—

pentru Goldbet Sportwetten GmbH, de D. Czernich, Rechtsanwalt;

—

pentru M. Sperindeo, de L. Lorenz și de R. Testor, Rechtsanwälte;

—

pentru guvernul austriac, de C. Pesendorfer, în calitate de agent;

—

pentru guvernul ceh, de M. Smolek și de J. Vláčil, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul german, de T. Henze și de J. Kemper, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes și de S. Duarte Afonso, în calitate de agenți;

—

pentru Confederația Elvețiană, de D. Klingele, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Europeană, de W. Bogensberger, de A.-M. Rouchaud-Joët și de M. Wilderspin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108) coroborat cu articolul 17 din acest regulament, precum și a articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri europene de somație de plată inițiate de Goldbet Sportwetten GmbH (denumită în continuare „Goldbet”), societate cu sediul în Austria, împotriva domnului Sperindeo, cu domiciliul în Italia.

3

Considerentele (23) și (24) ale Regulamentului nr. 1896/2006 au următorul cuprins:

4

Articolul 1 alineatul (1) litera (a) din acest regulament prevede:

„Prezentul regulament are drept obiect:

5

Potrivit articolului 5 din regulamentul menționat, „statul membru de origine” este definit drept „statul membru în care se emite o somație europeană de plată”.

6

Articolul 6 alineatul (1) din același regulament prevede:

„În sensul aplicării prezentului regulament, competența se determină în conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile în materie, în special Regulamentul […] nr. 44/2001.”

7

Articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1896/2006 prevede:

„În somația europeană de plată, pârâtul este informat cu privire la posibilitatea:

8

Potrivit articolului 16 din acest regulament:

„(1)   Pârâtul poate face opoziție la somația europeană de plată la instanța de origine utilizând formularul tip F din anexa VI care îi este transmis odată cu somația europeană de plată.

[…]

(3)   Pârâtul indică în opoziție că contestă creanța fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestații.

(4)   Opoziția se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică.

[…]”

9

Articolul 17 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„În cazul în care s-a făcut opoziție în termen […], procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

[…]”

10

În anexa VI la același regulament figurează formularul tip F care poate fi utilizat pentru a formula opoziție la somația europeană de plată.

11

Articolul 5 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 prevede:

„O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru:

12

Articolul 24 din Regulamentul nr. 44/2001 prevede:

„Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Această regulă nu se aplică în cazul în care înfățișarea are ca obiect contestarea competenței sau o altă instanță are competență exclusivă în temeiul articolului 22.”

13

Articolul 252 din Codul de procedură civilă (Zivilprozessordnung), care privește procedura europeană de somație de plată, arată:

„1.   În măsura în care Regulamentul [nr. 1896/2006] nu dispune altfel, trebuie să fie urmate normele de procedură aplicabile obiectului litigiului în cauză.

2.   Punerea în aplicare a procedurii de somație de plată este de competența exclusivă a Bezirksgericht für Handelssachen Wien. […]

3.   În cazul formulării unei opoziții în termenul legal, instanța o comunică pârâtului și îi pune în vedere să indice, în termen de 30 de zile, instanța competentă să soluționeze procedura de drept comun […]

4.   […] Excepția de necompetență a instanței sesizate trebuie invocată de pârât înaintea formulării de apărări referitoare la fondul cauzei.”

14

Printr-un contract de prestări de servicii încheiat cu Goldbet, întreprindere având ca obiect de activitate organizarea de pariuri sportive, domnul Sperindeo s-a angajat să organizeze și să asigure difuzarea unor asemenea pariuri în Italia. El avea în principal obligația de a colecta mizele de la agențiile locale de colectare a pariurilor și de a transmite sumele corespunzătoare către Goldbet, după deducerea câștigurilor plătite jucătorilor.

15

Considerând că domnul Sperindeo nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, Goldbet a solicitat, la 29 decembrie 2009, și a obținut, la 17 februarie 2010, de la Bezirksgericht für Handelssachen Wien, instanța competentă în ceea ce privește procedura europeană de somație de plată în Austria, emiterea unei somații europene de plată împotriva domnului Sperindeo pentru achitarea sumei de 16406 euro, majorată cu dobânzi, cu titlu de daune interese, și a cheltuielilor de judecată.

16

La 19 aprilie 2010, prin intermediul avocatului său, domnul Sperindeo a formulat în termenul legal opoziție împotriva acestei somații europene de plată. Această opoziție era motivată prin faptul că pretenția Goldbet nu era întemeiată, iar suma solicitată nu era exigibilă.

17

Ca urmare a acestei opoziții, Bezirksgericht für Handelssachen Wien a trimis cauza spre judecare la Landesgericht Innsbruck, considerând că aceasta era instanța competentă să judece procedura civilă de drept comun, în sensul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006.

18

La Landesgericht Innsbruck, domnul Sperindeo a ridicat, pentru prima dată, excepția necompetenței instanțelor austriece, pentru motivul că avea domiciliul în Italia. Goldbet a arătat că Landesgericht Innsbruck era competent în calitate de instanță a locului de executare a obligației de plată a unei sume de bani, în conformitate cu articolul 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001. În opinia acestei societăți, această instanță era în orice caz competentă în temeiul articolului 24 din acest regulament, întrucât domnul Sperindeo s-a înfățișat, în sensul acestui articol, deoarece nu a ridicat excepția de necompetență cu ocazia formulării opoziției la somația europeană de plată în discuție.

19

Landesgericht Innsbruck a admis, prin ordonanță, cererea domnului Sperindeo, s-a declarat necompetent și a respins acțiunea cu care era sesizat. Goldbet a formulat apel împotriva acestei ordonanțe la Oberlandesgericht Innsbruck. Acesta a respins apelul pentru motivul că instanțele austriece nu sunt competente în speță, întrucât, pe de o parte, pretențiile Goldbet se întemeiau pe un contract de prestări de servicii al cărui loc de executare, în sensul articolului 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001, este situat în Italia și, pe de altă parte, întrucât competența acestor instanțe nu se putea întemeia pe articolul 24 din Regulamentul nr. 44/2001, dat fiind că opoziția formulată de domnul Sperindeo nu putea fi considerată înfățișare în sensul acestui articol.

20

Împotriva deciziei Oberlandesgericht Innsbruck, Goldbet a formulat recurs la instanța de trimitere. Ea solicită anularea hotărârilor judecătorești anterioare și reluarea procedurii în fața instanțelor austriece.

21

Instanța de trimitere consideră că instanțele austriece nu sunt competente în temeiul articolului 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001, dat fiind că activitatea încredințată de Goldbet domnului Sperindeo se situa exclusiv în Italia. Această instanță ridică totuși problema dacă opoziția formulată de pârât împotriva unei somații de plată, fără contestarea competenței instanței de origine, ar putea fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, atribuind astfel competență instanțelor austriece.

22

În aceste condiții, Oberster Gerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

23

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 6 din Regulamentul nr. 1896/2006 coroborat cu articolul 17 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine trebuie să fie considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, și dacă împrejurarea că pârâtul a prezentat, în cadrul opoziției pe care a formulat-o, motive referitoare la fondul cauzei are vreo relevanță în această privință.

24

În consecință, trebuie să se verifice, în primul rând, dacă o opoziție la somația europeană de plată, prin care nu se contestă competența instanței din statul membru de origine, reprezintă înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, atunci când această opoziție nu cuprinde expunerea unor motive referitoare la fondul cauzei.

25

Toate persoanele interesate care au prezentat observații Curții consideră că la această întrebare trebuie să se răspundă negativ.

26

În această privință, trebuie amintit, cu titlu introductiv, pe de o parte, că articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006 prevede că, în sensul aplicării acestui regulament, competența se determină în conformitate cu normele Uniunii aplicabile în materie, în special cele cuprinse în Regulamentul nr. 44/2001. Potrivit articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006, în cazul în care s-a făcut în termen opoziție la somația europeană de plată, procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun.

27

Pe de altă parte, articolul 24 din Regulamentul nr. 44/2001 atribuie competența, sub rezerva excepțiilor prevăzute de această dispoziție, instanței statului membru în fața căreia se înfățișează pârâtul.

28

Pe de altă parte, din articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1896/2006 reiese că obiectivul acestuia din urmă este în special simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate. Deși nu înlocuiește și nici nu armonizează mecanismele naționale de recuperare a creanțelor necontestate, acest regulament instituie, în vederea îndeplinirii acestui obiectiv, un instrument uniform de recuperare a unor asemenea creanțe, care garantează condiții identice creditorilor și debitorilor pe tot cuprinsul Uniunii (Hotărârea din 13 decembrie 2012, Szyrocka, C-215/11, punctul 30).

29

După cum a arătat și avocatul general la punctul 30 din concluzii, această procedură simplificată și uniformă nu este contradictorie. Astfel, pârâtul nu are cunoștință de emiterea somației europene de plată decât în momentul în care aceasta îi este comunicată sau notificată. Astfel cum reiese de la articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1896/2006, doar la acest moment el este informat cu privire la faptul că are posibilitatea fie de a plăti reclamantului suma care este menționată în somație, fie de a se opune, făcând opoziție la instanța de origine.

30

Astfel, prin această posibilitate pe care o are pârâtul de a formula opoziție se urmărește să se compenseze faptul că sistemul instituit prin Regulamentul nr. 1896/2006 nu prevede participarea pârâtului menționat la procedura europeană de somație de plată, permițându-i-se să conteste creanța după emiterea somației europene de plată.

31

Or, atunci când pârâtul nu contestă competența instanței din statul membru de origine în opoziția sa la somația europeană de plată, această opoziție nu poate să producă, în privința pârâtului, alte efecte decât cele care reies din articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006. Aceste efecte sunt încheierea procedurii europene de somație de plată și trecerea automată a litigiului la procedura civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

32

O soluție contrară, care să determine ca opoziția să reprezinte, atunci când nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine, înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, ar extinde efectele opoziției dincolo de cele care sunt prevăzute de Regulamentul nr. 1896/2006.

33

În plus, trebuie amintit că, astfel cum reiese din articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006 și din considerentul (23) al acestuia din urmă, pârâtul poate face opoziție la somația europeană de plată utilizând formularul tip din anexa VI la același regulament. Or, acest formular nu oferă nicio posibilitate de contestare a competenței instanțelor din statul membru de origine.

34

Prin urmare, o opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanțelor din statul membru de origine și care nu cuprinde motive referitoare la fondul cauzei nu poate fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001.

35

În al doilea rând, trebuie analizat aspectul dacă împrejurarea că pârâtul a prezentat motive referitoare la fondul cauzei în cadrul opoziției pe care a formulat-o împotriva somației europene de plată are vreo incidență în această privință.

36

Goldbet și guvernul ceh susțin că, atunci când opoziția este însoțită de motive referitoare la fondul cauzei, competența poate fi determinată în temeiul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001. Domnul Sperindeo, guvernele german, portughez și elvețian, precum și Comisia Europeană susțin, în schimb, că această împrejurare nu are nicio incidență în ceea ce privește determinarea competenței.

37

Desigur, din Hotărârea din 24 iunie 1981, Elefanten Schuh (150/80, Rec., p. 1671, punctul 16), referitoare la interpretarea articolului 18 din Convenția din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (JO 1972, L 299, p. 32, Ediție specială, 19/vol. 10, p. 3), dispoziție în esență identică cu articolul 24 din Regulamentul nr. 44/2001, reiese că competența nu poate fi contestată după momentul luării de poziție pe care dreptul procedural național o consideră a fi prima apărare adresată instanței sesizate.

38

Cu toate acestea, spre deosebire de împrejurările care au condus la pronunțarea hotărârii menționate, în care pârâtul prezentase motive referitoare la fondul cauzei în cadrul unei proceduri civile de drept comun, în prezenta cauză principală motivele referitoare la fondul cauzei au fost prezentate în cadrul opoziției la somația europeană de plată. Or, o asemenea opoziție însoțită de aceste motive nu poate fi considerată, în vederea determinării instanței competente în temeiul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, drept prima apărare prezentată în cadrul procedurii civile de drept comun care urmează după procedura europeană de somație de plată.

39

A considera că o asemenea opoziție este echivalentă cu prima apărare ar însemna să se recunoască, astfel cum a arătat și avocatul general la punctul 36 din concluzii, că procedura europeană de somație de plată și procedura civilă de drept comun care urmează după aceasta constituie, în principiu, una și aceeași procedură. Or, o asemenea interpretare s-ar concilia cu greu cu împrejurarea că prima dintre aceste proceduri urmează normele prevăzute de Regulamentul nr. 1896/2006, în timp ce a doua se desfășoară, astfel cum reiese de la articolul 17 alineatul (1) din regulamentul menționat, în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun. Această interpretare ar contraveni și faptului că această procedură civilă, chiar dacă își urmează cursul, în lipsa unei contestări a competenței internaționale de către pârât, în statul membru de origine, nu se desfășoară în mod necesar în fața aceleiași instanțe precum cea în fața căreia se desfășoară procedura europeană de somație de plată.

40

O interpretare potrivit căreia o opoziție care cuprinde motive referitoare la fondul cauzei ar trebui să fie considerată prima apărare ar contraveni, în plus, obiectivului urmărit prin opoziția la somația europeană de plată. În această privință, este important să se constate că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 1896/2006, în special articolul 16 alineatul (3) din acest regulament, nu impune pârâtului obligația de a preciza motivele opoziției sale, astfel încât aceasta nu este destinată să servească drept cadru pentru o apărare de fond, ci, astfel cum s-a arătat la punctul 30 din prezenta hotărâre, să permită pârâtului să conteste creanța.

41

În consecință, împrejurarea că pârâtul a prezentat motive referitoare la fondul cauzei în cadrul opoziției la somația europeană de plată pe care a formulat-o nu înseamnă că el s-a înfățișat, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001.

42

Contrar celor susținute de Goldbet și de guvernul ceh, această interpretare nu încalcă obiectivul Regulamentului nr. 1896/2006 de accelerare a procedurii. Astfel, după cum reiese de la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, acest obiectiv nu este relevant decât în măsura în care creanța rămâne necontestată, ceea ce nu mai este cazul atunci când pârâtul formulează opoziție la somația europeană de plată.

43

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 6 din Regulamentul nr. 1896/2006 coroborat cu articolul 17 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine nu poate fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001, și că împrejurarea că pârâtul a prezentat, în cadrul opoziției pe care a formulat-o, motive referitoare la fondul cauzei este lipsită de relevanță în această privință.

44

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată coroborat cu articolul 17 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine nu poate fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, și că împrejurarea că pârâtul a prezentat, în cadrul opoziției pe care a formulat-o, motive referitoare la fondul cauzei este lipsită de relevanță în această privință.