriu.

B:	conservare bună

=	structură bine conservată și perspective bune, indiferent de clasificarea după al treilea criteriu;

=	structură bine conservată și perspective medii/eventual nefavorabile și refacere ușoară sau posibilă cu efort mediu;

=	structură mediu/parțial degradată, perspective excelente și refacere ușoară sau posibilă cu efort mediu;

=	structură mediu/parțial degradată, perspective bune și restaurare ușoară.

C:	conservare medie sau redusă

=	toate celelalte combinații.

—	EVALUARE GLOBALĂ = A litera (d) din anexa III: Evaluarea globală a valorii sitului din punct de vedere al conservării tipului de habitat natural respectiv.

Acest criteriu ar trebui folosit pentru a evalua criteriile anterioare în mod integrat și a lua în considerare ponderile diferite ce le pot avea în cazul unui anume habitat. Se mai pot evalua și alte aspecte privind evaluarea celor mai relevante elemente pentru a face o evaluare generală a influenței lor pozitive sau negative asupra conservării acelui tip de habitat. „Cele mai relevante” elemente pot varia de la un tip de habitat la altul; ele pot include activitățile umane, atât din sit, cât și din zonele învecinate, care ar putea să influențeze starea de conservare a tipului de habitat, proprietatea asupra terenului, statutul legal al sitului, relațiile ecologice dintre tipurile de habitat și specii etc.

„Cea mai bună expertiză” poate fi folosită pentru a face o evaluare globală, sistemul de ierarhizare fiind următorul:

A:	valoare excelentă,

B:	valoare bună,

C:	valoare considerabilă.

3.2.   Specii prevăzute la articolul 4 din Directiva 79/409/CEE, specii enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE și evaluarea sitului în ceea ce le privește

(i)   Codul și denumirea speciei și date despre populație

În cazul în care este adecvat pentru fiecare sit, se introduce denumirea științifică a speciilor de păsări relevante pentru articolul 4 alineatul (1) și alineatul (2) din Directiva 79/409/CEE și a tuturor speciilor de faună și floră cuprinse în anexa II la Directiva 92/43/CEE a Consiliului ce se găsesc în acel sit și se indică populația din sit (a se vedea mai jos). Fiecare specie relevantă este indicată și prin codul secvențial de patru caractere luat din apendicele C, inclusiv toate speciile de păsări migratoare, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/409/CEE.

Cum unele specii de faună, în special specii de păsări, sunt migratoare, situl poate fi important din punct de vedere al unor aspecte variate ale ciclului lor de viață. Aceste aspecte sunt clasificate mai jos:

—	:	Areal de rezidență	:	specia se găsește de-a lungul întregului an în sit.
—	:	Areal de reproducere/creștere	:	specia folosește situl pentru cuibărire și creșterea puilor.
—	:	Areal temporar	:	specia folosește situl pentru migrare sau schimbarea penelor în afara arealului de reproducere.
—	:	Areal de iernat	:	specia folosește situl în timpul iernii.

Dacă se găsește o populație nerezidentă mai mult de un sezon în același sit, trebuie să se completeze spațiile corespunzătoare.

În ceea ce privește mărimea populației, se introduc date exacte despre populație, dacă se cunosc. Dacă nu se cunoaște numărul exact al populației, se indică o plajă de valori (1-5, 6-10, 11-50, 51-100, 101-250, 251-500, 501-1 000, 1 001-10 000, >10 000). Dacă nu se cunoaște această plajă de valori, dar există informații despre populația minimă și maximă, se folosește semnul < (mai mic decât) sau > (mai mare decât). Printr-un alt semn se indică perechile (p) sau indivizii (i) numărați. La unele specii cu sisteme de înmulțire speciale, masculii și femelele se pot număra separat: aici se pot folosi literele (m) sau (f). La mamifere, amfibieni, reptile și pești nu se pot indica informații numerice, și atunci mărimea/densitatea populației se indică prin (C) – specie comună, (R) – specie rară sau (V) – foarte rară. Dacă datele despre o populație lipsesc complet, se indică numai prezența speciei (P).

În câteva cazuri, la nevertebrate și plante, dacă mărimea populației este știută, dar nu exact, se dau cifre estimative sau plaje de cifre, ca mai sus. Dacă nu, se indică doar dacă specia este comună (C), rară (R) sau foarte rară (V). Dacă nu există date numerice despre o populație, se indică doar prezența ei (P).

Dacă un sit este de importanță comunitară pentru o specie, dar nu există date despre populație, atunci se introduc informații în spațiul de descriere a speciei, în câmpul „Calitate”, specificând natura populației (de exemplu: densă, dispersată sau izolată).

Următoarele grupe de specii se înregistrează separat: păsări, mamifere, amfibieni și reptile, pești, nevertebrate și plante.

(ii)   Criterii de evaluare a sitului pentru o anumită specie din anexa II (în conformitate cu secțiunea B din anexa III)

—	POPULAȚIE: = B litera (a) din anexa III: mărimea și densitatea populației speciei prezente în sit în raport cu populațiile prezente pe teritoriul național

Acest criteriu are scopul evaluării mărimii relative sau densității relative a populației în sit cu cea la nivel național.

Acest ultim aspect este, în general, dificil de evaluat. Măsura optimă ar fi un procentaj, rezultat din raportul dintre populația din sit/populația de pe teritoriul național. La fel ca pentru criteriul A litera (b), se poate apela la o estimare după un model progresiv ca cel de mai jos:

A:	100 % ≥ p > 15 %,

B:	15 % ≥ p > 2 %,

C:	2 % ≥ p > 0 %.

În plus, în toate cazurile în care o populație din specia respectivă este prezentă în situl evaluat într-o proporție nesemnificativă, ea trebuie inclusă în a patra categorie:

D:	populație nesemnificativă.

În cazul în care reprezentativitatea sitului pentru o anume populație este clasificată cu „D: nesemnificativ”, nu mai este nevoie de nici o indicație pentru alte criterii de evaluare a acestui tip de habitat din respectivul sit. În aceste cazuri, criteriile „Conservare”, „Izolare” și „Evaluare globală”nu trebuie marcate.

—	CONSERVARE: = B litera (b) din anexa III: gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru speciile respective și posibilitățile de refacere

Acest criteriu cuprinde două subcriterii:

(i)	gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru specie;

(ii)	posibilitățile de refacere.

(i)   Gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru specie

Criteriul (i) presupune o evaluare globală a trăsăturilor habitatului în ceea ce privește cerințele biologice pentru o specie dată. Trăsăturile legate de dinamica populației sunt printre cele mai adecvate pentru evaluarea speciilor, atât de animale, cât și de plante. Trebuie să se evalueze structura habitatului și unele trăsături abiotice.

„Cea mai bună expertiză” se folosește pentru a ierarhiza acest criteriu astfel:

I:	elemente în stare excelentă;

II:	elemente bine conservate;

III:	elemente în stare medie sau parțial degradată.

În cazurile în care se acordă subclasa „I: elemente în stare excelentă” sau „II: elemente bine conservate”, criteriul B litera (b) ar trebui clasificat în totalitate ca „A: conservare excelentă”, respectiv „B: conservare bună”, indiferent de clasificarea la celălalt subcriteriu.

(ii)   Posibilități de refacere

În cazul acestui subcriteriu, care se ia în considerare doar dacă elementele sunt în medie sau parțial degradate, se folosește o abordare similară cu cea de la criteriul A litera (c) punctul (iii), adăugând o evaluare a viabilității populației analizate. Sistemul de ierarhizare la care s-ar ajunge este:

I:	refacere ușoară,

II:	refacere posibilă cu efort mediu,

III:	refacere dificilă sau imposibilă.

Sinteză aplicată la clasificarea după cele două subcriterii

A:	conservare excelentă

=	elemente în stare excelentă, indiferent de clasificarea posibilității de refacere;

B:	conservare bună

=	elemente bine conservate, indiferent de clasificarea posibilității de refacere;

=	elemente în stare medie sau parțial degradată și ușor de refăcut;

C:	conservare medie sau redusă

=	toate celelalte combinații.

—	IZOLARE: = B litera (c) din anexa III: gradul de izolare a populației prezente în sit față de aria de răspândire normală a speciei.

Acest criteriu poate fi interpretat ca o măsură aproximativă a contribuției unei populații date la diversitatea genetică a speciilor, pe de o parte, și a fragilității acestei populații, pe de altă parte. Folosind o abordare simplistă, se poate spune că pe măsură ce o populație este mai izolată față de răspândirea ei naturală, pe atât ea are o contribuție mai mare la diversitatea genetică a speciei. În consecință, termenul „izolare” trebuie considerat în context mai larg, aplicându-se în egală măsură endemicii propriu-zise, subspeciilor/varietăților/raselor și subpopulațiilor unei metapopulații. În acest context trebuie folosită următoarea clasificare:

A:	populație (aproape) izolată,

B:	populație neizolată, dar la limita ariei de distribuție,

C:	populație neizolată cu o arie de răspândire extinsă.

—	GLOBAL = B litera (d) din anexa III: evaluarea globală a valorii sitului pentru conservarea speciei respective.

Acest criteriu se referă la evaluarea globală a valorii sitului pentru conservarea speciei respective. El poate fi folosit pentru a însuma criteriile anterioare și pentru a evalua alte trăsături ale sitului considerate ca relevante pentru o specie dată. Aceste trăsături pot varia de la o specie la alta și pot include activități umane din sit sau din zonele învecinate care ar putea influența starea de conservare a speciei, gestionarea solului, protecția juridică a sitului, relațiile ecologice dintre diferitele tipuri de habitat și specie etc.

„Cea mai bună expertiză” poate fi utilizată la această evaluare globală, cu următorul sistem de ierarhizare:

A:	valoare excelentă,

B:	valoare bună,

C:	valoare considerabilă.

3.3.   Alte specii (se completează dacă este relevant)

Toate celelalte specii de floră și faună care sunt importante se introduc mai departe, dacă sunt relevante pentru conservarea și gestionarea sitului, în conformitate cu următoarea procedură:

—	se bifează căsuța cu grupa speciei corespunzătoare;

—	se dă denumirea științifică a speciei;

—	se dau date privind populația maximă normală pentru specie, dacă este posibil. Dacă nu există date cantitative, se indică mărimea populației în mod semicantitativ sau cantitativ, în conformitate cu indicațiile de la punctul 3.2.i;

—	se indică motivul pentru care s-a inclus în listă fiecare specie, după următoarele categorii:

—	A. Lista roșie de date naționale;

—	B. Endemic;

—	C. Convenții internaționale (inclusiv cele de la Berna, Bonn și cea privind biodiversitatea);

—	D. Alte motive.

Detaliile suplimentare asupra motivelor de includere în liste a speciilor individuale, în special în ceea ce privește punctul D, se pot da în secțiunea 4.2, care este un spațiu liber pentru descrierea calității și importanței sitului.

Codurile din apendicele III nu se folosesc aici și nici nu există evaluare de sit pentru specii.

4.   DESCRIEREA SITULUI

Această secțiune este în principal acordată descrierii libere a caracteristicilor esențiale pentru sit și are două scopuri:

—	să permită înregistrarea informațiilor esențiale, care nu sunt reprezentate corespunzător în lista cu coduri,

—	să ofere o descriere concisă și structurată a sitului la citirea fișei acestuia.

4.1.   Caracteristicile generale ale sitului (obligatoriu)

Acest câmp asigură o „imagine generală” a sitului. Se rezumă caracteristicile mari ale sitului pornind de la indicarea împărțirii sitului pe clase mari de habitate folosind cea mai bună expertiză pentru a estima acoperirea în procente (aceste clase de habitat sunt preformulate în câmpul corespunzător). Împreună, toate clasele de habitat trebuie să acopere 100 % situl și să corespundă ariei suprafeței totale a sitului.

Aici trebuie descrise cele mai importante trăsături geologice, geomorfologice și peisagistice. Dacă este relevant, se indică tipul dominant de vegetație. De asemenea, se menționează alte habitate neincluse în anexa I, dar importante pentru conservarea sitului. Dacă este relevantă detalierea informațiilor pe clase de habitat pentru conservarea sitului (dacă există păduri de tip „dehesas” sau podgorii, de exemplu), aceasta se cuprinde în secțiunea cu text liber, denumită „alte caracteristici ale sitului”. Informațiile despre zonele mici împădurite liniare sau mozaicate (gard viu, bocage, șiruri de arbori) se cuprind tot în acest text.

4.2.   Calitate și importanță (obligatoriu)

Se introduce o informație generală despre calitatea și importanța sitului, având în vedere obiectivele de conservare ale directivei.

Zonele umede cu valoare internațională care conțin normal 20 000 păsări de apă trebuie introduse aici.

Dacă o specie este cuprinsă în lista de la punctul 3.3 cu motivul D, se scrie aici motivul includerii.

4.3.   Vulnerabilitate (obligatoriu)

Se indică natura și amploarea presiunilor exercitate asupra sitului de om și alte influențe și fragilitatea habitatelor și ecosistemelor găsite aici. Acest câmp trebuie să cuprindă și o descriere a elementelor importante neacoperite corespunzător de către datele codificate de la punctul 6.1.

4.4.   Desemnarea sitului (se completează dacă este relevant)

Se introduce sub formă de text orice aspect privind desemnarea sitului care nu este acoperit adecvat de codurile folosite în câmpurile cu coduri de desemnare a sitului (a se vedea secțiunea 5).

4.5.   Tip de proprietate (se completează dacă este relevant)

Se introduce o descriere generală a proprietății asupra sitului (de exemplu: privat, public, ONG activând în domeniul conservării naturii). Dacă este posibil, se estimează proporția ariei sitului aflată în fiecare clasă de proprietate.

4.6.   Documentație (se completează dacă este relevant)

Dacă există, se evidențiază pentru fiecare sit publicațiile și/sau datele științifice despre sit. Introducerea de date se face conform standardelor de indicare a referințelor științifice. Comunicările sau datele nepublicate cu referire la informațiile date în formularul de înregistrare se includ dacă este util.

4.7.   Istoric (nu se completează)

Acest spațiu este folosit de serviciul de specialitate al Comisiei pentru a ține un jurnal al etapelor prin care a trecut înregistrarea sitului. Aici se înregistrează următoarele informații:

—	notificarea inițială;

—	corectarea greșelilor;

—	schimbări datorate modificărilor fizice reale din sit.

În fiecare caz, istoricul cuprinde trei subdomenii, care sunt:

—	data modificării;

—	numele domeniului în care s-a efectuat modificarea;

—	o descriere a modificărilor efectuate.

5.   PROTEJAREA SITULUI ȘI LEGĂTURA CU BIOTOPURILE CORINE

Pentru relațiile înregistrate indicate la punctele 5.1 și 5.2 de mai jos, se trimite o hartă care să arate clar limitele acestor situri înrudite (a se vedea secțiunea 7 a notelor explicative pentru clarificări suplimentare).

5.1.   Clasificare la nivel național și regional (apendicele D) (obligatoriu)

Pentru fiecare stat membru, apendicele D cuprinde o listă a tipurilor relevante de desemnare a conservării naturii care beneficiază de protecție juridică, precum și definiția la nivel național/regional. Trei liste de tipuri de protecție acoperă cele trei categorii de mai jos:

A.	Tipuri de desemnare folosite pentru a proteja fauna, flora, habitatele și peisajele (ultimele în măsura în care sunt relevante pentru conservarea florei, faunei și habitatului).

B.	Statute în conformitate cu unele acte cu putere de lege și măsuri administrative pe sectoare, mai ales în silvicultură, care să ducă la o protecție semnificativă pentru conservarea florei, faunei și habitatelor.

C.	Statute private care să asigure o protecție durabilă a faunei, florei și habitatelor.

Tipurile de protecție sunt ierarhizate după gradul de strictețe potrivit celui mai strict statut.

În cazul în care nu există un stadiu de protecție a sitului, este important să se indice acest fapt folosindu-se un cod național corespunzător stadiului „Fără stare de protecție”.

Se introduc pentru fiecare sit codurile tipurilor corespunzătoare de desemnare, împreună cu procentajul de acoperire în sit a fiecărui tip. Informațiile stocate în acest câmp se referă la diferite tipuri de desemnare. Dacă mai multe rezervații naturale de același fel sunt incluse în situl înregistrat, trebuie să se introducă și aria totală acoperită de aceste rezervații.

Relația dintre ariile individuale desemnate și sit sunt înregistrate separat (a se vedea 5.2).

5.2.   Relațiile sitului descris cu alte situri (situri învecinate și situri aparținând unor tipuri diferite de desemnare) (se completează dacă este relevant)

Această parte a formularului de înregistrare permite indicarea siturilor vecine sau a siturilor aparținând altor tipuri de desemnare care se suprapun sau se învecinează unul cu altul. Relațiile reciproce dintre diferitele tipuri se stabilesc prin trimiteri reciproce. Toate relațiile posibile se codifică folosindu-se unul din următoarele simboluri:

—	tipurile coincid (se folosește codul =);

—	situl descris include complet un alt sit (se folosește codul +);

—	celălalt sit include situl descris complet (se folosește codul -);

—	cele două situri se suprapun parțial (se folosește codul *).

Pe lângă aceste coduri, mai trebuie introdus procentul din sit care se suprapune peste celălalt sit.

—	Siturile învecinate se simbolizează prin „/”.

În plus, formularul dă informații despre tipurile posibile de desemnare la nivel internațional (de exemplu: Ramsar, biogenetic, Diplomă europeană, Barcelona, biosferă, World Heritage) și se pot menționa pentru prima dată în unele spații cu text liber în care desemnările naționale se pun alături de tipul de relație exprimat în procente cu privire la situl descris. Aceasta permite realizarea unor trimiteri încrucișate cu ariile desemnate în baza de date.

5.3.   Relația cu biotopurile Corine (se completează dacă este relevant)

Pentru toate siturile descrise care se suprapun cu situri de biotopuri Corine, se înregistrează codul sitului Corine, tipul de suprapunere (folosind notațiile ca în 5.2.) și procentul de sit descris care se suprapune cu situl Corine.

6.   INFORMAȚII ASUPRA ACTIVITĂȚILOR ANTROPICE ȘI A EFECTELOR ACESTORA ÎN SIT ȘI ÎN JURUL LUI

6.1.   Consecințe generale și proporția suprafeței din sit afectată (apendicele E) (se completează dacă este relevant)

Consecințele se referă la toate activitățile umane și procesele naturale care pot influența, pozitiv sau negativ, conservarea și gestionarea sitului (cuprinse în lista din apendicele E). Având în vedere activitățile în cadrul sitului:

—	se introduc codurile corespunzătoare din apendicele E;

—	se indică intensitatea influenței lor asupra sitului folosind următoarele categorii: — A: influență mare, — B: influență medie, — C: influență scăzută;

—	se dă un procent al suprafeței sitului afectat de influențe;

—	se arată dacă influența este pozitivă (+), neutră (0) sau negativă (-).

De asemenea, se descriu activitățile în vecinătatea sitului. Vecinătate înseamnă zona care, prin activitățile desfășurate pe suprafața ei, poate avea efecte asupra integrității sitului. Printre altele, depinde de topografia locală, natura sitului și tipul de activități umane.

Dacă există consecințe sau activități relevante neincluse în această listă, acestea se includ în spațiul liber de la „vulnerabilitate”, punctul 4.3.

6.2.   Gestionarea sitului

Organismul responsabil pentru gestionarea sitului (se completează dacă este relevant)

Se introduce complet cu nume, adresă, telefon/fax autoritatea și/sau persoana responsabilă de gestionarea sitului.

Informații asupra planurilor și practicilor de gestionare a sitului, inclusiv activitățile umane tradiționale (se completează dacă este relevant)

Se prezintă pe scurt planurile de gestionare efectuate sau în pregătire, cu agenda acțiunilor. Acestea trebuie să ia în considerare amenințările pentru sit descrise de activitățile umane în funcție de câmpul „vulnerabilitate” (4.3).

Așa cum s-a arătat în introducere, informația de acest fel poate avea un rol semnificativ în estimarea gradului de succes la evaluarea măsurilor de conservare propuse în cadrul programului LIFE sau al altor instrumente financiare. Se citează orice planuri publicate.

7.   HARTA SITULUI (OBLIGATORIU)

Prin cartografierea granițelor sitului, se poate găsi o referință în spațiu mai ușor pentru informațiile despre sit. La explorarea datelor digitalizate în contextul unui mediu mai larg, prin suprapunere digitală cu alte straturi de date (de exemplu cu datele de la proiectul Land Cover, soluri, calitatea apei sau date de planificare fizică). Acest fapt permite folosirea datelor într-o largă varietate de aplicații care solicită informații exacte despre relațiile spațiale. De exemplu, datele devin mai utile la evaluarea impactului asupra mediului.

Toate siturile trebuie desenate pe hărți cu grad de detaliu și calitate identice cu cele ale hărților topografice publicate oficial, care satisfac normele unui institut topografic specializat, la scara 1:100 000 sau cea mai apropiată posibil, cu grosimea liniei mai mică de 0,4 mm. În cazul siturilor învecinate, se folosește aceeași hartă, la o scară similară.

Dacă granițele sitului pot fi preluate dintr-un sistem informațional geografic, cu referință la seria hărții folosită la digitizare, la scara, proiecția și parametrii hărții, atunci aceste date digitale trebuie să fie accesibile și informațiile trebuie incluse în formular.

Ariile corespunzătoare principalelor categorii de desemnare cu cel mai înalt grad de conservare trebuie trasate pe o a doua hartă cu aceleași caracteristici ca și prima.

În plus, în cazul în care este disponibilă, se consideră că o fotografie aeriană este foarte utilă pentru „înțelegerea” naturii sitului.

8.   DIAPOZITIVE ȘI ALTE MATERIALE FOTOGRAFICE (SE COMPLETEAZĂ DACĂ ESTE RELEVANT)

Lista diapozitivelor și a altor materiale fotografice este trimisă împreună cu formularul, indicându-se subiectul, locul și data la care s-a realizat materialul. Deși facultativ, este foarte util să existe material fotografic pentru a „înțelege” forma generală a unui sit, mai ales dacă apar probleme sau reclamații la acest anume sit. În plus, aceste diapozitive pot fi utilizate de Comisie pentru informare sau în scopuri educaționale în legătură cu rețeaua Natura 2000.

Numărul diapozitivului precizat în formular trebuie indicat și pe o copie a diapozitivului respectiv. Mai trebuie menționat autorul și dreptul de autor pentru toate diapozitivele și fotografiile.

---

REȚEAUA NATURA 2000

APENDICE LA FORMULARUL DE ÎNREGISTRARE

---

(1)  Sursă: SEC 2.05, 13.07.

(2)  Cu excepția Suediei, care constă dintr-o singură regiune NUTS 1.

---