►B

COMUNICAREA COMISIEI

privind cooperarea dintre Comisie și instanțele statelor membre ale Uniunii Europene în aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO C 101 27.4.2004, p. 54)

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

COMUNICAREA COMISIEI Modificări aduse Comunicării Comisiei privind cooperarea dintre Comisie și instanțele statelor membre ale Uniunii Europene în aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE 2015/C 256/04

  C 256

5

5.8.2015

(1)

Prezenta comunicare reglementează cooperarea dintre Comisie și instanțele statelor membre ale UE, atunci când acestea din urmă aplică articolele 81 și 82 din Tratatul CE. În sensul acestei comunicări, „instanțele statelor membre ale Uniunii Europene” (denumite în continuare „instanțe naționale”) sunt curțile și tribunalele statelor membre care au competența să aplice articolele 81 și 82 din Tratatul CE și să adreseze Curții de Justiție a Comunităților Europene o întrebare preliminară în temeiul articolului 234 CE ( 1 ).

(2)

Instanțele naționale pot fi solicitate să aplice articolele 81 sau 82 CE în litigii între persoane de drept privat și anume acțiunile având ca obiect contracte sau obținerea de daune-interese. Instanțele naționale pot, de asemenea, să acționeze în calitate de autorități publice de executare sau de instanțe de recurs. O instanță națională poate fi efectiv desemnată ca autoritate de concurență a unui stat membru (denumită în continuare „autoritate națională de concurență”), în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (denumit în continuare „regulamentul”) ( 2 ). În cazul menționat anterior, cooperarea dintre instanțele naționale și Comisie este reglementată atât de prezenta comunicare, cât și de comunicarea privind cooperarea în cadrul rețelei de autorități de concurență ( 3 ).

(3)

În cazul în care instanțele naționale au competență cu privire la o cauză ( 4 ), acestea au competența de a aplica articolelor 81 și 82 din Tratatul CE ( 5 ). Mai mult decât atât, trebuie să se țină seama de faptul că articolele 81 și 82 din Tratatul CE reglementează o materie de ordine publică și că sunt esențiale pentru îndeplinirea misiunii încredințate Comunității și mai ales, pentru funcționarea pieței interne ( 6 ). Potrivit Curții de Justiție, în cazul în care, în temeiul dreptului intern, instanțele naționale sunt obligate să invoce, din oficiu, motivele de drept întemeiate pe normele naționale cu caracter obligatoriu care nu au fost invocate de către părți, respectiva obligație există și în cazul normelor comunitare cu caracter obligatoriu, cum ar fi regulile comunitare de concurență. Se adoptă aceeași poziție în cazul în care dreptul intern conferă instanței naționale posibilitatea discreționară de a aplica din oficiu normele de drept cu caracter obligatoriu, astfel: instanțele naționale sunt obligate să aplice regulile de concurență, inclusiv în cazul în care partea care are un interes în aplicarea dispozițiilor respective nu le-a invocat, în cazul în care dreptul intern permite aplicarea acestora. Cu toate acestea, dreptul comunitar nu impune instanțelor naționale să invoce din oficiu un motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, atunci când examinarea motivului respectiv le obligă, pe de o parte, să renunțe la rolul pasiv care le revine, depășind cadrul disputei, așa cum a fost definit de părțile implicate și să invoce, pe de altă parte, fapte și circumstanțe, altele decât cele pe care partea interesată în aplicarea dispozițiilor în cauză și-a întemeiat cererea ( 7 ).

(4)

În funcție de atribuțiile care le-au fost conferite de dreptul național, instanțele naționale pot fi solicitate să aplice articolele 81 și 82 din Tratatul CE în proceduri administrative, civile sau penale ( 8 ). Astfel, atunci când o persoană fizică sau juridică solicită garantarea drepturilor individuale de către o instanță națională, instanțelor naționale le este conferit un rol precis în aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE, diferit de aplicarea articolelor în cauză în interes public, de către Comisie sau de către autoritățile naționale de concurență ( 9 ). Într-adevăr, instanțele naționale pot aplica articolele 81 și 82 din Tratatul CE prin declararea nulității contractelor și acordarea de daune-interese.

(5)

Instanțele naționale pot să aplice articolele 81 și 82 din Tratatul CE fără a fi necesară aplicarea în paralel a dreptului național al concurenței. Cu toate acestea, în cazul în care instanța națională aplică dreptul național al concurenței acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi și practicilor concertate susceptibile să afecteze comerțul între state membre în sensul articolului 81 alineatul (1) din Tratatul CE ( 10 ) sau oricărei practici abuzive interzise de articolul 82 din Tratatul CE, acestea trebuie să aplice, de asemenea, regulile comunitare de concurență respectivelor acorduri, decizii și practici ( 11 ).

(6)

Regulamentul nu se limitează să împuternicească instanțele naționale să aplice dreptul comunitar al concurenței. Aplicarea în paralel a dreptului național al concurenței acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi și practici concertate care afectează comerțul între statele membre nu poate să ducă la concluzii diferite de cele rezultate din aplicare dreptului comunitar al concurenței. În sensul articolului 3 alineatul (2) din regulament acordurile, deciziile sau practicile concertate care nu contravin articolului 81 alineatul (1) din Tratatul CE sau care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din Tratatul CE nu pot fi interzise nici în temeiul dreptului național al concurenței ( 12 ). Pe de altă parte, Curtea de Justiție a decis că acordurile, deciziile și practicile concertate care încalcă articolul 81 alineatul (1) din Tratatul CE și care nu îndeplinesc condițiile articolului 81 alineatul (3) din Tratatul CE nu pot fi menținute în temeiul dreptului național ( 13 ). În ceea ce privește aplicarea în paralel a dreptului național al concurenței și a articolului 82 din Tratatul CE în cazul unui comportament unilateral, articolul 3 din regulament nu prevede o obligație de convergență similară. Cu toate acestea, în cazul dispozițiilor contradictorii, principiul general al supremației dreptului comunitar impune instanțelor naționale să refuze aplicarea oricărei dispoziții care contravine normei comunitare, indiferent dacă respectiva dispoziție națională a fost adoptată anterior sau ulterior normei comunitare ( 14 ).

(7)

În afară de aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE, instanțele naționale au competența de a aplica actele adoptate de instituții comunitare în conformitate cu Tratatul CE sau a actelor adoptate pentru ca Tratatul CE să producă efecte, în măsura în care actele în cauză au efect direct. Astfel, instanțele naționale pot fi obligate să pună în aplicare deciziile Comisiei ( 15 )și regulamentele de aplicare a articolului 81 alineatul (3) din Tratatul CE anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate. Atunci când acestea aplică aceste reguli comunitare de concurență, instanțele naționale acționează în cadrul dreptului comunitar și sunt obligate, prin urmare, să respecte principiile generale ale dreptului comunitar ( 16 ).

(8)

Aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE de către instanțele naționale depinde adesea de aprecieri economice și juridice complexe ( 17 ). Atunci când acestea aplică regulile comunitare de concurență , instanțele naționale sunt obligate să respecte atât jurisprudența instanțelor comunitare, cât și regulamentele Comisiei de aplicare a articolului 81 alineatul (3) din Tratatul CE unor categorii de acorduri, decizii și practici concertate ( 18 ). Mai mult, modalitatea de aplicare a articolelor 81 și 82 din Tratatul CE de către Comisie într-un anumit caz are forța obligatorie pentru instanțele naționale atunci când acestea aplică regulile comunitare de concurență în același caz, în paralel sau ulterior aplicării lor de către Comisie ( 19 ). În ultimul rând și fără a aduce atingere interpretării finale a Tratatului CE de către Curtea de Justiție, instanțele naționale pot găsi indicii de interpretare în regulamentele și deciziile Comisiei care conțin elemente analoge cu cele ale acțiunile cu care au fost sesizate, precum și în comunicările și orientările de aplicare a articolelor 81 și 82 din Tratatul CE ( 20 )și de asemenea, în raportul anual privind politica de concurență ( 21 ).

(9)

Condițiile de procedură privind punerea în aplicare a regulilor comunitare de concurență de către instanțele naționale și sancțiunile pe care acestea le pot aplica în cazul încălcării respectivelor reguli sunt în mare măsură reglementate de dreptul național. Cu toate acestea, într-o oarecare măsură, dreptul comunitar determină condițiile de punere în aplicare a regulilor comunitare de concurență. Dispozițiile în cauză din dreptul comunitar dau instanțelor naționale posibilitatea de a folosi anumite instrumente, de exemplu, să solicite punctul de vedere al Comisiei în chestiuni privind aplicarea regulilor comunitare de concurență ( 22 ) sau de a crea reguli cu efect obligatoriu asupra acțiunilor cu care au fost sesizate, de exemplu să permită Comisiei și autorității naționale de concurență să prezinte observații scrise ( 23 ). Aceste dispoziții din dreptul comunitar prevalează asupra normelor naționale. Prin urmare, instanțele naționale sunt obligate să nu aplice normele naționale care, dacă ar fi aplicate, ar intra în contradicție cu dispozițiile dreptului comunitar. Atunci când astfel de dispoziții se aplică direct, ele constituie o sursă directă de drepturi și obligații pentru cei vizați și trebuie să fie aplicate în totalitate și în mod uniform în toate statele membre cu începere de la data intrării lor în vigoare ( 24 ).

(10)

În lipsa unor dispoziții de drept comunitar privind procedurile și sancțiunile referitoare la punerea în aplicare a regulilor comunitare de concurență de către instanțele naționale, acestea din urmă aplică normele de procedură naționale, în măsura în care sunt competente în acest sens, și aplică sancțiunile prevăzute de dreptul național. Cu toate acestea, aplicarea dispozițiilor naționale menționate anterior trebuie să fie compatibilă cu principiile generale ale dreptului comunitar. În acest sens, este util să amintim jurisprudența Curții de Justiție, potrivit căreia:

În temeiul principiului supremației dreptului comunitar, o instanță națională nu poate aplica norme naționale incompatibile cu aceste principii.

(11)

O instanță națională poate să aplice dreptul comunitar al concurenței unui acord, unei decizii, unei practici concertate sau unui comportament unilateral care afectează comerțul dintre state membre în același timp cu Comisia sau ulterior ( 29 ). Punctele următoare evidențiază câteva din obligațiile pe care trebuie să le respecte instanțele naționale în astfel de circumstanțe.

(12)

În cazul în care o instanță națională se pronunță înaintea Comisiei, aceasta trebuie să evite să adopte o decizie care ar intra în contradicție cu decizia avută în vedere de Comisie ( 30 ). În acest scop, instanța națională poate să întrebe Comisia dacă a inițiat o procedură privind aceleași acorduri, decizii sau practici ( 31 )și dacă este cazul, informații privind stadiul în care se află procedura și dacă este posibilă adoptarea unei decizii în respectivul caz. ( 32 ) Instanța națională poate, din rațiuni de certitudine juridică, să ia în considerare posibilitatea de a suspenda procedura până în momentul în care Comisia va adopta o decizie ( 33 ). Comisia, la rândul său, se va strădui să acorde prioritate acțiunilor în care a inițiat proceduri în sensul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei și care fac obiectul unor proceduri naționale suspendate din acest motiv, inițiate la nivel național, în special atunci când rezolvarea unui litigiu de drept civil depinde de acestea. Cu toate acestea, atunci când instanța națională nu poate avea îndoieli justificate cu privire la potențiala decizie a Comisiei sau atunci când Comisia a adoptat o decizie într-un caz similar, instanța națională se poate pronunța în cauza pendinte în fața acesteia în conformitate cu potențiala decizie a Comisiei sau cu decizia adoptată anterior, fără a fi nevoie să solicite Comisiei informațiile menționate anterior sau să aștepte decizia Comisiei.

(13)

Atunci când Comisia adoptă o decizie într-un anumit caz înaintea instanței naționale, aceasta din urmă nu poate adopta o decizie contrară deciziei Comisiei. Bineînțeles, efectul obligatoriu al deciziei Comisiei nu aduce atingere interpretării dreptului comunitar de către Curtea de Justiție. Prin urmare, în cazul în care instanța națională are îndoieli cu privire la legalitatea deciziei Comisiei, instanța națională nu poate să evite efectul obligatoriu al respectivei decizii în cazul în care Curtea de Justiție nu s-a pronunțat în sens contrar ( 34 ). Prin urmare, în cazul în care o instanță națională intenționează să se pronunțe în mod contrar deciziei Comisiei, instanța națională este obligată să adreseze Curții de Justiție o întrebare preliminară (articolul 234 din Tratatul CE). Curtea de Justiție va adopta o decizie privind compatibilitatea între decizia Comisiei și dreptul comunitar. Cu toate acestea, în cazul în care decizia Comisiei face obiectul unei acțiuni în fața instanțelor comunitare în temeiul articolului 230 din Tratatul CE, iar rezolvarea litigiului pendinte în fața instanței naționale depinde de validitatea deciziei Comisiei, instanța națională ar trebui să suspende procedura în așteptarea hotărârii definitive a instanțele comunitare în acțiunea în anulare, cu excepția cazului în care instanța națională consideră că circumstanțele specifice cauzei respective justifică adresarea unei întrebări preliminare Curții de Justiție privind validitatea deciziei Comisiei ( 35 ).

(14)

Atunci când instanța națională suspendă procedurile, de exemplu în așteptarea deciziei Comisiei (situație descrisă la punctul 12 al prezentei comunicări) sau în așteptarea hotărârii definitive a instanțelor comunitare în acțiunea în anulare sau în procedura hotărârii preliminare (situație descrisă la punctul 13), instanței naționale îi revine obligația de a examina necesitatea de a dispune măsuri provizorii pentru a proteja interesele părților ( 36 ).

(15)

În afara mecanismului de cooperare între instanțele naționale și Curtea de Justiție stabilit în temeiul articolului 234 din Tratatul CE, Tratatul CE nu prevede în mod explicit cooperarea dintre instanțele naționale și Comisie. Cu toate acestea, în interpretarea dată articolului 10 din Tratatul CE, care obligă statele membre să înlesnească îndeplinirea misiunii Comunității, instanțele comunitare au stabilit că dispozițiile în cauză din tratat impun instituțiilor europene și statelor membre obligații reciproce de colaborare loială, în scopul îndeplinirii obiectivelor Tratatului CE. Din articolul 10 din Tratatul CE reiese obligația Comisiei de a acorda asistență instanțelor naționale atunci când acestea aplică dreptul comunitar ( 37 ). De asemenea, instanțele naționale pot fi obligate să acorde asistență Comisiei în îndeplinirea misiunii sale ( 38 ).

(16)

De asemenea ar trebui amintită cooperarea dintre instanțele naționale și autoritățile publice naționale în special autoritățile naționale de concurență pentru aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE. Deși cooperarea dintre autoritățile naționale menționate anterior este reglementată în primul rând de normele naționale, articolul 15 alineatul (3) din regulament prevede posibilitatea ca autoritățile naționale de concurență să înainteze observații instanțelor naționale din statele membre în care își desfășoară activitatea. Punctele 31 și 33-35 din prezenta comunicare se aplică mutatis mutandis respectivelor observații.

D.

E.

(42)

Prezenta comunicare este publicată în scopul de a acorda asistență instanțelor naționale în aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE. Aceasta nu obligă instanțele naționale și nu afectează drepturile și obligațiile conferite statelor membre în temeiul dreptului comunitar și persoanelor fizice și juridice.

(43)

Prezenta comunicare înlocuiește comunicarea din 1993 privind cooperarea dintre Comisie și instanțele naționale în aplicarea articolelor 85 și 86 din Tratatul CEE ( 58 ).