5.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 45/29

—

având în vedere Raportul anual pe 2011 al Băncii Centrale Europene (BCE),

—

având în vedere articolul 284 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 15 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 1998 referitoare la responsabilitatea democratică în cea de-a treia etapă a UEM (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la Raportul anual 2010 al BCE (2),

—

având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0031/2013),

A.

întrucât creșterea reală a PIB în zona euro a fost de 1,5 % în 2011, în scădere față de 1,9 % în 2010; întrucât mai multe state membre au trecut printr-o criză economică severă în aceeași perioadă;

B.

întrucât șomajul în zona euro a crescut de la 10 % la finalul anului 2010 la 10,7 % la finalul anului 2011; întrucât șomajul în rândul tinerilor a crescut semnificativ în aceeași perioadă;

C.

întrucât, din 1999, în zona euro au fost create aproximativ 14,4 milioane de noi locuri de muncă, comparativ cu aproximativ 10,7 milioane în Statele Unite;

D.

întrucât, în 2011, BCE a mărit de două ori rata dobânzii, în aprilie și în iulie (cu 25 de puncte de bază de fiecare dată) și a redus-o de două ori la finalul anului, în noiembrie și decembrie (din nou cu 25 de puncte de bază de fiecare dată);

E.

întrucât rata medie a inflației în zona euro a fost de 2,7 % în 2011, în creștere față de 1,6 % în 2010, iar creșterea M3 a fost de 1,5 % în 2011, în scădere față de 1,7 % în 2010;

F.

întrucât situația financiară consolidată a Eurosistemului a ajuns la 2 735 miliarde de euro la finalul anului 2011, reprezentând o creștere de aproximativ 36 % în decursul anului 2011;

G.

întrucât BCE și-a lansat prima operațiune de refinanțare pe termen lung (LTRO) la 21 decembrie 2011, prin intermediul căreia s-au acordat împrumuturi de 489,2 miliarde EUR cu o scadență la trei ani;

H.

întrucât creșterea creditelor acordate sectorului privat a înregistrat o scădere semnificativă, de la 1,6 % în 2010 la 0,4 % în 2011, iar împrumuturile acordate sectorului privat au scăzut de la 2,4 % în 2010 la 1,2 % în 2011;

I.

întrucât agregatul monetar în sens larg M3 și rata anuală de creștere a creditelor extinsă la sectorul privat au înregistrat o scădere accentuată în decursul ultimului trimestru al anului 2011;

J.

întrucât valoarea obligațiunilor decontate în cadrul programului pentru piața valorilor mobiliare la sfârșitul anului 2011 era de 211,4 miliarde de euro;

K.

întrucât activele netranzacționabile au devenit componenta cea mai mare a activelor oferite ca garanție pentru Eurosistem în decursul anului 2011, reprezentând 23 % din suma totală și întrucât titlurile netranzacționabile, împreună cu titlurile garantate cu active reprezintă peste 40 % din activele totale oferite ca garanție;

L.

întrucât media datoriei publice generale brute a crescut de la 85,6 % la 88 % din PIB, iar deficitul public general agregat a scăzut de la 6,2 % la 4,1 % din PIB; întrucât o parte dintre țările din zona euro au înregistrat niveluri din ce în ce mai mari ale deficitului;

M.

întrucât, potrivit articolului 282 din TFUE, obiectivul principal al BCE este de a menține stabilitatea prețurilor, iar BCE ar trebui să susțină politicile economice generale ale Uniunii fără ca acest lucru să afecteze stabilitatea prețurilor și întrucât BCE îi sunt conferite sarcini specifice privind Comitetul european pentru risc sistemic (CERS);

N.

întrucât un mediu cu o inflație redusă constituie cea mai bună contribuție pe care o poate avea politica monetară la crearea unor condiții favorabile pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă, coeziunea socială și stabilitatea financiară;

O.

întrucât prin operațiunile de refinanțare pe termen lung ale BCE din decembrie 2011 și februarie 2012 s-au acordat peste 1 trilion EUR – 489 miliarde EUR și, respectiv, 529,5 EUR – băncilor europene sub formă de credite preferențiale pe termen de 3 ani și cu o rată a dobânzii de 1 %;

P.

întrucât nu au fost încă luate în considerare recomandările formulate în rezoluțiile anterioare ale Parlamentului European privind raportul anual al BCE cu privire la transparența votului și publicarea rezumatelor proceselor-verbale;

Q.

întrucât stabilitatea prețurilor este fundamentală pentru prevenirea unei inflații excesive;

R.

întrucât menținerea unui flux al creditelor către IMM-uri este deosebit de importantă deoarece acestea angajează 72 % din forța de muncă din zona euro și înregistrează rate brute semnificativ mai mari de creare (și desființare) de locuri de muncă decât întreprinderile mari;

1.

laudă poziția proactivă a BCE din perioada 2011 – 2012 într-un context în care riscurile pentru stabilitatea zonei euro au crescut considerabil;

2.

salută poziția BCE în aceste vremuri de criză, atât în ceea ce privește politica sa monetară, cât și acțiunile de stabilizare a piețelor financiare;

3.

ia act de faptul că teama de inflație pe termen mediu și deciziile adoptate în lunile aprilie și iulie 2011 de majorare a ratei dobânzii de referință a BCE este posibil să fi contribuit, printre alți factori, la creșterea primelor de risc induse de politică ale intermediarilor financiari și, prin urmare, la încetinirea creșterii creditelor, slăbind și mai mult redresarea economică deja foarte redusă la care s-a asistat în primul trimestru al anului 2011; înțelege că în acea perioadă s-a înregistrat o relansare a activității economice și o creștere a nivelului prețurilor care au determinat BCE să se teamă de o revenire a inflației pe termen mediu;

4.

salută decizia ulterioară de anulare a acestor decizii la finalul anului 2011, precum și reducerea suplimentară aplicată în 2012 și adoptarea unor măsuri nestandardizate în vederea restabilirii mecanismului de transmitere a politicii monetare;

5.

observă că creșterea inflației la care s-a asistat în 2011 a fost cauzată în principal de creșterea prețului la energie și, într-o mult mai mică măsură, de creșterea prețului la produsele alimentare și la alte mărfuri, printre alți factori;

6.

recunoaște eforturile depuse de BCE de a contribui la stabilizarea piețelor, mai precis prin intermediul programului pentru piața valorilor mobiliare (SMP), al operațiunii pe trei ani de refinanțare pe termen lung (LTRO) și al tranzacțiilor monetare simple (OMT), însă arată că nu se întrevede încă o soluție structurală pentru ieșirea din criză;

7.

constată că SMP a contribuit temporar la atenuarea presiunii asupra costurilor de împrumut pentru statele membre din zona euro care se confruntă sau sunt amenințate de grave dificultăți în ceea ce privește stabilitatea lor financiară; remarcă faptul că operațiunile de absorbție a lichidităților realizate pentru a steriliza aceste achiziții au redus au redus nivelurile rezervelor excedentare care contribuie, într-o anumită măsură, la obiectivul de recâștigare a controlului asupra ratei medii a dobânzii overnight în zona euro (EONIA);

8.

recunoaște că, în timp ce cele două operațiuni LTRO pe trei ani au fost eficiente în evitarea unei crize a creditelor, continuă să existe întrebări referitoare la abilitatea sectorului financiar de a rambursa împrumuturile primite de la BCE; subliniază faptul că rezultatele nu au fost satisfăcătoare în ceea ce privește dezvoltarea creditelor; constată că decizia de a lansa la 21 decembrie 2011 primul program LTRO pe trei ani a coincis cu închiderea programului SMP; înțelege că BCE nu consideră niciuna dintre operațiunile sale ca fiind o finanțare directă a datoriei suverane;

9.

solicită BCE să publice, în raportul său lunar, cifrele privind datoria publică a fiecărui stat membru stabilite ca garanție de către instituțiile financiare;

10.

ia act de transferul riscurilor de la băncile și guvernele aflate în dificultate în bilanțul contabil al BCE, care în prezent valorează peste 30 % din PIB-ul zonei euro; subliniază că LTRO pe trei ani nu oferă o soluție fundamentală pentru ieșirea din criză;

11.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu creșterea nivelului excesului de lichidități observată pe parcursul anului 2011, mai ales în cel de-al doilea semestru, generată de lipsa de încredere între bănci și cu deficiența de creditare a economiei reale, cauzată de nesiguranța creată de stagnarea economică și de supraîndatorarea sectorului public și a celui privat în unele state membre; observă că această situație, care sugerează riscurile care conduc la o „capcană a lichidităților”, afectează eficiența eforturilor de politică monetară;

12.

constată că liniile swap cu alte bănci centrale, precum și recurgerea la principalele operațiuni de refinanțare, la operațiunile de refinanțare pe termen mediu și lung, cu alocare deplină cu rate fixe, recurgerea la facilitatea de creditare marginală și la facilitatea de depozit rămase toate la niveluri semnificativ mai mari în decursul anului 2011 indică o depreciere severă a mecanismului de transmisie a politicii monetare și a pieței creditelor interbancare din zona euro;

13.

este preocupat de nivelurile extrem de ridicate ale liniilor de furnizare de asistență de urgență în lichidități furnizate de băncile centrale naționale în cursul anului 2011 cu autorizarea BCE și solicită dezvăluirea ulterioară și informații suplimentare cu privire la extinderea exactă a unor astfel de linii și a operațiunilor de bază, precum și a condițiilor asociate acestora;

14.

observă că creditele puse la dispoziția întreprinderilor și gospodăriilor încă au un nivel mult mai mic față de cel dinaintea crizei, iar în 2011 acestea au crescut într-un ritm mai scăzut; subliniază că acest fapt, alături de faptul că facilitatea de depozit era la 28 septembrie 2012 în valoare de 315,754 milioane de euro, au justificat clar decizia BCE de a reduce ratele aplicate la facilitatea de credit marginală, la principalele operațiuni de refinanțare și la facilitatea de depozit;

15.

ia act de măsurile BCE de a reduce cerințele privind garanția și de poziția legată de normele privind garanțiile pentru titluri garantate de active (ABS), deoarece acestea sunt strâns corelate cu creditele pentru gospodării și IMM-uri;

16.

continuă să fie îngrijorat cu privire la nivelurile semnificative ale activelor netranzacționabile și ale titlurilor garantate cu active pentru Eurosistem în cadrul operațiunilor sale de refinanțare; solicită BCE să furnizeze informații cu privire la băncile centrale care au acceptat astfel de titluri și să dezvăluie informații detaliate despre metodele de evaluare privind toate activele, inclusiv cele depreciate;

17.

consideră că, în ceea ce privește normele privind garanțiile, ar trebui să se aplice aceleași standarde la obligațiunile de stat suverane și la cele regionale în cazurile în care regiunile au puteri legislative și fiscale, dat fiind faptul că ambele tipuri de obligațiuni au o influență relevantă asupra bunei transmisii a politicii monetare a BCE;

18.

subliniază că instituțiile care au beneficiat de un sprijin foarte important în lichidități din partea băncii centrale ar trebui să fie supuse condiționărilor, inclusiv prin angajamentul asumat de instituțiile care beneficiază de acest sprijin de a crește nivelului creditelor prin stabilirea unor obiective în materie de împrumuturi acordate economiei reale, în special întreprinderilor mici și mijlocii și gospodăriilor, în absența cărora aceste eforturi s-ar putea dovedi ineficiente;

19.

solicită BCE ca, în strânsă cooperare cu guvernele, autoritățile naționale competente de supraveghere din statele membru și cu Comisia, să analizeze posibilitatea de a pune în aplicare un cadru, cum ar fi programul MERLIN elaborat de Banca Angliei în parteneriat cu ministerul britanic de finanțe, referitor la condițiile de acces la facilitățile neconvenționale ale băncii centrale, precum obiectivele privind împrumuturile acordate IMM-urilor;

20.

avertizează că, în absența unei condiționări adecvate, este posibil ca măsurile nestandardizate, cum ar fi LTRO pe trei ani, să nu genereze efectele dorite, ci să crească volatilitatea și să favorizeze formarea de bule de active pe piețele financiare sau să faciliteze procesul de reducere a efectului de levier fără contrapartide semnificative privind alocarea de credite; prin urmare, solicită BCE să analizeze atent efectele, atât pozitive, cât și negative, ale acestor măsuri sau ale altora;

21.

recunoaște faptul că din moment ce mecanismul de transmisie monetară nu funcționează în mod corespunzător, BCE ar trebui să caute modalități de a se axa mai direct asupra IMM-urilor; subliniază faptul că în prezent IMM-urile din diferitele țări ale zonei euro nu beneficiază de condiții similare de acces la împrumuturi, cu toate că prezintă perspective economice și riscuri similare; invită BCE să implementeze o politică pentru a cumpăra împrumuturi titrizate de înaltă calitate pentru IMM-uri în mod direct, mai ales în unele state membre unde mecanismul de transmisie monetară nu mai funcționează; subliniază faptul că această politică ar trebui să fie limitată în timp și în ceea ce privește suma acordată, complet sterilizată și să urmărească evitarea riscurilor pentru bilanțul contabil al BCE;

22.

subliniază că aceste condiții ar trebui să aibă legătură directă cu beneficiile economice asigurate de bănci prin intermediul unor măsuri neconvenționale de politică monetară și al programelor de salvgardare, asigurându-se că noile venituri permise de aceste politici vor avea ca rezultat creșterea creditelor;

23.

reamintește că politica monetară este în parte responsabilă de crearea unor bule ale activelor, dată fiind expansiunea nesustenabilă a creditelor în anii premergători crizei, în ciuda faptului că a fost asigurată stabilitatea prețurilor; subliniază importanța evoluției prețurilor activelor și a dinamicii creditelor ca indicatori pentru monitorizarea stabilității financiare;

24.

își reamintește poziția din cadrul procesului de negociere pentru directiva privind cerințele de capital (CRD IV) de a impune condiții suplimentare pentru instituțiile care au beneficiat de sprijin sub formă de lichidități din partea BCE;

25.

consideră că sistemul de decontare TARGET 2 a avut un rol esențial în protejarea integrității sistemului financiar din zona euro; cu toate acestea, constată că dezechilibrele semnificative ale TARGET 2 dezvăluie fragmentarea îngrijorătoare a piețelor financiare din cadrul zonei euro, precum și exodul continuu de capital spre statele membre care traversează sau care sunt amenințate de grave dificultăți în ceea ce privește stabilitatea lor financiară;

26.

felicită BCE și Eurosistemul pentru faptul că au făcut mai transparent sistemul TARGET 2 în raportul anual pe 2011; solicită BCE și Eurosistemului să publice statistici lunare privind evoluția acestui sistem;

27.

consideră că sistemul TARGET 2 este fundamental pentru buna funcționare a monedei euro;

28.

subliniază că pot fi trase învățăminte interesante pentru zona euro din studiul privind funcționarea sistemelor de balanțe de plăți din alte uniuni monetare federale, precum Statele Unite;

29.

solicită BCE și Comisiei să analizeze dacă articolul 129 alineatele (3) și (4) din TFUE pot constitui o bază legală adecvată pentru creșterea transparenței și a granularității globale a bilanțului consolidat al Eurosistemului;

30.

solicită BCE să facă publică decizia legală privind programul OMT pentru a putea analiza mai în profunzime detaliile și implicațiile sale;

31.

salută angajamentul BCE de a garanta un statut pari passu pentru activele deținute și asociate cu orice program OMT viitor, precum și faptul că se subliniază importanța de a steriliza toate achizițiile OMT pentru a absorbi rezervele excesive; recunoaște totodată provocările asociate unor astfel de măsuri de sterilizare și subliniază necesitatea unei atente monitorizări și evaluări a efectelor; consideră că programul OMT poate fi adecvat necesităților țărilor respective care se sunt aproape de finalizarea programului lor de salvgardare și reîncep să emită obligațiuni publice;

32.

subliniază că actuala criză constituie o preocupare întrucât amenință eforturile substanțiale depuse de statele membre în ceea ce privește strategiile lor de consolidare bugetară și de răspuns la criză; observă că recesiunea economică severă actuală din anumite state membre din zona euro are consecințe economice și fiscale negative, de exemplu, asupra veniturilor fiscale și a cheltuielilor sociale din aceste țări, agravându-le și mai mult problemele legate de datoria publică;

33.

subliniază că obligațiunile suverane și instituțiile financiare au puncte vulnerabile care persistă și că bucla de reacții negative dintre obligațiunile suverane și bănci poate fi ruptă doar prin consolidare bugetară și prin capitalizarea sectorului bancar într-un cadru de creștere economică;

34.

consideră că recesiunea economică actuală este o cauză a nesustenabilității conturilor publice din unele țări din zona euro, provocând creșterea șomajului și reducerea veniturilor fiscale; afirmă, așadar, că politicile pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă trebuie să constituie prioritatea-cheie a Uniunii;

35.

îl încurajează pe Președintele BCE, Mario Draghi, să reia o tradiție inițiată de predecesorul său, Jean-Claude Trichet, care la reuniunile Eurogrupului a ridicat cu insistență problema dezechilibrelor macroeconomice, în special a diferențelor dintre productivitate și creșterile salariale, care au condus la o divergență accentuată între nivelurile de competitivitate în rândul statelor membre;

36.

consideră că acțiunile BCE ar trebui analizate în contextul dezbaterii actuale privind viitorul UEM; subliniază apelul său pentru o capacitate bugetară consolidată a UEM, în cadrul bugetului UE și pe baza resurselor proprii specifice (inclusiv o taxă pe tranzacțiile financiare) pentru a sprijini creșterea și coeziunea socială și pentru a corecta dezechilibrele, divergențele structurale și urgențele financiare care sunt direct legate de uniunea monetară, fără a compromite funcțiile tradiționale ale bugetului UE, de a finanța politicile comune; consideră că o capacitate bugetară consolidată ar îmbunătăți semnificativ combinația de politici din UEM;

37.

ia act de ezitarea BCE de a-și asuma partea în procesele de restructurare a datoriilor, inclusiv în ceea ce privește obligațiunile pe care le-a achiziționat pe piața secundară, la o valoare inferioară celei nominale; ia act de faptul că BCE a ezitat până în prezent să facă publice informații relevante cu privire la această chestiune, în special cu privire la prețul la care a achiziționat obligațiuni grecești; înțelege faptul că BCE a considerat că o astfel de participare ar fi putut fi asimilată unei operațiuni de finanțare monetară publică;

38.

reamintește că BCE și-a anunțat disponibilitatea de a colabora cu băncile centrale naționale și cu guvernele statelor membre pentru crearea unui mecanism care are ca scop canalizarea oricărui profit realizat prin intermediul operațiunilor SMP pe titlurile de datorie suverană ale Greciei deținute în scopuri monetare pentru eforturile de reducere a datoriei; solicită părților susmenționate să depună toate eforturile pentru crearea unui astfel de mecanism;

39.

arată că situația economică din unele țări generează fluxuri importante de capital care înrăutățesc dificultățile de finanțare ale economiilor respective și care nu sunt sustenabile pe termen scurt și, cu atât mai puțin, pe termen lung; subliniază că aceste dezechilibre au avut efecte denaturante masive care au condus la externalități negative costisitoare și care reprezintă o problemă pentru întreaga zonă euro, amenințând stabilitatea tuturor economiilor din zona euro; aceste dezechilibre pot fi abordate doar dacă este pusă în aplicare o soluție cuprinzătoare și de perspectivă la criza din zona euro, care să se bazeze pe o abordare care combină solidaritatea și responsabilitatea;

40.

solicită să se analizeze modalități prin care „troica”, la care participă reprezentanți ai BCE, să răspundă în mod democratic în fața Parlamentului; insistă asupra faptului că audierile publice organizate în prezent în cadrul Parlamentului nu sunt suficiente pentru a asigura răspunderea democratică;

41.

invită BCE să prezinte, în cadrul dialogului monetar și în raportul său anual viitor, o evaluare ex post privind implicarea sa în programele de ajustare, potențialele conflicte de interese survenite în legătură cu o astfel de participare, caracterul adecvat al ipotezelor și scenariilor macroeconomice, precum și impactul acestora;

42.

consideră urgentă realizarea uniunii bancare, acest proiect fiind posibil doar printr-o combinare coerentă a instrumentelor, responsabilităților și răspunderii democratice globale;

43.

consideră că, pentru a depăși deficiențele structurale inerente din UEM și pentru a lupta în mod eficient împotriva unui hazard moral omniprezent, uniunea bancară propusă ar trebui să se inspire din reformarea anterioară adusă sectorului serviciilor financiare din Uniune [printre măsuri numărându-se înființarea Autorității Bancare Europene (ABE), a Autorității Europene pentru Valori și piețe Imobiliare (AEVMP), a Autorității Europene pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO) și a CERS], precum și din guvernanța economică consolidată, mai ales în zona euro, dar și din noul cadru bugetar al semestrului european, pentru a asigura o mai mare rezistență și competitivitate a sectorului bancar european, sporirea încrederii în acesta și rezerve consolidate de capital pentru a preveni ca bugetele publice ale statelor membre să fie nevoite să suporte pe viitor costurile acțiunilor de salvare a băncilor;

44.

solicită instituirea cât mai rapidă a mecanismului de supraveghere unic (MSU) pentru a crește credibilitatea sistemului bancar din zona euro; subliniază că acordarea unor sarcini de supraveghere BCE este, fără a aduce atingere adoptării prin procedura legislativă ordinară a unei structuri viitoare mai cuprinzătoare, complet separată de politica monetară;

45.

salută elanul care se manifestă în prezent în scopul înființării unui MSU; subliniază că sunt necesare propuneri consolidate privind redresarea bancară și o autoritate europeană de rezoluție unică, precum și privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel încât să se completeze seria largă de instrumente juridice necesare unei uniuni bancare;

46.

solicită Comisiei să prezinte propuneri privind crearea unui nou fond european de soluționare a crizelor bancare și a unei scheme europene de garantare a depozitelor, care să completeze funcțiile de supraveghere ale BCE;

47.

consideră că este deosebit de importantă introducerea unor garanții eficace pentru a evita reflectarea unor agende contradictorii în politica monetară a BCE și în competențele sale de supraveghere; subliniază că orice eventuală erodare a autorității BCE în ceea ce privește politica monetară, precum și orice erodare a competențelor de supraveghere cauzată de imperative de politică monetară trebuie abordată prin instituirea unui mecanism adecvat de identificare și soluționare a eventualelor conflicte;

48.

subliniază dificultățile cu care se confruntă proiectul uniunii bancare ca urmare a persistenței crizei economice, care generează un proces prin care băncile își renaționalizează activitățile; consideră că aceasta ar putea submina spiritul și eficiența pieței unice;

49.

constată că dezbaterea referitoare crearea unei uniuni bancare, în scopul realizării unui sistem financiar mai stabil și rezistent, este strâns legată de necesitatea proiectării și introducerii unei rezerve și a unei separări instituționale în sectorul bancar, inspirată, de exemplu, din recomandările prevăzute de OCDE și din recomandările prezentate în rapoartele Vickers și Liikanen, precum și de necesitatea unei reglementări complete a sectorului bancar paralel;

50.

consideră că toate statele membre care participă la MSU ar trebui să se implice cu drepturi și responsabilități egale;

51.

consideră că Parlamentul European ar trebui consultat în ceea ce privește numirea membrilor Consiliului de supraveghere al BCE;

52.

recunoaște importanța regulamentului unic elaborat de ABE pentru menținerea coeziunii pieței unice;

53.

regretă lipsa de transparență a metodei de lucru, precum și lipsa de responsabilitate și de control democratic asupra Troicii; consideră că orice astfel de organism, actual și viitor, care implică BCE și/sau Comisia ar trebui să fie responsabil atât față de Parlamentul European, cât și față de parlamentele naționale, la nivelurile respective;

54.

subliniază că este important ca dialogul regulat pe teme în chestiuni monetare între BCE și Parlament să devină mult mai eficient, remarcând în special faptul că deputații în Parlamentul European nu primesc suficient feedback cu privire la rezultatele și la punerea în aplicare a propunerilor și ideilor lor pe parcursul dialogului: solicită BCE să publice pe un site de internet răspunsurile sale referitoare la întrebările cu solicitare de răspuns scris care i-au fost adresate de către deputați; solicită BCE ca, în rapoartele sale anuale ulterioare, să prezinte reacțiile detaliate la raportul anual al Parlamentului privind BCE;

55.

îndeamnă BCE să publice rezumatele proceselor-verbale ale reuniunilor Consiliul guvernatorilor, inclusiv ale dezbaterilor, precum și registrele de vot și să îmbunătățească accesul al documentele BCE și la procedurile politice;

56.

înțelege faptul că de multe ori deciziile se iau pe bază consensuală;

57.

evidențiază faptul că își va juca pe deplin rolul de legislator în toate aspectele care implică supravegherea băncilor; subliniază necesitatea de a consolida responsabilitatea democratică a BCE având în vedere noile responsabilități în materie de supraveghere conferite instituției, implicarea sa în programele Troicii și, în linii mai generale, rolul său major în gestionarea crizei;

58.

subliniază că nu ar trebui exclusă o revizuire a tratatului în privința noilor sarcini ale BCE în domeniul supravegherii prudențiale, ca mijloc de a reflecta caracterul evolutiv al cadrului instituțional al UE, responsabilizarea și chestiunile în materie de supraveghere care sunt necesare de urgenţă, precum și provocările aduse de consolidarea Uniunii;

59.

îndeamnă Consiliul guvernatorilor BCE să îmbunătățească semnificativ și să dezvăluie normele sale privind conflictele de interese și perioadele de așteptare pentru cadrele de conducere ale BCE și să țină o evidență a întâlnirilor dintre funcționarii de rang înalt din cadrul BCE și părțile interesate;

60.

este profund îngrijorat de absența femeilor din Comitetul executiv al BCE, situație contrară principiilor consacrate în tratat referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați (articolele 2, 3 și 8 din TUE, precum și articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale), ceea ce îi face pe cetățenii UE să perceapă BCE ca pe o instituție îndepărtată de preocupările lor și care nu respectă recomandările Comisiei și ale Parlamentului privind îmbunătățirea echilibrului de gen în organismele decizionale de la nivel înalt din sectorul economic;

61.

insistă ca, în cazul în care BCE devine în final singurul supraveghetor pentru băncile din zona euro, chiar și temporar, Parlamentul European să aibă un rol clar în numirea membrilor consiliului de supraveghere;

62.

solicită o consolidare a competențelor Parlamentului în ceea ce privește posibilitatea de a dezaproba un membru al Consiliului guvernatorilor în caz de conduită necorespunzătoare gravă;

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene.