28.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 257/115

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (3), s-a instituit Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (denumită în continuare „agenția”) cu scopul de a asigura un nivel ridicat, uniform și eficace de siguranță maritimă și de prevenire a poluării provocate de nave.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 724/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4), care a modificat Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, a atribuit agenției sarcini în domeniul prevenirii și al combaterii poluării provocate de nave, ca urmare a accidentelor care au avut loc în apele Uniunii, în special cele ale petrolierelor „Erika” și „Prestige”.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 100/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 a încredințat agenției sarcini cu privire la combaterea poluării marine cauzate de instalațiile petroliere și gaziere și a extins serviciile agenției la statele care candidează pentru aderarea la Uniune și la țările partenere în cadrul politicii europene de vecinătate.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 2038/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (6) a stabilit finanțarea multianuală a acțiunilor agenției în domeniul combaterii poluării provocate de nave, care a expirat la 31 decembrie 2013.

(5)

Având în vedere posibilul impact ecologic devastator și costurile extrem de ridicate pentru economie ale incidentelor de poluare, precum și eventualul impact socioeconomic al unor astfel de incidente asupra altor sectoare, cum ar fi turismul și pescuitul, agenția ar trebui să dispună de mijloace suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile ce i-au fost atribuite în ceea ce privește combaterea poluării marine cauzate de nave și de instalațiile petroliere și gaziere. Sarcinile în cauză sunt importante pentru prevenirea daunelor subsecvente economice sau de altă natură.

(6)

În scopul implementării sarcinilor de prevenire și combatere a poluării cauzate de nave, consiliul de administrație al agenției a adoptat, la 22 octombrie 2004, un plan de acțiune pentru pregătire și intervenție în caz de poluare cu hidrocarburi, care stabilește activitățile agenției în materie de combatere a poluării cu hidrocarburi și care are drept scop utilizarea optimă a resurselor financiare de care dispune agenția. La 12 iunie 2007, consiliul de administrație a adoptat un plan de acțiune pentru pregătire și intervenție în caz de poluare cu substanțe periculoase și nocive. În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, ambele planuri de acțiune sunt actualizate anual prin intermediul programului anual de lucru al agenției.

(7)

Ar trebui să se țină seama de acordurile existente privind poluarea accidentală, care facilitează asistența reciprocă și cooperarea între statele membre în acest domeniu, precum și de convențiile și acordurile internaționale relevante care vizează protejarea zonelor maritime europene de incidentele de poluare, potrivit cărora părțile trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a fi pregătite și gata de reacție în cazul unui incident de poluare petrolieră.

(8)

Acțiunile agenției în domeniul combaterii poluării, astfel cum sunt definite în planurile sale de acțiune, se referă la activități din domeniul informării, al cooperării și al coordonării, inclusiv cu privire la poluarea marină provocată de substanțe periculoase și nocive. Înainte de toate, aceste acțiuni de combatere se referă la furnizarea de asistență operațională statelor membre afectate sau țărilor terțe care au un bazin maritim regional comun cu Uniunea (denumite în continuare „state afectate”), prin furnizarea, la cerere, a unor nave de depoluare suplimentare pentru combaterea poluării cu hidrocarburi provocate de nave, precum și a poluării marine cauzate de instalații petroliere și gaziere. Agenția ar trebui să acorde o atenție deosebită regiunilor identificate ca fiind cele mai vulnerabile, fără a aduce atingere altor regiuni care necesită asistență.

(9)

Activitățile agenției în domeniul combaterii poluării ar trebui să respecte acordurile de cooperare existente care prevăd asistență reciprocă în cazul unui incident de poluare maritimă. Uniunea a aderat la diverse organizații regionale și se pregătește să adere și la altele.

(10)

Acțiunea agenției ar trebui coordonată cu activitățile din cadrul acordurilor bilaterale și regionale la care Uniunea este parte. În cazul unui incident de poluare maritimă, agenția ar trebui să acorde asistență statelor afectate, sub a căror autoritate urmează să fie efectuate operațiunile de curățare.

(11)

Agenția ar trebui să joace un rol activ în întreținerea și dezvoltarea în continuare a Serviciului european de monitorizare prin satelit a deversărilor de petrol (CleanSeaNet) în scopul supravegherii, al detectării din timp a poluării și al identificării navelor sau instalațiilor petroliere și gaziere responsabile, de exemplu, în cazul deversărilor de hidrocarburi cauzate de nave și al evacuărilor operaționale și deversărilor accidentale provenite de la platformele offshore. Acest serviciu ar trebui să îmbunătățească disponibilitatea datelor și eficacitatea și celeritatea acțiunilor de combatere a poluării.

(12)

Mijloacele suplimentare pe care agenția ar trebui să le furnizeze statelor afectate ar trebui puse la dispoziție prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii instituit prin Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(13)

Informațiile privind mecanismele și structurile publice și private aferente de combatere a poluării din diferite regiuni ale Uniunii ar trebui furnizate de statele membre prin intermediul sistemului comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) instituit prin Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului (8), atunci când sistemul este disponibil în acest scop.

(14)

Pentru a îmbunătăți asistența operațională furnizată de agenție în vederea extinderii competențelor sale de combatere a poluării în țările terțe care au un bazin maritim regional comun cu Uniunea, agenția ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a încuraja țările terțe în cauză să împărtășească informații și să coopereze la actualizarea de către agenție a listei mecanismelor de combatere a poluării și a structurilor aferente.

(15)

Pentru a îmbunătăți eficacitatea activităților de combatere a poluării ale agenției, statele membre ar trebui să pună la dispoziția agenției eventualele studii științifice realizate privind efectele substanțelor chimice utilizate ca agenți de dispersie care ar putea fi pertinente pentru activitățile în cauză.

(16)

Pentru a asigura implementarea pe deplin a planurilor sale de acțiune, agenția ar trebui să dispună de un sistem de finanțare viabil și eficient din punctul de vedere al costurilor, în special pentru a acorda asistență operațională statelor afectate.

(17)

Prin urmare, ar trebui să se prevadă o garanție financiară pentru finanțarea sarcinilor încredințate agenției în domeniul combaterii poluării și al acțiunilor aferente, pe baza unui angajament multianual. Dimensiunea acestui angajament multianual ar trebui să reflecte extinderea competențelor agenției în domeniul intervenției în caz de poluare, dar și faptul că, având în vedere constrângerile bugetare, este necesar ca agenția să utilizeze în mod mai eficient fondurile care îi sunt alocate. Cuantumurile anuale ale contribuției Uniunii ar trebui să fie stabilite de Parlamentul European și de Consiliu în conformitate cu procedura bugetară anuală. Este deosebit de important ca Comisia să realizeze o evaluare la jumătatea perioadei a capacității agenției de a-și îndeplini sarcinile în domeniul combaterii poluării marine provocate de nave și de instalațiile petroliere și gaziere în mod eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor.

(18)

Cuantumurile care urmează să fie angajate pentru a finanța combaterea poluării ar trebui să acopere perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020, în conformitate cu noul cadru financiar stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (9) (denumit în continuare „cadrul financiar multianual”). Prin urmare, ar trebui prevăzut un pachet financiar care să vizeze aceeași perioadă.

(19)

Sprijinul acordat de agenție statelor care candidează pentru aderarea la Uniune și țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate ar trebui finanțat prin programele existente ale Uniunii pentru aceste state și țări și, prin urmare, nu ar trebui să facă parte din finanțarea multianuală a agenției.

(20)

Pentru a optimiza alocarea angajamentelor și pentru a ține seama de eventualele modificări care ar putea interveni în activitățile de combatere a poluării provocate de nave, este necesar să se asigure monitorizarea continuă a nevoilor speciale de acțiune, astfel încât să fie posibilă adaptarea angajamentelor financiare anuale.

(21)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, agenția ar trebui să prezinte, în raportul său anual, un raport privind execuția financiară a finanțării multianuale a agenției.

(22)

Este de dorit să se asigure continuitatea în ceea ce privește acordarea de finanțare acțiunilor agenției în domeniul combaterii poluării marine provocate de nave și de instalațiile petroliere și gaziere și să se alinieze perioada de aplicare a prezentului regulament cu cea a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014,

(a)

„hidrocarburi” înseamnă petrol sub orice formă, inclusiv țiței, păcură, șlam, reziduuri petroliere și produse rafinate, în conformitate cu Convenția internațională privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi din 1990 a Organizației Maritime Internaționale (OMI);

(b)

„substanțe periculoase și nocive” înseamnă orice substanță, cu excepția hidrocarburilor, care, odată introdusă în mediul marin, este susceptibilă de a pune în pericol sănătatea umană, de a avea efecte nocive asupra resurselor vii și a vieții marine, de a provoca daune zonelor de agrement sau de a afecta alte utilizări legitime ale mării, astfel cum s-a stabilit în Protocolul OMI privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în domeniul accidentelor de poluare prin substanțe periculoase și nocive din 2000;

(c)

„instalație petrolieră și gazieră” înseamnă o instalație staționară, fixă sau mobilă sau o combinație de instalații interconectate permanent prin punți sau alte structuri, utilizate în cadrul operațiunilor petroliere și gaziere offshore sau în legătură cu aceste operațiuni; „instalație petrolieră și gazieră” include unitățile mobile de foraj marin numai în cazul în care sunt staționate într-o zonă din larg pentru activități de foraj, de producție sau de altă natură asociate cu operațiuni petroliere sau gaziere offshore, precum și infrastructura și instalațiile utilizate pentru a transporta petrolul și gazele pe uscat și în terminalele de pe uscat.

(a)

asistența operațională și sprijinirea acțiunilor de combatere a poluării cu mijloace suplimentare, cum ar fi nave antipoluare de rezervă, imagini prin satelit și echipamente, la cererea statelor membre afectate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) litera (d) și cu articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, în cazul poluării marine accidentale sau deliberate provocate de nave sau de instalații petroliere și gaziere;

(b)

cooperare și coordonare, precum și furnizarea de asistență tehnică și științifică statelor membre și Comisiei în cadrul activităților relevante ale mecanismului de protecție civilă al Uniunii, ale OMI și ale organizațiilor regionale relevante;

(c)

informare, în special colectarea, analizarea și diseminarea bunelor practici, a cunoștințelor de specialitate, a tehnologiilor și a inovațiilor din domeniul combaterii poluării marine provocate de nave sau de instalațiile petroliere și gaziere.