EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007AE1246

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind producerea de energie durabilă din combustibili fosili: Obiectiv după anul 2020 — emisii apropiate de zero la arderea cărbunelui COM(2006) 843 final

JO C 10, 15.1.2008, p. 39–44 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

15.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 10/39


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind producerea de energie durabilă din combustibili fosili: Obiectiv după anul 2020 — emisii apropiate de zero la arderea cărbunelui”

COM(2006) 843 final

(2008/C 10/10)

La 10 ianuarie 2007, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la propunerea sus-menționată.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 5 septembrie 2007. Raportor: dl Zboril.

În cea de-a 438-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 septembrie 2007 (ședința din 27 septembrie 2007), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 135 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută propunerea Comisiei și se declară de acord cu analiza și descrierea prezentate în comunicare. Gestionarea eficientă a riscurilor asociate schimbărilor climatice globale în paralel cu satisfacerea în continuare a unor nevoi energetice considerabile reprezintă o provocare internațională majoră.

1.2

Emisiile de CO2 generate de centralele energetice alimentate cu cărbune din UE reprezintă 24 % din emisiile totale de CO2. Astfel, aceste centrale se pretează cel mai bine la instalarea echipamentelor CSC (adică la aplicarea sistemelor de captare și stocare permanentă a CO2).

1.3

În deceniile care vor urma, cărbunele va continua foarte probabil să aibă locul său în combinația de surse de energie. Caracteristicile speciale ale cărbunelui (faptul că se găsește în cantitate suficientă și că este convenabil din punct de vedere financiar, precum și rolul pe care îl joacă în stabilizarea piețelor de energie) vor continua să facă din el unul dintre principalii combustibili folosiți la producția rentabilă de energie electrică. Distribuția rezervelor de cărbune în UE și în lume este inegală. Tehnologia bazată pe cărbune prezintă un potențial important de reducere a emisiilor de CO2  (1). Pe termen scurt și mediu, aceasta presupune un cadru economic și unul de reglementare, care să încurajeze investițiile în cele mai recente tehnologii, în vederea creșterii eficienței centralelor energetice alimentate cu cărbune și a reducerii emisiilor specifice de CO2.

1.4

În prezent, nu există mijloace de eliminare sau separare a emisiilor de CO2 ce provin de la centralele pe bază de cărbune, care să se fi dovedit avantajoase în ceea ce privește raportul preț-calitate. Este vorba încă despre o tehnologie în stadiu incipient. Cu toate acestea, perspectivele de dezvoltare și comercializare în următoarele două decenii a unor asemenea tehnologii de reducere a emisiilor centralelor pe cărbune până aproape de zero (tehnologiile ZET — Zero Emission Technologies) sunt promițătoare.

1.5

CESE își confirmă opinia conform căreia miza de reducere a emisiilor este atât de importantă, încât toate tehnologiile și sursele de energie potențial viabile trebuie dezvoltate la un maximum de capacitate practică și comercială. Tranziția către o energie durabilă rezervă un rol esențial atât cărbunelui și altor combustibili fosili, cât și energiei nucleare, energiilor regenerabile și conservării energiei. Fiecare dintre aceste elemente își va aduce contribuția pe rând și într-o măsură specifică, care depinde de fezabilitatea tehnică și financiară.

1.6

CESE consideră că pe termen lung, după 2020, captarea și stocarea de CO2 va fi în măsură să reducă aproape de zero emisiile de CO2 ale centralelor energetice bazate pe cărbune. Este nevoie de o creștere a capacităților de producție a energiei electrice pe bază de cărbune cu aproximativ 350 GW până în 2020 și cu aproximativ 500 GW până în 2030, iar costurile investiției pot fi estimate la 600-800 miliarde EUR. Pentru ca acest lucru să devină posibil, este nevoie încă de pe acum de o acțiune coordonată în materie de cercetare, dezvoltare și demonstrație.

1.7

Printr-o creștere constantă a eficienței în sectorul centralelor energetice și prin dezvoltarea tehnologiilor de emisie aproape de zero, cărbunele va contribui la respectarea cerințelor de protecție preventivă a climatului. Cu toate acestea, experiențele promițătoare în materie de tehnologie CSC nu trebuie să conducă încă de pe acum la adoptarea, în cadrul strategiilor și obiectivelor politicii energetice, de măsuri obligatorii, pe baza faptului că tehnologiile CSC sunt larg răspândite.

1.8

Pentru reducerea cât mai mult posibil a timpului de finalizare a proiectelor de construcție, fără a se face rabat de la respectarea celor mai ridicate standarde de siguranță, este necesară simplificarea procedurilor de autorizare și armonizarea lor treptată, prin intermediul cooperării între autoritățile naționale de reglementare.

1.9

CESE atrage atenția și asupra faptului că, deși cărbunele reprezintă combustibilul cel mai important pentru producția de energie electrică și o componentă esențială pentru producția de oțel și pentru alte procese industriale, acesta va avea un rol major de jucat în acoperirea nevoilor viitoare de energie, aducându-și contribuția la tranziția către economia bazată pe hidrogen. Lichefierea cărbunelui permite utilizarea acestuia ca înlocuitor pentru petrolul brut. Gazul sintetic poate fi și el produs din cărbune.

1.10

Un cadru politic și economic adecvat pentru extragerea lignitului și antracitului din zăcămintele propri, se dovedește absolut necesar. Activitățile de extracție și procesare pot contribui substanțial la prosperitatea și creșterea numărului de locuri de muncă pe plan local. Este, de asemenea, foarte importantă menținerea la nivelul actual a procentului energiei produse pe bază de combustibili fosili (cărbune), având în vedere situația socială din noile state membre: industria extractivă a cărbunelui din noile state membre folosește 212 100 din cei 286 500 de muncitori europeni din sector. O îmbunătățire substanțială a condițiilor de lucru extrem de grele ale minerilor, a competențelor acestora, a siguranței muncii și a condițiilor de lucru trebuie să fie o prioritate a operatorilor minieri din industria cărbunelui din UE.

1.11

CESE este, de asemenea, de părere că, în ceea ce privește propunerea și calendarul asociat acesteia, Comisia se arată optimistă cu privire la termenele de dezvoltare și de punere în aplicare a tehnologiilor CSC. Comisia ar trebui să se concentreze acum asupra măsurilor necesare pentru a face posibilă funcționarea până în 2015 a 10-12 centrale-pilot și asupra elaborării unui cadru privind CSC, care să acopere principalele riscuri pe care această tehnologie le presupune, să fie sigur și, în același timp, nu prea restrictiv. Este de preferat o creștere graduală a eficienței în producerea de energie electrică, orice grabă exagerată și orice cadru de reglementare prea restrictiv putând să dăuneze grav acestui concept important pe plan global.

1.12

CESE invită, de asemenea, la intensificarea cercetării și dezvoltării în domeniul surselor de energie regenerabile și alternative, care să contribuie la o combinație sigură de surse de energie. În același timp, ar trebui ca piața integrată de energie a UE să fie creată fără întârzieri semnificative.

2.   Introducere

2.1

Comitetul a tratat deja chestiunea combustibililor fosili în mai multe alte avize, dintre care cel mai recent este avizul exploratoriu intitulat „Aprovizionarea cu energie a UE — Strategie de obținere a unei combinații optime de surse de energie” (2). În acesta, Comitetul a declarat că UE ar trebui să se angajeze serios în favoarea tehnologiilor bazate pe cărbune curat, prin îmbunătățirea eficienței centralelor energetice și dezvoltarea unor aplicații comerciale ale captării și stocării de CO2. Utilizarea gazului a crescut și continuă să crească și în funcție de factorul politic. În prezent este evident că dacă această tendință continuă, ea va da naștere unor probleme. Gazul nu poate continua să înlocuiască cu succes cărbunele, așa cum nu se poate substitui nici energiei nucleare, din rațiuni de emisie de gaze cu efect de seră, fiind cunoscut faptul că acesta reprezintă o materie primă prețioasă în utilizările industriale cu valoare adăugată mare, la fel ca și petrolul.

2.2

Comisia a publicat propunerea privind producerea de energie durabilă din combustibili fosili la 10 ianuarie 2007, în contextul pachetului energie și mediu intitulat „O politică energetică pentru Europa — necesitatea de a acționa”.

2.3

Celelalte componente ale pachetului constau, în primul rând, într-o propunere care stabilește câteva obiective referitoare la schimbarea climatică, și anume reducerea cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru țările dezvoltate sau, în orice caz, cu 20 % doar pentru UE. Pachetul tratează apoi chestiunea pieței interne a gazului și energiei electrice, interconexiunile rețelelor electrice și de gaz, rolul pe care energia nucleară îl va juca în comunicarea intitulată „Programul nuclear cu caracter informativ”. Pachetul mai conține o foaie de parcurs pentru promovarea energiilor regenerabile, în special a biocombustibililor pentru transport, ca și un viitor Plan european strategic privind tehnologiile energetice. Consiliul European din 9 martie 2007 a susținut obiectivele și conținutul esențial al politicii prezentate în acest pachet.

2.4

Această comunicare oferă o perspectivă generală asupra acțiunilor necesare pentru a menține rolul combustibililor fosili, în special al cărbunelui, în asigurarea și diversificarea alimentării cu energie în Europa și în lumea întreagă, într-un mod compatibil cu obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă și cele ale politicii privind schimbările climatice. Comunicarea ia în considerare eforturile depuse și opiniile înregistrate pe parcursul anului 2006 în cadrul celui de-al doilea Program european privind schimbările climatice (ECCPII), în cadrul Grupului la nivel înalt privind competitivitatea, energia și mediul (HLG), în cursul pregătirilor pentru cel de-al șaptelea program-cadru (PC7) pentru cercetare, în contextul Platformei tehnologice pentru centrale energetice pe bază de combustibili fosili cu emisie zero.

3.   Documentul Comisiei

3.1

Documentul Comisiei analizează poziția pe care combustibilii fosili o ocupă în producția de energie și afirmă că aceștia constituie un element important pentru combinația de surse de energie folosită în Uniunea Europeană, ca și în multe alte economii. Combustibilii fosili sunt deosebit de importanți pentru producerea de electricitate. Peste 50 % din electricitatea UE provine în prezent din combustibili fosili (mai ales din cărbune și gaze naturale), iar în unele țări această proporție crește până la 80 % (Polonia și Grecia). Cărbunele este și va rămâne un element-cheie prin contribuția sa la securitatea aprovizionării cu energie a UE. Cărbunele reprezintă, de departe, combustibilul fosil cu cele mai mari și cele mai larg răspândite zăcăminte la nivel mondial, despre care se estimează că vor mai putea dura timp de circa 130 de ani în cazul lignitului și 200 de ani în ceea ce privește antracitul.

3.2

Cu toate acestea, cărbunele nu își poate menține contribuția valoroasă la asigurarea aprovizionării cu energie a economiei UE și a celei mondiale decât prin intermediul tehnologiilor care permit o reducere drastică a coeficientului de dioxid de carbon emis prin combustia sa. Dacă astfel de tehnologii sunt dezvoltate pe scară suficientă, ele pot, de asemenea, furniza soluții pentru procesele de combustie care utilizează alți combustibili fosili, inclusiv pentru producerea de energie din gaze naturale. Așadar, UE trebuie să dezvolte soluții tehnologice pentru utilizarea durabilă a cărbunelui, nu numai pentru a menține cărbunele în combinația europeană de surse de energie, ci și pentru a se asigura că, în ciuda creșterii globale a utilizării cărbunelui, nu se vor înregistra daune ireversibile asupra climatului pe glob.

3.3

Au fost dezvoltate așa-numitele tehnologii pentru „cărbune curat”, care în prezent sunt folosite pe scară largă în sectorul producerii de energie, reducând considerabil emisiile de SO2, NOx, pulberile în suspensie și praful generate de centralele energetice alimentate cu cărbune. Tehnologiile pentru cărbune curat au condus, de asemenea, la creșterea constantă a eficienței energetice a procesului de conversie a cărbunelui în energie electrică. Astfel de realizări constituie temelia progreselor viitoare către soluții tehnologice novatoare (denumite în continuare tehnologii „ale cărbunelui durabil”) care încorporează conceptele de captare și stocare a CO2 (CSC) în producerea de energie pe bază de cărbune.

3.4

Comisia consideră că există într-adevăr șanse ca în următorii 10-15 ani tehnologiile cărbunelui durabil să devină viabile din punct de vedere comercial. Un astfel de obiectiv va necesita totuși investiții industriale curajoase într-o serie de centrale pilot, atât pe teritoriul UE, cât și în afara acestuia, precum și inițiative în domeniul politicii energetice susținute de-a lungul unei perioade relativ îndelungate, începând, practic, de acum și care să dureze poate până în anul 2020 sau chiar mai mult.

3.5

Pentru a facilita această evoluție, Comisia va spori în mod substanțial fondurile destinate cercetării și dezvoltării în domeniul energetic, făcând din demonstrațiile consacrate tehnologiilor combustibililor fosili durabili una dintre prioritățile UE pentru perioada 2007-2013. Un Plan strategic european privind tehnologia energetică va furniza instrumentul adecvat pentru coordonarea globală a acestor eforturi de cercetare, dezvoltare și demonstrație, precum și pentru maximizarea sinergiilor, atât la nivel comunitar, cât și la nivel național. Comisia va stabili, pe baza rezultatelor pozitive ale proiectelor de cercetare-dezvoltare, cel mai potrivit mod de a sprijini conceperea, construirea și punerea în exploatare până în anul 2015 a până la 12 centrale-pilot la scară mare, care să aplice tehnologiile combustibililor fosili durabili la producerea de energie în scopuri comerciale.

3.6

Comisia va stabili, pe baza investițiilor recente și a celor planificate, dacă noile centrale energetice pe bază de combustibili fosili care au fost construite și care urmează a fi construite în UE folosesc cele mai eficiente tehnologii disponibile și dacă, în cazul în care nu sunt deja echipate cu CSC, noile instalații pe bază de cărbune și gaze naturale sunt pregătite pentru introducerea ulterioară a tehnologiilor CSC (adică sunt „pregătite pentru captare”). În cazul în care lucrurile stau altfel, după o evaluare atentă a impactului, Comisia va examina posibilitatea de a propune, cât mai curând posibil, instrumente obligatorii din punct de vedere legal.

3.7

În anul 2007, Comisia va evalua riscurile potențiale asociate cu CSC și va enunța cerințele pentru acordarea de licențe pentru activitățile CSC și pentru gestionarea adecvată a riscurilor și a efectelor identificate. Odată ce va fi dezvoltat un cadru de gestionare solid, acesta poate fi combinat cu modificări ale cadrului existent de reglementare în ceea ce privește mediul la nivelul UE, pentru a elimina orice obstacole nejustificate din calea tehnologiilor CSC. Comisia va decide, de asemenea, dacă să amendeze instrumentele existente (ca de pildă Directiva privind evaluarea efectelor asupra mediului sau Directiva privind prevenirea și controlul integrat al poluării) sau dacă să propună un cadru de reglementare de sine stătător. Ea va evalua care aspecte ale cadrului de reglementare este preferabil să fie abordate la nivel comunitar și care la nivel național.

3.8

Comisia consideră că un cadru clar și previzibil pe termen lung este necesar pentru a facilita o tranziție lină și rapidă către generarea de electricitate din cărbune în condițiile echipării cu CSC. Acest cadru este necesar pentru a încuraja societățile energetice să își asume investițiile necesare în instalații și în programe de cercetare, cu convingerea fermă că și concurenții lor vor urma un parcurs asemănător. Pe baza informațiilor disponibile în momentul de față, Comisia are convingerea că, începând din 2020, toate noile centrale energetice pe bază de cărbune ar trebui construite cu dotări CSC. În concluzie, centralele existente ar trebui să se alinieze progresiv la aceeași abordare. Comisia va evalua care este calendarul optim de recondiționare pentru centralele energetice pe bază de combustibili fosili, imediat ce va fi demonstrată viabilitatea comercială a tehnologiilor cărbunelui durabil.

3.9

Costurile estimate pentru captarea CO2 emis la producerea de energie și costurile estimate pentru stocarea ulterioară ating până la 70 EUR pe tona de CO2, făcând ca folosirea pe scară largă a acestor tehnologii să fie mult prea costisitoare pentru moment. Modelele și studiile disponibile cu perspective pe termen mediu și lung estimează că, până în anul 2020, costurile CSC vor atinge aproximativ 20-30 EUR/t CO2. Aceasta se traduce în modelele respective prin aceea că, în condițiile dotării cu CSC, costurile producerii de energie pe bază de cărbune până în anul 2020 sau curând după aceea vor depăși abia cu 10 % nivelurile înregistrate în prezent sau vor fi chiar egale cu acestea.

3.10

Posibilele efecte negative asupra mediului, ca urmare a utilizării susținute a combustibililor fosili și a aplicării CSC, rezultă în principal din posibilitatea apariției unor scăpări de CO2 din zonele de stocare. Impactul acestor scurgeri poate fi atât local (asupra biosferei locale), cât și global (asupra climatului). Totuși, raportul publicat asupra acestei chestiuni de Comitetul interguvernamental privind schimbările climatice concluzionează pe baza experienței acumulate până în prezent că este foarte probabil ca proporția de CO2 care va rămâne reținută în zonele de stocare atent selecționate și administrate să depășească 99 % pe o perioadă de 100 de ani. Factorii-cheie pentru minimizarea riscurilor sunt selectarea și administrarea atentă a locațiilor destinate stocării CO2. Analiza de evaluare a impactului efectuată de Comisie pentru a fundamenta cadrul juridic va identifica toate riscurile potențiale și va propune o serie de mecanisme adecvate de siguranță.

3.11

Se prevede că tehnologiile combustibililor fosili durabili, mai ales tehnologiile CSC, vor produce rezultate pozitive semnificative. Aceste tehnologii sunt capabile să contribuie cu succes la eliminarea a până la 90 % din emisiile de CO2 ale centralelor energetice pe bază de combustibili fosili. Aceasta s-ar putea traduce până în anul 2030 printr-o reducere globală cu 25-30 % față de anul 2000 a emisiilor de CO2 în cadrul UE-27. Implicarea timpurie a țărilor terțe în dezvoltarea și punerea în aplicare de tehnologii ale cărbunelui durabil, în special a componentei CSC, este esențială pentru dezvoltarea economică durabilă a planetei și pentru confruntarea cu problemele ridicate de schimbările climatice, în situația unei creșteri continue a utilizării resurselor de cărbune la nivel mondial. Succesul cărbunelui durabil mai ales comercializarea CSC pe scară largă, vor oferi, de asemenea, un acces mai bun la energie în regiunile sărace ale lumii, încă lipsite de posibilitatea folosirii acestor resurse.

4.   Observații generale

4.1

CESE salută propunerea Comisiei și se declară de acord cu analiza și descrierea prezentate în comunicare. Gestionarea eficientă a riscurilor asociate schimbărilor climatice globale, în paralel cu satisfacerea în continuare a nevoilor energetice considerabile ale economiilor dezvoltate și a cererilor în continuă creștere din partea țărilor în curs de dezvoltare, reprezintă o provocare internațională majoră.

4.2

Emisiile de CO2 generate de centralele energetice alimentate cu cărbune din UE reprezintă 24 % din emisiile totale de CO2. Emisiile de CO2 generate de centralele energetice pe bază de combustibili fosili sunt foarte concentrate ca urmare a consumului important de combustibili în unități mari de combustie, ceea ce face ca aceste centrale să se preteze cel mai bine la instalarea echipamentelor CSC (adică la aplicarea sistemelor de captare și stocare permanentă a CO2). Punerea în aplicare a acestui tip de sistem constă în trei etape oarecum independente:

a.

captarea și separarea CO2 din fumul emis la locul respectiv (cel mai adesea, în spatele unui cazan);

b.

ghidarea CO2 către locul de stocare permanentă (în majoritatea cazurilor, prin conducte);

c.

stocarea definitivă și permanentă a CO2 (în formații geologice corespunzătoare sau în mare, cu respectarea celor mai exigente cerințe de siguranță privind stocarea).

4.3

În deceniile care vor urma, cărbunele va continua, foarte probabil, să aibă locul său în combinația de surse de energie. Caracteristicile speciale ale cărbunelui (faptul că se găsește în cantitate suficientă și că este convenabil din punct de vedere financiar, precum și rolul pe care îl joacă în stabilizarea piețelor de energie) vor continua să facă din el unul dintre principalii combustibili folosiți la producția rentabilă de energie electrică. Distribuția rezervelor de cărbune în UE și în lume este inegală. La nivel global, este încurajator faptul că cele mai mari rezerve de cărbune se găsesc în țările avansate din punct de vedere economic și stabile din punct de vedere politic. În țările dezvoltate, aceste rezerve au fost drastic reduse printr-o exploatare minieră îndelungată în perioada recentă, mai multe state membre optând pentru reducerea treptată și chiar încetarea extracției de cărbune.

4.4

Doar o treime din țările UE se poate baza pe zăcămintele proprii de cărbune, celelalte două treimi depinzând în principal de importuri. În UE, producția de antracit s-a ridicat în 2006 la 161,6 milioane tone, iar importurile la 235,3 milioane tone. În același an, consumul de lignit a atins 373,8 milioane tone, fiind acoperit în întregime în resursele interne. Iată de ce trebuie dezvoltate și adoptate pe scară largă măsuri viabile de reducere a emisiilor specifice de CO2 la producerea de energie pe bază de cărbune.

4.5

Tehnologiile bazate pe cărbune prezintă un potențial de reducere semnificativă a emisiilor de CO2  (3). Pe termen scurt și mediu, aceasta presupune un cadru economic și unul de reglementare, care să încurajeze investițiile în cele mai recente tehnologii, în vederea creșterii eficienței centralelor energetice alimentate cu cărbune și a reducerii emisiilor specifice de CO2. Aceasta mai pretinde și o acțiune concertată a Comisiei, guvernelor statelor membre și industriei, care să încurajeze o coordonare la nivel mondial a cercetării, dezvoltării și demonstrațiilor consacrate tehnologiilor pentru cărbune curat, cum ar fi captarea și stocarea CO2, ceea ce va conduce pe termen lung la reducerea până aproape de zero a emisiilor de CO2 ca urmare a combustiei cărbunelui.

4.6

În prezent, nu există mijloace de eliminare sau separare a emisiilor de CO2 ce provin de la centralele pe bază de cărbune, care să se fi dovedit avantajoase în ceea ce privește raportul preț-calitate. Este vorba încă despre o tehnologie în stadiu incipient. Cu toate acestea, perspectivele de dezvoltare și comercializare în următoarele două decenii a unor asemenea tehnologii de reducere a emisiilor centralelor pe cărbune până aproape de zero (tehnologiile ZET — Zero Emission Technologies) sunt promițătoare. Se presupune că instalațiile CSC din centralele energetice vor reduce eficiența producției de energie, din cauza consumului intrinsec de energie. Eficiența globală diferă în funcție de tehnologia folosită. Spre exemplu, tehnologia OXYFUEL necesită între 8 și 10 % din energia electrică produsă de centrală, în timp ce alte tehnologii consumă chiar și mai mult. Aceasta înseamnă că producția unui MWh va cere mai mult combustibil și că este necesară creșterea eficienței în procesul de producție. În ceea ce privește echiparea ulterioară cu CSC, aceasta va pretinde un consum și mai mare de energie, pentru utilizarea acestei tehnologii.

4.7

Între timp, creșterea eficienței centralelor pe bază de cărbune existente și a celor recent construite este un mijloc rentabil de limitare a creșterii emisiilor de CO2. Responsabilii cu planificarea ar trebui să aibă ca prioritate dotarea unei mari părți dintre centralele pe cărbune care urmează a fi construite pe termen scurt cu cea mai bună tehnologie disponibilă pe piață. Dacă acest lucru se dovedește realizabil, este foarte preferabil ca aceste centrale să fie concepute astfel încât să permită introducerea ulterioară a tehnologiei CSC, atunci când aceasta va deveni disponibilă pentru aplicații comerciale.

4.8

CESE își confirmă opinia conform căreia miza de reducere a emisiilor este atât de importantă, încât toate tehnologiile și sursele de energie potențial viabile trebuie dezvoltate la un maximum de capacitate practică și comercială. Tranziția către o energie durabilă rezervă un rol esențial atât cărbunelui și altor combustibili fosili, cât și energiei nucleare, energiilor regenerabile și conservării energiei. Fiecare dintre aceste elemente își va aduce contribuția pe rând și într-o măsură specifică, care depinde de fezabilitatea tehnică și financiară.

4.9

Oricât de promițătoare ar fi așteptările rezonabile în materie de tehnologie CSC, acestea nu trebuie să conducă încă de pe acum la adoptarea, în cadrul strategiilor și obiectivelor politicii energetice, de măsuri obligatorii, pe baza faptului că tehnologiile CSC sunt larg răspândite.

5.   Observații speciale

5.1

Cărbunele joacă un rol foarte important în producția de electricitate în UE, dar 70 % din producția pe bază de cărbune este realizată în centrale mai vechi de 20 de ani. Ținând cont de faptul că se înregistrează o ușoară creștere a consumului și că o mare parte a centralelor existente va atinge sfârșitul ciclului de existență tehnică/economică, va fi nevoie de o creștere a capacităților de producție cu aproximativ 350 GW până în 2020 și cu aproximativ 500 GW până în 2030. Calculul costurilor centralelor energetice din UE alimentate cu cărbune și dotate cu tehnologie CSC se bazează pe o evaluare optimistă a costurilor pe care le presupune o centrală nouă, cu o capacitate de 300 MW (costurile s-ar ridica la 500 milioane EUR, adică aproximativ 1,7 milioane EUR pe MW instalat). Echiparea ulterioară a unei centrale moderne, construite între momentul prezent și 2020, va necesita între 0,5 și 0,7 milioane EUR pe MW instalat, în timp ce costul echipării centralelor deja existente va atinge un nivel și mai ridicat, de 1 milion EUR pe MW instalat. Dacă până în 2030 o capacitate de producție de 500 GW va trebui dotată cu ultima tehnologie CSC, investiția necesară poate fi estimată la 600-800 miliarde EUR.

5.2

CESE consideră că pe termen lung, după 2020, captarea și stocarea de CO2 va fi în măsură să reducă aproape de zero emisiile de CO2 ale centralelor energetice bazate pe cărbune. Pentru ca acest lucru să devină posibil, este nevoie încă de pe acum de o acțiune coordonată în materie de cercetare, dezvoltare și demonstrație.

5.2.1

În cursul deceniului următor, creșterea eficienței combustiei de cărbune prin folosirea pe scară mai largă a tehnologiilor de vârf în sectorul centralelor energetice pe cărbune va putea permite o reducere a emisiilor de CO2 care să fie rentabilă.

5.2.2

Aceste strategii se bazează, în mod complementar, pe soluții tehnice care trebuie încă verificate: răspândirea pe termen scurt și mediu a tehnologiilor moderne și eficiente de producere a electricității pe bază de cărbune va putea permite pe termen lung captarea CO2 la un preț mai mic, cu condiția ca centralele respective să fie concepute astfel încât să permită dotarea ulterioară, la un preț avantajos, cu tehnologie de captare a CO2, atunci când aceasta va deveni disponibilă pentru aplicații comerciale.

5.2.3

Al șaptelea Program-cadru prevede că o transformare radicală a sistemului energetic într-unul cu emisii reduse sau fără emisii de CO2, fiabil, competitiv și durabil, presupune noi tehnologii și materiale asociate unor riscuri prea ridicate și unor beneficii prea nesigure pentru ca firmele private să efectueze investițiile cerute de cercetare, dezvoltare, demonstrație și aplicare. Tehnologia CSC și cea a cărbunelui curat sunt prevăzute în bugetul pentru energie al celui de-al șaptelea Program-cadru, care se ridică la 2 350 EUR pentru perioada 2007-2013.

5.2.4

Conceptul de „pregătit pentru captare” trebuie să fie bine definit. O punere în aplicare cu succes necesită colaborarea autorităților de reglementare cu operatorii din industrie, deoarece piețele comerciale nu vor înregistra rezultate bune în lipsa cadrului furnizat de o politică stabilă și adecvată.

5.2.5

CESE consideră că este urgent nevoie de o creștere a capacității de producție a centralelor și de modernizarea acestora. Luând în considerare o prognoză de creștere a dependenței de importurile de energie de până la 69 % până în 2030, din rațiuni de siguranță a aprovizionării cu energie este indispensabilă existența unei combinații de surse de energie extrem de diversificată. O utilizare în proporție stabilă a cărbunelui în procesul de producție a energiei electrice poate contribui substanțial la asigurarea furnizării de energie în UE.

5.2.6

Printr-o creștere constantă a eficienței în sectorul centralelor energetice și dezvoltării tehnologiilor de emisie aproape de zero, cărbunele va contribui la respectarea cerințelor de protecție preventivă a climatului. La stabilirea regulilor de comercializare a cotelor de emisie în fiecare stat membru, accentul va trebui pus pe creșterea eficienței, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

5.2.7

Pentru reducerea cât mai mult posibil a timpului de finalizare a proiectelor de construcție, fără a se face rabat de la respectarea celor mai ridicate standarde de siguranță, este necesară simplificarea procedurilor de autorizare și armonizarea lor treptată, prin intermediul cooperării între autoritățile naționale de reglementare.

5.3

CESE atrage atenția și asupra faptului că, deși cărbunele reprezintă combustibilul cel mai important pentru producția de energie electrică și o componentă esențială pentru producția de oțel și pentru alte procese industriale, acesta va avea un rol major de jucat în acoperirea nevoilor viitoare de energie, aducându-și contribuția la tranziția către economia bazată pe hidrogen. Lichefierea cărbunelui permite utilizarea acestuia ca înlocuitor pentru petrolul brut. Gazul sintetic poate fi și el produs din cărbune. Astfel de tehnologii și aplicații vor putea, de asemenea, juca în final un rol esențial în combinația de surse de energie durabilă. Propunerea Comisiei nu acoperă aceste aspecte importante referitoare la utilizarea actuală și viitoare a cărbunelui.

5.4

Actuala dezbatere aprinsă pe marginea potențialului de utilizare a cărbunelui în deceniile viitoare a făcut ca problemele privitoare la extragerea cărbunelui să fie lăsate pe planul secund. Cu toate acestea, un cadru politic și economic adecvat pentru extragerea lignitului și antracitului din zăcămintele proprii, se dovedește absolut necesar. Activitățile de extracție și procesare pot contribui substanțial la prosperitatea și creșterea numărului de locuri de muncă pe plan local. În cazul arderii cărbunelui din zăcămintele proprii, valoarea adăugată a extracției, procesării și distribuirii rămâne în interiorul UE, pe când în cazul în care se utilizează petrol sau gaz, aproximativ 75 % din preț servește la acoperirea costurilor de import.

5.5

Este, de asemenea, foarte importantă menținerea la nivelul actual a procentului energiei produse pe bază de combustibili fosili (cărbune), având în vedere situația socială din noile state membre: industria extractivă a cărbunelui din noile state membre folosește 212 100 din cei 286 500 de muncitori europeni din sector. În ceea ce privește condițiile de lucru extrem de grele ale minerilor din UE, trebuie adoptată a atitudine foarte responsabilă

5.6

Reducerea numărului de exploatări miniere de cărbune în contextul planificării regionale, precum și o reglementare foarte restrictivă privind protecția mediului, au condus adesea în trecut la întârzieri inutile și la sarcini suplimentare pentru exploatările miniere. În comparație cu alte sectoare industriale, industria minieră se confruntă cu provocări specifice, legate de localizarea rezervelor și mobilitatea activității miniere pe care o presupune extracția materiilor prime. Această situație specială trebuie luată în considerare mai ales cu ocazia elaborării cadrului legal în materie de mediu, spre exemplu în cazul legislației privind deșeurile, protecția solului și apele.

5.7

CESE este, de asemenea, de părere că, în ceea ce privește propunerea și calendarul asociat acesteia, Comisia se arată optimistă cu privire la termenele de dezvoltare și de punere în aplicare a tehnologiilor CSC. Deși principiile sunt cunoscute, elaborarea unei soluții tehnice necesită mult mai mult timp și nu se prevede nici o descoperire revoluționară care să poată înlocui munca tenace și intensă pe care o presupune punerea în aplicare a conceptului CSC. Comisia ar trebui să se concentreze acum asupra măsurilor necesare pentru a face posibilă funcționarea până în 2015 a 10-12 centrale-pilot și asupra elaborării unui cadru privind CSC, care să acopere principalele riscuri pe care această tehnologie le presupune, să fie sigur și, în același timp, nu prea restrictiv. Este de preferat o creștere graduală a eficienței în producerea de energie electrică, orice grabă exagerată și orice cadru de reglementare prea restrictiv putând să dăuneze grav acestui concept important.

5.8

CESE invită, de asemenea, la intensificarea cercetării și dezvoltării în domeniul surselor de energie regenerabile și alternative, care să contribuie la o combinație sigură de surse de energie. În același timp, ar trebui ca piața integrată de energie a UE să fie creată fără întârzieri semnificative.

Bruxelles, 27 septembrie 2007.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS


(1)  IPCC (Comitetul Interguvernamental pentru Schimbare Climatică), 2005: Raport special al IPCC privind captarea și stocarea dioxidului de carbon. Elaborat de către grupul de lucru III al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbare Climatică [ Metz, B., O. Davidson, H. C. de Coninck, M. Loos, și L. A. Meyer (editori)]. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New York, NY, USA, 442 pagini.

(2)  JO C 318, 23.12.2006, pp. 185-194.

(3)  IPCC (Comitetul Interguvernamental pentru Schimbare Climatică), 2005: Raport special al IPCC privind captarea și stocarea dioxidului de carbon. Elaborat de către grupul de lucru III al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbare Climatică [Metz, B., O. Davidson, H. C. de Coninck, M. Loos, și L. A. Meyer (editori)]. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New York, NY, USA, 442 pagini.


Top