31989L0556

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 25 septembrie 1989

de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe

(89/556/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât folosirea embrionilor de animale domestice din specia bovină face parte integrantă dintr-o politică eficientă de creștere a animalelor domestice care asigură o mai bună productivitate și mărește marjele în acest sector; întrucât, de asemenea, libera circulație a acestor embrioni trebuie să încurajeze o dezvoltare rațională permițând utilizarea unor factori optimi de producție;

întrucât dispozițiile privind problemele de sănătate animală din cadrul schimburilor intracomunitare cu animale din speciile bovină și porcină sunt incluse în Directiva 64/432/CEE (4), astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 89/360/CEE (5); întrucât, de asemenea, Directiva 72/462/CEE (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 89/227/CEE (7), conține dispoziții privind problemele de inspecție veterinară la importul de bovine și porcine provenind din țări terțe;

întrucât dispozițiile menționate anterior au permis, în ceea ce privește schimburile intracomunitare și importurile în Comunitate de animale din speciile bovină și porcină provenind din țări terțe, să se asigure că țara de proveniență garantează respectarea criteriilor de sănătate animală, eliminând practic astfel riscul de răspândire a bolilor animale; întrucât există, cu toate acestea, un anumit risc de răspândire a acestor boli în cazul comerțului cu embrioni;

întrucât, în cadrul politicii comunitare de armonizare a dispozițiilor naționale privind sănătatea animală care reglementează schimburile intracomunitare cu animale și produse de origine animală, este în prezent necesar să se creeze un sistem armonizat de comerț intracomunitar și de importuri de embrioni de animale din specia bovină în Comunitate;

întrucât, în cadrul schimburilor intracomunitare cu embrioni, statul membru în care se colectează embrionii trebuie să aibă obligația de a garanta că acești embrioni au fost colectați și tratați de echipe de colectare a embrionilor desemnate și controlate, că au fost prelevați de la animale a căror stare de sănătate este de natură să garanteze că riscul de răspândire a bolilor animale este eliminat, că au fost colectați, tratați, depozitați și transportați în conformitate cu normele care asigură menținerea stării lor de sănătate și că sunt însoțiți de un certificat de sănătate publică pe durata transportului către țara de destinație care atestă faptul că această obligație a fost îndeplinită;

întrucât diferențele dintre politicile aplicate în cadrul Comunității în domeniul vaccinării împotriva febrei aftoase justifică menținerea unor derogări temporare, în ceea ce privește embrionii proaspeți, care autorizează statele membre să solicite o protecție suplimentară împotriva acestei boli;

întrucât este necesar să se întocmească, având în vedere criteriile de sănătate animală, o listă cu țările terțe din care se pot importa embrioni în Comunitate; întrucât, fără a aduce atingere acestei liste, statele membre trebuie să autorizeze importul numai în cazul în care embrionii au fost prelevați, tratați și depozitați de către echipe de colectare a embrionilor care îndeplinesc anumite norme și care sunt controlate oficial; întrucât, de asemenea, în ceea ce privește țările incluse pe această listă, trebuie să se adopte condiții specifice de sănătate animală în funcție de împrejurări; întrucât se pot efectua controale la fața locului în scopul verificării respectării normelor respective;

întrucât, pentru a împiedica transmiterea anumitor boli contagioase, trebuie să se efectueze controale la import în momentul în care un lot de embrioni ajunge pe teritoriul Comunității, cu excepția cazurilor de tranzit extern;

întrucât este necesar să se definească măsurile care trebuie adoptate de către statele membre în caz de tranzit intern după efectuarea acestor controale;

întrucât Comisia trebuie să aibă răspunderea adoptării anumitor măsuri de punere în aplicare a prezentei directive; întrucât, în acest scop, este necesar să se stabilească proceduri care să permită cooperarea între Comisie și statele membre;

întrucât prezenta directivă nu afectează schimburile comerciale cu embrioni obținuți, tratați sau depozitați înainte de data la care statele membre trebuie să se conformeze la aceasta,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală aplicabile schimburilor intracomunitare și importurilor de embrioni proaspeți și congelați de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică embrionilor care rezultă dintr-o fertilizare in vitroși nici embrionilor supuși determinării sexului, scindării gemelare artificiale, clonării sau oricărei alte manipulări care afectează integritatea zonei pelucide.

Comisia prezintă Consiliului, înainte de 1 ianuarie 1992, un raport, însoțit de eventuale propuneri, privind condițiile de includere a acestor embrioni în domeniul de aplicare a prezentei directive.

Consiliul hotărăște cu privire la aceste propuneri cu majoritate calificată.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, se aplică definițiile de la articolul 2 din Directiva 64/432/CEE și de la articolul 2 din Directiva 72/462/CEE, în cazul în care este necesar.

De asemenea, se înțelege prin:

CAPITOLUL II

Norme privind schimburile intracomunitare

Articolul 3

Fiecare stat membru se asigură că embrionii sunt expediați de pe teritoriul său spre teritoriul altui stat membru numai în cazul în care îndeplinesc următoarele condiții:

Articolul 4

(1)   Statele membre care nu practică vaccinarea împotriva febrei aftoase pot, până la 31 decembrie 1992:

(2)   Înainte de 1 ianuarie 1992, Consiliul reexaminează prezentul articol pe baza unui raport al Comisiei însoțit de eventuale propuneri.

Articolul 5

(1)   Autorizarea unei echipe de colectare a embrionilor, prevăzută la articolul 3 litera (c), se acordă numai în cazul în care se respectă dispozițiile anexei A capitolul 1 și în cazul în care echipele de colectare a embrionilor sunt în măsură să respecte celelalte dispoziții din prezenta directivă.

Orice schimbare majoră în organizarea echipei trebuie semnalată autorității competente.

Autorizația echipei trebuie reînnoită de fiecare dată când se înlocuiește medicul veterinar al echipei sau se aduc schimbări majore organizării echipei sau laboratoarelor și echipamentelor de care dispune aceasta.

Medicul veterinar oficial controlează respectarea acestor dispoziții și retrage autorizația în cazul în care nu se mai respectă una sau mai multe dispoziții.

(2)   Toate echipele autorizate de colectare a embrionilor sunt înregistrate de autoritatea competentă a statului membru în cauză, fiecare echipă primind un număr de înregistrare veterinară. Fiecare stat membru trimite o listă a echipelor de colectare, conținând numărul de înregistrare veterinară a acestora, celorlalte state membre și Comisiei, care sunt, de asemenea, informate cu privire la orice modificare a acestei liste.

În cazul în care un stat membru consideră că dispozițiile care reglementează autorizarea nu sunt sau nu mai sunt respectate de către o echipă de colectare a embrionilor dintr-un alt stat membru, acesta informează în acest sens autoritatea competentă a statului membru respectiv, care ia toate măsurile necesare și notifică autorității competente a primului stat membru deciziile adoptate și motivele luate în considerare.

În cazul în care primul stat membru consideră că nu au fost luate măsurile necesare sau că acestea nu sunt adecvate, informează în acest sens Comisia, care solicită avizul unuia sau al mai multor experți veterinari. Pe baza acestui aviz, statele membre pot fi autorizate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, să interzică provizoriu admiterea pe teritoriul lor a embrionilor colectați de către echipa în cauză.

Această autorizație poate fi retrasă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, în conformitate cu noul aviz emis de unul sau de mai mulți experți veterinari.

Experții veterinari trebuie să fie resortisanți ai unui alt stat membru decât cele implicate în litigiu.

(3)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 6

(1)   Fiecare lot de embrioni este însoțit de un certificat de sănătate animală întocmit de medicul veterinar oficial al statului membru de colectare, în conformitate cu modelul din anexa C. Pentru fiecare lor trebuie întocmit un certificat separat.

(2)   Certificatul de sănătate animală trebuie:

CAPITOLUL III

Norme privind importurile care provin din țări terțe

Articolul 7

(1)   Importul de embrioni este autorizat numai în cazul în care provine din țări terțe sau din regiuni ale țărilor terțe care figurează pe o listă întocmită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18. Această listă poate fi completată sau modificată în conformitate cu aceeași procedură.

(2)   Pentru a decide dacă o țară terță sau regiuni ale acestei țări pot figura pe lista prevăzută la alineatul (1), se iau în considerare în special:

(3)   Lista prevăzută la alineatul (1) și toate modificările aduse acesteia se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 8

(1)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se întocmește o listă a echipelor de colectare a embrionilor care sunt autorizate în țările terțe să colecteze, să trateze sau să depoziteze embrioni destinați statelor membre. Această listă poate fi modificată sau completată în conformitate cu aceeași procedură.

(2)   Pentru a decide dacă o echipă de colectare a embrionilor dintr-o țară terță poarte figura pe lista prevăzută la alineatul (1), se iau în considerare, în special, controlul veterinar efectuat în această țară asupra sistemelor de colectare a embrionilor, prerogativele de care dispun serviciile veterinare și supravegherea la care sunt supuse echipele de colectare a embrionilor.

(3)   O echipă de colectare a embrionilor poate fi înscrisă pe lista prevăzută la alineatul (1) numai:

Articolul 9

(1)   Importul de embrioni de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o regiune a teritoriului unei țări terțe care figurează pe lista întocmită în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) este autorizat numai în cazul în care embrionii:

Pentru adoptarea cerințelor prevăzute la primul paragraf, se iau în considerare:

(2)   În ceea ce privește stabilirea condițiilor de sănătate animală, în conformitate cu alineatul (1), pentru tuberculoză, bruceloză bovină și leucoză bovină enzootică, se aplică, ca bază de referință, normele din anexele A și G la Directiva 64/432/CEE. Se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 și de la caz la caz, derogarea de la aceste dispoziții, în cazul în care țara terță în cauză furnizează garanții similare cel puțin echivalente în materie de sănătate animală.

(3)   Articolul 4 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 10

(1)   Importul de embrioni este autorizat numai pe baza prezentării unui certificat de sănătate animală întocmit și semnat de către un medic veterinar oficial din țara terță de colectare.

Acest certificat trebuie:

(2)   Certificatul de sănătate animală trebuie redactat pe baza unui formular conform cu modelul stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 11

(1)   Fiecare lot de embrioni care ajunge pe teritoriul Comunității trebuie să facă obiectul unui control înainte de a fi pus în liberă circulație sau plasat sub un regim vamal.

Introducerea acestor embrioni în Comunitate este interzisă, în cazul în care, ca urmare a controlului la import efectuat la sosirea lor, se constată că:

Prezentul alineat nu se aplică loturilor de embrioni ajunse pe teritoriul Comunității și plasate sub un regim de tranzit vamal pentru a fi expediate spre un loc de destinație situat în afara teritoriului respectiv.

Cu toate acestea, alineatul anterior se aplică în caz de renunțare la tranzitul vamal în cursul transportului pe teritoriul Comunității.

(2)   Statul membru de destinație poate lua măsurile necesare, inclusiv introducerea în carantină, pentru a obține dovezi sigure în ceea ce privește embrionii suspectați de contaminare cu germeni patogeni.

(3)   În cazul în care importul de embrioni a fost interzis pe baza unuia dintre motivele indicate la alineatele (1) și (2) și în cazul în care țara terță exportatoare nu autorizează reexpedierea acestora în termen de treizeci de zile, autoritatea veterinară competentă a statului membru de destinație poate dispune distrugerea embrionilor.

Articolul 12

Fiecare lot de embrioni a cărui introducere în Comunitate a fost autorizată de un stat membru pe baza controlului prevăzut la articolul 11 alineatul (1) trebuie, cu ocazia expedierii sale spre teritoriul unui alt stat membru, să fie însoțit de certificatul original de sănătate animală sau de o copie legalizată a acestuia, iar originalul sau copia trebuie să fie vizate în mod corespunzător de autoritatea competentă responsabilă cu controlul efectuat în conformitate cu articolul 11.

Articolul 13

Cheltuielile care rezultă din aplicarea măsurilor adoptate în temeiul articolului 11 alineatele (2) și (3) sunt suportate de către expeditor, destinatar sau de către reprezentantul acestora, statele membre neacordând nici o compensație.

CAPITOLUL IV

Norme privind măsurile de salvgardare și de control

Articolul 14

(1)   În cazul în care apare sau se răspândește o boală contagioasă care se poate răspândi prin embrioni sau în cazul în care alte motive de sănătate animală care pot compromite starea de sănătate a șeptelului dintr-un stat membru justifică acest lucru și în cazul în care:

(2)   Măsurile luate de statele membre în temeiul alineatului (1), precum și abrogarea acestora, trebuie comunicate fără întârziere celorlalte state membre și Comisiei, menționându-se motivele care justifică aceste măsuri.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, se poate decide că aceste măsuri trebuie modificate, în special în vederea coordonării lor cu măsurile adoptate de către celelalte state membre sau că trebuie abrogate.

(3)   În cazul în care apare situația preconizată în alineatul (1) și în cazul în care se dovedește necesar ca și alte state membre să aplice măsurile adoptate în temeiul alineatului menționat anterior, modificate, dacă este cazul, în conformitate cu alineatul (2), se adoptă dispoziții adecvate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Reluarea importurilor provenind din țara terță în cauză este autorizată în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 15

(1)   Experții veterinari ai Comisiei pot efectua controale la fața locului, în colaborare cu autoritățile competente din statele membre sau din țările terțe, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive.

Țara de colectare pe teritoriul căreia se efectuează un control acordă tot ajutorul necesar experților pentru îndeplinirea misiunii lor. Comisia informează țara de colectare în cauză cu privire la rezultatul controalelor efectuate.

Țara de colectare în cauză adoptă măsurile care se pot dovedi necesare pentru a lua în considerare rezultatele acestui control. În cazul în care țara de colectare nu adoptă aceste măsuri, Comisia, după examinarea situației în cadrul Comitetului permanent veterinar, poate să autorizeze statele membre să refuze introducerea pe teritoriul lor a embrionilor obținuți, tratați sau depozitați de către echipa de colectare în cauză sau să retragă autorizația în cazul țărilor terțe.

(2)   Dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol, în special în ceea ce privește frecvența și normele de efectuare a controalelor prevăzute la alineatul (1) primul paragraf, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

CAPITOLUL V

Dispoziții finale

Articolul 16

Modificările care trebuie aduse anexelor, în special în vederea adaptării la evoluția tehnologică, se decid în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 17

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura definită la prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, la expirarea unui termen de cincisprezece zile de la data prezentării la Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 18

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 19

(1)   Prezenta directivă nu se aplică embrionilor colectați, tratați sau depozitați într-un stat membru înainte de 1 ianuarie 1991.

(2)   Până la data intrării în vigoare a deciziilor adoptate în aplicarea articolelor 7, 8 și 9, statele membre nu aplică importurilor de embrioni provenind din țări terțe condiții mai favorabile decât cele care rezultă din aplicarea capitolului II.

Articolul 20

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1991. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 21

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 76, 28.3.1989, p. 1.

(2)  JO C 120, 16.5.1989, p. 313.

(3)  JO C 139, 5.6.1989, p. 56.

(4)  JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64.

(5)  JO L 153, 6.6.1989, p. 29.

(6)  JO L 302, 31.12.1972, p. 28.

(7)  JO L 93, 6.4.1989, p. 25.

(8)  JO L 194, 22.7.1988, p. 10.

ANEXA A

CAPITOLUL I

Condiții de autorizare a unei echipe de colectare a embrionilor

Pentru a putea fi autorizată, fiecare echipă de colectare a embrionilor trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

CAPITOLUL II

Condiții privind colectarea, tratarea, depozitarea și transportul embrionilor de către echipa autorizată de colectare a embrionilor

1.   Colectare și tratare

2.   Depozitarea

Fiecare echipă de colectare a embrionilor se asigură că embrionii sunt depozitați la temperaturi adecvate în zone autorizate în acest scop de către autoritatea competentă.

Pentru a fi autorizate, aceste zone trebuie:

Autoritatea competentă poate autoriza depozitarea materialului seminal care îndeplinește cerințele Directivei 88/407/CEE în localuri de depozitare autorizate.

3.   Transport

Embrionii destinați comerțului trebuie transportați, în condiții igienice satisfăcătoare, în recipiente sigilate, din zonele de depozitare desemnate până la sosirea lor la destinație.

Recipientele trebuie să fie marcate astfel încât marcajul să coincidă cu numărul care figurează pe certificatul de sănătate animală.

ANEXA B

Condiții privind animalele donatoare

1.   În scopul colectării embrionilor, animalele donatoare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

2.   În ziua colectării embrionilor, donatoarele trebuie:

ANEXA C