EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02008D0411-20190208
Commission Decision of 21 May 2008 on the harmonisation of the 3400-3800 MHz frequency band for terrestrial systems capable of providing electronic communications services in the Community (notified under document number C(2008) 1873) (Text with EEA relevance) (2008/411/EC)Text with EEA relevance
Consolidated text: Decizia Comisiei din 21 mai 2008 privind armonizarea benzii de frecvențe 3400-3800 MHz pentru sisteme terestre capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice în cadrul Comunității [notificată cu numărul C(2008) 1873] (Text cu relevanță pentru SEE) (2008/411/CE)Text cu relevanță pentru SEE
Decizia Comisiei din 21 mai 2008 privind armonizarea benzii de frecvențe 3400-3800 MHz pentru sisteme terestre capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice în cadrul Comunității [notificată cu numărul C(2008) 1873] (Text cu relevanță pentru SEE) (2008/411/CE)Text cu relevanță pentru SEE
02008D0411 — RO — 08.02.2019 — 002.002
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
DECIZIA COMISIEI din 21 mai 2008 privind armonizarea benzii de frecvențe 3 400 -3 800 MHz pentru sisteme terestre capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice în cadrul Comunității [notificată cu numărul C(2008) 1873] (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 144 4.6.2008, p. 77) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI 2014/276/UE din 2 mai 2014 |
L 139 |
18 |
14.5.2014 |
|
|
L 37 |
135 |
8.2.2019 |
||
Rectificată prin:
DECIZIA COMISIEI
din 21 mai 2008
privind armonizarea benzii de frecvențe 3 400 -3 800 MHz pentru sisteme terestre capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice în cadrul Comunității
[notificată cu numărul C(2008) 1873]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2008/411/CE)
Articolul 1
Prezenta decizie urmărește să armonizeze condițiile pentru punerea la dispoziție și utilizarea eficientă a benzii 3 400 -3 800 MHz pentru sistemele terestre capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice, fără a aduce atingere protecției și menținerii în funcțiune a altor utilizări existente în această bandă.
Articolul 2
(1) Fără a aduce atingere protecției și funcționării continue ale altor utilizări existente din această bandă, atunci când statele membre desemnează și pun la dispoziție, în mod neexclusiv, banda de frecvențe 3 400 -3 800 MHz pentru rețele terestre de comunicații electronice, ele fac acest lucru în conformitate cu parametrii stabiliți în anexă.
(2) Statele membre se asigură că rețelele menționate la alineatul (1) oferă o protecție corespunzătoare sistemelor din benzile adiacente.
(3) Statelor membre nu li se impune să respecte obligațiile care decurg din prezenta decizie în zonele geografice în care coordonarea cu țări terțe necesită o deviație de la parametrii din anexă.
Statele membre depun toate eforturile practic posibile pentru a soluționa astfel de deviații, pe care le notifică Comisiei, inclusiv zonele geografice afectate, și publică informațiile relevante în conformitate cu Decizia nr. 676/2002/CE.
Articolul 3
Statele membre permit utilizarea benzii 3 400 -3 800 MHz în conformitate cu articolul 2 pentru rețele fixe, nomadice și mobile de comunicații electronice.
Statele membre facilitează acordurile privind coordonarea transfrontalieră cu scopul de a permite operarea acelor rețele, ținând cont de drepturile și procedurile de reglementare existente.
Articolul 4
Statele membre mențin sub observație folosirea benzii 3 400 -3 800 MHz și raportează constatările lor Comisiei pentru a permite revizuirea periodică și oportună a deciziei.
Articolul 4a
Statele membre prezintă un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii cel târziu la 30 septembrie 2019.
Articolul 5
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
ANEXĂ
PARAMETRII MENȚIONAȚI LA ARTICOLUL 2
A. DEFINIȚII
Sisteme de antene active (Active antenna systems – AAS) înseamnă o stație de bază și un sistem de antene în care amplitudinea și/sau faza dintre elementele antenei sunt ajustate continuu, obținându-se astfel diagrame de directivitate ale antenei care variază ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio. Această definiție exclude reglarea fasciculului pe termen lung, cum ar fi înclinația electrică fixă către partea de jos. În stațiile de bază AAS, sistemul de antene este integrat în cadrul sistemului sau al produsului stației de bază.
Funcționare sincronizată înseamnă funcționarea a două sau mai multe rețele duplex cu diviziune în timp (TDD), în care nu apar transmisii simultane în legătură ascendentă (UL) și legătură descendentă (DL); mai precis, în orice moment dat, toate rețelele transmit fie în legătură descendentă, fie în legătură ascendentă. Acest lucru necesită alinierea tuturor transmisiilor DL și UL pentru toate rețelele TDD implicate, precum și sincronizarea începutului cadrului pentru toate rețelele.
Funcționare nesincronizată înseamnă funcționarea a două sau mai multe rețele TDD în care, în orice moment dat, cel puțin o rețea transmite în DL, în timp ce cel puțin o altă rețea transmite în UL. Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă rețelele TDD fie nu aliniază toate transmisiile DL și UL, fie nu se sincronizează la începutul cadrului.
Funcționare semisincronizată înseamnă funcționarea a două sau mai multe rețele TDD diferite, atunci când o parte a cadrului este compatibilă cu o funcționare sincronizată, în timp ce cealaltă parte a cadrului este compatibilă cu o funcționare nesincronizată. Acest lucru necesită adoptarea aceleiași structuri a cadrului pentru toate rețelele TDD implicate, inclusiv intervalele în care nu se specifică direcția UL/DL, precum și sincronizarea începutului cadrului pentru toate rețelele.
Puterea totală radiată (PTR) este o măsură a puterii radiate de o antenă complexă. Este egală cu totalul puterii de intrare conduse în sistemul rețelei de antene, din care se scad pierderile eventuale din sistemul rețelei de antene. PTR reprezintă integrala puterii emise, în diferite direcții, în întreaga sferă de radiație, după cum se arată în formula următoare:
unde P (
, φ) este puterea radiată de un sistem al rețelei de antene în direcția (
, φ), calculată pe baza formulei:
P(
,φ) = PTxg(
,φ)
unde PTx reprezintă puterea condusă (măsurată în wați), care este introdusă în sistemul rețelei, și g(
, φ) reprezintă câștigul direcțional al sistemelor de rețea de-a lungul direcției (
, φ).
B. PARAMETRI GENERALI
În banda de frecvențe 3 400 -3 800 MHz:
1. funcționarea în modul duplex se bazează pe duplexul cu diviziune în timp (TDD);
2. lărgimile blocurilor alocate sunt multipli de 5 MHz. Frecvența-limită inferioară a unui bloc alocat se aliniază cu limita inferioară a benzii de 3 400 MHz sau este distanțată față de aceasta cu un multiplu de 5 MHz ( 1 );
3. spectrul disponibil trebuie să ofere posibilitatea de a accesa porțiuni suficient de mari de spectru contiguu, de preferință 80-100 MHz, pentru serviciile de comunicații electronice pe suport radio în bandă largă;
4. transmisiile stațiilor de bază și ale stațiilor terminale trebuie să fie în conformitate cu condițiile tehnice specificate în partea C și, respectiv, în partea D.
C. CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE DE BAZĂ – MASCA DE SPECTRU FAȚĂ DE MARGINEA BLOCULUI
Următorii parametri tehnici pentru stațiile de bază, denumiți măști de spectru față de marginea blocului (Block Edge Mask - BEM), reprezintă o componentă esențială a condițiilor necesare pentru a garanta coexistența dintre rețele învecinate în absența unor acorduri bilaterale sau multilaterale între operatorii unor astfel de rețele vecine. Pot fi utilizați, de asemenea, parametri tehnici mai puțin restrictivi, dacă între operatorii de astfel de rețele există un acord în acest sens.
BEM cuprinde mai multe elemente, prezentate în tabelul 1. Limita de putere în interiorul blocului se aplică unui bloc deținut de un operator. Limita de putere de referință, destinată protejării spectrului altor operatori, limita de putere a regiunii de tranziție, care permite accesul filtrului din interiorul blocului la limita de putere de referință, și limita de putere de referință restrânsă aplicabilă cazurilor de funcționare nesincronizată sau semisincronizată reprezintă elemente din afara blocului. Limita de putere de referință suplimentară este o limită de putere în afara benzii care este utilizată fie pentru a proteja funcționarea radarelor sub 3 400 MHz, fie pentru a proteja serviciile fixe prin satelit (FSS) și serviciile fixe (FS) peste 3 800 MHz.
Tabelele 2-7 conțin limitele de putere pentru diferitele elemente BEM pentru rețelele TDD care furnizează servicii de comunicații electronice (electronic communications services – ECS) pe suport radio în bandă largă (wireless broadband – WBB). Limitele de putere sunt furnizate pentru rețelele ECS WBB sincronizate, nesincronizate și semisincronizate.
În tabelele 3 și 4, nivelul de putere PMax este puterea maximă la purtătoare în dBm pentru stația de bază în cauză. PMax este definită și măsurată ca putere echivalentă izotropic radiată (e.i.r.p.) per antenă pentru stațiile de bază cu sisteme de antene inactive (non-AAS). Pentru sistemele AAS, PMax a stațiilor de bază este definită ca putere medie maximă la purtătoare în dBm pentru stația de bază și măsurată ca PTR per purtătoare într-o anumită celulă.
În tabelele 3, 4 și 7 limitele de putere sunt determinate în raport cu o limită superioară fixă prin intermediul formulei Min(PMax – A, B), care stabilește cea mai scăzută (sau cea mai strictă) dintre cele două valori: 1. (PMax – A) care exprimă puterea maximă la purtătoare PMax , minus un ecart relativ A; și 2. limita superioară fixă B.
Pentru a obține o BEM pentru un bloc specific, elementele BEM definite în tabelul 1 sunt combinate în următoarele etape:
1. limita de putere în interiorul blocului se utilizează pentru blocul alocat operatorului;
2. se determină regiunile de tranziție și se utilizează limitele de putere corespunzătoare.
3. limita de putere de referință este utilizată în cazul rețelelor ECS WBB sincronizate pentru spectrul din banda de frecvențe, cu excepția blocului alocat operatorului în cauză și a regiunilor de tranziție corespunzătoare;
4. limitele de putere de referință restrânse sunt utilizate în cazul rețelelor ECS WBB nesincronizate și semisincronizate;
5. pentru spectrul situat sub 3 400 MHz, se utilizează limita de putere de referință suplimentară corespunzătoare;
6. pentru coexistența cu FSS/FS peste 3 800 MHz, se utilizează o limită de putere de referință suplimentară.
Figura de mai jos prezintă un exemplu de combinație de diferite elemente BEM.
Figură
Exemplu de elemente BEM și de limite de putere ale stațiilor de bază
Tabelul 1
Definiția elementelor BEM
|
Element BEM |
Definiție |
|
În interiorul blocului |
Se referă la blocul pentru care se stabilește BEM. |
|
Referință |
Spectrul din banda de frecvențe 3 400 -3 800 MHz utilizat pentru ECS WBB, cu excepția blocului alocat operatorului și a regiunilor de tranziție corespunzătoare. |
|
Regiunea de tranziție |
Spectru cuprins între 0 și 10 MHz sub blocul alocat operatorului și între 0 și 10 MHz peste blocul alocat operatorului. Regiunile de tranziție nu se aplică blocurilor TDD alocate altor operatori, cu excepția cazului în care rețelele sunt sincronizate. Regiunile de tranziție nu se aplică sub 3 400 MHz sau peste 3 800 MHz. |
|
Referință suplimentară |
Spectru sub 3 400 MHz și peste 3 800 MHz. |
|
Referință restrânsă |
Spectru utilizat pentru ECS WBB de către rețele nesincronizate sau semisincronizate cu blocul alocat operatorului în cauză. |
Notă explicativă la tabelul 1
Elementele BEM se aplică stațiilor de bază cu diferite limite de putere, denumite, în general, stații de bază macro, micro, pico și femto ( 2 ).
Tabelul 2
Limita de putere în interiorul blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS
|
Element BEM |
Gama de frecvențe |
Limita de putere pentru stațiile de bază non-AAS și AAS |
|
În interiorul blocului |
Blocul alocat operatorului |
Nu este obligatorie. |
Notă explicativă la tabelul 2
În cazul specific al stațiilor de bază femto, se aplică controlul puterii, pentru a reduce la minimum interferențele cu canalele adiacente. Cerința privind controlul puterii pentru stațiile de bază femto rezultă din necesitatea de a reduce interferența cu echipamentele care pot fi utilizate de către consumatori și care, prin urmare, pot să nu fie coordonate cu rețelele învecinate. Statele membre care doresc să includă o limită în autorizația lor sau să utilizeze o limită în scopuri de coordonare pot defini aceste limite la nivel național.
Tabelul 3
Limitele de putere de referință pentru stațiile de bază non-AAS și AAS cu funcționare de rețele sincronizate
|
Element BEM |
Gama de frecvențe |
Limita e.i.r.p. non-AAS |
Limita PTR AAS |
|
Referință |
Ecart sub – 10 MHz față de marginea inferioară a blocului sau Ecart peste 10 MHz față de marginea superioară a blocului În banda de frecvențe 3 400 -3 800 MHz |
Min(PMax– 43, 13) dBm/(5 MHz) per antenă (1) |
|
|
(*1) PMax este puterea maximă medie la purtătoare în dBm pentru stația de bază măsurată ca e.i.r.p. per purtătoare per antenă (*2) PMax′ este puterea maximă medie la purtătoare în dBm pentru stația de bază măsurată ca PTR per purtătoare într-o celulă dată (*3) Într-o stație de bază multisectorială, limita de putere radiată se aplică fiecăruia dintre sectoarele individuale. |
|||
Notă explicativă la tabelul 3
Limita superioară fixă aplicată [13 dBm/(5 MHz) pentru non-AAS sau 1 dBm/(5 MHz) pentru AAS] impune o limită superioară interferenței de la o stație de bază. Atunci când două blocuri TDD sunt sincronizate, nu va exista nicio interferență între stațiile de bază.
Tabelul 4
Limitele de putere ale regiunilor de tranziție pentru stațiile de bază non-AAS și AAS cu funcționare de rețele ECS WBB sincronizate
|
Element BEM |
Gama de frecvențe |
Limita e.i.r.p. non-AAS |
Limita PTR AAS |
|
Regiunea de tranziție |
Ecart de la – 5 până la 0 MHz față de marginea inferioară a blocului sau Ecart de la 0 până la 5 MHz față de marginea superioară a blocului |
Min(PMax– 40, 21) dBm/(5 MHz) per antenă (1) |
|
|
Regiunea de tranziție |
Ecart de la – 10 până la – 5 MHz față de marginea inferioară a blocului sau Ecart de la 5 până la 10 MHz față de marginea superioară a blocului |
Min(PMax– 43, 15) dBm/(5 MHz) per antenă (1) |
|
|
(*1) PMax este puterea maximă medie la purtătoare în dBm pentru stația de bază măsurată ca e.i.r.p. per purtătoare per antenă (*2) PMax′ este puterea maximă medie la purtătoare în dBm pentru stația de bază măsurată ca PTR per purtătoare într-o celulă dată (*3) Într-o stație de bază multisectorială, limita de putere radiată se aplică fiecăruia dintre sectoarele individuale. |
|||
Tabelul 5
Limitele de putere de referință restrânse pentru stațiile de bază non-AAS și AAS cu funcționare de rețele ECS WBB nesincronizate și semisincronizate
|
Element BEM |
Gama de frecvențe |
Limita e.i.r.p. non-AAS |
Limita PTR AAS |
|
Referință restrânsă |
Blocuri nesincronizate și semisincronizate, sub marginea inferioară a blocului și peste marginea superioară a blocului, în banda de frecvențe 3 400 -3 800 MHz |
– 34 dBm/(5 MHz) per celulă (1) |
– 43 dBm/(5 MHz) per celulă (1) |
|
(*1) Într-o stație de bază multisectorială, limita de putere radiată se aplică fiecăruia dintre sectoarele individuale. |
|||
Notă explicativă la tabelul 5
Aceste limite de putere restrânse sunt utilizate pentru funcționarea nesincronizată și semisincronizată a stațiilor de bază, în cazul în care nu este disponibilă nicio separare geografică. În plus, în funcție de circumstanțele naționale, statele membre pot defini o limită de putere de referință restrânsă alternativă și mai puțin rigidă, care să se aplice cazurilor specifice de punere în aplicare pentru a asigura o utilizare mai eficientă a spectrului.
Tabelul 6
Limite de putere de referință suplimentare pentru stațiile de bază non-AAS și AAS (1) sub 3 400 MHz pentru cazuri naționale specifice
|
|
Cazul |
Element BEM |
Gama de frecvențe |
Limita e.i.r.p. non-AAS |
Limita PTR AAS |
|
A |
State membre cu sisteme de radiolocație militară sub 3 400 MHz |
Referință suplimentară |
Sub 3 400 MHz (2) |
– 59 dBm/MHz per antenă |
– 52 dBm/MHz per celulă (3) |
|
B |
State membre cu sisteme de radiolocație militară sub 3 400 MHz |
Referință suplimentară |
Sub 3 400 MHz (2) |
– 50 dBm/MHz per antenă |
|
|
C |
State membre fără utilizare a benzii adiacente sau cu utilizare care nu necesită protecție suplimentară |
Referință suplimentară |
Sub 3 400 MHz |
Nu se aplică |
Nu se aplică |
|
(*1) Pot fi solicitate măsuri alternative, de la caz la caz, pentru stațiile de bază AAS interioare, la nivel național. (*2) În cazurile în care statele membre au pus deja în aplicare o bandă de gardă atunci când eliberează licențe pentru sisteme terestre capabile să furnizeze ECS WBB înainte de adoptarea prezentei decizii și în conformitate cu Decizia 2008/411/CE a Comisiei, statele membre în cauză pot aplica referința suplimentară numai sub această bandă de gardă, cu condiția ca protecția radarelor în banda adiacentă să nu fie compromisă și să fie îndeplinite obligațiile transfrontaliere. (*3) Într-o stație de bază multisectorială, limita de putere radiată se aplică fiecăruia dintre sectoarele individuale. |
|||||
Notă explicativă la tabelul 6
Limitele de putere de referință suplimentare reflectă nevoia de protecție pentru serviciile de radiolocație militară din anumite țări. Statele membre pot selecta limitele de la cazul A sau B pentru non-AAS în funcție de nivelul de protecție solicitat pentru radarul din regiunea în cauză. Poate fi necesară o zonă de coordonare de până la 12 km în jurul radarelor terestre fixe, pe baza unei limite PTR AAS de – 52 dBm/MHz per celulă. Această coordonare ține de responsabilitatea statului membru în cauză.
Pot fi necesare alte măsuri de reducere, cum ar fi separarea geografică, coordonarea de la caz la caz sau o bandă de gardă suplimentară. În cazul utilizării în interior, statele membre pot defini o limită mai puțin rigidă, pentru cazurile specifice de punere în aplicare.
Tabelul 7
Limite de putere de referință suplimentare peste 3 800 MHz pentru stațiile de bază pentru coexistența cu FSS/FS
|
Element BEM |
Gama de frecvențe |
Limita e.i.r.p. non-AAS |
Limita de putere PTR AAS |
|
Referință suplimentară |
3 800 -3 805 MHz |
Min(PMax – 40, 21) dBm/(5 MHz) per antenă (1) |
|
|
3 805 -3 810 MHz |
Min(PMax – 43, 15) dBm/(5 MHz) per antenă (1) |
||
|
3 810 -3 840 MHz |
Min(PMax – 43, 13) dBm/(5 MHz) per antenă (1) |
||
|
Peste 3 840 MHz |
– 2 dBm/(5 MHz) per antenă (1) |
– 14 dBm/(5 MHz) per celulă (3) |
|
|
(*1) PMax este puterea maximă medie la purtătoare în dBm pentru stația de bază măsurată ca e.i.r.p. per purtătoare per antenă (*2) PMax′ este puterea maximă medie la purtătoare în dBm pentru stația de bază măsurată ca PTR per purtătoare într-o celulă dată (*3) Într-o stație de bază multisectorială, limita de putere radiată se referă la nivelul corespunzător fiecăruia dintre sectoarele individuale. |
|||
Notă explicativă la tabelul 7
Limitele de putere de referință suplimentare se aplică la limita benzii de 3 800 MHz pentru a sprijini procesul de coordonare care urmează să fie realizat la nivel național.
D. CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE TERMINALE
Tabelul 8
Cerințe în interiorul blocului – limita de putere în interiorul blocului a BEM a stației terminale
|
Puterea maximă în interiorul blocului |
28 dBm PTR |
Notă explicativă la tabelul 8
Limita de putere radiată în interiorul blocului pentru stațiile terminale fixe/nomade poate depăși limita din tabelul 8, cu condiția ca obligațiile transfrontaliere să fie îndeplinite. Pentru astfel de stații terminale, pot fi necesare măsuri de reducere pentru a proteja radarele sub 3 400 MHz, de exemplu, separarea geografică sau o bandă de gardă suplimentară.
( 1 ) În cazul în care, pentru a găzdui alți utilizatori existenți, este necesar să existe un ecart între blocurile alocate, trebuie să fie utilizată o grilă de 100 kHz. Pentru a permite o utilizare eficientă a spectrului, pot fi definite blocuri mai înguste adiacente altor utilizatori.
( 2 ) Acești termeni nu sunt definiți în mod unic și se referă la stații de bază celulare cu diferite niveluri de putere, în următoarea ordine descrescătoare: macro, micro, pico, femto. În special, celulele femto sunt stații de bază mici cu cel mai scăzut nivel de putere, care sunt de obicei utilizate în interior.