Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 62011TN0496

Cauza T-496/11: Acțiune introdusă la 15 septembrie 2011 — Regatul Unit/BCE

JO C 340, 19.11.2011, p. 29–30 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Date of document:
15/09/2011
Date lodged:
15/09/2011
Author:
Tribunalul
Form:
Informații juridice
Authentic language:
engleză

19.11.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/29

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2011 — Regatul Unit/BCE

(Cauza T-496/11)

2011/C 340/58

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: K. Beal, barrister și S. Ossowski, Treasury Solicitor)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Anularea Cadrului politicii de monitorizare a Eurosistemului (Eurosystem Oversight Policy Framework) al Băncii Centrale Europene („BCE”) din 5 iulie 2011 (1), în măsura în care prin acesta se instituie o politică privind stabilirea sediului aplicabilă sistemelor de compensare prin contrapartide centrale (denumite în continuare „CPC”) stabilite în state membre care nu fac parte din Eurosistem.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa oricărei competențe a BCE de a publica actul atacat, sau, în subsidiar, lipsa competenței BCE de a publica actul menționat în lipsa unui instrument legislativ, precum un regulament, adoptat fie de Consiliu, fie, alternativ, de însăși Banca Centrală Europeană.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, fie de iure, fie de facto, actul atacat impune o obligație referitoare la stabilirea sediului în ceea ce privește sistemele de compensare prin contrapartide centrale care intenționează să efectueze operațiuni de compensare sau de decontare în moneda euro și ale căror tranzacții zilnice depășesc un anumit volum. Actul atacat încalcă articolul 48, articolul 56 și/sau articolul 63 TFUE, sau toate aceste articole, întrucât:

(a)

CPC stabilite în statele membre care nu fac parte din zona euro, precum Regatul Unit, vor fi obligate să își transfere centrele de administrare și de control în state membre care sunt membre ale Eurosistemului. Aceste CPC vor fi de asemenea obligate să se reconstituie ca persoane juridice recunoscute de dreptul național al altui stat membru;

(b)

în cazul în care astfel de CPC nu își transferă sediile conform cerințelor, accesul lor la piețele financiare în statele membre din cadrul Eurosistemului fie nu va fi acordat în aceleași condiții ca cele aplicabile CPC stabilite pe teritoriul statelor respective, fie va fi împiedicat în totalitate;

(c)

asemenea CPC nerezidente nu vor avea dreptul să beneficieze în aceleași condiții, sau în niciun mod, de facilitățile oferite de BCE sau de băncile centrale naționale (denumite în continuare „BCN”) din cadrul Eurosistemului;

(d)

în consecință, capacitatea unor astfel de CPC de a oferi clienților din Uniune servicii de compensare sau de decontare în moneda euro va fi restricționată sau chiar interzisă în totalitate.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că actul atacat încalcă articolul 101 și/sau articolul 102 TFUE coroborat cu articolul 106 TFUE și cu articolul 13 TUE, întrucât:

(a)

impune efectiv ca toate operațiunile de compensare care au loc în moneda euro și care depășesc un anumit nivel să fie efectuate de CPC stabilite într-un stat membru din zona euro;

(b)

dispune efectiv ca BCN din zona euro să nu furnizeze lichidități în moneda euro către CPC stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro, în cazul în care acestea depășesc pragurile stabilite prin decizie.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că cerința impusă CPC stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro, de a adopta o personalitate juridică și un sediu diferite, constituie o discriminare directă sau indirectă pe motiv de naționalitate. Aceasta încalcă de asemenea principiul general al egalității de tratament din dreptul Uniunii Europene, întrucât CPC stabilite în state membre diferite sunt supuse unui tratament diferențiat, fără nicio justificare obiectivă.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că, fără să își asume sarcina de a demonstra că asemenea restricții nu sunt justificate de un interes public (sarcina de a dovedi necesitatea unei derogări, în cazul în care intenționează să o aplice, revenind BCE), Regatul Unit susține că nicio justificare invocată de BCE, întemeiată pe ordinea publică, nu ar satisface cerința proporționalității, întrucât sunt disponibile măsuri mai puțin restrictive pentru a asigura controlul asupra instituțiilor financiare care sunt stabilite în Uniune, însă în afara zonei euro.

(1)  Pus la dispoziția publicului prin publicare pe pagina internet a BCE, la 5 iulie 2011.

Top