20.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 74/19

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Lituaniei pentru perioada 2007-2010 (2).

(2)

În ultimii ani, Lituania a cunoscut o perioadă de creștere puternică, determinată în principal de cererea internă. Condițiile monetare au fost favorabile, având în vedere gradul înalt de „euroizare”, în contextul regimului consiliului monetar din cadrul ERM II.

În absența unor măsuri suficiente de limitare a creditării interne excesive, expansiunea rapidă a creditelor facilitată de intensificarea serviciilor financiare a sporit consumul privat și investițiile în domeniul imobiliar. Cu toate acestea, au apărut insuficiențe ale capacității de producție, întrucât emigrația și creșterea economică puternică au dus la un deficit de forță de muncă, agravat de lipsa calificărilor adecvate și de rate de participare scăzute, precum și de costuri tot mai mari. Creșterea tot mai rapidă a salariilor care depășește productivitatea duce la o inflație rapidă și la o scădere a competitivității prețurilor. Chiar dacă performanțele la export rămân solide, deficitul extern a crescut rapid, deoarece cererea internă a generat o creștere a importurilor, sporind vulnerabilitatea externă. În acest context, politica fiscală nu a răspuns la dezechilibrele macroeconomice emergente: soldul administrației publice a rămas în deficit și, în absența unor plafoane obligatorii de cheltuieli pe termen mediu, veniturile ocazionale au fost sistematic cheltuite. Stimulentele și scutirile fiscale au contribuit la avântul pieței imobiliare și, astfel, la supraîncălzire, cu toate că, mai recent, reducerea disponibilității creditelor contribuie la ajustările necesare. O politică bugetară mai strictă și reformele structurale ale pieței muncii și ale sistemului educațional, consolidând în continuare oferta, vor contribui în mare măsură la rezolvarea dezechilibrelor interne și externe și la atragerea investițiilor străine, asigurându-se astfel un proces durabil de recuperare a decalajelor. Acest lucru este deosebit de important, ținând seama de numărul limitat de instrumente de politică pe care Lituania le are la dispoziție în contextul constrângerilor impuse de regimul său de politică monetară.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului prevede o creștere reală a PIB-ului până la 9,8 % în 2007, o scădere ulterioară destul de drastică până la 5,3 % în 2008 și o medie anuală de 4,8 % în restul perioadei de programare. Se așteaptă o diminuare a cererii interne, aceasta rămânând, totuși, principalul stimulent al creșterii. Evaluat în lumina informațiilor disponibile în prezent (3), scenariul menționat pare prudent. Acest lucru este în special valabil pentru 2008, dată fiind perioada recentă de avânt economic. Programul nu explică anumite discrepanțe, inclusiv între creșterea dezechilibrelor externe și reducerea importantă a cererii interne.

Programul preconizează ca inflația să crească de la 5,8 % în 2007 la 6,5 % în 2008, înainte de a scădea la 5,1 % în 2009 și la 3,6 % în 2010, ilustrând foarte puțin progres în direcția convergenței. În plus, ținând seama de tendințele prețurilor la alimente, de creșterile planificate ale prețului la gaze (recunoscute explicit în program și evaluate la 1,5 % în 2008, dar care nu au fost încorporate în previziunile referitoare la inflație pentru 2008) și de creșterile salariilor mult peste creșterea productivității, care accentuează pericolul de exacerbare a spiralei prețuri-salarii, sunt evidente riscurile de amplificare a acestor previziuni. Creșterea dezechilibrelor externe, în cazul în care se concretizează conform previziunilor programului, ar accentua vulnerabilitatea externă a economiei. Cu toate acestea, evoluțiile recente ale prețurilor și salariilor, care demonstrează pericolul degradării competitivității, ar putea conduce la înrăutățirea poziției externe.

(4)

Pentru 2007, deficitul public a fost estimat la 0,9 % din PIB în cea mai recentă actualizare a programului de convergență, identic cu obiectivul stabilit în actualizarea precedentă, în pofida unor rezultate, în 2006, mult mai bune decât cele estimate. Efectul de bază favorabil de aproximativ 0,6 % din PIB a fost compensat de o măsură excepțională de anvergură similară (4). Astfel cum s-a procedat în anii precedenți, veniturile suplimentare rezultate din creșterea economică mai mare decât era anticipat au fost cheltuite, în 2007, în principal de către fondul de securitate socială și pentru co-finanțarea națională a proiectelor susținute de UE. Execuția bugetului din 2007 nu a fost conformă cu invitația formulată în Avizul Consiliului din 27 februarie 2007 privind actualizarea precedentă a programului de convergență (5), fiindcă perioadele economice favorabile și deficitul din 2006 mai redus decât cel estimat nu au condus la un obiectiv de deficit mai ambițios pentru anul respectiv. În plus, chiar dacă obiectivul pe termen mediu (OTM) pentru deficitul structural (și anume, deficit ajustat ciclic fără măsuri excepționale și alte măsuri temporare) de 1 % din PIB a fost atins în 2006, a existat o abatere redusă de la OTM în 2007, cu aproximativ 0,25 % din PIB.

(5)

Principalul obiectiv al strategiei bugetare pe termen mediu este favorizarea unei stabilități macroeconomice printr-o politică fiscală mai strictă. Față de actualizarea precedentă, anul țintă pentru atingerea OTM a fost amânat cu un an, din 2008 în 2009, în pofida unui scenariu macroeconomic în general nemodificat. Cu toate acestea, aplicarea metodologiei comune la informațiile din program arată că OTM ar putea fi atins în 2008. Programul vizează o îmbunătățire treptată a soldului general al administrațiilor publice de la un deficit de 0,9 % din PIB în 2007 la un excedent de 0,8 % în 2010. Se previzionează ca soldul structural calculat în conformitate cu metodologia convenită să se îmbunătățească de la un deficit de 1,25 % din PIB în 2007 la un excedent de 1 % în 2010, principalul efort de ajustare fiind concentrat după anul 2008. În contextul unei creșteri economice relativ puternice, s-a planificat realizarea ajustării printr-o creștere mai mare a raportului venituri/PIB decât a raportului cheltuieli/PIB (3,9 puncte procentuale în comparație cu, respectiv, 2,2 puncte procentuale). În pofida reducerilor impozitelor directe, se așteaptă o creștere a veniturilor pe baza unui influx mai mare de fonduri din partea UE, a creșterii accizelor și a îmbunătățirii colectării impozitelor. În ceea ce privește cheltuielile, creșterea provine din plăți sociale semnificativ mai mari și investiții publice sporite, acestea din urmă susținute, în principal, din fonduri europene. Adoptarea, în noiembrie 2007, a Legii privind disciplina fiscală a vizat asumarea unui angajament ferm de austeritate fiscală. Legea, care va intra în vigoare la începutul anului 2008, prevede că finanțele administrației publice ar trebui gestionate în vederea obținerii unor poziții bugetare echilibrate sau în excedent și vizează, în acest scop, impunerea unor restricții în ceea ce privește cheltuielile. Cu toate acestea, legea are ca obiectiv elaborarea și execuția bugetară anuală și nu introduce, ca atare, un cadru bugetar anticipativ pe termen mediu, care trebuie dezvoltat.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mai pesimiste decât cele previzionate în program. Deși programul a proiectat cu prudență o creștere reală și nominală a producției după anul 2008, creșterea proiectată a veniturilor pare substanțială: chiar și cu un scenariu de creștere macroeconomică mai favorabil, se prevede un venit considerabil, mai ales ținând seama de impactul noilor reduceri ale impozitelor directe și de faptul că se bazează pe o colectare îmbunătățită a impozitelor. Creșterea importantă a raportului venituri nefiscale/PIB, în parte datorată fondurilor UE, este insuficient articulată în program, în timp ce rezultatele preconizate din îmbunătățirea colectării impozitelor par optimiste. În plus, numeroasele măsuri care conduc la creșterea cheltuielilor, împreună cu necesitatea consolidării cadrului pe termen mediu pentru planificarea și controlul finanțelor publice, presupun riscul ca plafoanele de cheltuieli fixate anterior să fie în continuare depășite. În cazul în care încetinirea ritmului economiei se dovedește a fi gravă sau prelungită, producând o reducere rapidă a creșterii veniturilor, aceasta ar exercita o presiune mai mare asupra bugetului.

(7)

Având în vedere această evaluare a riscurilor, strategia bugetară a programului nu pare să fie suficientă pentru a asigura că OTM este atins până în 2009, în conformitate cu programul. În special, s-ar putea produce o deteriorare a soldului structural în 2008, din cauza măsurilor planificate de scădere a veniturilor și de creștere a cheltuielilor, în vreme ce Lituania, care în prezent cunoaște o creștere puternică, ar trebui să depună un efort mai mare de 0,5 % din PIB ca punct de referință pentru îmbunătățirea structurală anuală. Ritmul ajustărilor în vederea atingerii OTM pe care îl presupune programul ar trebui astfel consolidat, mai ales în 2008, pentru a fi în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere. După atingerea OTM, orientarea în domeniul politicilor fiscale prevăzută de program este în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere. Cu toate acestea, date fiind presiunile externe și interne persistente, ar fi adecvată o politică fiscală mai strictă decât cea prevăzută în prezent.

(8)

Lituania pare să prezinte riscuri scăzute în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii este mai redus decât media UE, cu o creștere limitată a cheltuielilor cu pensiile în următoarele decenii, influențată de reformele sistemului de pensii care au fost deja puse în aplicare. Nivelul actual al datoriei brute este foarte redus, iar poziția bugetară inițială din 2007, astfel cum a fost estimată în program, care este mai bună decât poziția inițială a programului precedent, ar urma să contribuie la atenuarea riscurilor pentru viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.

(9)

Programul de convergență pare a fi conform, într-o anumită măsură, cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. Măsurile din domeniul finanțelor publice prevăzute în programul de convergență par să fie coerente cu cele prevăzute în programul național de reformă. În special, ambele programe integrează reformele în curs ale sistemelor de pensii, de asistență medico-sanitară și reformele fiscale. Informațiile furnizate în ambele programe privind costurile bugetare directe asociate cu reformele sistemului de asistență medico-sanitară și de învățământ sunt insuficiente, în timp ce programul de convergență furnizează informații mai detaliate cu privire la alte domenii de reformă. Cu toate acestea, lipsește evaluarea calitativă a impactului global al programului național de reformă în cadrul strategiei fiscale pe termen mediu.

(10)

Strategia bugetară a programului este parțial conformă cu orientările generale de politică economică specifice țării, incluse în orientările integrate din domeniul politicilor bugetare adoptate în contextul strategiei de la Lisabona. Cu toate acestea, orientările politicilor bugetare nu contribuie în mod adecvat la îmbunătățirea stabilității macroeconomice și la reducerea presiunilor inflaționiste.

(11)

Odată cu aderarea la mecanismul ERM II, Lituania și-a asumat angajamente legate de politica fiscală, de sectorul financiar și de politicile structurale. În ceea ce privește progresul realizat în îndeplinirea acestor angajamente, autoritățile au consolidat insuficient politica bugetară și, în pofida adoptării unor măsuri în vederea îmbunătățirii calității creditării, eforturile de limitare a creșterii creditării au fost modeste. În pofida creșterii economice rapide din ultimii ani, guvernul nu a realizat un buget echilibrat, obiectivele bugetare au fost puțin ambițioase, iar veniturile ocazionale au fost în mare măsură cheltuite. Strategia bugetară pe termen mediu trebuie consolidată. În scopul de a limita creșterea creditării, a fost menținută necesitatea unui nivel ridicat al rezervelor, supravegherea financiară atentă a fost continuată, iar baza de calcul a rezervelor obligatorii a fost extinsă; cu toate acestea, impactul direct a fost limitat. Inițiativele împotriva inflației anunțate de guvern în lunile martie și decembrie 2007 au constituit pași în direcția cea bună, dar nu au condus încă la măsuri concrete au avut un impact limitat asupra inflației. Mai multe reforme structurale sunt în desfășurare, dar sunt necesare măsuri suplimentare în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și pentru atragerea de investiții străine.

(12)

În ceea ce privește necesarul de informații specificat în codul de conduită privind programele de stabilitate și convergență, programul prezintă toate informațiile obligatorii, precum și cea mai mare parte a celor facultative (6).

(i)

vizarea unor rezultate bugetare semnificativ mai ambițioase în 2008 și în perioadele ulterioare decât cele prevăzute în program, în special prin limitarea creșterii cheltuielilor, economisirea veniturilor ocazionale și consolidarea caracterului obligatoriu al plafoanelor de cheltuieli pe termen mediu;

(ii)

reducerea presiunilor inflaționiste, inclusiv prin promovarea stabilirii salariilor în corelație cu creșterile totale ale productivității și adoptarea unor măsuri structurale în vederea eliminării blocajelor de pe piața muncii.