20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/1

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Austriei pentru perioada 2007-2010.

(2)

În ultimii ani, Austria a cunoscut o creștere economică susținută care s-a situat, în medie, deasupra altor țări din zona euro. Deoarece consumul privat a fost redus, contribuția principală la această creștere au avut-o exporturile nete și investițiile. Moderarea continuă a salariilor a contribuit la menținerea stabilității prețurilor stimulând, în același timp, competitivitatea externă.

Piața muncii din Austria a înregistrat rezultate bune, rata șomajului din această țară fiind una dintre cele mai scăzute din UE, în timp ce rata globală de ocupare a forței de muncă a depășit obiectivul de 70 % stabilit prin Strategia de la Lisabona. Cu toate acestea, rata de ocupare a forței de muncă în rândul lucrătorilor mai în vârstă rămâne în continuare mult sub media UE. Cu o datorie publică de peste 60 % din PIB, deficitul public general a scăzut începând cu 2005, însă realizarea unui buget echilibrat a fost amânată în mod repetat. Consolidarea durabilă a finanțelor publice se va baza, de asemenea, pe supravegherea atentă a relațiilor fiscale dintre diferite niveluri ale administrației, deoarece relațiile din prezent sunt extrem de complicate și nu prezintă suficientă transparență.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o diminuare a creșterii PIB-ului real, în medie, de la 3,4 % în 2007 la 2,5 % în restul perioadei de programare. Fiind evaluat în funcție de informațiile disponibile în prezent (2), acest scenariu pare să se bazeze pe ipoteze de creștere plauzibile. Având în vedere ultimele evoluții ale prețurilor la țiței și produse alimentare, inflația ar putea fi ușor mai mare decât cea preconizată în program, însă moderarea continuă a salariilor ar trebui să contribuie la menținerea unui înalt grad de competitivitate.

(4)

Pentru anul 2007, cea mai recentă actualizare a programului de stabilitate estimează deficitul public general la 0,7 % din PIB, față de obiectivul de 0,9 % din PIB, stabilit în actualizarea anterioară. Această depășire a obiectivului se datorează, în principal, unor evoluții ciclice mai favorabile decât cea prevăzută, cu venituri care au depășit planurile bugetare și care au compensat parțial creșterea, mai mare decât cea preconizată, a cheltuielilor. La creșterea veniturilor peste nivelul preconizat au contribuit, în special, veniturile obținute din impozitul pe salarii și pe societăți, precum și din impozitele pe randamentul capitalului. În ansamblu, Consiliul ia notă de faptul că execuția bugetară din 2007 a putut fi considerată ca fiind în general conformă și cu orientările Eurogroup din aprilie 2007 privind politicile bugetare.

(5)

Principalul obiectiv al strategiei bugetare pe termen mediu este atingerea, înainte de 2010, a obiectivului pe termen mediu (OTM) — o poziție echilibrată în termeni structurali (și anume în termeni de sold ajustat ciclic, exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare). Se preconizează că soldul general efectiv al administrațiilor publice ar trebui să ajungă, de la un deficit de 0,7 % din PIB în 2007, la un excedent de 0,4 % din PIB în 2010, cu o ajustare concentrată spre sfârșitul perioadei. Excedentul primar ar trebui să se îmbunătățească într-o măsură mai mică în această perioadă — cu 0,9 puncte procentuale din PIB. Deficitul structural, calculat conform metodologiei stabilite de comun acord, se va reduce cu aproximativ un punct procentual din PIB între 2007 și 2010 (3). Consolidarea se bazează în principal pe reducerea cheltuielilor, principalii factori fiind moderarea cheltuielilor sociale și economiile rezultate din reformele administrative. În comparație cu programul anterior, care a preconizat că OTM va fi aproape atins în 2009, noua actualizare prevede o ușoară întârziere a ajustării planificate, în ciuda unei creșteri economice mai bune în 2007. Datoria publică brută, estimată la puțin sub 60 % din PIB în 2007, adică valoarea de referință stabilită în tratat, ar trebui să scadă în continuare cu 4,5 puncte procentuale în perioada de programare.

(6)

Riscurile pentru proiecțiile bugetare din program par a fi în general echilibrate pentru 2008, dar pentru 2009 și 2010 rezultatele bugetare ar putea fi mai nefavorabile decât cele prevăzute, în ciuda unor ipoteze macroeconomice plauzibile. În special, programul nu furnizează suficiente informații cu privire la măsurile necesare care vor sta la baza unei reduceri semnificative a cheltuielilor, preconizată pentru ultimii doi ani ai programului, deși economiile obținute din ajutoarele de șomaj și din pensii ca urmare a reformei sistemului de pensii din 2004 ar trebui să contribuie la reducerea ponderii cheltuielilor. De asemenea, nu este clar modul în care obiectivele cheltuielilor vor permite cheltuielile suplimentare pentru educație, cercetare-dezvoltare și infrastructură, prevăzute pentru perioada de programare, în timp ce beneficiile așteptate de pe urma îmbunătățirii eficienței administrației publice rămân nesigure.

În fine, programul anunță reduceri fiscale pentru 2010 fără să prevadă vreo măsură pentru finanțarea acestora. Riscurile legate de evoluția estimată a coeficientului de îndatorare par să fie în general echilibrate, pe de-o parte cu deficite mai mari decât cele prevăzute care periclitează respectarea strategiei de ajustare prezentată în program, dar pe de altă parte cu un PIB nominal care ar putea fi mai ridicat decât cel prevăzut.

(7)

Având în vedere această evaluare a riscurilor, este posibil ca orientarea bugetară descrisă în program să nu permită atingerea OTM până în 2010, astfel cum se prevede în program. Cu toate acestea, pe durata perioadei de programare se prevede o marjă de siguranță suficientă pentru a preveni depășirea pragului de deficit de 3 % din PIB, în contextul unor fluctuații macroeconomice normale. În 2008, ritmul ajustării în direcția atingerii OTM stabilit în program este insuficient și necesită o întărire semnificativă pentru a fi în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere, care specifică faptul că îmbunătățirea anuală a soldului structural trebuie să fie mai mare de 0,5 % din PIB în perioadele economice favorabile. Consiliul constată, de asemenea, că ritmul ajustării în 2008 nu este conform cu orientările Eurogroup din aprilie 2007 privind politicile bugetare. După 2008, ajustarea planificată ar trebui sprijinită prin măsuri specifice de reducere a cheltuielilor.

(8)

Austria pare a se confrunta cu un risc scăzut în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este mai scăzut decât media din UE, fiind preconizată o diminuare, pe termen lung, a cheltuielilor din sistemul de pensii ca procent din PIB. Poziția bugetară din 2007 estimată în program, care este mai bună decât poziția inițială din programul anterior, contribuie la reducerea impactului bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației. Menținerea unor excedente primare ridicate pe termen mediu, astfel cum este planificat în program, ar contribui și mai mult la limitarea riscurilor pentru viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul de stabilitate este pe deplin conform cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. Punând accentul pe măsuri cu impact bugetar direct, atât programul de stabilitate cât și raportul privind punerea în aplicare prevăd o evoluție a cheltuielilor înspre categoriile orientate către creștere, cum ar fi cercetarea-dezvoltarea, infrastructura și educația. De asemenea, raportul de punere în aplicare conține informații cu privire la reformele administrației publice și ale sistemului de sănătate, precum și cu privire la introducerea unui nou cadru bugetar pe termen mediu, toate acestea reprezentând elemente-cheie ale consolidării bugetare prezentate în programul de stabilitate.

(10)

Strategia bugetară din program este numai parțial conformă cu orientările generale de politică economică specifice fiecărei țării, incluse în orientările integrate și cu orientările privind politicile bugetare ale statelor membre ale zonei euro emise în cadrul Strategiei de la Lisabona, deoarece îmbunătățirea structurală către atingerea OTM nu pare suficientă.

(11)

În ceea ce privește cerințele referitoare la date specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și convergență, programul furnizează toate datele solicitate, precum și mare parte din datele opționale (4).

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/5

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Sloveniei pentru perioada 2007-2010.

(2)

Creșterea în general puternică a PIB-ului Sloveniei pe parcursul decadei trecute a atins un prag maxim în cursul primului an de apartenență la zona euro. Cu toate acestea, în 2007 s-a înregistrat și o creștere marcantă a inflației datorată, în principal, creșterii prețurilor bunurilor de larg consum conjugată cu lipsa concurenței în anumite sectoare, această situație prezentând riscul unor repercusiuni asupra salariilor pentru anul 2008.

Pe fundalul unei creșteri puternice a economiei în cursul pregătirilor de aderare la UE și al intrării în zona euro, s-au realizat progrese considerabile în privința consolidării finanțelor publice. Pe viitor, va trebui ca productivitatea muncii să crească, salariile să rămână proporționale cu productivitatea iar eforturile fiscale să fie continuate pentru a se favoriza stabilitatea macroeconomică, inclusiv scăderea inflației. Soluționarea problemei prezentate de recenta creștere accelerată a inflației în Slovenia ar sprijini menținerea competitivității economiei sale orientate către exporturi. De asemenea, viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice rămâne o provocare având în vedere efectele semnificative preconizate ale îmbătrânirii populației asupra bugetului, în absența continuării reformei pensiilor. În vederea sprijinirii procesului actual de redresare a economiei, va fi important să se continue reformele structurale, în special cu privire la piața forței de muncă și la piața de produse. În același context, va fi benefică redirecționarea, în continuare, a cheltuielilor publice către categoriile care favorizează creșterea, abordându-se în același timp problema rigidității bugetului și aspectul sporirii eficienței cheltuielilor.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează că, în continuare, creșterea reală a PIB va încetini de la 5,8 % în 2007 la 4,6 % în 2008 și, respectiv, 4,1 % în 2009, înainte de a urca la 4,5 % către sfârșitul perioadei de programare. Acest scenariu, comparat cu informațiile disponibile în prezent (2), pare a se baza pe ipoteze de creștere plauzibile, cu toate că riscurile pentru anul 2008 datorate condițiilor externe au crescut de la momentul încheierii programului de stabilitate. În urma creșterii neașteptate a inflației în 2007, previziunile programului referitoare la inflație se situează la un nivel cu mult mai ridicat decât cel din scenariul de anul trecut. Cu toate acestea, previziunile par a fi optimiste pentru anul 2008, având în vedere evoluția prețului alimentelor și al energiei. Efectele secundare ale creșterii puternice a inflației în anul 2007, precum și creșterea salariilor din sectorul public cu repercusiuni asupra sectorului privat, ar putea duce la un diferențial de inflație mai mare față de restul zonei euro. Dacă acesta persistă, ar fi generate evoluții mai puțin avantajoase ale competitivității decât cele pe care le presupune programul.

(4)

Pentru 2007, deficitul public este estimat la 0,7 % din PIB în previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2007, în comparație cu ținta de 1,5 % din PIB stabilită în programul de convergență din 2006. Diferența se explică, în principal, prin efectul de bază pozitiv creat de rezultatele din 2006 și prin creșterea nominală a PIB în anul 2007 care a depășit valoarea preconizată în program. În același timp, conform aceluiași program pentru 2007 actualizat, o creștere a nivelului cheltuielilor, mai mare decât se preconizase în programul pentru 2006, a contrabalansat parțial veniturile mai mari decât se planificase. Cu toate acestea, informații mai recente bazate pe contabilitatea de casă indică un rezultat bugetar mai bun din anul 2007, eventual chiar un ușor excedent. În general, execuția bugetară pentru anul 2007 a fost conformă cu avizul Consiliului din 27 februarie 2007 privind programul de stabilitate pentru 2006 (3), prin care Slovenia a fost invitată să accelereze procesul de realizare a OTM, beneficiind de condiții economice bune, incluzând rezultatul bugetar peste așteptări pentru anul 2006. Consiliul constată că execuția bugetară pentru anul 2007 este conformă cu orientările adoptate de Eurogroup în aprilie 2007 cu privire la politicile bugetare.

(5)

Scopul principal al strategiei bugetare pe termen mediu din actualizare este de a respecta obiectivul pe termen mediu (OTM) care este de a obține un deficit structural (și anume un deficit bugetar ajustat ciclic, exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare) de 1 % din PIB, cu o marjă în creștere pe parcursul perioadei de programare, cu toate că pentru anul 2008 este prevăzută o anumită scădere. Această modificare față de scopul prevăzut în programul precedent de a realiza OTM până în 2009 decurge din rezultatul bugetar din 2006 care, după cum s-a menționat anterior, a întrecut așteptările (reflectând, în principal, o creștere nominală mai pronunțată a PIB), fapt care a indicat că în 2006 OTM fusese deja realizat, în mare măsură. În comparație cu programul din 2006, deficitul global preconizat în actualizarea din 2007 este mai mic cu aproximativ 0,5 puncte procentuale din PIB pe parcursul întregii perioade de programare, datorită unei situații inițiale mai bune.

Se preconizează că în 2008 deficitul va crește până la 0,9 % din PIB iar apoi va scădea treptat, cele mai mari ajustări fiind preconizate în ultimul an. Urmând o traiectorie similară, se preconizează că excedentul primar va atinge puțin peste 1 % din PIB până în anul 2010. Consolidarea preconizată este rezultatul reducerii cheltuielilor care a permis compensarea scăderii treptate a ponderii veniturilor, cu excepția anului 2008. Scăderea preconizată a cheltuielilor primare pe parcursul perioadei de programare reprezintă 2,25 puncte procentuale din PIB. Cu toate că această scădere este la scară relativ largă, aceasta reflectă în special evoluțiile controlate înregistrate de cheltuielile sociale, reprezentând 1/3 din consolidarea totală. În mare măsură sub influența reformei fiscale, aflată în curs de desfășurare, scăderea treptată a ponderii veniturilor cu 1,75 puncte procentuale este datorată în principal impozitelor indirecte, în timp ce se preconizează o creștere ușoară a fiscalității directe.

(6)

Riscurile care ar putea afecta previziunile bugetare din program par a fi, în general, compensate în 2008, în timp ce rezultatele bugetare ar putea fi relativ mai slabe decât cele vizate ca obiectiv în ultimii ani ai perioadei de programare. În 2008, posibilitatea producerii unui efect de bază pozitiv datorat unui eventual rezultat bugetar peste așteptări în 2007, contrabalansează riscurile asociate deteriorării actuale a mediului extern. Ulterior, există anumite riscuri legate de punerea în aplicare a strategiei bugetare care sunt datorate în special amplorii considerabile a reducerii decalate a cheltuielilor care este preconizată, și faptului că nu sunt disponibile suficiente detalii referitoare la toate măsurile care stau la baza acesteia. Într-o anumită măsură, aceste riscuri sunt atenuate de rezultatele pozitive înregistrate recent de Slovenia, care sugerează că rezultatele viitoare ar putea depăși așteptările.

(7)

Având în vedere această evaluare a riscurilor, orientarea bugetară din program pare a fi suficientă pentru a menține OTM pe parcursul întregii perioade de programare, dar eventual cu o marjă mai scăzută decât cea preconizată pentru ultimii ani ai perioadei de programare. Ușoara deteriorare a soldului structural, preconizată pentru 2008, se poate dovedi a fi prociclică, cu toate că riscurile cauzate de condițiile externe au crescut. Acest fenomen nu ar fi conform cu Pactul de stabilitate și creștere. În plus, înăsprirea politicii fiscale în comparație cu previziunile actuale pentru 2008 pare a fi justificată de presiunile inflaționiste puternice actuale. Consiliul constată că aceasta ar fi, de asemenea, coerentă cu orientările privind politica bugetară stabilite de Eurogroup în aprilie 2007, care au solicitat o elaborare atentă a planurilor politicii fiscale pentru 2008 cu scopul de a evita alimentarea dezechilibrelor macroeconomice. După 2008, orientarea programului în materie de politică fiscală este conformă cu pactul.

(8)

Slovenia pare a se confrunta cu un risc ridicat în ceea ce privește viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Poziția bugetară din 2007 estimată în program a rămas, în mare parte, neschimbată în comparație cu 2006 și este suficientă doar pentru a stabiliza indicatorul de solvabilitate pe termen lung, înainte de a fi luat în calcul impactul bugetar al îmbătrânirii populației. Acest impact se situează, însă, cu mult peste media UE, reflectând în principal o creștere mai pronunțată a cheltuielilor cu pensiile. Excedentele primare ridicate pe termen mediu și, în special, măsurile suplimentare de compensare a creșterii considerabile a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației ar contribui la reducerea riscurilor care amenință viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul de stabilitate pare a fi conform cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. În mod special, ambele documente prezintă detalii cu privire la principalele măsuri de reformă aflate în curs de punere în aplicare, precum reforma fiscală completă, investițiile în infrastructură, precum și modificările aduse sistemului de transferuri sociale. Programul nu conține o evaluare calitativă detaliată a impactului general al programului național de reformă în cadrul strategiei fiscale pe termen mediu. Cu toate acestea, sunt prezentate, dar nu în mod sistematic, informații privind impactul bugetar direct asociat reformelor majore planificate, aceste informații fiind luate în considerare în cadrul previziunilor bugetare.

(10)

Strategia bugetară din program este conformă, într-o anumită măsură, cu recomandările specifice adresate țărilor în cadrul orientărilor generale privind politicile economice, incluse în orientările integrate și în orientările pentru statele membre ale zonei euro în domeniul politicilor bugetare care au fost emise în contextul strategiei Lisabona. În mod special, aceasta nu cuprinde măsuri suplimentare semnificative de consolidare a reformei sistemului de pensii în vederea asigurării viabilității pe termen lung.

(11)

În ceea ce privește cerințele în materie de date, specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (4).

(i)

pe baza rezultatului bugetar din 2007 care probabil va întrece așteptările, să vizeze în 2008 poziții bugetare mai solide și mai ambițioase decât cele preconizate în program, evitând astfel politicile prociclice;

(ii)

să fie pregătită să adopte măsuri suplimentare de moderare a presiunilor inflaționiste, completând orientarea bugetară recomandată cu politici adecvate privind salariile, piața forței de muncă și concurența;

(iii)

să îmbunătățească, în vederea creșterii prevăzute a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, în special prin continuarea reformei sistemului de pensii.

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/10

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul actualizat de stabilitate al Irlandei pentru perioada 2007-2010.

(2)

După mai mult de un deceniu de creștere economică susținută, venitul pe cap de locuitor din economia irlandeză este printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Această evoluție a fost inițial susținută de o creștere puternică a exporturilor, iar mai recent de o creștere rapidă a cererii interne. În această perioadă, finanțele publice au cunoscut o ameliorare considerabilă, ceea ce a permis o reducere impresionantă a ponderii datoriei publice.

Economia înregistrează în prezent o tranziție către o perioadă de creștere mai redusă, care se caracterizează printr-o deteriorare a competitivității determinată de recentele evoluții negative ale ratei productivității și ale prețurilor și accentuată de expunerea la economiile Statelor Unite și Regatului Unit. La nivel intern, scăderea creșterii reflectă o revenire la niveluri de activitate mai viabile în sectorul construcțiilor de locuințe, ceea ce determină o scădere a valorii activelor și o creștere a șomajului. Aceste evoluții ar putea constitui o provocare pentru finanțele publice, în ciuda poziției puternice a acestora în ansamblu, având în vedere diminuarea prevăzută a veniturilor fiscale și estimările privind creșterea cheltuielilor asociate modernizării serviciilor publice, generate de o perioadă prelungită de excedente bugetare. Perspectivele finanțelor publice pe termen scurt și mediu impun, de asemenea, acordarea unei atenții prioritare viabilității acestora pe termen lung, în contextul îmbătrânirii populației.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o diminuare a creșterii PIB-ului real de la 4,8 % în 2007 la aproximativ 3,5 % pentru perioada restantă a programului. Evaluat în contextul informațiilor disponibile în prezent (2), acest scenariu pare să fie plauzibil. El reflectă în principal o ajustare considerabilă la nivelul sectorului imobiliar, compensată, într-o anumită măsură, de o redresare continuă a exporturilor nete. Previziunile din program în ceea ce privește inflația par a fi relativ pesimiste pentru 2008, date fiind evoluțiile recente ale prețurilor alimentelor și energiei, dar plauzibile pentru perioada ulterioară. Perspectivele privind inflația și competitivitatea pentru ultimii ani din program sunt sprijinite de o îmbunătățire a productivității și de efectul descendent pe care îl are o piață a forței de muncă încetinită asupra presiunilor salariale. Programul de stabilitate prevede, de asemenea, o scădere a deficitului extern, ceea ce corespunde unei diminuări a cererii interne.

(4)

Pentru 2007, excedentul administrațiilor publice este estimat la 0,5 % din PIB în programul de stabilitate din decembrie 2007, în comparație cu obiectivul de 1,2 % din PIB stabilit în actualizarea precedentă și de 0,9 % din PIB conform previziunilor serviciilor Comisiei din toamna anului 2007. Această revizuire descendentă reflectă cheltuieli mai mari decât cele programate și o scădere a veniturilor, ambele fiind parțial compensate de un efect de bază pozitiv în 2006. În timp ce rezultatul cheltuielilor administrațiilor centrale în numerar erau în general conforme cu planurile bugetare, a intervenit o creștere a cheltuielilor publice mai mare decât cea prevăzută, în special la nivelul cheltuielilor curente cu bunurile și serviciile, precum și cu subvențiile de capital. Diminuarea veniturilor a reflectat în special deteriorarea pieței imobiliare. În avizul Consiliului privind actualizarea precedentă a programului de stabilitate (3) se arăta că „poziția bugetară pe termen mediu este echilibrată. Cu toate acestea, ar fi prudent să se păstreze o marjă de manevră împotriva unei eventuale inversări a tendinței actuale de creștere, care a fost alimentată de dezvoltarea puternică a sectorului imobiliar”. Rezultatele bugetare din 2007, care au implicat o diminuare considerabilă a excedentului structural, au redus marja de manevră pentru 2008. Consiliul ia notă de faptul că, deși soldul structural a rămas superior OTM, depășirea plafonului de cheltuieli în 2007 indică faptul că este posibil ca execuția bugetară să nu fie pe deplin conformă cu orientările Eurogroup din aprilie 2007 în domeniul politicilor bugetare.

(5)

În ciuda deteriorării poziției bugetare în 2007, obiectivul pe termen mediu (OTM), reprezentat de o poziție echilibrată în termeni structurali (altfel spus, soldul ajustat ciclic excluzând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare), a fost, în ansamblu, atins. Strategia evidențiată în program presupune o deteriorare a soldului structural în 2008. Calculat în conformitate cu metodologia stabilită de comun acord, este de așteptat ca excedentul structural de 0,5 % din PIB în 2007 să se transforme într-un deficit de aproximativ 0,5 % din PIB în 2008 și să scadă treptat în anii următori, atingând în 2010 un deficit de 0,75 % din PIB.

Se estimează că soldul bugetar efectiv va cunoaște o scădere de la un excedent de 0,5 % din PIB în 2007 la un deficit de circa 1 % pentru restul perioadei din program. Pornind de la rezultatele sub așteptări înregistrate în 2007 (mai mici cu 0,75 puncte procentuale din PIB) și într-un context macroeconomic mai nefavorabil, obiectivele bugetare efective pentru 2008-2009 sunt în mod evident inferioare față de actualizarea precedentă (cu 1,75 puncte procentuale din PIB). Pentru 2008, programul prevede continuarea diminuării nivelului veniturilor, componenta fiscală a creșterii fiind mai puțin pregnantă, alături de înregistrarea unei creșteri a cheltuielilor, ca urmare a deciziilor privind cheltuielile în 2007 și în anii anteriori, precum și a celor anunțate în bugetul pentru 2008. Previziunile bugetare pentru 2009 și 2010 includ în mod explicit provizioane nealocate pentru situații neprevăzute, în valoare de 0,4 %, respectiv 0,8 % din PIB. În 2009 și 2010, se prevede o continuare a diminuării nivelului veniturilor, deși într-un ritm mai puțin rapid, în timp ce este de așteptat o stabilizare a nivelului cheltuielilor în ansamblu în 2009 și o scădere a acestuia în 2010. În ciuda deteriorării mediului economic și fiscal, se estimează că, în perioada programului, va avea loc o creștere a cheltuielilor pentru investiții ca procentaj din PIB, ceea ce ar putea avea un efect pozitiv asupra potențialului productiv pe termen lung al economiei.

(6)

Riscurile aferente previziunilor bugetare din program par, în general, echilibrate în 2008. Cu toate acestea, pentru anii următori, nu există suficiente informații cu privire la măsurile generale care ar trebui luate pentru a menține creșterea cheltuielilor sub nivelul de creștere a PIB-ului nominal, în special în ceea ce privește salariile din administrația publică și prestațiile sociale, care au crescut substanțial ca procent din PIB în ultimii ani. În afară de aceasta, există, de asemenea, riscuri în ceea ce privește veniturile asociate angajamentelor anterioare de reducere a ratelor impozitelor și ale contribuțiilor sociale. De asemenea, deși includerea în previziunile bugetare a provizioanelor pentru situații neprevăzute ar putea reflecta o planificare prudentă, nu se poate exclude posibilitatea ca acestea să fie utilizate pentru măsuri ulterioare de reducere a veniturilor și/sau de creștere a cheltuielilor. Rezultatele bune ale Irlandei trebuie evaluate în contextul acestor factori, întrucât rezultatele sale bugetare au fost în general mai bune decât cele prevăzute în programele de stabilitate recente.

(7)

Având în vedere această evaluare a riscurilor, orientarea bugetară a programului poate fi insuficientă pentru menținerea OTM după 2008. OTM ar putea fi atins, în ansamblu, în 2008, însă orientarea fiscală ulterioară ar putea implica îndepărtarea soldului structural de OTM, ceea ce ar fi contrar Pactului de stabilitate și creștere — și Consiliul ia notă de faptul că acest lucru nu ar fi conform nici cu orientările adoptate de Eurogroup în aprilie 2007 cu privire la politicile bugetare —, cu excepția situației în care marjele prevăzute în program ca provizioane pentru situații neprevăzute rămân neutilizate, ceea ce se traduce printr-o poziție fiscală considerabil mai bună și/sau o moderare a cheltuielilor mai accentuată decât cea indicată în program. În acest caz, efortul structural ar trebui consolidat, în vederea atingerii OTM și a respectării pactului.

(8)

Irlanda pare să se confrunte cu un risc mediu în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Impactul pe termen lung al îmbătrânirii populației este cu mult peste media din UE, în special ca urmare a unei creșteri relativ mari, conform previziunilor, a cheltuielilor cu pensiile în deceniile următoare, influențată parțial de maturizarea sistemului de pensii. Cu toate acestea, nivelul datoriei brute este cu mult sub 60 % din PIB în 2007 și, pentru prefinanțarea parțială a cheltuielilor viitoare cu pensiile, activele se acumulează în fondul național de rezervă pentru pensii. Poziția bugetară din 2007 estimată în program, deși mai slabă decât cea din programul anterior, contribuie totuși la contrabalansarea impactului bugetar estimat pe termen lung al îmbătrânirii populației. Totuși, acest lucru nu este suficient pentru a compensa viitoarele presiuni legate de cheltuieli. Pe lângă aceasta, evoluțiile soldului structural prevăzut în program până în 2010 ar putea spori riscurile în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Prin urmare, menținerea unor excedente primare ridicate pe termen mediu și punerea în aplicare a unor măsuri suplimentare de reducere a creșterii semnificative a cheltuielilor asociate îmbătrânirii populației ar contribui la reducerea riscurilor care amenință viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul de stabilitate pare a fi conform cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. Programul de stabilitate nu furnizează informații detaliate despre modul în care efectele bugetare ale măsurilor cuprinse în raportul de punere în aplicare sunt luate în considerare în cadrul programului. Cu toate acestea, ambele documente subliniază rolul central al Pactului de stabilitate și creștere în furnizarea cadrului pentru politici fiscale durabile în Irlanda, în timp ce punerea în aplicare a planului național de dezvoltare pentru perioada 2007-2013 (pentru investiții, în special în infrastructură) este evidențiată în ambele documente ca reprezentând prioritatea cheie a guvernului.

(10)

Strategia bugetară din program concordă în ansamblu cu orientările generale de politică economică specifice fiecărei țări, incluse în orientările integrate și în orientările pentru statele membre ale zonei euro în domeniul politicilor bugetare, publicate în contextul Strategiei de la Lisabona.

(11)

În ceea ce privește datele necesare specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (4).

(i)

să respecte OTM în 2008 și ulterior, prin menținerea unui control strict al cheltuielilor;

(ii)

să îmbunătățească, în vederea creșterii considerabile prevăzute a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice prin punerea în aplicare a reformelor necesare ale sistemului de pensii.

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/15

(1)

La 4 martie 2008 Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Danemarcei pentru perioada 2007-2010 (2) și formulează noi recomandări pentru evoluțiile ulterioare până în 2015.

(2)

În ultimii ani, economia daneză a fost caracterizată de o creștere puternică a PIB-ului real, de îmbunătățiri vizibile în materie de ocupare a forței de muncă, de un nivel ridicat de utilizare a capacităților, de o inflație scăzută și de un curs de schimb stabil în cadrul ERM II.

Cu toate acestea, în cursul anului trecut, activitatea economică a început să fie afectată de constrângeri legate de capacități și au apărut semne de creștere a prețurilor și a inflației salariale. Deși balanța externă prezintă în continuare un excedent, există o preocupare crescândă pentru impactul intensificării presiunii costurilor și al deficitului forței de muncă asupra competitivității. Finanțele publice rămân solide, înregistrând în continuare excedente publice și o diminuare continuă a datoriei. În acest moment, cea mai mare provocare pentru politica fiscală este menținerea unei strategii fiscale prudente, astfel încât să se evite creșterea presiunii de pe piața forței de muncă. Asigurarea respectării limitelor de cheltuieli, în special în perioadele cu venituri ridicate, reprezintă o altă provocare importantă, în special având în vedere ambițiile guvernului de a asigura viabilitatea fiscală.

(3)

Conform programului, economia daneză se află în punctul culminant al ciclului de activitate și urmează să se confrunte cu o perioadă de creștere mai moderată. Prin urmare, se estimează o diminuare a ratei de creștere a PIB-ului real de la 2 % în 2007 la o medie de 1 % pentru restul perioadei de programare. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în acest moment (3), acest scenariu pare să se bazeze pe ipoteze plauzibile de creștere în 2008 și pe estimări precaute pentru perioada următoare, determinate de ipoteza aflată la baza actualizării care prevede o deviație PIB pozitivă majoră (calculată printr-o metodologie națională) (4) ce urmează să se încheie în jurul anului 2011. Previziunile programului indică valori scăzute în ceea ce privește inflația și creșterea salariilor, în special pentru anul 2009, ținând seama de presiunile salariale interne și de tendințele globale. Cu toate acestea, stabilitatea prețurilor ar trebui să se mențină în decursul perioadei de programare.

(4)

Pentru anul 2007, excedentul general public este estimat la 4 % din PIB în previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2007, față de un obiectiv de 2,8 % din PIB stabilit în actualizarea anterioară a programului de convergență. Această supraperformanță este determinată de un efect de bază pozitiv și semnificativ datând din anul 2006, datorat unei creșteri peste așteptări a ratei ocupării forței de muncă și a veniturilor provenite din activitățile legate de gaze și petrol din Marea Nordului.

Programul existent anticipează un excedent de 3,8 % din PIB, dar, pe baza unor informații mai recente (5), se preconizează obținerea unor venituri mai mari cu 0,5 punct procentual din PIB față de estimări, iar excedentul urmează să fie revizuit în sus, în consecință (la aproximativ 4,5 % din PIB).

(5)

Având ca obiectiv general asigurarea viabilității fiscale, strategia bugetară are ca scop principal să mențină excedente ridicate, dar care vor scădea rapid [de la 3,8 % din PIB în 2007 la 3 % în 2008 și la 1,2 % în 2010 (6)], în contextul unei înrăutățiri a condițiilor ciclice. Obiectivul pe termen mediu (OTM) pentru poziția bugetară se revizuiește în sus (7) cu 0,25 punct procentual din PIB spre un excedent structural (respectiv, excedente ajustate ciclic, excluzând măsurile excepționale și alte măsuri temporare) variind între 0,75 % și 1,75 % din PIB. Obiectivul pe termen mediu va fi respectat pe deplin în perioada de programare. Traiectoria excedentului efectiv este în general similară cu actualizarea anterioară, deși se pornește de la un excedent mai mare, într-un context macroeconomic în general comparabil. Strategia se bazează pe aplicarea în continuare a înghețării impozitelor (8) și a reducerii cheltuielilor și preconizează anumite reduceri fiscale. În vederea reducerii cheltuielilor, se fixează limite anuale pentru creșterea cheltuielilor reale de consum ale sectorului public (care se reduc din ce în ce mai mult, de la 1,75 % în 2008 la 1 % în 2009-2010), precum și o limită de 26,5 % din PIB-ul ajustat ciclic pentru cheltuielile nominale de consum ale sectorului public, către 2015. Se preconizează că soldul structural calculat conform metodologiei stabilite de comun acord va rămâne în mare măsură neschimbat la valoarea de 3,5 % în perioada 2007-2008 și va scădea la 2,5 % în intervalul 2009-2010 (9). Programul indică excedente mai scăzute în 2015, deoarece se așteaptă manifestarea efectelor îmbătrânirii populației și se preconizează diminuarea surselor de venituri din Marea Nordului.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mai bune decât estimările din program, în special în ceea ce privește rezultatul peste așteptări din 2007, așa cum se arată în proiectul de buget pentru 2008 prezentat la 5 februarie 2008. Bilanțul satisfăcător în materie de excedente substanțiale, care sunt deseori revizuite în sus datorită unor venituri neașteptate, și perspectiva macroeconomică precaută din 2009 contrabalansează riscul legat de bilanțul mai puțin bun în ceea ce privește respectarea limitelor de creștere a cheltuielilor de consum public.

(7)

Având în vedere această evaluare a riscului, strategia bugetară a programului permite atingerea fără probleme a OTM de-a lungul perioadei de programare, așa cum se preconizează în program. Orientarea de politică fiscală prezentată în program este în mare parte conformă cu Pactul de stabilitate și de creștere pe tot parcursul perioadei de programare.

(8)

În cazul Danemarcei, riscul privind viabilitatea finanțelor publice pare a fi la un nivel scăzut. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este mai scăzut decât impactul mediu din UE, în special datorită reformei sistemului de pensii care a fost inclusă în Acordul pentru protecția socială (10). De asemenea, poziția bugetară din 2007, astfel cum a fost estimată în program, cu un excedent structural ridicat, contribuie la reducerea datoriei brute. Menținerea unor excedente primare ridicate pe termen mediu va contribui la limitarea riscurilor asupra viabilității finanțelor publice.

(9)

Programul de convergență pare conform cu raportul din octombrie 2007 de punere în aplicare a programului național de reformă. Atât programul, cât și raportul de punere în aplicare au la bază strategia economică „Spre noi obiective — Danemarca 2015”, prezentată de guvern în august 2007. Sunt luate în considerare în mod explicit efectele asupra finanțelor publice pe care le vor avea măsurile majore de reformă, precum strategia energetică preconizată și așa-numitul „Fond de calitate” pentru investiții în serviciile publice (în special sănătate, îngrijirea copiilor și a vârstnicilor).

(10)

În ceea ce privește cerințele specificate în codul de conduită pentru prezentarea de date privind programele de stabilitate și de convergență, programul furnizează aproape toate datele solicitate, precum și cea mai mare parte din datele opționale (11).

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/19

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Lituaniei pentru perioada 2007-2010 (2).

(2)

În ultimii ani, Lituania a cunoscut o perioadă de creștere puternică, determinată în principal de cererea internă. Condițiile monetare au fost favorabile, având în vedere gradul înalt de „euroizare”, în contextul regimului consiliului monetar din cadrul ERM II.

În absența unor măsuri suficiente de limitare a creditării interne excesive, expansiunea rapidă a creditelor facilitată de intensificarea serviciilor financiare a sporit consumul privat și investițiile în domeniul imobiliar. Cu toate acestea, au apărut insuficiențe ale capacității de producție, întrucât emigrația și creșterea economică puternică au dus la un deficit de forță de muncă, agravat de lipsa calificărilor adecvate și de rate de participare scăzute, precum și de costuri tot mai mari. Creșterea tot mai rapidă a salariilor care depășește productivitatea duce la o inflație rapidă și la o scădere a competitivității prețurilor. Chiar dacă performanțele la export rămân solide, deficitul extern a crescut rapid, deoarece cererea internă a generat o creștere a importurilor, sporind vulnerabilitatea externă. În acest context, politica fiscală nu a răspuns la dezechilibrele macroeconomice emergente: soldul administrației publice a rămas în deficit și, în absența unor plafoane obligatorii de cheltuieli pe termen mediu, veniturile ocazionale au fost sistematic cheltuite. Stimulentele și scutirile fiscale au contribuit la avântul pieței imobiliare și, astfel, la supraîncălzire, cu toate că, mai recent, reducerea disponibilității creditelor contribuie la ajustările necesare. O politică bugetară mai strictă și reformele structurale ale pieței muncii și ale sistemului educațional, consolidând în continuare oferta, vor contribui în mare măsură la rezolvarea dezechilibrelor interne și externe și la atragerea investițiilor străine, asigurându-se astfel un proces durabil de recuperare a decalajelor. Acest lucru este deosebit de important, ținând seama de numărul limitat de instrumente de politică pe care Lituania le are la dispoziție în contextul constrângerilor impuse de regimul său de politică monetară.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului prevede o creștere reală a PIB-ului până la 9,8 % în 2007, o scădere ulterioară destul de drastică până la 5,3 % în 2008 și o medie anuală de 4,8 % în restul perioadei de programare. Se așteaptă o diminuare a cererii interne, aceasta rămânând, totuși, principalul stimulent al creșterii. Evaluat în lumina informațiilor disponibile în prezent (3), scenariul menționat pare prudent. Acest lucru este în special valabil pentru 2008, dată fiind perioada recentă de avânt economic. Programul nu explică anumite discrepanțe, inclusiv între creșterea dezechilibrelor externe și reducerea importantă a cererii interne.

Programul preconizează ca inflația să crească de la 5,8 % în 2007 la 6,5 % în 2008, înainte de a scădea la 5,1 % în 2009 și la 3,6 % în 2010, ilustrând foarte puțin progres în direcția convergenței. În plus, ținând seama de tendințele prețurilor la alimente, de creșterile planificate ale prețului la gaze (recunoscute explicit în program și evaluate la 1,5 % în 2008, dar care nu au fost încorporate în previziunile referitoare la inflație pentru 2008) și de creșterile salariilor mult peste creșterea productivității, care accentuează pericolul de exacerbare a spiralei prețuri-salarii, sunt evidente riscurile de amplificare a acestor previziuni. Creșterea dezechilibrelor externe, în cazul în care se concretizează conform previziunilor programului, ar accentua vulnerabilitatea externă a economiei. Cu toate acestea, evoluțiile recente ale prețurilor și salariilor, care demonstrează pericolul degradării competitivității, ar putea conduce la înrăutățirea poziției externe.

(4)

Pentru 2007, deficitul public a fost estimat la 0,9 % din PIB în cea mai recentă actualizare a programului de convergență, identic cu obiectivul stabilit în actualizarea precedentă, în pofida unor rezultate, în 2006, mult mai bune decât cele estimate. Efectul de bază favorabil de aproximativ 0,6 % din PIB a fost compensat de o măsură excepțională de anvergură similară (4). Astfel cum s-a procedat în anii precedenți, veniturile suplimentare rezultate din creșterea economică mai mare decât era anticipat au fost cheltuite, în 2007, în principal de către fondul de securitate socială și pentru co-finanțarea națională a proiectelor susținute de UE. Execuția bugetului din 2007 nu a fost conformă cu invitația formulată în Avizul Consiliului din 27 februarie 2007 privind actualizarea precedentă a programului de convergență (5), fiindcă perioadele economice favorabile și deficitul din 2006 mai redus decât cel estimat nu au condus la un obiectiv de deficit mai ambițios pentru anul respectiv. În plus, chiar dacă obiectivul pe termen mediu (OTM) pentru deficitul structural (și anume, deficit ajustat ciclic fără măsuri excepționale și alte măsuri temporare) de 1 % din PIB a fost atins în 2006, a existat o abatere redusă de la OTM în 2007, cu aproximativ 0,25 % din PIB.

(5)

Principalul obiectiv al strategiei bugetare pe termen mediu este favorizarea unei stabilități macroeconomice printr-o politică fiscală mai strictă. Față de actualizarea precedentă, anul țintă pentru atingerea OTM a fost amânat cu un an, din 2008 în 2009, în pofida unui scenariu macroeconomic în general nemodificat. Cu toate acestea, aplicarea metodologiei comune la informațiile din program arată că OTM ar putea fi atins în 2008. Programul vizează o îmbunătățire treptată a soldului general al administrațiilor publice de la un deficit de 0,9 % din PIB în 2007 la un excedent de 0,8 % în 2010. Se previzionează ca soldul structural calculat în conformitate cu metodologia convenită să se îmbunătățească de la un deficit de 1,25 % din PIB în 2007 la un excedent de 1 % în 2010, principalul efort de ajustare fiind concentrat după anul 2008. În contextul unei creșteri economice relativ puternice, s-a planificat realizarea ajustării printr-o creștere mai mare a raportului venituri/PIB decât a raportului cheltuieli/PIB (3,9 puncte procentuale în comparație cu, respectiv, 2,2 puncte procentuale). În pofida reducerilor impozitelor directe, se așteaptă o creștere a veniturilor pe baza unui influx mai mare de fonduri din partea UE, a creșterii accizelor și a îmbunătățirii colectării impozitelor. În ceea ce privește cheltuielile, creșterea provine din plăți sociale semnificativ mai mari și investiții publice sporite, acestea din urmă susținute, în principal, din fonduri europene. Adoptarea, în noiembrie 2007, a Legii privind disciplina fiscală a vizat asumarea unui angajament ferm de austeritate fiscală. Legea, care va intra în vigoare la începutul anului 2008, prevede că finanțele administrației publice ar trebui gestionate în vederea obținerii unor poziții bugetare echilibrate sau în excedent și vizează, în acest scop, impunerea unor restricții în ceea ce privește cheltuielile. Cu toate acestea, legea are ca obiectiv elaborarea și execuția bugetară anuală și nu introduce, ca atare, un cadru bugetar anticipativ pe termen mediu, care trebuie dezvoltat.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mai pesimiste decât cele previzionate în program. Deși programul a proiectat cu prudență o creștere reală și nominală a producției după anul 2008, creșterea proiectată a veniturilor pare substanțială: chiar și cu un scenariu de creștere macroeconomică mai favorabil, se prevede un venit considerabil, mai ales ținând seama de impactul noilor reduceri ale impozitelor directe și de faptul că se bazează pe o colectare îmbunătățită a impozitelor. Creșterea importantă a raportului venituri nefiscale/PIB, în parte datorată fondurilor UE, este insuficient articulată în program, în timp ce rezultatele preconizate din îmbunătățirea colectării impozitelor par optimiste. În plus, numeroasele măsuri care conduc la creșterea cheltuielilor, împreună cu necesitatea consolidării cadrului pe termen mediu pentru planificarea și controlul finanțelor publice, presupun riscul ca plafoanele de cheltuieli fixate anterior să fie în continuare depășite. În cazul în care încetinirea ritmului economiei se dovedește a fi gravă sau prelungită, producând o reducere rapidă a creșterii veniturilor, aceasta ar exercita o presiune mai mare asupra bugetului.

(7)

Având în vedere această evaluare a riscurilor, strategia bugetară a programului nu pare să fie suficientă pentru a asigura că OTM este atins până în 2009, în conformitate cu programul. În special, s-ar putea produce o deteriorare a soldului structural în 2008, din cauza măsurilor planificate de scădere a veniturilor și de creștere a cheltuielilor, în vreme ce Lituania, care în prezent cunoaște o creștere puternică, ar trebui să depună un efort mai mare de 0,5 % din PIB ca punct de referință pentru îmbunătățirea structurală anuală. Ritmul ajustărilor în vederea atingerii OTM pe care îl presupune programul ar trebui astfel consolidat, mai ales în 2008, pentru a fi în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere. După atingerea OTM, orientarea în domeniul politicilor fiscale prevăzută de program este în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere. Cu toate acestea, date fiind presiunile externe și interne persistente, ar fi adecvată o politică fiscală mai strictă decât cea prevăzută în prezent.

(8)

Lituania pare să prezinte riscuri scăzute în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii este mai redus decât media UE, cu o creștere limitată a cheltuielilor cu pensiile în următoarele decenii, influențată de reformele sistemului de pensii care au fost deja puse în aplicare. Nivelul actual al datoriei brute este foarte redus, iar poziția bugetară inițială din 2007, astfel cum a fost estimată în program, care este mai bună decât poziția inițială a programului precedent, ar urma să contribuie la atenuarea riscurilor pentru viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.

(9)

Programul de convergență pare a fi conform, într-o anumită măsură, cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. Măsurile din domeniul finanțelor publice prevăzute în programul de convergență par să fie coerente cu cele prevăzute în programul național de reformă. În special, ambele programe integrează reformele în curs ale sistemelor de pensii, de asistență medico-sanitară și reformele fiscale. Informațiile furnizate în ambele programe privind costurile bugetare directe asociate cu reformele sistemului de asistență medico-sanitară și de învățământ sunt insuficiente, în timp ce programul de convergență furnizează informații mai detaliate cu privire la alte domenii de reformă. Cu toate acestea, lipsește evaluarea calitativă a impactului global al programului național de reformă în cadrul strategiei fiscale pe termen mediu.

(10)

Strategia bugetară a programului este parțial conformă cu orientările generale de politică economică specifice țării, incluse în orientările integrate din domeniul politicilor bugetare adoptate în contextul strategiei de la Lisabona. Cu toate acestea, orientările politicilor bugetare nu contribuie în mod adecvat la îmbunătățirea stabilității macroeconomice și la reducerea presiunilor inflaționiste.

(11)

Odată cu aderarea la mecanismul ERM II, Lituania și-a asumat angajamente legate de politica fiscală, de sectorul financiar și de politicile structurale. În ceea ce privește progresul realizat în îndeplinirea acestor angajamente, autoritățile au consolidat insuficient politica bugetară și, în pofida adoptării unor măsuri în vederea îmbunătățirii calității creditării, eforturile de limitare a creșterii creditării au fost modeste. În pofida creșterii economice rapide din ultimii ani, guvernul nu a realizat un buget echilibrat, obiectivele bugetare au fost puțin ambițioase, iar veniturile ocazionale au fost în mare măsură cheltuite. Strategia bugetară pe termen mediu trebuie consolidată. În scopul de a limita creșterea creditării, a fost menținută necesitatea unui nivel ridicat al rezervelor, supravegherea financiară atentă a fost continuată, iar baza de calcul a rezervelor obligatorii a fost extinsă; cu toate acestea, impactul direct a fost limitat. Inițiativele împotriva inflației anunțate de guvern în lunile martie și decembrie 2007 au constituit pași în direcția cea bună, dar nu au condus încă la măsuri concrete au avut un impact limitat asupra inflației. Mai multe reforme structurale sunt în desfășurare, dar sunt necesare măsuri suplimentare în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și pentru atragerea de investiții străine.

(12)

În ceea ce privește necesarul de informații specificat în codul de conduită privind programele de stabilitate și convergență, programul prezintă toate informațiile obligatorii, precum și cea mai mare parte a celor facultative (6).

(i)

vizarea unor rezultate bugetare semnificativ mai ambițioase în 2008 și în perioadele ulterioare decât cele prevăzute în program, în special prin limitarea creșterii cheltuielilor, economisirea veniturilor ocazionale și consolidarea caracterului obligatoriu al plafoanelor de cheltuieli pe termen mediu;

(ii)

reducerea presiunilor inflaționiste, inclusiv prin promovarea stabilirii salariilor în corelație cu creșterile totale ale productivității și adoptarea unor măsuri structurale în vederea eliminării blocajelor de pe piața muncii.

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/24

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Republicii Cehe pentru perioada 2007-2010.

(2)

Republica Cehă cunoaște o perioadă de creștere economică susținută, care se va modera, probabil, pe termen mediu. Scăderea bruscă a ratei șomajului înregistrată recent poate fi atribuită în principal unor factori ciclici. Pe piața forței de muncă persistă încă rigidități structurale — reflectate de un nivel foarte ridicat de locuri de muncă neocupate, de existența unor calificări inadecvate și de disparități regionale în materie de șomaj — pe care viitoarea politică în domeniul ocupării forței de muncă va trebui să le abordeze.

Programul de stabilizare adoptat în 2007 pare să constituie un pas în direcția cea bună, deși sunt necesare noi măsuri pentru continuarea consolidării fiscale. Se remarcă în special persistența riscurilor legate de viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, date fiind îmbătrânirea populației și situația actuală a sistemelor de pensii și de sănătate. O reformă bine gândită a sistemului de pensii ar putea avea, de asemenea, efecte pozitive asupra potențialului de creștere. Ținând seama de rezultatele anterioare bune ale Republicii Cehe, se prevede totuși o intensificare a presiunilor inflaționiste, provocată de creșterea nivelului de impozitare indirectă, precum și de creșterea prețurilor pentru produsele de bază pe piața internațională.

(3)

Conform programului de convergență, creșterea PIB ar fi de aproximativ 6 % în 2007, pentru a se reduce la aproximativ 5 % în restul perioadei acoperite de program. Fiind evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), acest scenariu pare să se bazeze pe ipoteze plauzibile. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din toamna anului 2007, consumul privat va continua să crească într-un ritm susținut, ca o consecință a puternicelor majorări salariale în sectorul privat și a unui nivel crescut de ocupare a forței de muncă, dar va scădea în raport cu nivelul ridicat din 2007 ca urmare a consolidării fiscale planificate de guvern. Atât programul de convergență, cât și previziunile din toamnă ale serviciilor Comisiei prevăd o puternică creștere a inflației în 2008, provocată de creșterea impozitelor indirecte și de majorarea prețurilor pentru produsele de bază, fapt care ar putea afecta convergența nominală.

(4)

Pentru 2007, previziunile din toamnă ale serviciilor Comisiei și programul de convergență estimează un deficit public general de 3,4 % din PIB, ceea ce reprezintă un nivel cu 0,6 puncte procentuale sub obiectivul stabilit în actualizarea anterioară. Cu toate acestea, recentele informații cu privire la execuția bugetară arată că rezultatul din 2007 ar putea fi cu mult mai bun decât se estimează în programul actual: cele mai recente informații indică faptul că deficitul public general în 2007 ar putea fi de aproximativ 2 % din PIB. Această cifră mai mică a rezultatului bugetar se datorează în principal efectului de bază al unui raport venituri/PIB în 2006 mai mare decât se anticipase în programul anterior de convergență, precum și ca urmare a unei anumite limitări a cheltuielilor în 2007 și a unei majorări dinamice a veniturilor datorită unei creșteri a PIB nominal mai puternice decât se anticipase. Un deficit mai mic în 2007 în raport cu rezultatul bugetar din 2006 este conform cu invitația exprimată în avizul Consiliului din 10 iulie 2007 privind actualizarea anterioară a programului de convergență (3) de a limita deteriorarea bugetară în 2007.

(5)

Principalul obiectiv al strategiei bugetare prezentate în program este corectarea deficitului excesiv în 2008 și apoi continuarea consolidării în vederea realizării obiectivului pe termen mediu (OTM) al unui deficit structural de 1 % din PIB în 2012. Se prevede că deficitul public general va scădea de la 3,4 % din PIB în 2007 la 2,9 % din PIB în 2008, 2,6 % din PIB în 2009 și 2,3 % din PIB în 2010. Deficitul primar are o traiectorie similară, scăzând de la 2,3 % din PIB în 2007 la 1,1 % din PIB în 2010. Consolidarea se va concentra în principal asupra cheltuielilor. În special, scăderea estimată a raportului venituri/PIB (atribuită, în parte, introducerii unei cote unice de impozitare în 2008) va fi mai mult decât compensată printr-o reducere a raportului cheltuieli/PIB. Aceasta din urmă este relativ generalizată, însă afectează în mod deosebit prestațiile sociale și asigurările sociale; investițiile publice constituie singura categorie de cheltuieli a căror cotă din PIB ar trebui să crească în 2008. Ținând seama de rezultatele peste așteptări din 2006, obiectivele în materie de finanțe publice s-au ameliorat față de cele prevăzute în programul anterior de convergență. Cea mai recentă estimare a unui deficit public general mai scăzut în 2007 indică faptul că aceste obiective ar trebui să poată fi ușor atinse.

(6)

Rezultatul pentru 2008 ar putea depăși așteptările, în timp ce riscurile asupra rezultatelor bugetare sunt neutre începând cu 2009. Pe de o parte, Republica Cehă prezintă, de mai mulți ani, deficite inferioare celor prevăzute, iar ultimele estimări pentru 2007 sunt considerabil mai bune decât cele prevăzute în program, cu un posibil efect de bază pozitiv din 2008. În pofida numărului mare de reforme fiscale, care face dificilă formularea de previziuni, estimările programului în materie de impozite par prudente. Pe de altă parte, consolidarea vizată necesită o limitare substanțială a cheltuielilor, inclusiv în ceea ce privește salariile din sectorul public, precum și reducerea numărului de angajați în sectorul public, plafoanele de cheltuieli fiind depășite în anii anteriori. După 2008, trebuie stabilite măsuri de consolidare suplimentare.

(7)

Ținând seama de această evaluare a riscurilor, și anume de rezultatul peste așteptări din 2007, orientarea bugetară din program pare a fi coerentă cu o corectare durabilă a deficitului excesiv până în 2008, conform recomandării Consiliului. Această corectare este condiționată de continuarea limitării cheltuielilor și de monitorizarea strictă a impactului reformelor fiscale din programul de stabilizare. Cu toate acestea, în cursul perioadei prevăzute de program nu se va atinge o marjă de siguranță suficientă pentru a preveni depășirea pragului de deficit de 3 % din PIB în contextul unor fluctuații macroeconomice normale. În anii ulteriori corectării deficitului excesiv, ritmul de ajustare în vederea îndeplinirii OTM prevăzut de program ar trebui accelerat și susținut prin măsuri pentru a fi compatibil cu Pactul de stabilitate și creștere. În special, deși Republica Cehă a cunoscut o perioadă de creștere intensă, obiectivul programului pentru 2010 presupune realizarea unei ajustări semnificative în 2011-2012 pentru a atinge OTM în 2012.

(8)

Se pare că Republica Cehă se confruntă cu un risc sporit în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Situația bugetară inițială din program nu este suficient de favorabilă pentru a stabiliza coeficientul de îndatorare pe termen lung. Impactul pe termen lung al îmbătrânirii populației asupra bugetului se situează cu mult peste media din UE, fiind influențat în special de o creștere substanțială a cotei din PIB aferente cheltuielilor cu pensiile, precum și de o creștere semnificativă a cheltuielilor în domeniul sănătății. Punerea în aplicare a unor măsuri de reformă structurală, în special în domeniul sistemului de pensii și al sistemului de sănătate, destinate să limiteze creșterea semnificativă a cheltuielilor cauzate de îmbătrânirea populației, ar contribui la reducerea riscurilor care amenință viabilitatea finanțelor publice. Deși au fost luate primele măsuri de reformă a sistemului de sănătate, pentru reforma sistemul de pensii nu există încă un calendar final.

(9)

Programul de convergență pare a fi, într-o anumită măsură, consecvent cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. Planul național de reformă include o serie de acțiuni întreprinse în scopul îmbunătățirii viabilității pe termen lung a finanțelor publice; intensificarea educației și a cercetării din punct de vedere cantitativ și calitativ; și sporirea motivației de a găsi un loc de muncă. Cu toate că programul de convergență nu furnizează informații sistematice cu privire la costurile bugetare directe asociate principalelor reforme prevăzute în programul național de reformă, previziunile bugetare ale acestuia par să țină seama de implicațiile pe care le au asupra finanțelor publice reformele prevăzute în raportul privind punerea în aplicare a programului național de reformă.

(10)

Strategia bugetară din cadrul programului este parțial compatibilă cu orientările generale de politică economică specifice țării, care fac parte din orientările integrate în domeniul politicilor bugetare formulate în cadrul Strategiei de la Lisabona, ținând seama de acțiunile limitate de reformă a sistemelor de pensii și de sănătate.

(11)

În ceea ce privește cerințele referitoare la date specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul furnizează aproape toate datele solicitate și majoritatea datelor opționale (4).

(i)

să exploateze rezultatul bugetar din 2007, probabil mai bun decât se prevăzuse, pentru a aduce deficitul din 2008 cu mult sub valoarea de referință de 3 % din PIB, continuând limitarea cheltuielilor;

(ii)

să exploateze nivelul înalt de creștere economică, accelerând în continuare ritmul de ajustare pentru a atinge cât mai repede cu putință o marjă de siguranță care să împiedice depășirea valorii de referință, precum și să accelereze realizarea OTM;

(iii)

ținând seama de creșterea estimată a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației, să îmbunătățească viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, prin realizarea reformelor necesare privind sistemul de pensii și sistemul de sănătate.

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/28

(1)

La 4 martie 2008 Consiliul a examinat primul program de stabilitate al Maltei, pentru perioada 2007-2010.

(2)

La 1 ianuarie 2008, Malta a intrat în zona euro, având o redresare a PIB-ului în progresie constantă din 2004. La începutul anilor 2000, slaba performanță economică a fost, în parte, rezultatul unor factori externi la care Malta este în mod special expusă, fiind o economie deschisă de dimensiuni mici care se bazează pe sectoare cum ar fi turismul și industria produselor electronice, care s-au dovedit a fi volatile.

Slăbiciunile structurale interne explică, de asemenea, creșterea lentă a PIB-ului. Productivitatea a scăzut în medie cu 1 % între 2001 și 2003. În plus, creșterea semnificativă a salariilor a condus la o creștere bruscă a costului unitar al muncii și a avut drept rezultat pierderea competitivității externe. Începând cu 2004, performanțele economice s-au îmbunătățit în principal datorită condițiilor conjuncturale favorabile, dar, într-o anumită măsură, și datorită moderării creșterilor salariale și recuperării nivelului de productivitate. Din punct de vedere fiscal, intrarea în zona euro a urmat unei perioade de consolidare semnificativă — caracterizată, începând din 2005, de scăderea datoriei ca procent din PIB — precum și de un progres în sensul scăderii inflației. În acest nou context, creșterea marjei de manevră în domeniul politicii fiscale, care ar putea fi obținută prin continuarea consolidării bugetare și prin reforma cheltuielilor, în special în ceea ce privește cheltuielile sistemului de asistență medico-sanitară, care înregistrează o creștere rapidă, reprezintă o provocare pentru capacitatea Maltei de ajustare la perturbări asimetrice. Mai mult, astfel de reforme ale cheltuielilor ar îmbunătăți viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și ar permite redirecționarea cheltuielilor către măsurile de natură să favorizeze creșterea și, deci, să stimuleze creșterea productivității. O productivitate mai mare, împreună cu creșteri salariale moderate, ar conduce la creșterea competitivității, care reprezintă o altă provocare cu care se confruntă economia malteză, în special în contextul prezenței în zona euro.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului are în vedere o creștere a PIB-ului real de 3,5 % în 2007, o scădere în 2008 și o accelerare ulterioară pentru a atinge 3,4 % la sfârșitul perioadei de programare. Evaluat în funcție de informațiile disponibile în prezent (2), acest scenariu pare să se bazeze pe ipoteze de creștere plauzibile pentru 2007. Pentru perioada 2008-2010, previziunile de creștere a PIB-ului par să fie optimiste, în special datorită contribuției importante a exporturilor nete previzionate pentru ultimii ani ai perioadei de programare. Îmbunătățirea cu 3,3 puncte procentuale din PIB, până în 2010, a balanței schimburilor externe de bunuri și servicii, astfel cum este previzionată în program, pare să fie optimistă.

Previziunile programului cu privire la inflație par să fie realiste și în concordanță cu previziunile serviciilor Comisiei pentru toamna 2007. Cu toate acestea, eventualitatea unor noi creșteri salariale în sectorul public, care ar putea conduce la o creșterea salarială globală care să depășească creșterea productivității, ar putea însemna o evoluție a competitivității Maltei mai puțin favorabilă decât rezultă din programul de stabilitate.

(4)

Pentru 2007, deficitul public este estimat la 1,8 % din PIB în previziunile serviciilor Comisiei pentru toamna anului 2007, în comparație cu ținta de 2,3 % din PIB stabilită în actualizarea precedentă a programului de convergență. În afara tranzacțiilor punctuale (care constau, în principal, din vânzările de terenuri, în mod convențional înregistrate drept cheltuieli negative), deficitul pe 2007 este, în ansamblu, în conformitate cu obiectivul fixat în programul de convergență din 2006, în pofida efectului de bază pozitiv din 2006. Venitul, ca pondere în PIB, este în mod semnificativ mai redus decât așteptările, fapt care se datorează unei absorbții mai reduse a fondurilor europene decât cea prevăzută. În consecință, ponderea cheltuielilor pentru 2007 este, de asemenea, mai scăzută decât cea prevăzută în programul de convergență pe 2006. Având în vedere că ajustarea structurală în 2007 pare să fie acum sub 0,5 de punct procentual din PIB prin comparație cu o valoare de un procent prevăzută în ultima actualizare a programului de convergență, implementarea bugetară nu este în concordanță cu invitația din avizul Consiliului din 27 februarie 2007 cu privire la programul precedent (3) de „a realiza progrese adecvate în vederea atingerii OTM prevăzute de program”.

(5)

La fel ca în ultima actualizare a programului de convergență, principalul obiectiv bugetar definit în programul de stabilitate este de continuare a consolidării fiscale pe toată durata perioadei de programare, cu obiectivul prioritar de atingere, până în 2010, a OTM de echilibru bugetar în termeni structurali (ceea ce înseamnă corectat cu privire la variațiile conjuncturale, cu excepția măsurilor punctuale și temporare). Se prevede îmbunătățirea soldului finanțelor publice de la un deficit de 1,6 % din PIB în 2007 la un surplus de 0,9 % din PIB în 2010. Având în vedere scăderea preconizată a sarcinii financiare aferente dobânzii, se prevede ca excedentul primar să ajungă la 3,8 % din PIB până în 2010. Se prevede ca soldul structural să se îmbunătățească cu 2 puncte procentuale din PIB în perioada 2007-2010. Ajustarea nominală trebuie obținută prin scăderea ponderii cheltuielilor primare cu peste 3,5 puncte procentuale din PIB, care compensează pe deplin scăderea ponderii veniturilor cu 1,5 puncte procentuale din PIB. Se va recurge mai puțin la măsuri de derogare în vederea diminuării deficitului în comparație cu anii trecuți. Reducerea cheltuielilor este relativ generalizată, dar accentul este pus în special pe compensațiile acordate salariaților. Scăderea netă a ponderii impozitelor indirecte în PIB în ultimii ani ai perioadei nu este explicată în program, în timp ce costul modificărilor prevăzute a fi operate în 2008 în reforma sistemului de impozitare a veniturilor personale se presupune a fi acoperit de venituri mai mari din alte impozite directe. În contextul unui scenariu macroeconomic neschimbat în linii generale, obiectivele bugetare pentru 2008 și 2009 sunt mai puțin ambițioase decât în actualizarea din 2006 cu aproximativ 0,25 de punct procentual din PIB, ceea ce reflectă un efort de ajustare mai scăzut în 2008. Se prevede că datoria publică brută, care, conform estimărilor, a atins în 2007 nivelul de 63 % din PIB, situându-se în continuare peste valoarea de referință de 60 % prevăzută în tratat, se va reduce în continuare cu aproape 10 puncte procentuale în cursul perioadei de programare.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mai pesimiste decât cele previzionate în program. Pentru 2008, ipoteza că modificările aduse sistemului de impozitare a veniturilor personale urmează a fi acoperite de alte venituri, volatile prin însăși natura lor, cum ar fi impozitele pe creșterea capitalului și pe profit, reprezintă un risc. Există, de asemenea, posibilitatea de derapaje în materie de cheltuieli, legate, de exemplu, de decizia de a subvenționa prețul utilităților fără măsuri compensatorii.

În plus, creșterile salariale importante acordate lucrătorilor din domeniul sănătății ar putea conduce la solicitări similare din partea restului sectorului public. Pentru 2009 și 2010, rezultatele ar putea fin mai scăzute decât cele propuse din cauza scenariului macroeconomic optimist care a stat la baza previziunilor din program (deși previziunile privind impozitele pentru anii respectivi par să asume cu prudență faptul că nu se au în vedere măsuri discreționare de reducere a impozitelor) și, de asemenea, din cauza lipsei de informații cu privire la măsurile care stau la baza procesului de consolidare, în special cu privire la restricțiile salariale prevăzute în sectorul public. În ceea ce privește aspectele pozitive, ponderea cheltuielilor în PIB a fost, în ultimii ani, în mod constant și semnificativ sub nivelul prevăzut în programele succesive. Mai mult, Malta a avut întotdeauna rezultate bune în ceea ce privește atingerea obiectivelor propuse în privința deficitului public, rezultatele obținute fiind, de regulă, mai bune decât cele prevăzute.

(7)

Ținând seama de această evaluare a riscurilor, este posibil ca orientarea bugetară descrisă în program să nu permită atingerea OTM până în 2010, astfel cum se prevede în program. Pe durata perioadei de programare se prevede o marjă de siguranță suficientă pentru a preveni depășirea pragului de deficit de 3 % din PIB, în contextul unor fluctuații macroeconomice normale. Consolidarea prevăzută este în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere, care prevede o îmbunătățire anuală a soldului structural de minimum 0,5 % din PIB, precum și un efort mai mare, cu condiția ca în Malta să se mențină în continuare conjunctura economică favorabilă. Cu toate acestea, avându-se în vedere riscurile descrise anterior, ritmul ajustărilor în vederea atingerii OTM prevăzute de program are nevoie să fie susținut de o serie de măsuri, în special pentru anii 2009 și 2010. În cele din urmă, ținând cont de riscurile asociate estimărilor privind datoriile, menționate anterior, ponderea datoriilor pare să se diminueze suficient, apropiindu-se de valoarea de referință pentru perioada de programare și ar urma să se situeze sub aceasta în 2009.

(8)

Malta pare să se confrunte cu un risc mediu în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este în mod semnificativ mai scăzut decât media pe Uniunea Europeană, iar ponderea în PIB a cheltuielilor în materie de pensii scade pe termen lung. Cu toate acestea, este posibil ca reforma pensiilor din 2006, care are în vedere atât creșterea vârstei de pensionare, cât și îmbunătățirea nivelului pensiilor, să implice cheltuieli mai mare pe termen lung. Pe lângă aceasta, nivelul actual al datoriei brute se situează în continuare peste valoarea de referință prevăzută în tratat. Poziția bugetară din 2007 estimată în program, care este mai bună decât poziția inițială din programul anterior, contribuie la contrabalansarea impactului bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației. Îmbunătățirea poziției bugetare, inclusiv creșterea eficienței și flexibilității cheltuielilor publice, precum în cazul cheltuielilor din sistemul de asistență medico-sanitare care au un ritm de creștere rapid, și care este, de asemenea, influențată de îmbătrânirea populației, ar contribui la reducerea riscurilor pentru viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul de stabilitate pare să fie, într-o anumită măsură, în conformitate cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. Îndeosebi, previziunile bugetare cuprinse în program iau în considerare implicațiile financiare ale măsurilor identificate în programul național de reformă. Măsurile din domeniul finanțelor publice, prevăzute în programul de stabilitate, par a fi conforme cu cele din programul național de reformă. În special, principala măsură de politici prezentată în programul de stabilitate, respectiv o nouă revizuire a sistemului de impozitare a veniturilor personale, este în conformitate cu programul național de reformă. Cu toate acestea, reforma sistemului de asistență medico-sanitară — zonă cheie în domeniul finanțelor publice, identificată ca atare în programul național de reformă — nu este abordată în programul de stabilitate. De asemenea, programul nu prezintă în mod clar care sunt cheltuielile care vor fi direcționate către măsurile de natură să stimuleze creșterea, în special în ultimii ani ai perioadei.

(10)

Strategia bugetară prezentată în program este parțial conformă cu recomandările specifice adresate țării în cadrul marilor orientări privind politicile economice incluse în orientările integrate, precum și cu orientările adresate statelor membre din zona euro în materie de politică bugetară în cadrul Strategiei de la Lisabona. În special, programul nu are în vedere progrese semnificative în reforma sistemului de asistență medico-sanitară, astfel cum menționa recomandarea Consiliului.

(11)

În ceea ce privește datele necesare specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (4).

(i)

să continue consolidarea fiscală, astfel cum este prevăzut în program, în vederea atingerii OTM până în anul 2010 și să se asigure că raportul datorie/PIB, prin detalierea măsurilor de susținere a consolidării prevăzute, în special în ceea ce privește aspectele legate de cheltuieli;

(ii)

să consolideze eficiența și flexibilitatea cheltuielilor publice, inclusiv prin accelerarea definirii și punerii în aplicare a unei reforme complexe a sistemului de asistență medico-sanitară.

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/33

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul actualizat de stabilitate al Greciei pentru perioada 2007-2010 (2).

(2)

În ultimii ani, Grecia a înregistrat rate mari de creștere ca rezultat al consumului intern dinamic și al unei activități susținute de investiții, concomitent cu o accelerare semnificativă a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă. Cu toate acestea, persistă rate relativ mari ale inflației față de media zonei euro și, în pofida unei creșteri semnificative a productivității, acest lucru duce la pierderi ale competitivității.

Dacă vor continua pe termen mediu, dezechilibrele externe accentuate și care se agravează, justificate parțial de una dintre cele mai ridicate rate a investițiilor din UE, ar putea afecta funcționarea economiei. În acest context, politica fiscală îndeplinește un rol crucial în ceea ce privește stabilizarea economiei, îmbunătățindu-i eficiența și diminuând riscurile aferente supraîncălzirii și agravării dezechilibrelor externe. Începând cu 2004, au avut loc progrese semnificative în vederea consolidării, într-o manieră viabilă, a finanțelor publice. Pe această bază, exercitarea controlului asupra cheltuielilor curente primare, prevenirea unei orientări pro-ciclice a politicii fiscale și sporirea eficienței cheltuielilor publice sunt elemente esențiale pentru asigurarea în continuare a disciplinei fiscale și pentru ameliorarea calității finanțelor publice. Având în vedere coeficientul de îndatorare publică încă ridicat, viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice depinde în mare măsură de atingerea și de menținerea unor poziții bugetare solide, de continuarea reformelor actuale ale sistemului de sănătate, precum și de punerea în aplicare a reformei cuprinzătoare privind sistemul de pensii (3).

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o creștere a PIB-ului real menținută în jurul procentului de aproximativ 4 % pe durata perioadei de programare. O evaluare în comparație cu informațiile disponibile în prezent (4) arată că acest scenariu se bazează pe ipoteze de creștere favorabile, în special în ceea ce privește ultimii ani ai programului. În special, în programul de stabilitate, se preconizează continuarea creșterii consumului intern și a investițiilor, pe baza unei creșteri relativ mari a gradului de ocupare a forței de muncă și a unei evaluări optimiste a impactului anumitor măsuri puse în aplicare, cum ar fi a doua etapă a reformei sistemului de impozitare, inclusiv reducerea în continuare a ratelor impozitului privind persoanele fizice, reglementate în 2006, a legii privind stimularea investițiilor și accelerarea proiectelor PPP (parteneriate public-privat).

Mai mult, evoluția costurilor forței de muncă poate duce la presiuni inflaționiste, în pofida limitării masei salariale în sectorul public, în timp ce competitivitatea s-ar putea deteriora mai mult decât s-a prevăzut în program. De asemenea, pe baza unor informații recente, previziunile privind inflația ar putea fi mai favorabile decât s-a prevăzut.

(4)

În conformitate cu programul, se estimează că deficitul public general pentru 2007 a crescut la 2,7 % din PIB în 2007 (de la 2,5 % în 2006), comparativ cu deficitul propus de 2,2 % din PIB stabilit în actualizarea precedentă (5). Această deviație de 0,5 punct procentual din PIB reflectă, pe lângă un efect de bază negativ redus, o depășire a plafonului de cheltuieli cu aproximativ 0,25 punct procentual din PIB și un impact net al măsurilor cu caracter excepțional de creștere a deficitului cu 0,3 puncte procentuale din PIB (6). Deficitul estimat în previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2007 este de 2,9 % din PIB, și anume cu 0,25 punct procentual mai mare decât se prevede în program, pe baza unei evaluări mai prudente a veniturilor obținute din impozite. Reducerea prevăzută pentru 2007 a deficitului public structural (adică, deficitul ajustat ciclic, exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare) cu aproximativ 0,5 punct procentual din PIB respectă parțial invitația din avizul Consiliului din 27 februarie 2007 privind actualizarea precedentă a programului de stabilitate (7) de „a accentua ajustarea în vederea realizării OTM”. Consiliul ia notă de faptul că punerea în aplicare a bugetului pe 2007 nu respectă în totalitate orientările privind politicile bugetare adoptate de Eurogroup în aprilie 2007.

(5)

Strategia bugetară prezentată în program vizează accelerarea consolidării fiscale în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu (OTM) privind o poziție echilibrată din perspectivă structurală, prin reducerea deficitului structural cu mai mult de 0,5 punct procentual din PIB pe an, în conformitate cu invitația din avizul Consiliului din 27 februarie 2007 privind actualizarea precedentă a programului de stabilitate de „a accentua ajustarea în vederea realizării OTM”. În special, se prevede atingerea OTM mai devreme decât anul limită prevăzut în actualizarea precedentă (2012), deși acest lucru va avea totuși loc după orizontul de programare (2010). Programul vizează atingerea unei poziții echilibrate în termeni nominali până în 2010, de la un deficit de 2,75 % din PIB în 2007. Se preconizează creșterea excedentului primar la 3,75 % din PIB în 2010, de la 1,25 % în 2007. Ajustarea planificată se bazează în principal pe venituri și rezultă, pe de o parte, din punerea în aplicare a măsurilor discreționare privind impozitele indirecte și impozitele funciare și, pe de altă parte, din îmbunătățirea sistemului de impozitare și intensificarea luptei împotriva evaziunii fiscale și a fraudei. În timp ce cheltuielile globale cunosc doar o scădere marginală din perspectiva PIB, se preconizează că structura acestora se va schimba, având în vedere creșterea plăților sociale cu 1 punct procentual din PIB, compensată global de scăderi ale consumului intermediar. Luând în considerare impactul mecanic al recentei revizuiri a PIB, obiectivul bugetar prevăzut în program este similar, în linii mari, cu cel din actualizarea precedentă pe 2008 și îmbunătățit pentru 2009, în contextul unui scenariu comparabil per ansamblu. Se preconizează ca datoria publică brută, estimată la 93,4 % din PIB în 2007, valoare aflată evident peste valoarea de referință de 60 % din PIB stabilită în tratat, să scadă cu mai multe de 10 puncte procentuale pe parcursul perioadei de programare.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mai proaste decât cele prevăzute în program. Creșterea veniturilor din impozite prevăzută pentru 2008 se bazează pe ipoteze ușor favorabile și reflectă o posibilă evaluare optimistă a eforturilor de evitare a evaziunii fiscale și a fraudei. Cu toate acestea, este de așteptat ca punerea efectivă în aplicare a măsurilor discreționare de creștere a veniturilor în 2008 și reformele prevăzute pentru ameliorarea structurii instituționale și a transparenței procesului bugetar axat pe randament/stabilirea bugetelor pentru programe pe o bază multianuală să genereze efecte pozitive asupra rezultatelor bugetare pe termen mediu, deși impactul bugetar exact rămâne incert. Pentru 2009 și 2010, programul nu completează obiectivele bugetare cu măsurile aferente, estimând totodată un scenariu macroeconomic favorabil. Având în vedere aceste riscuri pentru obiectivele bugetare, la care se adaugă incertitudini referitoare la viitoare ajustări semnificative stoc/flux, evoluția coeficientului de îndatorare ar putea fi mai puțin favorabil decât s-a prevăzut în program, în special după 2008.

(7)

Ținând seama de această evaluare a riscurilor, este posibil ca orientarea bugetară din program să nu fie suficientă pentru a asigura atingerea OTM-ului imediat după sfârșitul perioadei de programare, astfel cum este prevăzut în program. În plus, se estimează faptul că o marjă de siguranță suficientă pentru a asigura nedepășirea pragului de deficit reprezentând 3 % din PIB, în condițiile unor fluctuații macroeconomice normale, nu va fi posibilă înainte de 2010. În actualizare se prevede o ajustare pentru atingerea OTM de peste 0,5 puncte procentuale din PIB pe an, în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere, și mai mare decât în actualizarea precedentă. Cu toate acestea, începând cu 2009, ar trebui luate măsuri în sprijinul ajustării, având în vedere riscurile identificate mai sus. Consiliul ia notă de faptul că întrucât ajustarea planificată pentru 2008 este mai mare decât s-a prevăzut în actualizarea precedentă, previziunile pentru 2008 sunt în conformitate cu orientările privind politicile bugetare adoptate de Eurogroup în aprilie 2007. Cu toate acestea, riscurile identificate mai sus ar trebui abordate. În sfârșit, ținând seama de aceste riscuri, se pare că ponderea datoriei se reduce suficient către valoarea de referință în cursul perioadei programului. Cu toate acestea, pe durata orizontului actualizării, coeficientul de îndatorare rămâne mult superior valorii de referință de 60 %. Mai mult, traiectoria de ajustare a cunoscut o încetinire, fiind determinată de obiective ambițioase privind deficitul.

(8)

Grecia pare a se confrunta cu un risc ridicat în ceea ce privește viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației nu poate fi estimat în mod corespunzător, deoarece previziunile pe termen lung referitoare la cheltuielile cu sistemul de pensii nu sunt disponibile. Cu toate acestea, este foarte probabil ca acestea să se situeze cu mult peste media UE. Conform celor mai recente date disponibile din cadrul programului de stabilitate actualizat pentru 2002, se preconizează o creștere semnificativă, pe termen lung, a cheltuielilor cu sistemul de pensii ca pondere din PIB. Previziunile programului privind poziția bugetară în 2007, care este similară cu poziția inițială din programul precedent, constituie un risc la adresa viabilității finanțelor publice, chiar înainte de luarea în considerare a consecințelor bugetare pe termen lung ale îmbătrânirii populației. Mai mult, nivelul actual al datoriei publice brute depășește cu mult valoarea de referință din tratat. Reducerea acesteia necesită atingerea unor surplusuri primare ridicate pe o perioadă îndelungată. Consolidarea finanțelor publice, astfel cum este prevăzută, precum și continuarea reformei actuale a sistemului de sănătate și reformarea sistemului de pensii care vizează limitarea posibilei creșteri semnificative a cheltuielilor generate de îmbătrânirea populației ar contribui la reducerea riscurilor privind viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.

(9)

Programul de stabilitate este, într-o anumită măsură, conform cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă (PNR). În timp ce măsurile din domeniul finanțelor publice prevăzute în programul de stabilitate sunt conforme cu cele prevăzute în PNR, programul de stabilitate conține doar o evaluare calitativă parțială a impactului global al PNR asupra strategiei fiscale pe termen mediu. În conformitate cu programul, majoritatea măsurilor și acțiunilor planificate pentru 2008, incluse în raportul de punere în aplicare al PNR, precum și dispozițiile bugetare relevante au fost incluse în legea bugetului din 2008. Cu toate acestea, nu sunt furnizate informații sistematice privind costurile bugetare directe sau economiile rezultate ca urmare a punerii în aplicare a principalelor reforme prevăzute de programul național de reformă, iar previziunile bugetare din cadrul acestuia, cu excepția celor pentru 2008, nu iau în considerare în mod explicit implicațiile acțiunilor definite în raportul de punere în aplicare al PNR.

(10)

Strategia bugetară prezentată în program este în general conformă cu orientările generale de politică economică specifice fiecărei țări sau cu orientările adresate statelor membre ale zonei euro în materie de politică bugetară în cadrul Strategiei de la Lisabona.

(11)

În ceea ce privește datele necesare, specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (8). Cu toate acestea, programul se abate în anumite puncte importante de la modelul structural specific menționat în codul de conduită (9).

(i)

să realizeze ajustarea prevăzută privind atingerea OTM, să reducă în consecință raportul datorie/PIB și să utilizeze orice mijloc de depășire a performanței bugetare pentru a accelera procesul de consolidare, în vederea atingerii OTM în cursul perioadei de programare;

(ii)

să continue reformele privind administrația fiscală, precum și ameliorarea procedurii bugetare prin creșterea în continuare a transparenței acesteia, prin definirea cadrului bugetar pe termen mediu și prin punerea în aplicare eficientă a unor mecanisme de monitorizare, control și ameliorare a cheltuielilor primare;

(iii)

având în vedere coeficientul de îndatorare și creșterea prevăzută a cheltuielilor generate de îmbătrânirea populației, să îmbunătățească viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice prin atingerea OTM, continuarea reformelor actuale ale sistemului de sănătate și ale sistemului de pensii; ar trebui elaborate, cât de curând, previziuni pe termen lung privind cheltuielile generate de îmbătrânirea populației.

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/38

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32008M4687. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/38

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32008M5034. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/39

20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/40