Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 32009R1136

Regulamentul (CE) nr. 1136/2009 al Comisiei din 25 noiembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1 (Text cu relevanță pentru SEE)

JO L 311, 26.11.2009, p. 6–20 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

⏵Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 15/10/2023; abrogare implicită prin 32023R1803

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2009/1136/oj

26.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 311/6

REGULAMENTUL (CE) NR. 1136/2009 AL COMISIEI

din 25 noiembrie 2009

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) s-au adoptat anumite standarde și interpretări internaționale existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 27 noiembrie 2008, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, denumit în continuare „IFRS 1 restructurat”. IFRS 1 restructurat înlocuiește IFRS 1 existent pentru ca standardul IFRS 1 să poată fi mai ușor de utilizat și de modificat pe viitor. De asemenea, IFRS 1 restructurat elimină din standard unele îndrumări caduce de tranziție și conține unele schimbări minore de formulare. Prevederile actuale nu se schimbă.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici (TEG) din cadrul Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) confirmă faptul că standardul IFRS 1 restructurat îndeplinește criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. În conformitate cu Decizia 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a analizat avizul EFRAG privind adoptarea și a confirmat Comisiei că acesta este echilibrat și obiectiv.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară se înlocuiește cu IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (restructurat în 2008), în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Societățile aplică IFRS 1, conform anexei la prezentul regulament, cel târziu de la data începerii primului lor exercițiu financiar după data de 31 decembrie 2009.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 noiembrie 2009.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

(1)  JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2)  JO L 320, 29.11.2008, p. 1.

(3)  JO L 199, 21.7.2006, p. 33.

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IFRS 1

Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

„Se permite reproducerea în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau în alte scopuri legitime. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul IASB www.iasb.org”

STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ 1

Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

OBIECTIV

1

Obiectivul prezentului IFRS este să asigure că primele situații financiare IFRS ale unei entități și rapoartele sale financiare interimare, pentru partea din perioada acoperită de acele situații financiare, conțin informații de înaltă calitate care:

(a)

sunt transparente pentru utilizatori și comparabile pentru toate perioadele prezentate;

(b)

asigură un punct de plecare adecvat pentru o contabilitate conformă cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-uri); și

(c)

pot fi generate cu un cost care nu depășește beneficiile.

ARIA DE APLICABILITATE

2

O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS în:

(a)

primele sale situații financiare IFRS; și

(b)

fiecare raport financiar interimar, dacă există vreunul, pe care îl prezintă în conformitate IAS 34 Raportarea financiară interimară, pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situații financiare IFRS.

3

Primele situații financiare IFRS ale unei entități sunt primele situații financiare anuale în care entitatea adoptă IFRS-urile printr-o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile, cuprinsă în acele situații financiare. Situațiile financiare în conformitate cu IFRS-urile sunt primele situații financiare IFRS ale unei entități dacă, de exemplu, entitatea:

(a)

a prezentat cele mai recente situații financiare anterioare:

(i)

în conformitate cu cerințele naționale, care nu sunt compatibile cu IFRS-urile sub toate aspectele;

(ii)

în conformitate cu IFRS-urile sub toate aspectele, cu excepția faptului că situațiile financiare nu conțin o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile;

(iii)

conținând o declarație explicită de conformitate cu unele IFRS-uri, dar nu cu toate;

(iv)

conform cu cerințele naționale, incompatibile cu IFRS-urile, folosind anumite IFRS-uri pentru a contabiliza elementele pentru care nu există cerințe naționale; sau

(v)

în conformitate cu cerințele naționale, cu o reconciliere a anumitor valori cu valorile determinate în conformitate cu IFRS-urile;

(b)

a întocmit situații financiare în conformitate cu IFRS-urile doar pentru uz intern, fără a le pune la dispoziția proprietarilor entității sau a altor utilizatori externi;

(c)

a întocmit un pachet de raportare conform cu IFRS-urile, în scopul consolidării, fără a întocmi un set complet de situații financiare așa cum sunt definite în IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare (revizuit în 2007); sau

(d)

nu a prezentat situații financiare pentru perioadele anterioare.

4

Acest IFRS se aplică atunci când o entitate adoptă pentru prima dată IFRS-urile. Nu se aplică atunci când, de exemplu, o entitate:

(a)

încetează să mai prezinte situații financiare în conformitate cu cerințe naționale, după ce le-a prezentat anterior împreună cu un alt set de situații financiare care conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile;

(b)

a prezentat în anul anterior situații financiare conforme cu cerințele naționale, și acele situații financiare conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile; sau

(c)

a prezentat în anul anterior situații financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile, chiar dacă auditorii și-au întocmit raportul de audit în baza acelor situații financiare.

5

Prezentul IFRS nu se aplică modificărilor politicilor contabile făcute de către o entitate care deja aplică IFRS-urile. Asemenea modificări fac obiectul:

(a)

cerințelor privind modificarea politicilor contabile din IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori; și

(b)

cerințelor tranzitorii specifice altor IFRS-uri.

RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE

Situația poziției financiare IFRS de deschidere

6

O entitate trebuie să întocmească și să prezinte o situație a poziției financiare IFRS de deschidere la data trecerii la IFRS-uri. Acesta reprezintă punctul de plecare pentru contabilitatea ei în conformitate cu IFRS-urile.

Politici contabile

7

O entitate trebuie să folosească aceleași politici contabile în situația poziției financiare IFRS de deschidere și în toate perioadele prezentate în primele sale situații financiare IFRS. Acele politici contabile trebuie să fie conforme cu fiecare IFRS în vigoare la sfârșitul primei perioade de raportare IFRS, cu excepția situațiilor specificate la punctele 13-19 și în anexele B-E.

8

O entitate nu trebuie să aplice diferite versiuni ale IFRS-urilor care erau în vigoare la date anterioare. O entitate poate aplica un nou IFRS care nu este încă obligatoriu, dacă acesta permite o aplicare anticipată.

Exemplu: Aplicarea consecventă a ultimei versiuni a IFRS-urilor

Context

Sfârșitul primei perioade de raportare IFRS a entității A este 31 decembrie 20X5. Entitatea A decide să prezinte în respectivele situații financiare informații comparative doar pentru un an (a se vedea punctul 21). Ca urmare, data trecerii sale la IFRS-uri este începutul activității la 1 ianuarie 20X4 (sau, echivalent, închiderea activității la 31 decembrie 20X3). Entitatea A a prezentat situațiile financiare în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, anual la 31 decembrie, inclusiv la 31 decembrie 20X4.

Aplicarea dispozițiilor

Entitatea A trebuie să aplice IFRS-urile în vigoare pentru perioadele ce se încheie la 31 decembrie 20X5 pentru:

(a)

întocmirea și prezentarea situației poziției financiare IFRS de deschidere la 1 ianuarie 20X4; și

(b)

întocmirea și prezentarea situației poziției financiare pentru 31 decembrie 20X5 (inclusiv valorile comparative pentru 20X4), situația rezultatului global, situația modificării capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie pentru anul în curs până la 31 decembrie 20X5 (inclusiv valorile comparative pentru 20X4) și prezentarea informațiilor (inclusiv informațiile comparative pentru 20X4).

Dacă un IFRS nou nu este încă obligatoriu, dar permite aplicarea anticipată, entității A i se permite, dar nu i se impune, să aplice acel IFRS în primele sale situații financiare IFRS.

9

Prevederile tranzitorii ale altor IFRS-uri se aplică la modificările politicilor contabile făcute de către o entitate care utilizează deja IFRS-urile; ele nu se aplică pentru trecerea la IFRS-uri a unei entități care le aplică pentru prima dată, cu excepția situațiilor specificate în anexele B-E.

10

Cu excepția situațiilor descrise la punctele 13-19 și în anexele B-E, în situația poziției financiare IFRS de deschidere, o entitate:

(a)

trebuie să recunoască toate activele și datoriile a căror recunoaștere este impusă de IFRS-uri;

(b)

nu trebuie să recunoască elementele ca active sau datorii dacă IFRS-urile nu permit o astfel de recunoaștere;

(c)

trebuie să reclasifice elementele pe care le-a recunoscut în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca un tip de activ, datorie sau componentă a capitalurilor proprii, dar care sunt un tip diferit de activ, datorie sau componentă a capitalurilor proprii în conformitate cu IFRS-urile;

(d)

trebuie să aplice IFRS-urile în evaluarea tuturor activelor și datoriilor recunoscute.

11

Politicile contabile pe care o entitate le utilizează pentru situația poziției financiare IFRS de deschidere pot să difere de acelea pe care le-a utilizat pentru aceeași dată folosind principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Ajustările rezultate apar din evenimente și tranzacții înaintea datei de trecere la IFRS-uri. Ca urmare, o entitate trebuie să recunoască acele ajustări în mod direct în rezultatul reportat (sau, dacă este cazul, într-o altă categorie de capitaluri proprii) la data trecerii la IFRS-uri.

12

Prezentul IFRS stabilește două categorii de excepții de la principiul potrivit căruia situația poziției financiare IFRS de deschidere a unei entități trebuie să fie conformă cu fiecare IFRS:

(a)

Anexa B interzice aplicarea retroactivă a unor aspecte din alte IFRS-uri.

(b)

Anexele C-E stabilesc excepții de la unele dispoziții ale altor IFRS-uri.

Excepții de la aplicarea retroactivă a altor IFRS-uri

13

Prezentul IFRS interzice aplicarea retroactivă a unor aspecte din alte IFRS-uri. Aceste excepții sunt menționate la punctele 14-17 și în anexa B.

Estimări

14

Conform IFRS-urilor, estimările unei entități la data trecerii la IFRS-uri trebuie să fie compatibile cu estimările făcute pentru aceeași dată conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare (după ajustările care să reflecte orice diferențe din politicile contabile), în afara cazului în care există o dovadă obiectivă că acele estimări au fost greșite.

15

O entitate poate să primească informații despre estimările pe care le-a făcut conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare după data trecerii la IFRS-uri. În conformitate cu punctul 14, o entitate trebuie să trateze primirea informațiilor în același mod ca evenimentele care nu conduc la ajustări după perioada de raportare, în conformitate cu IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare. De exemplu, să presupunem că data trecerii unei entități la IFRS-uri este 1 ianuarie 20X4 și noile informații de la data de 15 iulie 20X4 impun revizuirea unei estimări făcute în conformitate cu principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare la 31 decembrie 20X3. Entitatea nu trebuie să reflecte acele noi informații în situația poziției IFRS de deschidere (în afară de cazul în care estimările necesită ajustări pentru orice diferențe ale politicilor contabile sau există o dovadă obiectivă că estimările au fost greșite). În schimb, entitatea trebuie să reflecte acele noi informații în profit sau pierdere (sau, dacă este cazul, în alte elemente ale rezultatului global) pentru anul care se termină la 31 decembrie 20X4.

16

O entitate poate fi nevoită să facă estimări în conformitate cu IFRS-urile, la data trecerii la IFRS-uri, care nu erau cerute la data respectivă de principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Pentru a realiza conformitatea cu IAS 10, aceste estimări în conformitate cu IFRS-urile vor reflecta condițiile care au existat la data trecerii la IFRS-uri. În special, estimările prețurilor pieței, a ratei dobânzii sau a ratei de schimb valutar de la data trecerii la IFRS-uri trebuie să reflecte condițiile pieței la acea dată.

17

Punctele 14-16 se aplică pentru situația poziției financiare IFRS de deschidere. De asemenea, ele se aplică unei perioade comparative prezentate în situațiile financiare IFRS inițiale ale entității, caz în care referirile la data trecerii la IFRS-uri sunt înlocuite de referiri la sfârșitul respectivei perioade comparative.

Excepții de la aplicarea altor IFRS-uri

18

O entitate poate alege să folosească una sau mai multe dintre excepțiile din anexele C-E. O entitate nu trebuie să aplice aceste excepții prin analogie cu alte elemente.

19

Unele excepții din anexele C-E se referă la valoarea justă. La determinarea valorilor juste în conformitate cu prezentul IFRS, o entitate trebuie să aplice definiția valorii juste din Anexa A și orice îndrumări mai precise din alte IFRS-uri referitoare la determinarea valorilor juste ale activului sau datoriei în cauză. Aceste valori juste trebuie să reflecte condițiile care au existat la data la care ele au fost determinate.

DESCRIERE ȘI PREZENTARE

20

Prezentul IFRS nu prevede excepții de la cerințele de descriere și prezentare de informații din alte IFRS-uri.

Informații comparative

21

Pentru a fi în conformitate cu IAS 1, primele situații financiare IFRS ale unei entități trebuie să includă cel puțin trei situații ale poziției financiare, două situații ale rezultatului global, două situații separate ale rezultatului (dacă sunt prezentate), două situații de fluxuri de trezorerie și două situații privind modificările capitalului propriu și note aferente, inclusiv informații comparative.

Informații comparative în afara IFRS-urilor și sinteze istorice

22

Unele entități prezintă sinteze istorice ale datelor selectate pentru perioadele de dinaintea primei perioade pentru care prezintă informații comparative complete în conformitate cu IFRS-urile. Prezentul IFRS nu impune ca astfel de sinteze să fie conforme cu dispozițiile de recunoaștere și evaluare ale IFRS-urilor. Mai mult, unele entități prezintă informații comparative în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, precum și informații comparative cerute de IAS 1. În orice situații financiare care conțin sinteze istorice sau informații comparative în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, o entitate trebuie:

(a)

să marcheze în mod vizibil informațiile conforme cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca nefiind întocmite în conformitate cu IFRS-urile; și

(b)

să descrie natura ajustărilor principale necesare pentru a asigura conformitatea cu IFRS-urile. O entitate nu trebuie să cuantifice aceste ajustări.

Explicarea trecerii la IFRS-uri

23

O entitate trebuie să explice modul în care tranziția de la principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare la IFRS-uri i-a afectat poziția financiară, performanțele financiare și fluxurile de trezorerie prezentate.

Reconcilieri

24

Pentru a fi în conformitate cu punctul 23, primele situații financiare IFRS ale unei entități trebuie să includă:

(a)

reconcilieri ale capitalurilor proprii raportate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare și ale capitalurilor proprii conform IFRS-urilor pentru următoarele două date:

(i)

data trecerii la IFRS-uri; și

(ii)

sfârșitul ultimei perioade prezentate în cele mai recente situații financiare anuale ale entității conforme cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(b)

o reconciliere cu rezultatul global în conformitate cu IFRS-urile pentru ultima perioadă din cele mai recente situații financiare anuale ale entității. Punctul de plecare pentru această reconciliere trebuie să fie rezultatul global în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare pentru aceeași perioadă sau, dacă o entitate nu a raportat un astfel de total, profitul sau pierderea conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(c)

dacă entitatea a recunoscut sau reluat orice pierderi din depreciere pentru prima dată în întocmirea situației poziției financiare IFRS de deschidere, prezentările de informații pe care IAS 36 Deprecierea activelor le-ar fi cerut dacă entitatea ar fi recunoscut respectivele pierderi din depreciere sau reluări pentru perioada începând cu data trecerii la IFRS-uri.

25

Reconcilierile cerute de punctul 24 literele (a) și (b) trebuie să ofere suficiente detalii pentru a permite utilizatorilor să înțeleagă ajustările importante din situația poziției financiare și situația rezultatului global. Dacă o entitate a prezentat o situație a fluxurilor de trezorerie conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ea trebuie să explice și ajustările importante la situația fluxurilor de trezorerie.

26

Dacă o entitate sesizează erori efectuate în aplicarea principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, reconcilierile cerute de punctul 24, literele (a) și (b) vor face distincție între corectarea acelor erori și modificările politicilor contabile.

27

IAS 8 nu tratează modificările politicilor contabile care apar atunci când o entitate adoptă pentru prima dată IFRS-urile. Ca urmare, dispozițiile din IAS 8 privind prezentarea modificărilor din politicile contabile nu se aplică primelor situații financiare IFRS ale entității.

28

Dacă o entitate nu prezintă situații financiare pentru perioadele precedente, primele situații financiare IFRS trebuie să prezinte acest lucru.

Desemnarea activelor financiare și a datoriilor financiare

29

Unei entități i se permite să desemneze un activ financiar sau o datorie financiară recunoscut(ă) anterior ca un activ financiar sau o datorie financiară la valoarea justă, prin intermediul profitului sau pierderii, sau un activ financiar drept disponibil în vederea vânzării în conformitate cu punctul D19. Entitatea trebuie să prezinte valoarea justă a oricăror active financiare sau datorii financiare desemnate în fiecare categorie, la data desemnării lor, precum și clasificarea și valoarea contabilă din situațiile financiare anterioare.

Utilizarea valorii juste drept cost presupus

30

Dacă o entitate utilizează valoarea justă în situația poziției financiare IFRS de deschidere drept cost presupus pentru un element de imobilizări corporale, o investiție imobiliară sau o imobilizare necorporală (a se vedea punctele D5 și D7), primele situații financiare ale entității întocmite în conformitate cu IFRS trebuie să prezinte pentru fiecare element-rând din situația poziției financiare IFRS de deschidere:

(a)

valoarea agregată a acelor valori juste; și

(b)

ajustarea agregată a valorilor contabile raportate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

Utilizarea costului presupus pentru investiții în filiale, entități controlate în comun și asociați

31

În mod similar, dacă o entitate utilizează un cost presupus în situația poziției financiare IFRS de deschidere pentru o investiție într-o filială, o entitate controlată în comun sau asociată din situațiile ei financiare individuale (vezi punctul D15), primele situații financiare individuale IFRS ale entității trebuie să prezinte:

(a)

costul presupus agregat al acestor investiții pentru care costul presupus reprezintă valoarea contabilă calculată în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare;

(b)

costul presupus agregat al acestor investiții pentru care costul presupus reprezintă valoarea justă; și

(c)

ajustarea agregată a valorilor contabile raportate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

Rapoarte financiare interimare

32

Pentru conformitate cu punctul 23, dacă o entitate prezintă un raport financiar interimar în conformitate cu IAS 34 pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situații financiare IFRS, entitatea trebuie să satisfacă următoarele cerințe în plus față de cerințele IAS 34:

(a)

Fiecare raport financiar interimar trebuie, dacă entitatea a prezentat un raport financiar interimar pentru perioada interimară comparabilă a exercițiului financiar imediat precedent, să includă:

(i)

o reconciliere a capitalurilor sale proprii conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare la sfârșitul acelei perioade interimare comparabile cu capitalurile sale proprii conform IFRS-urilor la acea dată; și

(ii)

o reconciliere a rezultatului global în conformitate cu IFRS-urile pentru perioada respectivă comparabilă interimară (curentă și de la începutul exercițiului până la zi). Punctul de plecare pentru această reconciliere trebuie să fie rezultatul global în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare pentru aceeași perioadă sau, dacă o entitate nu a raportat un astfel de total, profitul sau pierderea în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(b)

În plus față de reconcilierile prevăzute la litera (a), primul raport financiar interimar al entității în conformitate cu IAS 34 pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situații financiare IFRS trebuie să includă reconcilierile descrise la punctul 24 literele (a) și (b) (completate cu detaliile prevăzute la punctele 25 și 26) sau o trimitere la un alt document publicat care include respectivele reconcilieri.

33

IAS 34 prevede prezentări minime, bazate pe ipoteza conform căreia utilizatorii raportului financiar interimar au, de asemenea, acces la cele mai recente situații financiare anuale. Totuși, IAS 34 prevede, de asemenea, ca o entitate să prezinte „orice evenimente sau tranzacții semnificative pentru înțelegerea perioadei interimare curente”. Prin urmare, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu a prezentat în cele mai recente situații financiare anuale ale sale în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare informații semnificative pentru înțelegerea perioadei interimare curente, rapoartele sale financiare interimare trebuie să prezinte respectivele informații sau trebuie să includă o trimitere la un alt document publicat care le conține.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

34

O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS dacă primele sale situații financiare IFRS sunt pentru o perioadă care începe la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date.

35

O entitate trebuie să aplice amendamentele de la punctele D1(n) și D23 pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 23 Costurile îndatorării (revizuit în 2007) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

36

IFRS 3 Combinări de întreprinderi (revizuit în 2008) a modificat punctele 19, C1, C4 literele (f) și (g). Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate și pentru acea perioadă anterioară.

37

IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale (modificat în 2008) a modificat punctele 13 și B7. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

38

Costul unei investiții într-o filială, o entitate controlată în comun sau asociată (amendamente la IFRS 1 și IAS 27), publicat în mai 2008, a adăugat punctele 31, D1 litera (g), D14 și D15. O entitate trebuie să aplice aceste puncte pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste puncte pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

39

Punctul B7 a fost modificat de Îmbunătățiri aduse IFRS-urilor, emis în mai 2008. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

RETRAGEREA IFRS 1 (EMIS ÎN 2003)

40

Prezentul IFRS înlocuiește IFRS 1 (publicat în 2003 și modificat în mai 2008).

Apendicele A

Termeni definiți

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

data trecerii la IFRS-uri

Începutul primei perioade pentru care o entitate prezintă informații comparative complete conform IFRS-urilor în primele sale situații financiare IFRS.

cost presupus

O valoare folosită ca un substituent pentru cost sau costul amortizat la o anumită dată. Amortizarea ulterioară presupune că entitatea a recunoscut inițial activul sau datoria la o anumită dată și că atunci costul acestuia (acesteia) a fost egal cu costul său presupus.

valoare justă

Valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.

primele situații financiare IFRS

Primele situații financiare anuale în care o entitate adoptă Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-urile), prin intermediul unei declarații de conformitate cu IFRS-urile explicită și fără rezerve.

prima perioadă de raportare IFRS

Cea mai recentă perioadă de raportare IFRS acoperită de primele situații financiare IFRS ale unei entități.

entitate care adoptă pentru prima dată

O entitate care prezintă primele sale situații financiare IFRS.

Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-uri)

Standarde și Interpretări adoptate de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB). Ele includ:

(a)

Standarde Internaționale de Raportare Financiară;

(b)

Standarde Internaționale de Contabilitate; și

(c)

Interpretări care au fost elaborate de către Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) sau de către fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC).

Situația poziției financiare IFRS de deschidere

Situația poziției financiare a unei entități la data trecerii la IFRS-uri.

GAAP anterioare

Baza de contabilitate pe care o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a folosit-o imediat înaintea adoptării IFRS-urilor.

Anexa B

Excepții de la aplicarea retroactivă a altor IFRS-uri

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

B1

O entitate trebuie să aplice următoarele excepții:

(a)

derecunoașterea activelor financiare și a datoriilor financiare (punctele B2 și B3);

(b)

contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor (punctele B4-B6) și

(c)

interese care nu controlează (punctul B7).

Derecunoașterea activelor financiare și a datoriilor financiare

B2

Cu excepția situațiilor permise de punctul B3, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să aplice cerințele de derecunoaștere din IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare prospectiv pentru tranzacțiile care au loc la sau după 1 ianuarie 2004. Cu alte cuvinte, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a derecunoscut activele financiare sau datoriile financiare nederivate, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ca urmare a tranzacțiilor care au avut loc înainte de 1 ianuarie 2004, ea nu trebuie să recunoască respectivele active și datorii în conformitate cu IFRS-urile (decât dacă ele se califică pentru recunoaștere ca rezultat al unei tranzacții sau al unui eveniment ulterior).

B3

Fără a aduce atingere prevederilor de la punctul B2, o entitate poate aplica dispozițiile de derecunoaștere din IAS 39 retroactiv, de la o dată la alegerea entității, cu condiția ca informațiile necesare pentru aplicarea IAS 39 pentru activele financiare și datoriile financiare derecunoscute ca rezultat al tranzacțiilor anterioare să fi fost obținute în timpul contabilizării inițiale a acelor tranzacții.

Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor

B4

Așa cum este prevăzut de IAS 39, la data trecerii la IFRS-uri o entitate trebuie:

(a)

să evalueze toate instrumentele derivate la valoarea justă; și

(b)

să elimine toate pierderile și câștigurile amânate ce rezultă din instrumente derivate care au fost raportate în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca și cum ar fi fost active sau datorii.

B5

O entitate nu trebuie să reflecte în situația poziției financiare IFRS de deschidere o relație de acoperire împotriva riscurilor care nu se califică pentru contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor în conformitate cu IAS 39 (de exemplu, multe relații de acoperire împotriva riscurilor unde instrumentul de acoperire împotriva riscurilor este un instrument de numerar sau opțiune emisă, atunci când elementul acoperit este o poziție netă, sau atunci când acoperirea împotriva riscurilor acoperă riscul de rată a dobânzii al unei investiții deținute până la scadență). Totuși, dacă o entitate a desemnat o poziție netă drept element acoperit împotriva riscurilor, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ea poate desemna un element individual în cadrul acelei poziții nete ca element acoperit împotriva riscurilor conform IFRS-urilor, cu condiția ca să nu facă aceasta mai târziu de data trecerii la IFRS-uri.

B6

Dacă înainte de data trecerii la IFRS-uri o entitate a desemnat o tranzacție drept o acoperire împotriva riscurilor, dar acoperirea nu întrunește condițiile pentru contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor conform IAS 39, entitatea trebuie să aplice punctele 91 și 101 din IAS 39 pentru a întrerupe contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor. Tranzacțiile începute înainte de data trecerii la IFRS-uri nu vor fi desemnate retroactiv ca acoperiri împotriva riscurilor.

Interese care nu controlează

B7

O entitate care adoptă standardele pentru prima dată trebuie să aplice următoarele dispoziții din IAS 27 (modificate în 2008) prospectiv, de la data trecerii la IFRS-uri:

(a)

dispoziția de la punctul 28 conform căreia rezultatul global total este atribuit deținătorilor societății-mamă și intereselor care nu controlează, indiferent dacă acest lucru are drept rezultat interese care nu controlează cu sold deficitar;

(b)

dispozițiile de la punctele 30 și 31 privind contabilizarea modificărilor participațiilor societății-mamă într-o filială, modificări care nu au ca rezultat pierderea controlului; și

(c)

dispozițiile de la punctele 34-37 privind contabilizarea pierderii controlului unei filiale și dispozițiile aferente de la punctul 8A din IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte.

Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să aplice retroactiv IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru combinările de întreprinderi anterioare, ea trebuie să aplice, de asemenea, IAS 27 (revizuit în 2008), în conformitate cu punctul C1 din prezentul IFRS.

Apendicele C

Scutiri de la combinările de întreprinderi

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS. O entitate trebuie să aplice următoarele cerințe pentru combinările de întreprinderi pe care le-a recunoscut înainte de data trecerii la IFRS-uri.

C1

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta să nu aplice retroactiv IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru combinări de întreprinderi anterioare (combinări de întreprinderi care au avut loc înainte de data trecerii la IFRS-uri). Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile retratează o combinare de întreprinderi pentru a se conforma cu IFRS 3 (revizuit în 2008), ea trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi ulterioare și trebuie, de asemenea, să aplice IAS 27 (modificat în 2008) de la aceeași dată. De exemplu, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să retrateze o combinare de întreprinderi care a avut loc pe 30 iunie 20X6, ea trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi care au avut loc între 30 iunie 20X6 și data trecerii la IFRS-uri și trebuie să aplice și IAS 27 (modificat în 2008) începând cu 30 iunie 20X6.

C2

Nu este necesar ca o entitate să aplice retroactiv IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar pentru ajustările valorii juste și ale fondului comercial ce rezultă din combinări de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS-uri. Dacă entitatea nu aplică IAS 21 retroactiv pentru acele ajustări ale valorii juste și pentru fondul comercial, ea le va trata mai degrabă ca active și datorii ale entității, decât ca active și datorii ale entității dobândite. Ca urmare, aceste ajustări ale fondului comercial și ale valorii juste fie sunt deja exprimate în moneda funcțională a entității, fie sunt elemente valutare nemonetare care sunt raportate folosind rata de schimb aplicată în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

C3

O entitate poate aplica retroactiv IAS 21 pentru ajustările valorii juste și ale fondului comercial care rezultă fie:

(a)

din toate combinările de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS-uri; sau

(b)

din toate combinările de întreprinderi pe care entitatea alege să le retrateze pentru a fi conforme cu IFRS 3, așa cum se permite de către punctul C1 de mai sus.

C4

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu aplică retroactiv IFRS 3 pentru o combinare de întreprinderi anterioară, acest lucru are următoarele consecințe pentru acea combinare de întreprinderi:

(a)

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să păstreze aceeași clasificare (ca o achiziție de către un dobânditor legal, o achiziție inversă de către entitatea dobândită legal sau o unitate de interese) ca în situațiile financiare conforme principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(b)

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să recunoască la data trecerii la IFRS-uri toate activele și datoriile sale care au fost dobândite sau asumate într-o combinare de întreprinderi anterioară, altele decât:

(i)

unele active financiare și datorii financiare derecunoscute în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare (a se vedea punctul B2); și

(ii)

active, inclusiv fondul comercial, și datorii care nu au fost recunoscute în situația poziției financiare consolidată a dobânditorului în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare și care de asemenea nu se califică pentru a fi recunoscute conform IFRS-urilor din situația poziției financiare individuale a entității dobândite [a se vedea literele (f)-(i) de mai jos].

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile va recunoaște orice modificare rezultată ajustând rezultatul reportat (sau, dacă este cazul, o altă categorie a capitalurilor proprii), în afară de cazul când modificarea rezultă din recunoașterea unei imobilizări necorporale care a fost anterior inclusă în fondul comercial [vezi literele (g) și (i) de mai jos].

(c)

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să excludă din situația poziției sale financiare IFRS de deschidere orice element recunoscut în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare care nu se califică pentru recunoaștere ca activ sau ca datorie conform IFRS-urilor. Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să contabilizeze modificarea rezultantă după cum urmează:

(i)

entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate să fi clasificat o combinare de întreprinderi trecută drept o achiziție și a recunoscut drept imobilizare necorporală un element care nu se califică pentru recunoaștere ca activ în conformitate cu IAS 38 Imobilizări necorporale. Aceasta trebuie să reclasifice acel element (și, dacă există, impozitul amânat aferent și interesele care nu controlează) ca parte a fondului comercial [în afara cazului în care a dedus fondul comercial direct din capitalurile proprii în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, a se vedea (g)(i) și (i) de mai jos].

(ii)

entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să recunoască toate celelalte modificări rezultante în rezultatul reportat (1).

(d)

IFRS-urile impun evaluarea ulterioară a unor active și datorii pe o bază care nu este fundamentată pe costul inițial, cum ar fi valoarea justă. Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să evalueze aceste active și datorii pe acea bază în situația poziției financiare IFRS de deschidere, chiar dacă ele au fost dobândite sau asumate într-o combinare de întreprinderi anterioară. Ea trebuie să recunoască orice modificare rezultantă a valorii contabile mai degrabă prin ajustarea rezultatului reportat (sau, dacă este cazul, o altă categorie a capitalurilor proprii), decât a fondului comercial.

(e)

Imediat după combinarea de întreprinderi, valoarea contabilă în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare a activelor dobândite și a datoriilor asumate în acea combinare de întreprinderi trebuie să fie costul lor presupus de la acea dată conform IFRS-urilor. Dacă IFRS-urile impun o evaluare bazată pe cost a activelor și a datoriilor respective la o dată ulterioară, atunci costul presupus trebuie să reprezinte baza pentru amortizarea bazată pe cost sau amortizarea de la data combinării de întreprinderi.

(f)

Dacă un activ dobândit sau o datorie asumată într-o combinare de întreprinderi anterioară nu a fost recunoscut(ă) în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, acesta (aceasta) nu are un cost presupus nul în situația poziției financiare IFRS de deschidere. În schimb, dobânditorul trebuie să îl (o) recunoască și să îl (o) evalueze în situația consolidată a poziției sale financiare pe baza pe care ar impune-o IFRS-urile în situația poziției financiare a entității dobândite. Pentru a ilustra: dacă, în conformitate cu principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, dobânditorul nu a capitalizat contractele de leasing financiar dobândite într-o combinare de întreprinderi anterioară, el trebuie să capitalizeze acele contracte de leasing în situațiile sale financiare consolidate, deoarece IAS 17 Contracte de leasing ar impune entității dobândite să facă acest lucru în situația poziției sale financiare IFRS. În mod similar, dacă dobânditorul nu a recunoscut, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, o datorie contingentă care mai există încă la data trecerii la IFRS-uri, dobânditorul trebuie să recunoască acea datorie contingentă la data respectivă în afară cazului în care IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente ar interzice recunoașterea acesteia în situațiile financiare ale entității dobândite. În schimb, dacă un activ sau o datorie a fost inclus(ă) în fondul comercial în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, dar ar fi fost recunoscut(ă) separat în conformitate cu IFRS 3, acel activ sau acea datorie rămâne în fondul comercial, în afara cazului când IFRS-urile ar cere recunoașterea sa în situațiile financiare ale entității dobândite.

(g)

Valoarea contabilă a fondului comercial în situația poziției financiare IFRS de deschidere trebuie să fie valoarea sa contabilă în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare la data trecerii la IFRS-uri, după următoarele două ajustări:

(i)

Dacă este prevăzut la literele (c)(i) de mai sus, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să crească valoarea contabilă a fondului comercial atunci când reclasifică un element pe care l-a recunoscut ca imobilizare necorporală conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare. În mod similar, dacă prevederile de la litera (f) de mai sus impun unei entități care adoptă pentru prima dată IFRS-urile să recunoască o imobilizare necorporală care a fost inclusă în fondul comercial recunoscut în conformitate cu principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să reducă în mod corespunzător valoarea contabilă a fondului comercial (și, dacă este cazul, va ajusta impozitul amânat și interesele care nu controlează).

(ii)

Indiferent dacă există vreo indicație că fondul comercial poate fi depreciat, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să aplice IAS 36 pentru testarea fondului comercial pentru depreciere la data trecerii la IFRS-uri și pentru recunoașterea oricăror pierderi datorate deprecierii în rezultatul reportat (sau, dacă IAS 36 prevede astfel, în surplusul din reevaluare). Testul de depreciere trebuie să se bazeze pe condițiile de la data trecerii la IFRS-uri.

(h)

Nu trebuie efectuată nicio altă ajustare a valorii contabile a fondului comercial la data trecerii la IFRS-uri. De exemplu, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să retrateze valoarea contabilă a fondului comercial:

(i)

pentru a exclude cercetarea și dezvoltarea în curs de desfășurare, dobândite în respectiva combinare de întreprinderi (în afară de cazul în care imobilizarea necorporală aferentă se califică pentru recunoaștere în conformitate cu IAS 38 în situația poziției financiare a entității dobândite);

(ii)

pentru a ajusta amortizarea anterioară a fondului comercial;

(iii)

pentru a relua ajustările fondului comercial pe care IFRS 3 nu le-ar permite, dar care au fost făcute în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare datorită ajustărilor activelor și datoriilor făcute între data combinării de întreprinderi și data trecerii la IFRS-uri.

(i)

Dacă entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a recunoscut fondul comercial în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca o deducere din capitalurile proprii:

(i)

aceasta nu trebuie să recunoască fondul comercial respectiv în situația poziției financiare IFRS de deschidere. În plus, ea nu trebuie să reclasifice acel fond comercial în profit sau pierdere dacă cedează filiala sau dacă investiția în filială s-a depreciat.

(ii)

ajustările care rezultă din rezolvarea ulterioară a unei contingențe care afectează contravaloarea cumpărării trebuie să fie recunoscute în rezultatul reportat.

(j)

În conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate să nu fi consolidat o filială dobândită într-o combinare de întreprinderi anterioară [de exemplu, deoarece societatea-mamă nu a considerat-o ca o filială în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare sau nu a întocmit situații financiare consolidate]. Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să ajusteze valorile contabile ale activelor și datoriilor filialei la valorile pe care IFRS-urile le-ar solicita în situația poziției financiare a filialei. Costul presupus al fondului comercial este egal cu diferența, la data trecerii la IFRS-uri, dintre:

(i)

partea societății-mamă în acele valori contabile ajustate; și

(ii)

costul investiției societății-mamă în filială din situațiile financiare individuale ale societății-mamă.

(k)

Evaluarea intereselor care nu controlează și a impozitului amânat rezultă din evaluarea altor active și datorii. Ca urmare, ajustările de mai sus ale activelor și datoriilor recunoscute afectează interesele care nu controlează și impozitul amânat.

C5

Excepția pentru combinările de întreprinderi trecute se aplică, de asemenea, achizițiilor anterioare de investiții în entități asociate și de interese în asocieri în participație. În plus, data selectată pentru punctul C1 se aplică pentru toate aceste tipuri de achiziții.

(1)  Astfel de modificări includ reclasificări în și din imobilizări necorporale dacă fondul comercial nu a fost recunoscut drept activ în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Acest lucru se întâmplă dacă, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, entitatea (a) a dedus fondul comercial direct din capitalurile proprii sau (b) nu a considerat drept achiziție combinarea de întreprinderi.

Anexa D

Scutiri de la alte IFRS-uri

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

D1

O entitate poate să aleagă să folosească una sau mai multe dintre următoarele excepții:

(a)

tranzacții cu plata pe bază de acțiuni (punctele D2 și D3);

(b)

contracte de asigurare (punctul D4);

(c)

valoare justă sau reevaluare drept cost presupus (punctele D5-D8);

(d)

contracte de leasing (punctul D9);

(e)

beneficiile angajaților (punctele D10 și D11);

(f)

diferențe de conversie cumulate (punctele D12 și D13);

(g)

investiții în filiale, entități controlate în comun și entități asociate (punctele D14 și D15);

(h)

activele și datoriile filialelor, entităților asociate și ale asocierilor în participație (punctele D16 și D17);

(i)

instrumente financiare compuse (punctul D18);

(j)

desemnarea instrumentelor financiare recunoscute anterior (punctul D19);

(k)

evaluarea la valoarea justă a activelor financiare sau datoriilor financiare la recunoașterea inițială (punctul D20);

(l)

obligații din lichidare incluse în costul imobilizărilor corporale (punctul D21);

(m)

active financiare sau imobilizări necorporale contabilizate în conformitate cu IFRIC 12 Acorduri de concesiune a serviciilor (punctul D22); și

(n)

costurile îndatorării (punctul D23).

O entitate nu trebuie să aplice aceste excepții prin analogie cu alte elemente.

Tranzacții cu plata pe bază de acțiuni

D2

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni pentru instrumentele de capitaluri proprii care au fost acordate la sau înainte de 7 noiembrie 2002. De asemenea, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 pentru instrumentele de capitaluri proprii care au fost acordate după 7 noiembrie 2002, care au fost achiziționate înainte de ultima dintre (a) data trecerii la IFRS-uri și (b) 1 ianuarie 2005. Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să aplice IFRS 2 unor astfel de instrumente de capitaluri proprii, ea poate face acest lucru doar dacă a prezentat în mod public valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, determinată la data evaluării, așa cum se definește în IFRS 2. Pentru toate acordările de instrumente de capitaluri proprii cărora nu li s-a aplicat IFRS 2 (de exemplu, instrumentele de capitaluri proprii acordate la sau înainte de 7 noiembrie 2002), entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile va prezenta totuși informațiile cerute la punctele 44 și 45 din IFRS 2. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile modifică termenii sau condițiile acordării de instrumente de capitaluri proprii la care IFRS 2 nu a fost aplicat, atunci entitatea nu trebuie să aplice punctele 26-29 din IFRS 2 dacă modificarea a survenit înainte de data trecerii la IFRS-uri.

D3

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 pentru datoriile care rezultă din tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni care au fost decontate înainte de data trecerii la IFRS-uri. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 pentru datoriile care au fost decontate înainte de 1 ianuarie 2005. Pentru datoriile la care se aplică IFRS 2, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu este obligată să retrateze informații comparative în măsura în care informațiile se referă la o perioadă sau o dată anterioară datei de 7 noiembrie 2002.

Contracte de asigurări

D4

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii din IFRS 4 Contracte de asigurări. IFRS 4 restricționează modificările politicilor contabile pentru contracte de asigurări, inclusiv cele făcute de o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile.

Valoare justă sau reevaluare drept cost presupus

D5

O entitate poate opta pentru evaluarea unui element de imobilizări corporale la data trecerii la IFRS-uri la valoarea justă și să folosească această valoare drept cost presupus la acea dată.

D6

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta pentru folosirea unei reevaluări conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare a unui element de imobilizări corporale, la sau înainte de data trecerii la IFRS-uri, drept cost presupus la data reevaluării, dacă reevaluarea a fost, la data reevaluării, comparabilă în general cu:

(a)

valoarea justă; sau

(b)

costul sau costul amortizat în conformitate cu IFRS-urile, ajustat astfel încât să reflecte, de exemplu, modificările unui indice de preț general sau specific.

D7

Opțiunile de la punctele D5 și D6 sunt, de asemenea, valabile pentru:

(a)

investiții imobiliare, dacă o entitate alege să folosească modelul bazat pe cost din IAS 40 Investiții imobiliare și

(b)

imobilizările necorporale care întrunesc:

(i)

criteriile de recunoaștere din IAS 38 (incluzând evaluări credibile ale costului inițial); și

(ii)

criteriile de reevaluare din IAS 38 (incluzând existența unei piețe active).

O entitate nu trebuie să utilizeze aceste opțiuni pentru alte active sau pentru datorii.

D8

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate să fi stabilit un cost presupus în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare pentru unele sau pentru toate activele și datoriile, prin evaluarea lor la valoarea justă la o anumită dată, datorită unui eveniment, de exemplu, o privatizare sau o ofertă publică inițială. Ea poate folosi o astfel de evaluare la valoarea justă, determinată de eveniment, drept cost presupus pentru IFRS-uri, la data acelei evaluări.

Contracte de leasing

D9

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii din IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de leasing. Prin urmare, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate determina pe baza faptelor și circumstanțelor existente la data trecerii la IFRS-uri dacă un angajament existent la acea dată conține un contract de leasing.

Beneficiile angajaților

D10

Conform IAS 19 Beneficiile angajaților, o entitate poate opta pentru utilizarea unei abordări tip „coridor”, care lasă unele câștiguri și pierderi actuariale nerecunoscute. Aplicarea retroactivă a acestei abordări impune entității împarțirea câștigurilor și pierderilor actuariale cumulate de la începutul planului până la data trecerii la IFRS-uri într-o parte recunoscută și o parte nerecunoscută. Totuși, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta pentru recunoașterea tuturor câștigurilor și pierderilor actuariale cumulate la data trecerii la IFRS-uri chiar dacă utilizează abordarea tip „coridor” pentru ultimele câștiguri și pierderi actuariale. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile utilizează această opțiune, aceasta trebuie să o aplice la toate planurile.

D11

O entitate poate să prezinte valorile cerute de punctul 120A(p) din IAS 19 având în vedere că valorile sunt determinate pentru fiecare perioadă contabilă prospectiv cu începere de la data tranziției la IFRS-uri.

Diferențe de conversie cumulate

D12

IAS 21 prevede ca o entitate:

(a)

să recunoască anumite diferențe de conversie în cadrul altor rezultate globale și să le acumuleze într-o componentă separată a capitalurilor proprii; și

(b)

la cedarea unei operațiuni din străinătate să reclasifice o diferență de conversie cumulată pentru acea operațiune din străinătate (inclusiv, dacă este cazul, câștigurile și pierderile din acoperirile împotriva riscurilor aferente) din capitaluri proprii în profit sau pierdere drept parte din câștig sau pierdere la cedare.

D13

Totuși, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să se conformeze acestor cerințe pentru diferențele de conversie cumulate care existau la data trecerii la IFRS-uri. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile folosește această scutire:

(a)

diferențele de conversie cumulate pentru toate operațiunile din străinătate sunt presupuse a fi zero la data trecerii la IFRS-uri; și

(b)

câștigul sau pierderea la o cedare ulterioară a unei operațiuni din străinătate trebuie să excludă diferențele de conversie care apar înainte de data trecerii la IFRS-uri și să includă diferențele de conversie ulterioare.

Investiții în filiale, entități controlate în comun și entități asociate

D14

Atunci când o entitate întocmește situații financiare individuale, IAS 27 (modificat în 2008) prevede contabilizarea investițiilor sale în filiale, entități controlate în comun și entități asociate fie:

(a)

la cost, fie

(b)

în conformitate cu IAS 39.

D15

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile evaluează o astfel de investiție la cost în conformitate cu punctul D14, atunci ea trebuie să evalueze investiția respectivă la una dintre următoarele valori ale situației poziției financiare IFRS individuale, de deschidere:

(a)

costul determinat în conformitate cu IAS 27 sau

(b)

cost presupus. Costul presupus al unei astfel de investiții trebuie să fie:

(i)

valoarea sa justă (determinată în conformitate cu IAS 39) la data trecerii entității la IFRS-uri entitate în situațiile financiare individuale; sau

(ii)

valoare contabilă a principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare la data respectivă.

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urilor poate alege fie prevederile de la subpunctul (i), fie de la subpunctul (ii) de mai sus pentru a evalua investiția sa în fiecare filială, entitate controlată în comun sau entitate asociată pe care alege să o evalueze folosind un cost presupus.

Activele și datoriile filialelor, ale entităților asociate și ale asocierilor în participație

D16

Dacă o filială devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile mai târziu decât societatea-mamă, în situațiile sale financiare ea trebuie să evalueze activele și datoriile sale fie:

(a)

la valorile contabile care ar fi fost incluse în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă, pe baza datei de trecere la IFRS-uri a societății-mamă, dacă nu ar fi fost făcute ajustări pentru procedurile de consolidare și pentru efectele combinărilor de întreprinderi în cursul cărora societatea-mamă a dobândit filiala; sau

(b)

la valorile contabile impuse de restul acestui IFRS, în baza datei trecerii filialei la IFRS-uri. Aceste valori contabile pot diferi de cele descrise la litera (a):

(i)

atunci când scutirile din prezentul IFRS conduc la evaluări care depind de data trecerii la IFRS-uri.

(ii)

atunci când politicile contabile utilizate în situațiile financiare ale filialei diferă de cele din situațiile financiare consolidate. De exemplu, filiala poate utiliza ca politică contabilă modelul de cost din IAS 16 Imobilizări corporale, în timp ce grupul poate folosi modelul de reevaluare.

De o opțiune similară dispune și o entitate asociată sau o asociere în participație care devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile mai târziu decât o entitate care are o influență semnificativă sau un control comun asupra sa.

D17

Totuși, dacă o entitate devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile mai târziu decât filiala sa (sau entitatea asociată sau asocierea în participație), ea va evalua în situațiile sale financiare consolidate activele și datoriile filialei (sau entității asociate sau asocierii în participație) la aceleași valori contabile ca în situațiile financiare ale filialei (sau entității asociate sau asocierii în participație), după efectuarea ajustărilor pentru consolidare și a ajustărilor contabile ale capitalurilor proprii și ale celor pentru efectele combinărilor de întreprinderi în cursul cărora entitatea a dobândit filiala. În mod similar, dacă o societate-mamă devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile pentru situațiile sale financiare individuale mai devreme sau mai târziu decât pentru situațiile sale consolidate, ea trebuie să evalueze activele și datoriile sale la aceleași valori în ambele situații financiare, cu excepția ajustărilor pentru consolidare.

Instrumente financiare compuse

D18

IAS 32 Instrumente financiare: prezentare solicită unei entități să împartă, la emitere, un instrument financiar compus în componente separate de datorii și de capitaluri proprii. În cazul în care componenta de datorie nu mai este valabilă, aplicarea retroactivă a IAS 32 implică separarea în două părți a capitalurilor proprii. Prima parte se află în rezultat reportat și reprezintă dobânda cumulată a componentei de datorie. Cealaltă parte este reprezentată de componenta de capitaluri proprii inițială. Totuși, conform prezentului IFRS, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să separe aceste două părți în cazul în care componenta de datorie nu mai este valabilă la data trecerii la IFRS-uri.

Desemnarea instrumentelor financiare recunoscute anterior

D19

IAS 39 permite ca un activ financiar să fie desemnat la recunoașterea inițială ca disponibil în vederea vânzării sau un instrument financiar (dacă îndeplinește anumite criterii) să fie desemnat drept activ financiar sau datorie financiară la valoarea justă, prin profit sau pierdere. În ciuda acestei cerințe se aplică scutiri în următoarele circumstanțe:

(a)

unei entități îi este permis să desemneze ca disponibil în vederea vânzării la data trecerii la IFRS-uri.

(b)

unei entități îi este permis să desemneze, la data trecerii la IFRS-uri, orice activ financiar sau orice datorie financiară ca fiind la valoarea justă prin profit sau pierdere, cu condiția ca respectivul activ sau respectiva datorie să întrunească, la data respectivă, criteriile din punctul 9(b)(i), 9(b)(ii) sau 11A din IAS 39.

Evaluarea la valoarea justă a activelor financiare sau datoriilor financiare la recunoașterea inițială

D20

Fără a aduce atingere cerințelor de la punctele 7 și 9, o entitate poate să aplice prevederile din ultima propoziție din IAS 39, punctele AG76 și AG76A în una din următoarele modalități:

(a)

prospectiv, tranzacțiilor încheiate după 25 octombrie 2002; sau

(b)

prospectiv, tranzacțiilor încheiate după 1 ianuarie 2004.

Obligații din lichidare incluse în costul imobilizărilor corporale

D21

IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din lichidare, restaurare și de natură similară prevede ca anumite modificări ale unei datorii existente din lichidare, restaurare și de natură similară să fie adăugate la sau deduse din costul activului de care sunt legate; valoarea amortizabilă ajustată a activului este amortizată prospectiv pe parcursul duratei sale de viață utilă. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să se conformeze acestor prevederi pentru astfel de modificări ale datoriilor care au avut loc înainte de data trecerii la IFRS-uri. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile folosește această scutire, aceasta trebuie:

(a)

să evalueze datoria de la data trecerii la IFRS-uri în conformitate cu IAS 37;

(b)

să estimeze, în măsura în care datoria este în domeniul de aplicare din IFRIC 1, valoarea care ar fi fost inclusă în costul activului aferent atunci când datoria a apărut pentru prima dată, actualizând datoria la acea dată utilizând cea mai bună estimare a ratei (ratelor) de actualizare istorică(e) ajustată(e) în funcție de risc care ar fi fost aplicată acelei datorii pe durata perioadei intervenite; și

(c)

să calculeze amortizarea acumulată pentru acea valoare, de la data trecerii la IFRS-uri, pe baza estimării curente a duratei de viață utilă a activului, utilizând politica de amortizare adoptată de entitate în baza IFRS-urilor.

Active financiare sau imobilizări necorporale contabilizate în conformitate cu IFRIC 12

D22

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii din IFRIC 12.

Costurile îndatorării

D23

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii de la punctele 27 și 28 din IAS 23 revizuit în 2007. Referirile de la punctele respective cu privire la data intrării în vigoare trebuie interpretate drept 1 iulie 2009 sau data trecerii la IFRS-uri, dacă aceasta este ulterioară.

Apendicele E

Excepții pe termen scurt de la IFRS-uri

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

[Anexă rezervată pentru posibile excepții viitoare pe termen scurt.]

Top