Keywords
Summary

Keywords

1. Acțiune în anulare — Acte supuse căilor de atac — Noțiune — Acte care produc efecte juridice obligatorii — Comunicare interpretativă a Comisiei privind legislația comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parțial supuse dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice

(art. 230 CE; Comunicarea 2006/C 179/02 a Comisiei)

2. Contracte de achiziții publice ale Comunităților Europene — Atribuiri de contracte care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice — Obligația autorității contractante de a respecta normele și principiile tratatului

(Directiva 2004/17 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (9), și Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (2); Comunicarea 2006/C 179/02 a Comisiei)

3. Contracte de achiziții publice ale Comunităților Europene — Atribuiri de contracte care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice — Obligația autorității contractante de a respecta normele și principiile tratatului

(Comunicarea 2006/C 179/02 a Comisiei)

4. Contracte de achiziții publice ale Comunităților Europene — Atribuiri de contracte care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice — Obligația autorității contractante de a respecta normele și principiile tratatului

(art. 12 CE, 43 CE, 47 CE și 49 CE; Comunicarea 2006/C 179/02 a Comisiei)

5. Contracte de achiziții publice ale Comunităților Europene — Atribuiri de contracte care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice — Obligația autorității contractante de a respecta normele și principiile tratatului

(Comunicarea 2006/C 179/02 a Comisiei)

Summary

1. Acțiunea în anulare poate fi exercitată în privința oricăror dispoziții adoptate de instituții, indiferent de natura sau de forma acestora, care urmăresc să producă efecte juridice. Pentru a aprecia dacă o comunicare a Comisiei publicată integral în seria C a Jurnalului Oficial și care are ca scop să aducă la cunoștință abordarea generală a Comisiei în ceea ce privește aplicarea tuturor normelor fundamentale privind atribuirea contractelor de achiziții publice, care ar rezulta direct din normele și din principiile tratatului, în cazul atribuirii de contracte de achiziții publice care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind contractele de achiziții publice, urmărește să producă efecte juridice noi în raport cu cele pe care le presupune aplicarea principiilor fundamentale ale tratatului, trebuie să se examineze conținutul său. Or, Comunicarea interpretativă a Comisiei privind legislația comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parțial supuse dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice doar explică dispozițiile privind libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire, libera prestare a serviciilor, principiul nediscriminării și al egalității de tratament, precum și principiul proporționalității și normele privind transparența și recunoașterea reciprocă aplicabile contractelor care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind contractele de achiziții publice și nu instituie obligații specifice sau noi în raport cu aceste dispoziții, principii și norme, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții. În aceste condiții, nu se poate considera că respectiva comunicare produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze situația juridică a statelor membre.

(a se vedea punctele 25-28 și 162)

2. Procedurile specifice și riguroase prevăzute de directivele comunitare privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice se aplică numai contractelor a căror valoare depășește pragul prevăzut în mod expres în fiecare dintre directivele respective. Astfel, normele acestor directive nu se aplică acelor contracte a căror valoare nu atinge pragul stabilit de aceste directive. Totuși, nu se poate deduce de aici că aceste din urmă contracte sunt excluse din domeniul de aplicare al dreptului comunitar. Astfel, în ceea ce privește atribuirea acestor contracte, autoritățile contractante sunt totuși ținute să respecte normele fundamentale ale tratatului în general și principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate în special.

Or, principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții, implică, printre altele, o obligație de transparență care permite autorității publice concedente să se asigure că aceste principii sunt respectate. Aceasta este confirmată de considerentul (9) al Directivei 2004/17 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale, precum și de considerentul (2) al Directivei 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii. În consecință, statele membre, precum și entitățile lor contractante trebuie să respecte această obligație de transparență pentru atribuirea tuturor contractelor de achiziții publice, care constă în garantarea, în favoarea oricărui potențial ofertant, a unui nivel de publicitate adecvat care să permită asigurarea unui mediu concurențial pentru contractele de achiziții publice, precum și controlul imparțialității procedurilor de atribuire. Această obligație cuprinde o formă de publicitate înainte de atribuirea contractului de achiziții publice în cauză, cu alte cuvinte o publicitate prealabilă, efectuată înainte de atribuire. Astfel, o publicitate ex post nu poate garanta o astfel de publicitate adecvată.

(a se vedea punctele 73, 74, 76, 77, 79 și 80)

3. Întrucât normele fundamentale ale tratatului sunt aplicabile tuturor contractelor de achiziții publice, deși nu ar intra în domeniul de aplicare al directivelor privind contractele de achiziții publice, nu s‑ar putea prezuma, numai pornind de la faptul că valoarea unui contract de achiziții publice se situează sub pragurile de aplicare a directivelor menționate, că efectele contractului respectiv pe piața internă ar fi relativ nesemnificative. Prin urmare, astfel de contracte nu sunt excluse din domeniul de aplicare al dreptului comunitar. Or, dacă a priori s‑ar putea exclude orice influență a contractelor respective asupra pieței interne, dreptul comunitar nu s‑ar aplica.

Cu siguranță, este plauzibil că, în temeiul unor împrejurări speciale, cum ar fi, printre altele, o miză economică foarte redusă, s‑ar putea considera în mod rezonabil că o întreprindere situată într‑un alt stat membru decât cel al entității contractante a unui contract de achiziții publice determinat nu ar avea un interes considerabil pentru contractul respectiv și că, în consecință, efectele asupra libertăților fundamentale în cauză ar trebui considerate ca fiind prea aleatorii și prea indirecte pentru a putea conduce la concluzia că ar exista o eventuală încălcare a acestora. Cu toate acestea, concluzia privind lipsa încălcării libertăților fundamentale nu poate rezulta decât din evaluarea împrejurărilor specifice ale fiecărui caz și nu se poate întemeia numai pe faptul că valoarea contractului în cauză nu depășește un anumit prag.

În această privință, autorității contractante îi revine, în principiu, sarcina să aprecieze, înainte de definirea termenilor din anunțul de participare, interesul transfrontalier eventual al unui contract a cărui valoare estimată este inferioară pragului prevăzut prin normele comunitare, fiind subînțeles faptul că această apreciere poate fi supusă controlului jurisdicțional. Aceasta nu exclude posibilitatea ca o reglementare să stabilească, la nivel național sau local, criterii obiective care să indice existența unui interes transfrontalier cert și nu este exclusă nici luarea în considerare a capacității administrative a entității contractante.

(a se vedea punctele 85, 87, 88 și 93-95)

4. Procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice trebuie să respecte, în toate etapele sale, inclusiv în cea a selecției candidaților în cadrul unei proceduri restrânse, atât principiul egalității de tratament a potențialilor ofertanți, cât și obligația de transparență, pentru ca toți să dispună de aceleași șanse în formularea termenilor cererilor lor de participare sau a ofertelor lor.

În cadrul procedurilor de atribuire a contractelor care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind contractele de achiziții publice, mijloacele de a asigura condiții concurențiale echitabile sunt destinate atât respectării acestor principii, cât și a celui al liberei prestări a serviciilor.

Printre aceste mijloace, cerința unei descrieri nediscriminatorii a obiectului contractului rezultă din principiul egalității de tratament. Obiectivul care vizează să garanteze operatorilor economici, indiferent de originea lor, accesul în aceleași condiții la contractele propuse rezultă din respectarea principiului libertății de stabilire și al liberei prestări a serviciilor, precum și al liberei concurențe și în special din respectarea principiului egalității de tratament, a cărui expresie este principiul interzicerii discriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate enunțat la articolul 12 CE. Principiul recunoașterii reciproce a diplomelor este doar expresia unui principiu inerent libertăților fundamentale consacrate prin tratat, care nu își poate pierde o parte din valoarea sa juridică în urma adoptării directivelor privind recunoașterea reciprocă a diplomelor. Cerința unor termene corespunzătoare pentru a permite întreprinderilor din alte state membre să efectueze o evaluare pertinentă și să își întocmească oferta are ca obiectiv să excludă riscul ca ofertanții sau candidații naționali să fie preferați, cu încălcarea principiului nediscriminării. Cerința unei abordări transparente și obiective vizează să aducă la cunoștința tuturor ofertanților potențiali, înainte de a‑și întocmi ofertele, criteriile de atribuire pe care trebuie să le îndeplinească ofertele menționate, precum și importanța relativă a acestor criterii, pentru a garanta că toți potențialii ofertanți dispun de aceleași șanse în legătură cu formularea termenilor cererilor lor de participare sau a ofertelor lor.

În consecință, aceste mijloace se subscriu principiilor enunțate mai sus și nu constituie obligații noi.

(a se vedea punctele 111, 113, 116, 120, 122, 124, 125 și 128)

5. Statele membre, precum și entitățile lor contractante sunt obligate să respecte normele și principiile prevăzute în tratat. Prin urmare, în măsura în care aceste norme și aceste principii implică excepții de la obligația de publicitate prealabilă, astfel de excepții pot fi invocate de plin drept de statele membre sau de entitățile contractante ce atribuie un contract de achiziții publice care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind contractele de achiziții publice.

Dacă un stat membru sau o entitate contractantă poate invoca o prevedere a tratatului care exclude în mod general aplicarea dreptului primar, precum articolul 86 alineatul (2) CE sau articolele 296 CE ori 297 CE, sau dacă se aplică un motiv justificativ prevăzut expres în tratatul menționat (a se vedea, cu titlu de exemplu, ordinea publică și sănătatea, care rezultă din articolele 46 CE și 55 CE, și autoritatea publică, care rezultă din articolele 45 CE și 55 CE) sau dacă sunt îndeplinite condițiile unui motiv de justificare recunoscut de jurisprudență, principiile tratatului nu sunt afectate. În consecință, în asemenea cazuri, obligația de publicitate, ce rezultă din principiile tratatului menționat, nu se aplică atribuirii unui contract de achiziții publice. În cazul în care o derogare de la directivele privind contractele de achiziții publice este expres autorizată, când condițiile acestei derogări sunt îndeplinite și când o procedură negociată fără publicarea prealabilă a unei invitații de participare este, prin urmare, justificată, nu poate exista o obligație de publicitate. Prin urmare, principiile care rezultă din tratat nu pot impune o obligație de publicitate privind contractele care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind contractele de achizițiile publice.

(a se vedea punctele 139-141)