22.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 228/123

3.1.1

CESE regretă faptul că, în Cartea verde, Comisia nu a prezentat observațiile făcute deja pe această temă, deși a propus definiții în rapoartele sale de coeziune.

3.1.2

El este de acord cu analiza efectuată de Comisie în Al treilea raport de coeziune economică și socială, potrivit căreia „în termeni de politici, scopul este de a atinge o dezvoltare echilibrată, prin reducerea decalajelor existente, prin prevenirea discrepanțelor teritoriale și prin a contribui la coerența politicilor sectoriale cu impact teritorial și a politicii regionale. Ideea este de a lucra în direcția ameliorării integrării teritoriale și de a încuraja cooperarea între regiuni” și, „deși unele regiuni întâlnesc dificultăți, egalitatea în accesul la infrastructurile de bază, la serviciile esențiale și la cunoaștere – care constituie Serviciile de Interes Economic General – pentru fiecare persoană, independent de locul ei de trai, e o condiție-cheie pentru coeziunea teritorială”.

3.1.3

Ținând seama și de avizele anterioare, în opinia CESE, coeziunea teritorială trebuie să permită adoptarea unei viziuni de ansamblu a teritoriului european (9). Comitetul consideră că dezvoltarea echilibrată și durabilă a teritoriilor UE (10) trebuie să conducă la reconcilierea competitivității, coeziunii economice și sociale și a performanței economice bazate pe cunoaștere (11) cu obiectivele solidarității și echității sociale (12).

3.1.4

În opinia CESE, cetățenii își vor însuși noțiunea de coeziune teritorială doar atunci când aceasta va căpăta o semnificație concretă pentru ei și când vor contribui la definirea și la punerea ei în aplicare. În concluzie, CESE optează pentru o definiție a coeziunii teritoriale care să pună pe primul plan beneficiile văzute din perspectiva cetățenilor și a actorilor sociali și economici din teren: coeziunea teritorială trebuie să garanteze egalitatea de șanse și condiții de viață echitabile pentru toți europenii, de pretutindeni.

3.2.1

În opinia CESE, coeziunea teritorială pune din nou în evidență nevoia de se asigura sinergia dintre coeziunea economică și coeziunea socială. În contextul actual, marcat de succesiunea crizelor – financiară, economică, alimentară, imobiliară, climatică, … – ea semnalează caracterul nedurabil al modelului de dezvoltare pe care l-am urmat în ultimii 50 de ani.

3.2.2

CESE este de părere că aspectele social, economic și teritorial trebuie promovate simultan, prin încurajarea constituirii unui model de dezvoltare mai durabil.

3.2.3

Comitetul reamintește că, în Al treilea raport de coeziune, Comisia schița trei aspecte ale politicii de coeziune teritorială, fără ca vreunul să aibă întâietate asupra celorlalte: primul ar fi de natură corectoare și ar viza „reducerea decalajelor existente”, cel de-al doilea ar fi preventiv, prin „îmbunătățirea coerenței politicilor sectoriale cu impact teritorial”, iar cel de-al treilea ar fi incitativ, prin „consolidarea integrării teritoriale și încurajarea cooperării”.

3.2.4

CESE consideră că această triadă este rezonabilă, dar încearcă să sublinieze totuși faptul că, în niciun caz, coeziunea teritorială nu poate să se limiteze la adăugarea unui nou aspect la politica actuală de coeziune economică și socială. Într-adevăr, toate politicile trebuie să fie relevante în cadrul unei strategii teritoriale, care urmează a fi definită la nivel european, național, regional și chiar local (13).

3.2.5

În ceea ce privește politicile structurale ale Uniunii (așa cum sunt ele definite în Cartea verde), CESE pledează în favoarea unei mai bune integrări a fondurilor, integrare care să meargă dincolo de coordonarea necesară.

3.3.1

CESE își exprimă surprinderea față de modul în care Comisia prezintă guvernanța pe mai multe niveluri – doar ca eventualitate sau ca posibilitate –, în timp ce, în opinia sa, aceasta este o necesitate care și-a dovedit eficacitatea și care se afirmă, treptat, ca un principiu de guvernanță în Uniunea Europeană.

3.3.2

CESE susține propunerea referitoare la un demers integrat, dar consideră – așa cum s-a menționat anterior – că aceasta trebuie să fie transpusă concret prin măsuri clare, cum ar fi integrarea fondurilor asociate politicilor structurale ale Uniunii Europene. El subliniază cu regret faptul că practica actuală bate mult în retragere față de perioadele de programare anterioare. Într-adevăr, normele contabile, financiare și de audit mai greoaie au determinat creșterea numărului de controale administrative, ceea ce generează proceduri mai complexe pentru beneficiarii finali.

3.4.1

În opinia CESE, elementul fundamental pentru aplicarea unei coeziuni teritoriale eficace constă, înainte de toate, în identificarea sistemelor de guvernanță adecvate, pentru a se putea trece apoi la o gestionare integrată a situațiilor complexe, care să ia în considerare următoarele elemente, în ansamblu:

3.4.2

O abordare ascendentă, care se bazează pe cetățeni implicați, promovează integrarea politicilor comunitare și naționale, în special pentru că societatea civilă organizată ar trebui să aibă, în mod normal, o abordare de ansamblu a politicilor și acțiunilor, spre deosebire de autoritățile însărcinate cu politicile sectoriale la nivel național și european. Această abordare este pe deplin coerentă cu subsidiaritatea, sub toate formele sale.

3.4.3

CESE revine asupra solicitării privind stabilirea unui calendar precis, în care să fie specificate obiectivele și acțiunile pe termen scurt, mediu și lung (14) și care să cuprindă termenele-limită și acțiunile deja inițiate de instituțiile și de părțile interesate sau aflate în fază de proiect, mai ales la nivel european și național.

3.5.1

Pentru CESE, una din cele mai concrete și prioritare transpuneri ale coeziunii teritoriale este garantarea accesului la SIEG și SSIG  (15) pentru toți cetățenii europeni, indiferent de locul în care trăiesc sau muncesc. Mai exact, este vorba despre un domeniu care necesită o coordonare puternică a politicilor și o guvernanță pe mai multe niveluri performantă. Situația actuală este departe de a fi satisfăcătoare, mai ales pentru teritoriile cele mai defavorizate și pentru locuitorii acestora sau pentru actorii economici și sociali din teritoriile respective.

3.5.2

CESE își reiterează cererea de a se defini la nivel comunitar „standarde comune pentru toate serviciile de interes general (economice și neeconomice), inclusiv pentru serviciile sociale de interes general, toate acestea urmând să fie prevăzute într-o directivă-cadru, adoptată prin codecizie, prin care să se stabilească un cadru comunitar adaptat specificului acestora” (16).

3.6.1

Pentru instaurarea unei „veritabile egalități de șanse între teritorii”, CESE preconizează pentru regiunile cu handicapuri permanente, inclusiv pentru regiunile ultraperiferice, adoptarea unei politici specifice, bazată pe principiile permanenței (măsuri previzibile pe termen lung), discriminării pozitive (în ceea ce privește resursele bugetare și unele derogări juridice de la principiile comune) și proporționalității (amploarea măsurii și impactul său ar trebui adaptate în funcție de cazul în speță), pentru a se ține cont de diversitatea situațiilor (17).

3.6.2

În aceste regiuni, care reclamă eforturi suplimentare pentru planificarea dezvoltării și definirea proiectelor financiare, rolul UE nu trebuie să fie acela de a se substitui autorităților și partenerilor sociali și economici locali și regionali, ci de a le da un impuls puternic în vederea concertării și cooperării.

3.7.1

CESE consideră cooperarea ca unul din elementele de bază ale modelului social european și ca un instrument indispensabil al integrării.

3.7.2

În opinia sa, cooperarea teritorială întâmpină obstacole din cauză că autoritățile publice de la toate nivelurile sunt reticente în ceea ce privește cooperarea și punerea în comun a competențelor. UE trebuie să promoveze o cultură a cooperării în regiuni, facilitând și simplificând utilizarea instrumentelor existente, ca, de exemplu, parteneriatul.

3.7.3

CESE recunoaște aportul primelor două aspecte ale obiectivului de cooperare teritorială, cooperarea transfrontalieră și cooperarea transnațională. El insistă totuși asupra importanței cooperării interregionale – omisă de Comisia Europeană în Cartea verde – care constituie prin ea însăși un instrument remarcabil de schimb de experiență și de bune practici între teritorii care nu se învecinează, dar care au scopuri comune.

3.8.1

În opinia CESE, coeziunea teritorială trebuie să constituie, pentru actorii și persoanele care aparțin teritoriilor celor mai puțin înzestrate, posibilitatea de a avea o strategie proprie de dezvoltare, nu doar de a se plasa într-o situație de dependență și de așteptare a unei eventuale compensații financiare. Pentru a fi încurajați să-și valorifice punctele forte și să-și construiască proiectele, aceștia trebuie să poată avea acces la rețele specifice de inovare și de schimburi de bune practici cu alți actori, din teritorii care se confruntă cu aceleași provocări, geografice, climatice sau demografice.

3.8.2

CESE solicită deci Comisiei să insiste mai mult asupra inovării teritoriale, sociale și politice în cadrul aspectului legat de cooperarea interregională INTERREG IV C, să consolideze cooperarea în cadrul Axei 4 a FEADR, dedicată programului LEADER, și să introducă modificări menite să faciliteze utilizarea sumelor disponibile.

3.9.1

CESE pledează pentru restabilirea programelor de inițiativă comunitară, încă de la revizuirea intermediară a politicilor structurale. Eliminarea unor programe care și-au demonstrat eficiența, precum URBAN, EQUAL, Interprise ș.a., a reprezentat o pierdere pentru cooperarea teritorială tematică, precum și pentru inovarea socială, în măsura în care acest rol nu a fost reluat nici în fluxul principal de fonduri (main streaming), nici în altă parte.

3.9.2

CESE subliniază că, pentru anumite regiuni cu situație geografică aparte, datorată învecinării cu alte mari regiuni ale lumii, precum regiunile ultraperiferice din Marea Caraibilor sau din Oceanul Indian și regiunile de la granița de est a Uniunii, formele obișnuite de cooperare teritorială trebuie adaptate.

3.10.1

CESE sprijină foarte mult crearea unor grupări europene de cooperare teritorială (GECT). El susține adaptarea cadrelor juridice naționale, pentru a permite utilizarea lor în întreaga UE. Pentru că introducerea lor abia a început, CESE consideră că este prea devreme pentru a face un bilanț cu privire la acest aspect și pentru a concepe instrumente noi. Această acțiune ar putea fi inițiată în cadrul foii de parcurs propuse mai sus.

3.11.1

CESE consideră că îmbunătățirea coeziunii teritoriale poate fi realizată printr-o abordare strategică a dezvoltării teritoriilor, prin intervenții mai coerente, deoarece nicio politică nu poate găsi singură remediul tuturor decalajelor teritoriale provocate de politicile sectoriale și de jocul liber al tendințelor modelului de dezvoltare actual.

3.12.1

CESE subliniază faptul că toate politicile europene trebuie să promoveze obiectivul coeziunii sociale, precum și o dezvoltare economică mai echilibrată în teritorii (18).

3.12.2

Coeziunea teritorială necesită soluții preliminare cu impact asupra tuturor politicilor sectoriale și a diferitelor niveluri de guvernanță, de la cel local până la nivelul UE.

3.13.1

Comitetul consideră, asemeni Parlamentului European, că este indispensabilă o abordare integrată a politicilor comunitare care să includă dimensiunea teritorială, mai ales în politica transporturilor, a mediului înconjurător, a agriculturii, a energiei, în cea de concurență și de cercetare.

3.13.2

El recomandă ca, datorită importanței deosebite pe care o deține pe teritoriul european, având în vedere dimensiunile sale economică, socială, ambientală și peisajeră, reflecția asupra viitorului politicii agricole comune să țină seama de provocările coeziunii teritoriale.

3.13.3

Legislația, politicile și programele Uniunii Europene ar trebui analizate sub aspectul consecințelor pe care le au asupra coeziunii teritoriale. Comisia are o responsabilitate deosebită în evaluarea impactului, care ar trebui să îi implice direct pe toți actorii relevanți. Ar trebui să se stabilească criterii de calitate pentru analiza și evaluarea necesare (19).

3.14.1

CESE preconizează consolidarea acestei coerențe și propune Consiliului de miniștri să aplice o metodă deschisă de coordonare  (20) pentru coeziunea teritorială, cu orientări clare, urmate de evaluare comparativă, de evaluări inter pares, de schimburi de bune practici și de indicatori, cu participarea tuturor actorilor implicați. El recomandă ca, la aplicarea metodei respective, guvernanța pe mai multe niveluri și coordonarea intersectorială să fie recunoscute drept linii directoare ale acesteia.

3.14.2

Punerea în aplicare a metodei deschise de coordonare ar putea figura și pe foaia de parcurs propusă anterior.

3.15.1

CESE subliniază progresele înregistrate de statele membre în cadrul reuniunilor informale ale miniștrilor însărcinați cu dezvoltarea urbană și coeziunea teritorială, de la Leipzig, din insulele Azore și de la Marsilia. El face apel la o coordonare voluntară a politicilor naționale și la integrarea politicilor sectoriale, conform angajamentelor Agendei teritoriale, și își propune să încurajeze colectivitățile regionale și locale pentru aplicarea acestor practici la nivelul respectivelor colectivități. De asemenea, CESE reamintește faptul că patrimoniul cultural și natural constituie pentru teritoriul european o provocare esențială care, chiar în lipsa unor competențe explicite, reclamă o abordare coordonată.

3.16.1

CESE consideră că participarea mai semnificativă a părților implicate la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor este o condiție indispensabilă pentru coeziunea teritorială.

3.16.2

Dialogul social trebuie să fie unul dintre pilonii principali ai guvernanței teritoriale. Pentru o mai mare implicare a partenerilor sociali, CESE recomandă Comisiei să valorizeze și să promoveze dialogul social.

3.16.3

CESE salută poziția miniștrilor implicați care au insistat, în cadrul primului program de acțiune (21), pe „convingerea lor că guvernanța pe mai multe niveluri este un instrument fundamental pentru asigurarea amenajării teritoriale echilibrate în UE” și și-au propus „să se întrunească, alături de un grup de reprezentanți ai actorilor implicați și ai colectivităților locale și regionale, pentru a discuta punerea în aplicare a priorităților prezentate în Agenda teritorială”.

3.17.1

Pactele teritoriale pentru dezvoltare oferă o abordare interesantă, în măsura în care diversitatea situațiilor și a provocărilor concrete impune mobilizarea diferitelor instrumente și competențe, adică a tuturor părților implicate, în primul rând a partenerilor sociali, a economiei sociale și a ONG-urilor care activează în domeniul social, al mediului înconjurător, al dezvoltării locale, al egalității dintre femei și bărbați și al formării profesionale pe tot parcursul vieții.

3.17.2

Datorită restructurărilor provocate de criza financiară și economică, este și mai important și chiar urgent ca astfel de pacte să fie puse în practică în teritoriile respective.

3.17.3

CESE susține ideea exprimată de CoR, potrivit căreia parteneriatele între autoritățile locale și regionale, pe de o parte, și organizațiile economiei sociale, pe de altă parte, pot fi un instrument important pentru dezvoltarea socială și economică eficace a satelor, orașelor, regiunilor și a altor segmente teritoriale, precum și pentru promovarea coeziunii teritoriale. Această abordare a parteneriatului trebuie extinsă la toți noii actori ai societății civile interesați.

3.17.4

CESE atrage atenția asupra importanței economiei sociale, în care activează 10 % dintre întreprinderile europene. De asemenea, insistă asupra rolului acesteia în coeziune și în dezvoltarea durabilă, în sensul că fixează forța de muncă în teritoriu, dinamizează zone rurale, creează capital social și asigură desfășurarea proceselor de restructurare sectorială și teritorială (22).

3.18.1

CESE consideră că o serie de consultări bine structurate pot conduce la parteneriate fructuoase cu actori neguvernamentali și cu partenerii sociali, în toate etapele de punere în aplicare a coeziunii teritoriale (definire, monitorizare și evaluare) (23).

3.18.2

Buna guvernanță pe mai multe niveluri implică, de asemenea, parteneriate cu societatea civilă organizată reprezentativă de la nivel regional și local. Prin acțiunea lor, aceste organizații ar putea contribui la dezvoltarea unui model participativ al societății civile, în conceperea și aplicarea politicilor care consolidează coeziunea teritorială (24).

3.18.3

Prin urmare, ar fi necesar ca societatea civilă organizată reprezentativă, de la nivel regional și local, să poată participa, în mod responsabil și transparent, la definirea și aplicarea politicilor și acțiunilor de coeziune teritorială (25).

3.19.1

Pentru îmbunătățirea modului în care cetățenii înțeleg coeziunea teritorială, CESE subliniază importanța organizării unei dezbateri permanente la toate nivelurile, pentru a se răspunde provocărilor viitoare și pentru definirea unor opțiuni strategice în materie de coeziune teritorială. Obiectivul acestei dezbateri ar trebui să fie contribuția la găsirea unui nou consens privind coeziunea teritorială, pe baza angajamentului comun al tuturor părților implicate, mai ales cu organizațiile societății civile.

3.20.1

În opinia CESE, este necesară stabilirea unor noi indicatori ai „bunăstării”, care să nu mai fie strict legați de PIB/PNB, ci să permită evidențierea progreselor făcute în materie de calitate a vieții, în funcție de nivelul teritorial (26).

3.20.2

CESE consideră că trebuie creată, de urgență, o altă serie de criterii de evaluare, astfel încât să se stabilească o hartă nouă a coeziunii europene, pentru evaluarea eligibilității regiunilor comunitare în ceea ce privește acordarea de ajutoare, criteriul unic „PIB pe cap de locuitor” fiind o sursă de discriminări relative în procesul de punere în aplicare a politicilor structurale. Nivelurile de calificare a resurselor umane, veniturile inegale, deficitele de infrastructură, inclusiv gradul de acces la serviciile de interes general și aria de acoperire a protecției sociale, distanța față de centrul-motor al economiei europene, structura demografică etc. sunt tot atâția factori importanți, de care trebuie să se țină seama (27). Eurostat, ORATE și corespondentele lor la nivel național ar trebui să-și îndrepte eforturile către consolidarea unui instrumentar statistic mai complet și mai precis. Aceste criterii de evaluare și instrumentarul statistic vor sta la baza indicatorilor metodei deschise de coordonare propuse mai sus.

3.20.3

De asemenea, trebuie luate în considerare metodele și diseminate bunele practici stabilite chiar de către regiuni (28).