ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

22 iunie 2009

Cauza T‑371/08 P

Bart Nijs

împotriva

Curții de Conturi a Comunităților Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Decizie de numire a superiorului recurentului – Concurs intern – Alegeri ale comitetului pentru personal – Decizie de a nu promova recurentul în cadrul exercițiului 2006 – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 26 iunie 2008 pronunțate în cauza Nijs/Curtea de Conturi (F‑5/07, nepublicată încă în Repertoriu) și având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Decizia: Respinge recursul. Îl obligă pe domnul Bart Nijs la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Curtea de Conturi a Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 111; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Procedură – Acțiune formulată în fața Tribunalului Funcției Publice – Posibilitatea unui al doilea schimb de memorii – Putere discreționară a Tribunalului Funcției Publice

[Statutul Curții de Justiție, anexa I art. 7 alin. (3)]

1.      Dacă norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, potrivit căreia Tribunalul poate respinge prin ordonanță o acțiune care este vădit nefondată sau vădit inadmisibilă, este o normă de procedură aplicabilă, ca atare, de la data intrării sale în vigoare tuturor litigiilor pendinte în fața Tribunalului, situația este diferită în ceea ce privește normele de drept în temeiul cărora Tribunalul poate, în baza acestui articol, să considere o acțiune vădit inadmisibilă și care nu pot fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii.

Prin aplicarea simultană a articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță și a articolului 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, al căror conținut normativ este identic, într‑o cauză introdusă înaintea intrării în vigoare a acestui din urmă regulament, Tribunalul Funcției Publice nu face decât să utilizeze această posibilitate. Întrucât textul Regulamentului de procedură al Tribunalului de Primă Instanță a fost publicat la o dată cu mult anterioară introducerii respectivei acțiuni, un reclamant nu poate pretinde în mod valabil că nu a fost în măsură să cunoască, la momentul la care a formulat acțiunea, normele în temeiul cărora a fost respinsă acțiunea sa.

De altfel, dat fiind că regulamentele de procedură au fost publicate în Jurnalul Oficial, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora.

(a se vedea punctele 20 și 28)

Trimitere la: Curte, 12 iulie 1989, Binder, 161/88, Rec., p. 2415, punctul 19

2.      Din cuprinsul articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție reiese în mod clar că Tribunalul Funcției Publice nu are nicio obligație de a cere părților să efectueze un al doilea schimb de memorii. Decizia de a cere un astfel de schimb ține de domeniul puterii discreționare a acestei instanțe, pe care aceasta o exercită în funcție de propriile sale nevoi de a obține informații. În consecință, modul în care este redactată această dispoziție nu este de natură să dea naștere unei încrederi legitime a reclamantului cu privire la posibilitatea de a depune un al doilea memoriu după cererea introductivă.

(a se vedea punctul 27)