Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Cunoscut ca Regulamentul privind cerințele de capital (RCC), obiectivul acestui regulament este de a consolida cerințele prudențiale aplicabile băncilor din Uniunea Europeană (UE). Astfel, acestora li se impune să păstreze capital, pasive de absorbție a pierderilor și active lichide în cuantum suficient pentru a-și asigura fiabilitatea financiară. De asemenea, RCC le impune băncilor să facă public modul în care respectă cerințele prudențiale.
Obiectivul general este de a spori robustețea și reziliența băncilor în perioadele de stres economic.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 instituie un set unic de norme prudențiale armonizate pe care trebuie să le respecte băncile din întreaga UE. Acest „cadru de reglementare unic” are scopul de a asigura aplicarea uniformă a standardelor globale (Basel III) în toate statele membre ale UE.

Actul legislativ a fost modificat de mai multe ori, în conformitate cu evoluția standardelor de reglementare internaționale stabilite de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară.

Printre principalele inovări aduse de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se numără:

cerințe de capital sporit și mai bun. Băncile trebuie să dețină o sumă totală de capital care corespunde cu cel puțin 8 % din activele lor evaluate conform riscurilor lor. De exemplu, unele active, cum ar fi numerarul, sunt considerate sigure și nu atrag o cerință de capital; alte active – cum ar fi creditele acordate altor bănci, întreprinderilor sau consumatorilor – sunt considerate mai riscante și, prin urmare, au o cerință de capital. Cu cât o instituție deține mai multe active riscante, cu atât trebuie să aibă mai mult capital;
măsuri privind necesarul de lichiditate. Pentru a garanta faptul că băncile au lichidități suficiente, regulamentul introduce 2 cerințe de lichiditate:
- indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate, cu scopul de a asigura faptul că băncile dispun de suficiente active lichide (de exemplu, numerar sau alte active care pot fi convertite rapid în numerar cu o pierdere de valoare redusă sau inexistentă) pe termen scurt;
- cerința de finanțare stabilă netă, care urmărește să asigure faptul că băncile nu se bazează prea mult pe finanțarea pe termen scurt pentru a-și finanța activele pe termen mediu și lung;
limitarea efectului de levier. Regulamentul stabilește un indicator obligatoriu al efectului de levier, cu scopul de a nu le permite băncilor să își finanțeze prin credite o parte prea mare a propriilor activități.

Acte legislative de modificare

Regulamentul (UE) 2016/1014 de modificare a prelungit perioada în care comercianții de mărfuri sunt exceptați de la cerințele privind expunerile mari și de la cerințele de fonduri proprii stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 până la 31 decembrie 2020 sau până la data intrării în vigoare a oricăror amendamente, luându-se în considerare data cea mai apropiată.
Regulamentul (UE) 2017/2395 de modificare a introdus măsuri tranzitorii pentru diminuarea impactului introducerii standardului de raportare 9 al Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IFRS 9)* asupra fondurilor proprii și pentru tratamentul expunerilor mari al anumitor expuneri din sectorul public denominate în moneda națională a oricărui stat membru. Acesta le-a impus băncilor care utilizează IFRS să își pregătească situațiile financiare pentru a aplica IFRS 9 de la 1 ianuarie 2018. Deoarece acest fapt ar putea duce la o creștere bruscă semnificativă a ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate – și deci la o scădere bruscă a fondurilor proprii de nivel 1 de bază* ale instituțiilor – regulamentul le permite instituțiilor să adauge la fondurile proprii de nivel 1 o parte din pierderile de credit așteptate cu titlu de capital suplimentar pentru o perioadă de tranziție de 5 ani, până la 31 decembrie 2022.
Regulamentul (UE) 2017/2401 de modificare stabilește cerințe de capital revizuite pentru pozițiile dintr-o securitizare*. Acesta modifică cerințele de capital reglementat pentru instituțiile care acționează ca inițiatori, sponsori sau investitori în tranzacții de securitizare, pentru a reflecta în mod adecvat caracteristicile specifice ale securitizărilor simple, transparente și standardizate.
Regulamentul (UE) 2019/630 de modificare modifică Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante. Obiectivul acestuia este de a preveni o eventuală acumulare excesivă de credite neperformante* în viitor fără o acoperire suficientă a pierderilor în bilanțurile băncilor. Actul urmărește să asigure faptul că băncile rezervă resurse proprii suficiente atunci când noi credite devin neperformante. Regulamentul stabilește un „mecanism de protecție prudențial”, permițându-le instituțiilor să acopere până la niveluri minime comune pierderile suferite și așteptate din creditele nou-inițiate în momentul în care creditele respective devin neperformante. În cazul în care o bancă nu respectă cerința privind acoperirea minimă aplicabilă, se aplică deduceri din fondurile proprii ale băncii.
Regulamentul (UE) 2019/876 de modificare a introdus modificări privind indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor.
Regulamentul (UE) 2019/2033 de modificare stabilește un cadru prudențial european pentru firmele de investiții. Anterior, toate firmele de investiții erau supuse acelorași norme ca și băncile în ceea ce privește capitalul, lichiditățile și gestionarea riscurilor.
Regulamentul (UE) 2020/873 de modificare a introdus unele modificări punctuale ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 ca răspuns la pandemia de COVID-19. Acestea vizează introducerea unei exceptări temporare de la cerințele de capital pentru a maximiza capacitatea băncii de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderi legate de pandemie, menținându-și reziliența. Printre aceste modificări se numără modificarea momentului punerii în aplicare a anumitor standarde de contabilitate internaționale și prelungirea temporară a tratamentului preferențial acordat creditelor neperformante care beneficiază de o garanție guvernamentală ca parte a măsurilor de atenuare a impactului economic al pandemiei.
Regulamentul (UE) 2021/558 de modificare introduce modificări pentru a spori sensibilitatea generală la riscuri a cadrului privind securitizarea al UE, pentru a asigura faptul că utilizarea securitizării devine mai viabilă economic pentru instituții într-un cadru de supraveghere care menține stabilitatea financiară a UE.

Acte delegate și acte de punere în aplicare

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 acordă Comisiei Europene competența de a adopta acte delegate și acte de punere în aplicare pentru a conferi aplicabilitate deplină cadrului de reglementare unic privind domeniul bancar. Aici este disponibilă o listă completă a acestor acte.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se aplică de la 28 iunie 2013.
Regulamentul (UE) 2016/1014 de modificare se aplică de la 19 iulie 2016.
Regulamentul (UE) 2017/2395 de modificare se aplică de la 1 ianuarie 2018.
Regulamentul (UE) 2017/2401 de modificare se aplică de la 1 ianuarie 2019.
Regulamentul (UE) 2019/630 de modificare se aplică de la 26 aprilie 2019.
Regulamentul (UE) 2019/876 de modificare se aplică de la 28 iunie 2021, cu unele excepții.
Regulamentul (UE) 2019/2033 de modificare se aplică de la 26 iunie 2021.
Regulamentul (UE) 2020/873 de modificare se aplică de la 27 iunie 2020.
Regulamentul (UE) 2021/558 de modificare se aplică de la 10 aprilie 2022.

CONTEXT

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 face parte dintr-un pachet legislativ, inclusiv o directivă, care a fost adoptat pentru a spori reziliența sectorului bancar al UE. Regulamentul stabilește cerințele prudențiale pentru instituțiile financiare, în timp ce Directiva privind cerințele de capital (Directiva 2013/36/UE), care îl însoțește, reglementează accesul la activități de acceptare de depozite.
Pentru informații suplimentare, consultați:
- Cerințe prudențiale (Comisia Europeană);
- Gestionarea riscurilor la adresa băncilor și a instituțiilor financiare (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Standardul internațional de raportare financiară 9 (IFRS 9). Un standard care are scopul de a îmbunătăți raportarea financiară cu privire la instrumentele financiare printr-un model cu un caracter prospectiv mai pronunțat pentru recunoașterea pierderilor de credit așteptate aferente activelor financiare. Aplicarea IFRS 9 ar putea duce la o creștere bruscă semnificativă a ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate și, în consecință, la o scădere bruscă a fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor. Prin urmare, sunt necesare măsuri pentru diminuarea impactului negativ posibil semnificativ asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază care poate decurge din contabilizarea pierderilor de credit așteptate.

Fonduri proprii de nivel 1 de bază. O componentă a capitalului de nivel 1 care cuprinde capitalul de bază al unei bănci și include acțiunile ordinare și rezultatul reportat.

Securitizare. O operațiune care permite unui creditor – deseori o bancă – să refinanțeze o serie de împrumuturi/active (de exemplu, credite ipotecare, leasinguri auto, credite de consum, cărți de credit) prin convertirea acestora în titluri de valoare în care pot investi alte persoane.

Credite neperformante. În general, un credit este considerat neperformant atunci când au trecut mai mult de 90 de zile fără ca debitorul (o societate sau o persoană fizică) să plătească sumele datorate sau dobânzile convenite sau atunci când devine improbabil ca debitorul să ramburseze creditul.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, pp. 1-337)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, pp. 338-436)

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, pp. 1-59)