1

Prin recursul formulat, Ryanair DAC solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 14 aprilie 2021, Ryanair/Comisia (SAS, Danemarca; Covid-19) (T‑378/20, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2021:194), prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect anularea Deciziei C(2020) 2416 final a Comisiei din 15 aprilie 2020 privind ajutorul de stat SA.56795 (2020/N) – Danemarca – Compensarea pagubelor provocate SAS AB de pandemia de COVID-19 (JO 2020, C 220, p. 7, denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

Istoricul litigiului, astfel cum reiese din hotărârea atacată, poate fi rezumat după cum urmează.

3

La 10 aprilie 2020, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, Regatul Danemarcei a notificat Comisiei Europene o măsură de ajutor sub forma unei garanții pentru o linie de credit de tip revolving în cuantum maxim de 1,5 miliarde de coroane suedeze (SEK) (aproximativ 137 de milioane de euro) în favoarea SAS AB (denumită în continuare „măsura în cauză”). Această măsură viza acordarea în favoarea SAS a unor compensații parțiale pentru pagubele rezultate din anularea sau reprogramarea zborurilor sale ca urmare a instituirii unor restricții de călătorie în contextul pandemiei de COVID-19.

4

La 15 aprilie 2020, Comisia a adoptat decizia în litigiu, prin care a declarat măsura în cauză compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.

5

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 19 iunie 2020, Ryanair a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.

6

În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat cinci motive, întemeiate, primul, pe încălcarea de către Comisie a cerinței potrivit căreia ajutoarele acordate în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE nu sunt destinate reparării pagubelor suferite de o singură victimă, al doilea, pe considerarea în mod greșit de către Comisie a măsurii în cauză drept proporțională în raport cu pagubele provocate SAS de pandemia de COVID-19, al treilea, pe încălcarea de către Comisie a diverse dispoziții referitoare la liberalizarea transportului aerian în cadrul Uniunii Europene, al patrulea, pe încălcarea de către Comisie a drepturilor sale procedurale prin refuzul de a iniția procedura formală de investigare în pofida unor dificultăți serioase care ar fi trebuit să conducă la inițierea unei asemenea proceduri și, al cincilea, pe încălcarea de către Comisie a articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

7

Având în vedere în special considerațiile care l‑au determinat să aprobe o examinare accelerată a acestei proceduri și importanța unui răspuns rapid pe fond atât pentru Ryanair, cât și pentru Comisie și pentru Regatul Danemarcei, Tribunalul a apreciat că trebuia să examineze de la bun început temeinicia acțiunii, fără a se pronunța în prealabil cu privire la admisibilitatea sa.

8

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a înlăturat ca nefondate primul, al doilea, al treilea și al cincilea motiv invocate de Ryanair. În ceea ce privește al patrulea motiv, acesta a considerat, în special având în vedere motivele care au condus la respingerea primului, a celui de al doilea și a celui de al treilea motiv, că nu era necesar să se examineze temeinicia sa. În sfârșit, în ceea ce privește al cincilea motiv, Tribunalul a statuat că decizia în litigiu era motivată corespunzător cerințelor legale în raport cu articolul 296 TFUE. În consecință, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate, fără a se pronunța cu privire la admisibilitatea acestei acțiuni.

9

Prin recursul formulat, Ryanair solicită Curții:

10

Comisia și SAS solicită Curții:

11

Republica Franceză și Regatul Danemarcei solicită Curții respingerea recursului.

12

În susținerea recursului, Ryanair invocă șase motive. Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal prin faptul că a decis să respingă argumentul recurentei potrivit căruia ajutoarele acordate în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE nu urmăresc repararea pagubelor suferite de o singură victimă. Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor în aplicarea articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a principiului proporționalității în ceea ce privește pagubele provocate SAS de pandemia de COVID-19. Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care Tribunalul a respins în mod eronat argumentul invocat de Ryanair bazat pe o încălcare a principiului nediscriminării. Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor atunci când Tribunalul a decis să înlăture argumentul recurentei referitor la încălcarea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor. Al cincilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor atunci când Tribunalul a decis să nu examineze, pe fond, al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță, bazat pe încălcarea drepturilor procedurale ale recurentei. Al șaselea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor, întrucât Tribunalul a statuat în mod eronat că Comisia nu a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

13

Prin intermediul primului motiv, care vizează punctele 21-26 din hotărârea atacată, Ryanair reproșează în esență Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat în mod eronat că un ajutor acordat în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE poate fi destinat reparării pagubelor suferite de o singură victimă a unui eveniment extraordinar, deși concurenți ai acestei victime, precum recurenta, au fost de asemenea afectați de acest eveniment.

14

Potrivit Ryanair, motivele enunțate la punctele 22 și 23 din hotărârea atacată nu justifică respingerea primului motiv al acțiunii sale în primă instanță. Problema nu ar fi să se determine dacă Regatul Danemarcei ar fi trebuit să acorde mai multe ajutoare, ci mai curând dacă acest stat membru ar fi trebuit să acorde SAS orice fel de ajutor. Faptul că un stat membru nu este niciodată obligat să acorde un ajutor nu poate justifica acordarea de către acesta a unui astfel de ajutor cu încălcarea temeiului juridic relevant, și anume articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. De asemenea, problema nu ar fi dacă ajutorul acoperă totalitatea pagubelor provocate de un eveniment extraordinar, ci dacă este acordat tuturor întreprinderilor concurente care își desfășoară activitatea pe o anumită piață care au suferit pagubele respective sau unei singure întreprinderi alese în mod arbitrar, acest din urmă caz neconstituind o aplicare corectă a dispoziției menționate.

15

Ryanair afirmă că Tribunalul ar fi trebuit să constate că temeinicia acestui argument este susținută de formularea clară și de economia articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, care trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, precum și de practica decizională a Comisiei anterioară pandemiei de COVID-19. În această privință, scopul însuși al dispoziției menționate ar fi acela de a permite statelor membre să acționeze în calitate de „asigurători în ultimă instanță” în cazul în care riscul legat de calamitățile naturale sau de alte evenimente extraordinare nu poate fi acoperit de întreprinderile de pe piață. Ar fi vorba în acest caz despre un rol economic fundamental care revine fiecărui stat. Prin definiție, această funcție de „asigurător în ultimă instanță” ar presupune ca statul să ofere aceeași protecție, în aceleași condiții, tuturor întreprinderilor expuse riscului subiacent. Un stat care nu ar oferi protecția sa decât unui număr mic de întreprinderi sau, precum în speță, unei singure întreprinderi nu ar mai acționa, așadar, în calitate de asigurător în ultimă instanță, ci din alte motive de politică generală, cum ar fi rațiuni de politică industrială.

16

Or, potrivit Ryanair, urmărirea simultană a diverse obiective de politică generală de către un stat membru prin intermediul unui ajutor acordat în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE slăbește legătura directă dintre evenimentul extraordinar, pagube și ajutorul acordat, o astfel de legătură constituind o condiție esențială de aplicare a dispoziției menționate, care se bazează pe o logică pur compensatorie.

17

Comisia, Regatul Danemarcei și Republica Franceză susțin că primul motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.

18

Trebuie amintit, cu titlu introductiv, că, prin decizia în litigiu, măsura în cauză a fost declarată compatibilă cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, care prevede o asemenea compatibilitate cu privire la ajutoarele „destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare”.

19

În acest sens, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, întrucât constituie o derogare de la principiul general al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă, consacrat la articolul 107 alineatul (1) TFUE, prevederile alineatului (2) litera (b) al acestui articol trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte. Astfel, Curtea a statuat în special că pot fi compensate, în temeiul acestor din urmă dispoziții, numai dezavantajele cauzate direct de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare. Rezultă că trebuie să existe o legătură directă între pagubele provocate de evenimentul extraordinar și ajutorul de stat și că este necesară o evaluare cât mai precisă posibil a pagubelor suferite de operatorii vizați (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2006, Atzeni și alții, C‑346/03 și C‑529/03, EU:C:2006:130, punctul 79, precum și jurisprudența citată).

20

Potrivit Ryanair, în cazul în care un stat membru ar decide să adopte măsuri de sprijin în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, acesta ar fi obligat să facă acest lucru cu privire la toate întreprinderile prejudiciate.

21

În această privință, deși, desigur, derogarea prevăzută la dispoziția menționată trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, aceasta nu înseamnă însă că termenii utilizați pentru a defini derogarea trebuie să fie interpretați într‑un mod care ar priva‑o de efecte, întrucât o derogare trebuie interpretată în conformitate cu obiectivele pe care le urmărește (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2014, Fastweb, C‑19/13, EU:C:2014:2194, punctul 40).

22

Or, nu reiese nicidecum din termenii articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, interpretați în lumina obiectivului dispoziției menționate, că ar putea fi declarat compatibil cu piața internă, în sensul acesteia, numai un ajutor care ar fi acordat tuturor întreprinderilor vizate de pagubele provocate în special de un eveniment extraordinar. Astfel, chiar dacă nu este acordat decât unei singure întreprinderi, un ajutor poate, dacă este cazul, să fie destinat reparării acestor pagube și, în deplină conformitate cu dreptul Uniunii, să îndeplinească obiectivul urmărit în mod expres de dispoziția menționată.

23

În consecință, după cum a arătat în esență domnul avocat general Pitruzzella la punctul 17 din Concluziile prezentate în cauza Ryanair/Comisia (C‑320/21 P, EU:C:2023:54), obiectivul urmărit de articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, care constă în compensarea dezavantajelor cauzate direct de un eveniment extraordinar, nu exclude posibilitatea unui stat membru de a alege, pentru motive obiective, ca o singură întreprindere să beneficieze de o măsură adoptată în temeiul dispoziției menționate, fără ca această alegere să fie dictată de voința de a favoriza o întreprindere în raport cu concurenții săi.

24

O interpretare în sens contrar a articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE ar priva de altfel această dispoziție de o mare parte a efectului său util. Astfel, dacă această dispoziție ar oferi unui stat membru numai posibilitatea de a acorda un ajutor tuturor victimelor unui eveniment extraordinar, fără a putea rezerva ajutorul respectiv unui număr limitat de întreprinderi sau chiar uneia singure, statele membre ar fi adesea descurajate să utilizeze această posibilitate din cauza costurilor pe care le‑ar reprezenta acordarea, în asemenea condiții, a unui ajutor semnificativ tuturor întreprinderilor prejudiciate care țin de competența sa.

25

Din considerațiile care precedă rezultă că articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE nu poate primi interpretarea susținută de Ryanair, cu riscul de a aduce atingere obiectivului și efectului util al acestei dispoziții.

26

În aceste condiții, având în vedere că Ryanair arată în esență, în susținerea primului său motiv, că un stat membru care nu ar acorda un ajutor în temeiul dispoziției menționate decât unui număr mic de întreprinderi care au fost prejudiciate de evenimentul extraordinar sau doar uneia dintre acestea nu ar urmări obiectivul vizat de aceeași dispoziție, și anume repararea pagubelor provocate ca urmare a unui asemenea eveniment, ci obiective de politică generală, ceea ce ar slăbi, în plus, legătura directă necesară dintre pagubele cauzate de evenimentul extraordinar și ajutorul acordat, trebuie amintit, astfel cum reiese în esență din jurisprudența citată la punctul 19 din prezenta hotărâre, că o măsură de ajutor nu poate fi declarată compatibilă cu piața internă în temeiul unei derogări prevăzute la articolul 107 alineatul (2) TFUE decât dacă sunt îndeplinite toate condițiile de aplicare a acesteia, ceea ce implică printre altele ca ea să contribuie la realizarea unui obiectiv care figurează la acest articol și să fie proporțională cu scopul urmărit.

27

Rezultă, după cum reiese în esență din cuprinsul punctului 17 din Concluziile avocatului general Pitruzzella prezentate în cauza Ryanair/Comisia (C‑320/21 P, EU:C:2023:54), că nu pot fi considerate compatibile cu piața internă măsuri de ajutor acordate în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE care, deși vizează repararea pagubelor suferite ca urmare a unui eveniment extraordinar, ar fi, în realitate, motivate de considerații arbitrare sau străine de acest obiectiv, cum ar fi voința de a favoriza o anumită întreprindere, pentru motive care nu au legătură cu obiectivul menționat, în raport cu concurenții săi, mai ales o întreprindere care se afla deja în dificultate înainte de producerea evenimentului în discuție.

28

Prin urmare, dacă, în cadrul examinării compatibilității unei măsuri de ajutor în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, Comisia ar trebui să constate printre altele că selectarea beneficiarului nu este conformă cu obiectivul constând în compensarea dezavantajelor cauzate în mod direct în special de un eveniment extraordinar, vizat de această dispoziție, și că nu răspunde astfel cu adevărat preocupării de a atinge obiectivul amintit, ci altor considerații care sunt străine de aceasta, măsura respectivă nu poate fi declarată compatibilă cu piața internă în temeiul derogării instituite prin dispoziția menționată.

29

În acest sens, un ajutor acordat în temeiul articolului 107 alineatul (2) TFUE trebuie să fie necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute de această dispoziție, astfel încât un ajutor care aduce o îmbunătățire a situației financiare a întreprinderii beneficiare fără a fi necesar pentru atingerea obiectivelor respective nu poate fi considerat compatibil cu piața internă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 iunie 2013, HGA și alții/Comisia, C‑630/11 P‑C‑633/11 P, EU:C:2013:387, punctul 104, precum și Hotărârea din 19 iulie 2016, Kotnik și alții, C‑526/14, EU:C:2016:570, punctul 49).

30

Contrar celor sugerate de Ryanair, simplul fapt că un ajutor în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE nu este acordat decât unei singure întreprinderi, precum în speță SAS, dintre mai multe întreprinderi potențial prejudiciate de evenimentul extraordinar în cauză nu implică totuși că ajutorul respectiv urmărește în mod necesar alte obiective, cu excluderea celui urmărit de această dispoziție, sau că este acordat în mod arbitrar.

31

În acest context, trebuie respinsă argumentația Ryanair întemeiată pe faptul că obiectivul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE presupune ca statul membru în cauză să acționeze în calitate de „asigurător în ultimă instanță”, întrucât o asemenea interpretare a dispoziției menționate nu reiese nici din modul de redactare, nici din obiectivul acesteia, amintite la punctele 18 și 19 din prezenta hotărâre.

32

În sfârșit, în măsura în care Ryanair invocă o practică decizională a Comisiei anterioară pandemiei de COVID-19, este suficient să se arate că în speță legalitatea deciziei în litigiu și, ulterior, a hotărârii atacate trebuie apreciată numai în cadrul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, iar nu în raport cu o pretinsă practică decizională anterioară a acestei instituții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 iulie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia, C‑459/10 P, EU:C:2011:515, punctul 50, precum și Hotărârea din 26 martie 2020, Larko/Comisia, C‑244/18 P, EU:C:2020:238, punctul 114).

33

Reiese din cele ce precedă că Tribunalul a concluzionat, fără a săvârși o eroare de drept, la punctul 25 din hotărârea atacată, că Ryanair nu putea susține în mod întemeiat că Comisia săvârșise o eroare de drept pentru simplul fapt că de măsura în cauză nu beneficiau toate întreprinderile care au suferit pagube provocate de pandemia de COVID-19.

34

În consecință, primul motiv trebuie respins ca nefondat.

35

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care vizează punctele 29-54 din hotărârea atacată și cuprinde șase aspecte, Ryanair reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de drept și a denaturat în mod vădit faptele, considerând în mod eronat că măsura în cauză se întemeia pe articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și era proporțională în raport cu pagubele suferite de SAS ca urmare a pandemiei de COVID-19.

36

Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, Ryanair susține că, la punctul 30 din hotărârea atacată, Tribunalul a reținut o interpretare eronată a punctelor 40 și 41 din Hotărârea din 11 noiembrie 2004, Spania/Comisia (C‑73/03, EU:C:2004:711), în măsura în care a dedus din acestea un criteriu de probabilitate. Astfel, atunci când măsura vizată este destinată să acopere pagube viitoare, precum în speță, ar trebui considerate incompatibile cu piața internă toate ajutoarele care ar putea depăși pierderile suferite de întreprinderile beneficiare, independent de gradul de probabilitate a producerii unei supracompensări a pagubelor. Instituirea unui mecanism de recuperare a ajutoarelor plătite în exces nu ar fi suficientă pentru a se evita ca întreprinderii beneficiare să îi fie conferit un avantaj necuvenit, chiar și temporar.

37

Prin intermediul celui de al doilea aspect, Ryanair reproșează Tribunalului o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor în aplicarea articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a criteriului proporționalității care stă la baza acestuia, întrucât a considerat în mod eronat că Comisia a motivat corect decizia în litigiu, deși metoda de calcul al pagubei suferite de SAS reținută de această instituție nu era suficient de precisă.

38

În această privință, dintr‑o jurisprudență constantă ar reieși că un ajutor nu poate fi autorizat în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE decât pe baza unei metode precise de evaluare a pagubelor suferite. În speță, motivul care figurează la punctul 36 din hotărârea atacată, potrivit căruia Comisia a definit cu suficientă precizie în decizia în litigiu o metodă de calcul privind evaluarea pagubei, ar fi inconciliabil cu conținutul deciziei menționate, în special cu punctul 34 din aceasta, care ar preciza că autoritățile daneze se angajaseră să prezinte cel târziu la 31 decembrie 2020, spre aprobare prealabilă de către Comisie, metoda care urma să fie utilizată pentru cuantificarea pagubei. Măsura în cauză nu ar fi, așadar, nimic altceva decât un cec în alb acordat SAS timp de mai mult de un an, și anume până la primul raport cu privire la pierderile reale suferite de această companie aeriană.

39

Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, Ryanair reproșează Tribunalului o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor în măsura în care a afirmat, la punctul 37 din hotărârea atacată, că ea nu a prezentat niciun element de natură să demonstreze că metoda de calcul, astfel cum este definită în decizia în litigiu, ar fi permis plata unui ajutor de stat mai mare decât paguba suferită efectiv de SAS. Potrivit recurentei, pentru a verifica dacă metoda de calcul prezenta în speță un asemenea risc, Tribunalul ar fi examinat dacă aplicarea sa era „susceptibilă” să conducă la o supracompensare. Or, Ryanair ar fi furnizat numeroase elemente care dovedesc că ajutorul acordat SAS era efectiv mai mare decât pierderile. În special, în vederea calculării pagubei, Tribunalul ar fi recunoscut importanța costurilor variabile, care trebuie excluse pentru cuantificarea pagubei. În cazul în care costurile fixe și variabile sunt necunoscute, ar exista un risc de supracompensare. Prin urmare, acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a stabili că ajutorul nu era proporțional cu paguba suferită de SAS ca urmare a crizei legate de pandemia de COVID-19. În plus, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că ar fi impus în mod sistematic sarcina probei recurentei, iar nu Comisiei.

40

Prin intermediul celui de al patrulea aspect, Ryanair reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin respingerea, la punctul 39 din hotărârea atacată, printr‑o simplă trimitere la punctul 24 din această hotărâre, a argumentului recurentei potrivit căruia Comisia ar fi trebuit să țină seama de paguba suferită de celelalte companii aeriene care operează în Danemarca. Astfel, principiul potrivit căruia ajutorul trebuie să fie proporțional cu paguba ar impune ca aceasta să fie evaluată nu numai în privința beneficiarului ajutorului, ci și în privința concurenților săi. În speță, ar fi trebuit, așadar, să se efectueze o evaluare a impactului măsurii în cauză asupra celorlalte companii aeriene care operează în Danemarca. În orice caz, Tribunalul nu poate afirma în mod valabil, așa cum a procedat la punctele 70 și 72 din hotărârea atacată, că măsura în cauză era justificată în raport cu paguba mai importantă suferită de SAS ca urmare a situației sale concurențiale și nici nu poate refuza să țină seama de această situație în aprecierea proporționalității ajutorului în raport cu paguba suferită de această societate.

41

Prin intermediul celui de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a justificat faptul că Comisia nu ar fi luat în considerare ajutorul acordat de Regatul Norvegiei ținând seama de angajamentul Danemarcei de a solicita rambursarea ajutorului ex post, în cazul în care măsura în cauză, cumulată cu altele, inclusiv cu cele acordate de autorități străine, ar depăși paguba suferită efectiv de SAS, deși Comisia ar fi trebuit de la bun început să ia în considerare ajutorul acordat de Regatul Norvegiei, întrucât era cunoscut la momentul adoptării deciziei în litigiu, în loc să se limiteze la o evaluare ex post.

42

Prin intermediul celui de al șaselea aspect al acestui motiv, Ryanair reproșează Tribunalului o eroare de drept în măsura în care a respins, la punctele 50 și 51 din hotărârea atacată, argumentul său potrivit căruia avantajul concurențial rezultat din faptul că SAS era singura companie aeriană beneficiară a măsurii în cauză ar fi trebuit să fie luat în considerare în vederea aprecierii compatibilității ajutorului în raport cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. O asemenea apreciere ar fi esențială pentru a stabili dacă schema de ajutor nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului declarat și, prin urmare, dacă este proporțională.

43

Comisia, Regatul Danemarcei, Republica Franceză și SAS susțin că al doilea motiv trebuie respins ca nefondat. Republica Franceză apreciază, în plus, că motivul menționat este în parte inadmisibil.

44

Al doilea motiv este îndreptat împotriva punctelor 29-54 din hotărârea atacată, în care Tribunalul a examinat și a respins al doilea motiv al acțiunii în primă instanță, prin care se urmărea contestarea proporționalității măsurii în cauză în raport cu pagubele suferite de SAS, în special în măsura în care Comisia ar fi autorizat o posibilă supracompensare a acestor pagube.

45

În vederea examinării celor șase aspecte ale acestui motiv, trebuie arătat cu titlu introductiv, după cum reiese din cuprinsul punctului 29 din prezenta hotărâre, că un ajutor acordat în temeiul articolului 107 alineatul (2) TFUE trebuie să fie necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute de această dispoziție, astfel încât un ajutor care aduce o îmbunătățire a situației financiare a întreprinderii beneficiare, fără a fi necesar pentru atingerea acestor obiective, nu poate fi considerat compatibil cu piața internă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 iunie 2013, HGA și alții/Comisia, C‑630/11 P‑C‑633/11 P, EU:C:2013:387, punctul 104, precum și Hotărârea din 19 iulie 2016, Kotnik și alții, C‑526/14, EU:C:2016:570, punctul 49).

46

În ceea ce privește articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, așa cum reiese din jurisprudența Curții amintită la punctul 19 din prezenta hotărâre, pot fi compensate în temeiul acestei dispoziții numai dezavantajele cauzate în mod direct de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare.

47

Rezultă că ajutoarele acordate nu pot depăși pierderile suferite de beneficiarii lor ca urmare a evenimentului în cauză, așa cum Curtea a statuat deja în esență la punctele 40 și 41 din Hotărârea din 11 noiembrie 2004, Spania/Comisia (C‑73/03, EU:C:2004:711), menționată la punctul 30 din hotărârea atacată.

48

În această privință, în măsura în care, prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, Ryanair reproșează Tribunalului că, la acest punct din hotărârea atacată, a introdus un criteriu eronat de probabilitate care ar fi incompatibil cu concluzia din Hotărârea din 11 noiembrie 2004, Spania/Comisia (C‑73/03, EU:C:2004:711), trebuie arătat că acest aspect se întemeiază pe o interpretare eronată a hotărârii atacate, întrucât Tribunalul nu a introdus un asemenea criteriu. La punctul 30 din hotărârea respectivă, Tribunalul a precizat numai că, în măsura în care cuantumul unui ajutor ar depăși pagubele suferite de beneficiarul său, această parte a ajutorului nu poate fi justificată în temeiul dispoziției menționate. În orice caz, din hotărârea atacată nu reiese că, pentru a verifica dacă, în decizia în litigiu, Comisia a aprobat o supracompensare a pagubei suferite efectiv de SAS, Tribunalul a reținut un asemenea criteriu și că acesta ar fi avut astfel un impact asupra rezultatului acestei examinări.

49

Rezultă că al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie înlăturat ca nefondat.

50

În măsura în care, prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, Ryanair reproșează Tribunalului, în primul rând, o eroare de drept prin faptul că a considerat, la punctul 36 din hotărârea atacată, că, în decizia în litigiu, Comisia a prezentat o metodă de calcul suficient de precisă a pagubei suferite de SAS, trebuie să se constate că, la punctul 35 din hotărârea menționată, Tribunalul face trimitere la punctul 31 din aceasta, în cadrul căruia a detaliat ansamblul elementelor luate în considerare de Comisie pentru evaluarea pagubei respective. Pe baza acestei descrieri detaliate, Tribunalul a apreciat, la punctul 35 menționat, că, în decizia în litigiu, Comisia, pe de o parte, a identificat elementele care au fost luate în considerare pentru a cuantifica paguba, și anume pierderea de venit, costurile variabile evitate și ajustarea marjei de profit, precum și perioada în care această pagubă era susceptibilă să se materializeze și, pe de altă parte, a precizat că pierderea de venit trebuia stabilită ținând seama de ansamblul veniturilor SAS, iar nu numai de cele rezultate din transportul aerian de pasageri. În plus, Tribunalul a arătat că Comisia luase notă de angajamentul autorităților daneze, pe de o parte, de a proceda la cuantificarea ex post detaliată și concretă a pagubei suferite de SAS, precum și a cuantumului ajutorului de care ar fi beneficiat în final și, pe de altă parte, de a se asigura că SAS rambursează o eventuală supracompensare a pagubei respective.

51

Or, având în vedere toate aceste elemente reținute de Comisie, referitoare la stabilirea pagubei suferite de SAS, Tribunalul a putut să statueze fără a săvârși o eroare de drept, la punctul 36 din hotărârea atacată, că, având în vedere împrejurările speței, în special caracterul în mod necesar prospectiv al cuantificării acestei pagube și a cuantumului ajutorului acordat în final, decizia în litigiu conținea o expunere suficient de precisă a metodei de calcul al pagubei respective.

52

Contrar celor susținute de Ryanair, această concluzie nu poate fi repusă în discuție pentru simplul motiv că autoritățile daneze s‑au angajat, la rândul lor, să prezinte Comisiei metoda de calcul detaliată care urma să fie utilizată pentru cuantificarea ex post a pagubei.

53

În măsura în care, în al doilea rând, prin intermediul acestui al doilea aspect, Ryanair reproșează Tribunalului că a denaturat elementele de fapt care i‑au fost prezentate, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că Tribunalul este singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile din dosar care i‑au fost prezentate, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 103 și jurisprudența citată).

54

Așadar, aprecierea faptelor nu constituie, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 104 și jurisprudența citată).

55

Atunci când invocă o denaturare a elementelor de probă de către Tribunal, recurentul trebuie, în temeiul articolului 256 TFUE, al articolului 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură, să indice cu precizie elementele care ar fi fost denaturate de acesta și să demonstreze erorile de analiză care, în opinia sa, ar fi condus Tribunalul la această denaturare. Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, o denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 105 și jurisprudența citată).

56

În speță, trebuie să se constate că, în susținerea acestui aspect, Ryanair nu precizează elementele de probă pe care Tribunalul le‑ar fi denaturat pentru a ajunge la considerația potrivit căreia Comisia prezentase o metodă de calcul suficient de precisă a pagubei și, a fortiori, nu demonstrează în ce mod aceste elemente ar fi fost denaturate.

57

În consecință, al doilea aspect al celui de al doilea motiv este nefondat.

58

Prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, Ryanair reproșează Tribunalului o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor care afectează punctul 37 din hotărârea atacată, potrivit căruia recurenta nu a prezentat niciun element de natură să demonstreze că metoda de calcul a Comisiei ar permite plata unui ajutor mai mare decât paguba suferită în mod real de SAS.

59

Or, în măsura în care, în susținerea acestui aspect, Ryanair se limitează să afirme că elementele de fapt pe care le‑a prezentat Tribunalului erau de natură să demonstreze temeinicia acestui argument, aspectul menționat trebuie înlăturat ca inadmisibil, conform jurisprudenței amintite la punctele 53 și 54 din prezenta hotărâre, întrucât, în lipsa unor elemente concrete care să permită să se concluzioneze în sensul unei eventuale denaturări a faptelor, recurenta urmărește, în realitate, să repună în discuție aprecierea suverană a faptelor pe care Tribunalul a efectuat‑o pentru a decide, la punctul 38 din hotărârea atacată, că Comisia nu a săvârșit o eroare de apreciere în ceea ce privește evaluarea pagubei suferite de SAS.

60

În măsura în care Ryanair susține în plus că, procedând astfel, Tribunalul a răsturnat sarcina probei care, în opinia sa, ar fi trebuit să revină Comisiei, trebuie amintit că revine în principiu persoanei care invocă fapte în susținerea unei cereri sau a unui argument sarcina de a face dovada caracterului lor real [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 iunie 2001, Brunnhofer, C‑381/99, EU:C:2001:358, punctul 52, și Ordonanța președintelui Curții din 25 ianuarie 2008, Provincia di Ascoli Piceno și Comune di Monte Urano/Apache Footwear și alții, C‑464/07 P (I), EU:C:2008:49, punctul 9].

61

Prin urmare, Tribunalul a putut constata, fără a încălca principiile referitoare la repartizarea sarcinii probei, că Ryanair nu a făcut dovada faptelor invocate în susținerea argumentației sale potrivit căreia Comisia a săvârșit erori în ceea ce privește evaluarea pagubei suferite de SAS.

62

În consecință, al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca fiind în parte inadmisibil și în parte nefondat.

63

Al patrulea aspect al acestui motiv este întemeiat în esență pe faptul că Tribunalul, atunci când a examinat dacă Comisia a putut considera în mod valabil că măsura în cauză era proporțională în raport cu pagubele suferite de SAS ca urmare a pandemiei de COVID-19 și, astfel, că aceasta nu beneficia de o supracompensare a pagubei sale, a respins în mod eronat, la punctul 39 din hotărârea atacată, argumentul Ryanair enunțat la punctul 34 din această hotărâre, potrivit căruia Comisia ar fi trebuit să țină seama de pagubele suferite de celelalte companii aeriene care operează în Danemarca.

64

În această privință, în ceea ce privește proporționalitatea unei măsuri de ajutor acordate în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE în raport cu cuantumul ajutorului în discuție, reiese din cuprinsul punctului 47 din prezenta hotărâre că acesta nu poate fi superior pierderilor suferite de beneficiarul său. Atunci când este vorba, precum în speță, despre un ajutor individual, revine, așadar, Comisiei sarcina de a verifica, în cadrul aprecierii compatibilității ajutorului cu piața internă, dacă beneficiarul nu obține un cuantum al ajutorului care ar depăși paguba pe care a suferit‑o efectiv ca urmare a evenimentului extraordinar în cauză.

65

Or, în vederea unei astfel de aprecieri în privința unei anumite companii aeriene, aspectul dacă sau în ce măsură și alte companii au suferit pagube ca urmare a aceluiași eveniment este în mod clar lipsit de relevanță.

66

În plus, din cuprinsul punctelor 21-26 din prezenta hotărâre reiese că, în susținerea primului său motiv de recurs, Ryanair pretinde în mod eronat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a decis că statul membru în cauză nu este obligat să ia în considerare totalitatea pagubelor provocate de evenimentul extraordinar în discuție sau să permită tuturor victimelor acestor pagube să beneficieze de ajutor. Prin urmare, Tribunalul a statuat în mod întemeiat, pe baza acestor considerații, la punctul 39 din hotărârea atacată, că autorizația de a acorda un ajutor numai în beneficiul SAS nu era condiționată de demonstrarea de către Comisie a faptului că paguba provocată de evenimentul respectiv nu afecta decât întreprinderea respectivă.

67

În sfârșit, Ryanair se limitează să afirme că este contradictoriu faptul că Tribunalul a justificat necesitatea măsurii în cauză făcând referire la situația concurențială a SAS, dar nu a ținut seama de această situație în cadrul aprecierii proporționalității ajutorului, fără a indica însă în mod precis argumentele juridice în susținerea acestei afirmații.

68

Rezultă că al patrulea aspect al celui de al doilea motiv trebuie să fie respins.

69

În măsura în care Ryanair susține, prin intermediul celui de al cincilea aspect al acestui motiv, că, contrar aprecierilor Tribunalului de la punctele 48 și 49 din hotărârea atacată, Comisia ar fi trebuit de la bun început să ia în considerare, în scopul aprecierii existenței unei supracompensări a pagubei suferite de SAS, ajutorul acordat de Regatul Norvegiei, în loc să se limiteze la o evaluare ex post, este suficient să se arate că, la punctul 49 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că Comisia luase într‑adevăr în considerare, în decizia în litigiu, ajutoarele acordate de Regatul Norvegiei și că Ryanair nu invocase niciun argument care să infirme această constatare.

70

Prin urmare, al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie înlăturat ca nefondat.

71

Prin intermediul celui de al șaselea aspect al acestui motiv, Ryanair reproșează în esență Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a apreciat, la punctele 51 și 52 din hotărârea atacată, că Comisia nu era obligată să ia în considerare, în scopul aprecierii compatibilității măsurii în cauză cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, și în special a proporționalității acesteia, avantajul concurențial rezultat pentru SAS din faptul că era singurul beneficiar al acestui ajutor.

72

În această privință, este necesar să se constate, așa cum procedează avocatul general Pitruzzella la punctul 48 din Concluziile prezentate în cauza Ryanair/Comisia (C‑320/21 P, EU:C:2023:54), că, contrar celor susținute de Ryanair, Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/Aer Lingus și Ryanair Designated Activity (C‑164/15 P și C‑165/15 P, EU:C:2016:990, punctul 92), la care Tribunalul s‑a referit la punctul 51 din hotărârea atacată, este, deși privește stabilirea cuantumului unui ajutor ilegal în vederea recuperării sale, relevantă în speță, în măsura în care se poate deduce din cuprinsul punctului 92 menționat că avantajul pe care un ajutor îl conferă beneficiarului său nu include eventualul beneficiu economic pe care acest beneficiar l‑ar realiza prin exploatarea avantajului respectiv.

73

Astfel, în cazul măsurii în discuție, și anume un ajutor sub forma unei garanții, cuantumul ajutorului acordat SAS pe care Comisia trebuie să îl ia în considerare pentru a stabili existența unei eventuale supracompensări a pagubelor suferite de această companie aeriană ca urmare a evenimentului extraordinar în cauză corespunde în principiu, după cum rezultă din Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor [107 și 108 TFUE] privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (JO 2008, C 155, p. 10), și, după cum a arătat Tribunalul în mod întemeiat la punctul 42 din hotărârea atacată, diferenței în ceea ce privește ratele dobânzii acordate SAS în prezența sau în lipsa măsurii în cauză la data adoptării deciziei în litigiu. În schimb, în vederea acestei determinări, Comisia nu trebuie să aibă în vedere un eventual avantaj pe care SAS l‑ar fi obținut în mod indirect din aceasta, precum avantajul concurențial invocat de Ryanair.

74

Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat, la punctele 51-53 din hotărârea atacată, că Comisia nu era obligată să ia în considerare avantajul concurențial a cărui existență era invocată de Ryanair.

75

Având în vedere ceea ce precedă, al șaselea aspect al celui de al doilea motiv trebuie înlăturat ca nefondat și, pe cale de consecință, acest motiv trebuie înlăturat în totalitate.

76

Prin intermediul celui de al treilea motiv, care vizează punctele 58-76 din hotărârea atacată, Ryanair reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de drept și o denaturare vădită a faptelor prin respingerea primului aspect al celui de al treilea motiv al acțiunii sale în primă instanță și prin faptul că a decis, la punctul 76 din hotărârea atacată, că era justificat să nu se acorde beneficiul măsurii în cauză decât SAS și că această măsură nu încălca principiul nediscriminării.

77

În această privință, Ryanair susține, prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, că Tribunalul nu a aplicat în mod corespunzător principiul interzicerii oricărei discriminări pe motiv de naționalitate, care ar fi un principiu esențial al ordinii juridice a Uniunii. Deși a recunoscut, la punctul 68 din hotărârea atacată, că diferența de tratament instituită prin măsura în cauză, prin faptul că de aceasta nu beneficia decât SAS, putea fi asimilată unei discriminări, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat că o asemenea discriminare nu trebuia apreciată decât în lumina articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, pentru motivul că dispoziția menționată constituia o dispoziție specială prevăzută de tratate, în sensul articolului 18 TFUE. În plus, Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă o astfel de discriminare era justificată de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, în sensul articolului 52 TFUE, sau, în orice caz, dacă era întemeiată pe motive obiective, independente de naționalitatea persoanelor în cauză.

78

Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit, la punctele 62-65 din hotărârea atacată, o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor în ceea ce privește stabilirea obiectivului măsurii în cauză. În special, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat, la punctele 62 și 63 din hotărârea atacată, că această măsură nu avea ca obiectiv menținerea „conectivității Danemarcei” și a „accesibilității intrascandinave”, ceea ce ar constitui o interpretare excesiv de formalistă a deciziei în litigiu. Această afirmație ar fi, în plus, în contradicție cu punctul 70 din hotărârea atacată. Potrivit Ryanair, este de asemenea eronată afirmația Tribunalului de la punctul 65 din hotărârea atacată, potrivit căreia discriminarea era inerentă caracterului individual al ajutorului.

79

Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv, Ryanair susține că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept prin faptul că a apreciat în mod eronat, la punctul 72 din hotărârea atacată, că diferența de tratament stabilită de măsura în cauză era justificată, întrucât SAS, având în vedere cotele sale de piață mai mari, fusese prejudiciată mai mult de restricțiile referitoare la pandemia de COVID-19 decât celelalte companii aeriene prezente în Danemarca.

80

Or, în primul rând, această justificare nu ar fi figurat nicăieri în decizia în litigiu. În al doilea rând, o asemenea afirmație ar însemna în esență să se susțină că o întreprindere care deține o cotă de piață importantă ar avea dreptul să i se atribuie toate ajutoarele acordate în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, ceea ce ar fi contrar principiilor proporționalității și concurenței nedenaturate. În al treilea rând, în măsura în care, la punctul 73 din hotărârea atacată, Tribunalul ar justifica un astfel de drept al SAS la totalitatea ajutorului pentru motivul că era „proporțional, semnificativ mai afectată de aceste restricții decât [recurenta]”, această afirmație ar fi „absurdă și vădit eronată”. În al patrulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, la punctul 75 din hotărârea atacată, că, ținând seama de importanța relativă a cuantumului măsurii în cauză, recurenta nu a stabilit că o repartizare a acestui cuantum între toate companiile aeriene prezente în Danemarca nu ar fi lipsit măsura menționată de efect util. Or, un criteriu legat de un asemenea „efect util”, neprecizat de Tribunal, ar ține de o „interpretare pur sui generis”. În orice caz, o astfel de analiză nu figura nicăieri în decizia în litigiu.

81

Comisia, Regatul Danemarcei și Republica Franceză susțin că al treilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat. Republica Franceză apreciază, în plus, că acest motiv este în parte inadmisibil.

82

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, care trebuie analizat în primul rând, Ryanair susține mai întâi în esență că, la punctele 62-64 din hotărârea atacată, Tribunalul a identificat în mod greșit obiectivul măsurii în cauză, astfel cum reiese din decizia în litigiu, și că a considerat în mod eronat că acest obiectiv nu consta în menținerea „conectivității Danemarcei” și a „accesibilității intrascandinave”.

83

În această privință, trebuie să se constate, așa cum a arătat Tribunalul la punctul 63 din hotărârea atacată, că reiese în mod expres din considerentul (5) al deciziei în litigiu, care figurează în cadrul secțiunii intitulate „Obiectivul măsurii”, că acest obiectiv constă în „despăgubirea SAS pentru paguba rezultată din anularea sau din reprogramarea zborurilor sale ca urmare a instituirii unor restricții de călătorie în contextul pandemiei de COVID-19”. În ceea ce privește, în schimb, menținerea „conectivității” Danemarcei și a „accesibilității intrascandinave”, aceste aspecte sunt evocate într‑o parte diferită a deciziei în litigiu, și anume în cadrul secțiunii intitulate „Beneficiar”, care tinde doar să descrie profilul întreprinderii destinatare a măsurii în cauză, iar nu obiectivul acestei măsuri.

84

În aceste condiții, fără a săvârși o eroare de drept și fără a denatura termenii deciziei în litigiu, Tribunalul a considerat, la punctul 62 din hotărârea atacată, că măsura în cauză nu avea ca obiectiv, în raport cu această decizie, pe lângă acela de a despăgubi parțial SAS pentru paguba rezultată din pandemia de COVID-19, menținerea „conectivității” Danemarcei, precum și a „accesibilității intrascandinave”.

85

În măsura în care Ryanair susține, în continuare, existența unei contradicții între motivele care figurează, pe de o parte, la punctele 63 și 64 din hotărârea atacată și, pe de altă parte, la punctul 70 din aceasta, este suficient să se constate că, la acest din urmă punct, Tribunalul nu mai examina obiectivul măsurii în cauză, vizat la punctele 63 și 64 din hotărârea respectivă, ci proporționalitatea modalităților de acordare a măsurii în raport cu acest obiectiv, care face obiectul punctelor 68-75 din hotărârea menționată.

86

În sfârșit, în măsura în care al doilea aspect al celui de al treilea motiv vizează punctul 64 din hotărârea atacată, la finalul căruia Tribunalul a respins argumentul recurentei potrivit căruia măsura în cauză ar fi fost acordată SAS pentru motivul că era singura titulară a unei licențe daneze, această constatare nu este afectată, pentru același motiv precum cel enunțat la punctul 83 din prezenta hotărâre, de nicio eroare de drept.

87

Prin urmare, al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie înlăturat ca fiind, în această măsură, nefondat.

88

Prin intermediul unui ultim argument invocat atât în cadrul primului, cât și al celui de al doilea aspect ale acestui motiv, Ryanair reproșează Tribunalului că, la punctele 65 și 68 din hotărârea atacată, a săvârșit erori de drept în aplicarea principiului nediscriminării și în special a interdicției discriminării pe motiv de naționalitate, prevăzută la articolul 18 primul paragraf TFUE.

89

În ceea ce privește, în primul rând, afirmația Ryanair referitoare la eroarea de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o la punctul 65 din hotărârea atacată, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru calificarea unei măsuri naționale drept „ajutor de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor următoare. În primul rând, trebuie să fie vorba despre o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. În al doilea rând, această intervenție trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre. În al treilea rând, ea trebuie să acorde un avantaj selectiv beneficiarului său. În al patrulea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (a se vedea în special Hotărârea din 28 iunie 2018, Germania/Comisia, C‑208/16 P, EU:C:2018:506, punctul 79 și jurisprudența citată).

90

Prin urmare, tocmai în privința unor măsuri care prezintă astfel de caracteristici, întrucât sunt susceptibile să denatureze concurența și să aducă atingere schimburilor comerciale dintre statele membre, stabilește articolul 107 alineatul (1) TFUE principiul incompatibilității cu piața internă.

91

În special, cerința selectivității care decurge din articolul 107 alineatul (1) TFUE presupune stabilirea de către Comisie a faptului că de avantajul economic, privit în sens larg, care decurge în mod direct sau indirect dintr‑o anumită măsură beneficiază în mod specific una sau mai multe întreprinderi. În acest scop, îi revine sarcina de a demonstra în special că măsura respectivă introduce diferențieri între întreprinderile care se găsesc într‑o situație comparabilă în raport cu obiectivul urmărit. Prin urmare, este necesar ca avantajul să fie acordat în mod selectiv și să fie susceptibil să plaseze anumite întreprinderi într‑o situație mai favorabilă decât altele (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 iunie 2016, Belgia/ComisiaC‑270/15 P, EU:C:2016:489, punctul 48 și jurisprudența citată).

92

Atunci când, precum în speță, măsura respectivă este avută în vedere ca un ajutor individual, identificarea avantajului economic permite în principiu să se prezume selectivitatea acesteia (Hotărârea din 30 iunie 2016, Belgia/Comisia, C‑270/15 P, EU:C:2016:489, punctul 49 și jurisprudența citată).

93

Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept prin faptul că a afirmat în esență, la punctul 65 din hotărârea atacată, că, prin natura sa, un ajutor individual instituie o diferență de tratament între întreprinderea care beneficiază de acest ajutor și toate celelalte întreprinderi care se află într‑o situație comparabilă în raport cu obiectivul urmărit. În plus, contrar a ceea ce pare să susțină Ryanair, acest punct 65 nu poate fi înțeles în sensul că Tribunalul consideră în cuprinsul său că un ajutor individual care ar fi, în opinia sa, contrar principiului nediscriminării este totuși compatibil cu piața internă, având în vedere că a precizat expres, la finalul punctului menționat, că dreptul Uniunii permite statelor membre să acorde asemenea ajutoare „cu condiția ca toate cerințele prevăzute la articolul 107 TFUE să fie îndeplinite”.

94

În această ultimă privință, articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE prevede anumite derogări de la principiul, evocat la punctul 90 din prezenta hotărâre, al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă. Sunt astfel compatibile sau susceptibile să fie declarate compatibile cu piața internă ajutoarele de stat acordate în scopul și potrivit cerințelor prevăzute de aceste dispoziții derogatorii, în pofida faptului că prezintă caracteristicile și produc efectele menționate la punctul 89 din prezenta hotărâre.

95

Rezultă că ajutoarele de stat care sunt acordate în conformitate cu cerințele amintite, și anume în vederea unui obiectiv recunoscut de acestea și în limitele a ceea ce este necesar și proporțional pentru realizarea obiectivului respectiv, nu pot fi declarate incompatibile cu piața internă numai în considerarea caracteristicilor sau a efectelor, menționate la punctul 89 din prezenta hotărâre, care sunt inerente oricărui ajutor de stat, și anume în special pentru motive legate de faptul că ajutorul este selectiv sau de faptul că acesta ar denatura concurența, în caz contrar dispozițiile derogatorii menționate fiind lipsite de orice efect util (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 martie 1977, Iannelli & Volpi, 74/76, EU:C:1977:51, punctele 14 și 15, precum și Hotărârea din 26 septembrie 2002, Spania/Comisia, C‑351/98, EU:C:2002:530, punctul 57).

96

Prin urmare, un ajutor nu poate fi considerat incompatibil cu piața internă pentru motive care au legătură numai cu faptul că ajutorul este selectiv sau că denaturează sau amenință să denatureze concurența.

97

În aceste condiții, în ceea ce privește, în al doilea rând, afirmația Ryanair potrivit căreia Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a aplicat, la punctul 68 din hotărârea atacată, principiul nediscriminării pe motiv de naționalitate consacrat la articolul 18 TFUE, ci a examinat măsura în cauză în raport cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, trebuie amintit că reiese din jurisprudența Curții că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Astfel, un ajutor care, în sine sau prin unele dintre modalitățile sale, încalcă dispoziții sau principii generale ale dreptului Uniunii nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch și alții, C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 96, precum și jurisprudența citată).

98

Cu toate acestea, în ceea ce privește în mod specific articolul 18 TFUE, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că acest articol nu are vocație de a se aplica în mod autonom decât în situațiile reglementate de dreptul Uniunii pentru care Tratatul FUE nu prevede norme specifice privind nediscriminarea (Hotărârea din 18 iulie 2017, Erzberger, C‑566/15, EU:C:2017:562, punctul 25 și jurisprudența citată).

99

Având în vedere că, așa cum s‑a amintit la punctul 94 din prezenta hotărâre, articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE prevede derogări de la principiul, prevăzut la alineatul (1) al acestui articol, al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă și admite astfel în special diferențe de tratament între întreprinderi, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prevăzute de aceste derogări, acestea din urmă trebuie să fie considerate, după cum a arătat avocatul general Pitruzzella la punctul 64 din Concluziile prezentate în cauza Ryanair/Comisia (C‑320/21 P, EU:C:2023:54), ca „dispoziții speciale” prevăzute de tratate, în sensul articolului 18 primul paragraf TFUE.

100

Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a considerat, la punctul 68 din hotărârea atacată, că articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE constituie o asemenea dispoziție specială și că trebuia să se examineze numai dacă diferența de tratament determinată de măsura în cauză era permisă în temeiul acestei dispoziții.

101

Reiese de aici că diferențele de tratament pe care le determină măsura în cauză nu trebuie să fie justificate și în raport cu motivele enunțate la articolul 52 TFUE, contrar celor susținute de Ryanair.

102

Având în vedere cele de mai sus, ultima critică din cadrul celui de al doilea aspect și primul aspect al celui de al treilea motiv trebuie înlăturate ca nefondate.

103

Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv, Ryanair reproșează Tribunalului erori de drept și o denaturare vădită a faptelor pe care le‑ar fi săvârșit atunci când a examinat, în special la punctele 72, 73 și 75 din hotărârea atacată, în contextul problemei proporționalității măsurii în cauză, temeinicia argumentației recurentei, reprodusă la punctul 71 din această hotărâre, potrivit căreia diferența de tratament care rezultă din această măsură nu era proporțională, în măsura în care aceasta din urmă acordă SAS integralitatea ajutorului destinat reparării pagubei provocate de pandemia de COVID-19, în condițiile în care SAS nu ar fi suferit decât mai puțin de 35 % din această pagubă.

104

În această privință, Ryanair susține printr‑o primă critică în esență că, afirmând în special la punctul 72 din hotărârea atacată că SAS, având în vedere cotele sale de piață mai importante, a fost afectată mai mult de restricțiile impuse în cadrul pandemiei de COVID-19 decât celelalte companii aeriene prezente în Danemarca, Tribunalul a invocat o justificare care nu figura în decizia în litigiu, astfel încât a substituit motivele reținute de Comisie în susținerea acestei decizii cu propriile motive.

105

Or, deși reiese, desigur, din jurisprudența Curții că, în cadrul controlului de legalitate menționat la articolul 263 TFUE, Curtea și Tribunalul nu pot, în niciun caz, să substituie motivarea emitentului actului atacat cu propria motivare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, World Duty Free Group și Spania/Comisia, C‑51/19 P și C‑64/19 P, EU:C:2021:793, punctul 70, precum și jurisprudența citată), trebuie să se constate că, la punctul 72 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a limitat, ca răspuns la argumentația recurentei menționată la punctul 103 din prezenta hotărâre, să amintească conținutul deciziei în litigiu și, mai precis, să tragă concluzii din indicațiile care figurează în aceasta, fără a proceda însă la o substituire a motivelor deciziei respective.

106

În măsura în care, prin intermediul celei de a treia critici din cadrul acestui al treilea aspect, recurenta vizează afirmațiile Tribunalului care figurează la punctele 72 și 73 din hotărârea atacată, potrivit cărora cotele de piață ale SAS erau „semnificativ mai ridicat[e] decât cele ale celui mai apropiat concurent al său” și că SAS era, „proporțional, semnificativ mai afectată de aceste restricții”, și anume cele impuse în cadrul pandemiei de COVID-19, trebuie să se constate că este vorba despre aprecieri suverane de fapt pe care Tribunalul le‑a efectuat, în plus, cu titlu suplimentar.

107

Prin urmare, această critică trebuie înlăturată ca inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât recurenta nu dovedește nicio denaturare a acestor fapte de către Tribunal.

108

În plus, în măsura în care Ryanair arată în susținerea celei de a doua și a celei de a treia critici ale acestui al treilea aspect în esență că, potrivit principiului proporționalității, ajutoarele ar fi trebuit să fie repartizate între toate victimele evenimentului extraordinar în cauză, proporțional cu pagubele suferite de acestea, raționamentul respectiv se întemeiază pe o premisă eronată, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 20-25 din prezenta hotărâre.

109

În ceea ce privește a patra critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv invocat de recurentă, este suficient să se constate că această critică urmărește să conteste punctul 75 din hotărârea atacată, care are un caracter neesențial în raport cu decizia sa de la punctul 74 din hotărârea atacată, potrivit căreia diferența de tratament în favoarea SAS nu contravine principiului proporționalității. Prin urmare, acest argument trebuie înlăturat ca inoperant.

110

Având în vedere cele ce precedă, al treilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie înlăturat și, pe cale de consecință, acest motiv trebuie înlăturat în totalitate.

111

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, care vizează punctele 81-83 din hotărârea atacată, Ryanair reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de drept și o denaturare vădită a faptelor și a elementelor de probă prin respingerea celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv al acțiunii sale în primă instanță, prin care invoca o încălcare a libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor.

112

Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, Ryanair susține că, prin faptul că a afirmat, la punctul 81 din hotărârea atacată, că recurenta nu a demonstrat în ce mod caracterul exclusiv al măsurii în cauză, de care a beneficiat numai SAS, era „de natură să descurajeze stabilirea sa în Danemarca sau efectuarea de către aceasta de prestări de servicii cu destinația și dinspre această țară”, Tribunalul a ales un criteriu eronat pentru a aprecia dacă măsura menționată împiedica sau făcea mai puțin atractivă exercitarea liberei prestări a serviciilor și a libertății de stabilire. În conformitate cu jurisprudența, Tribunalul ar fi trebuit mai degrabă să examineze dacă măsura în cauză era de natură să descurajeze „orice operator interesat” și, așadar, în speță, alte companii aeriene decât SAS care operează în Danemarca să se stabilească sau să presteze servicii în acest stat membru.

113

Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, Ryanair susține că, în cadrul acțiunii sale în primă instanță, a demonstrat corespunzător cerințelor legale, în conformitate cu criteriul relevant, că măsura în cauză dezavantaja, în practică, numai operatorii de transport aerian care au sediul social într‑un alt stat membru decât Regatul Danemarcei. Astfel, ar fi furnizat multiple elemente de probă referitoare la efectul restrictiv al acesteia asupra liberei prestări a serviciilor și, omițând să le examineze, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept, precum și o denaturare a elementelor de probă.

114

Prin intermediul celui de al treilea aspect al motivului menționat, Ryanair susține că, contrar aprecierilor Tribunalului de la punctul 81 din hotărârea atacată, a demonstrat că restricția privind libera prestare a serviciilor și libertatea de stabilire nu era justificată. Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că s‑a referit în mod global la raționamentul său privind articolul 107 TFUE în contextul articolului 18 TFUE, deși aborda o restricție privind libera prestare a serviciilor. În realitate, Tribunalul și, anterior acestuia, Comisia ar fi trebuit să examineze dacă restricția privind libera prestare a serviciilor care decurge din măsura în cauză era justificată de un motiv imperativ de interes general, nediscriminatorie, necesară și proporțională în raport cu obiectivul de interes general urmărit. Or, recurenta ar fi identificat elemente de fapt și de drept care demonstrează că măsura în cauză a avut efecte restrictive asupra liberei prestări a serviciilor care nu erau nici necesare, nici adecvate, nici proporționale în raport cu obiectivul declarat al acesteia. Tribunalul ar fi „negat această realitate” și, prin urmare, ar fi săvârșit o eroare de drept și ar fi denaturat în mod vădit faptele.

115

Comisia, Regatul Danemarcei și Republica Franceză susțin că al patrulea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.

116

În măsura în care, prin intermediul primului aspect al acestui motiv de recurs, Ryanair susține că Tribunalul a utilizat, în prima teză a punctului 81 din hotărârea atacată, un criteriu eronat pentru a aprecia dacă măsura în cauză împiedica sau făcea mai puțin atractivă exercitarea liberei prestări a serviciilor și a libertății de stabilire, trebuie să se constate că acest aspect se întemeiază pe o interpretare eronată a acestui punct. Astfel, fără a fi necesar să se examineze dacă, după cum susține Ryanair, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește întinderea sarcinii probei care i‑ar fi revenit acesteia, reiese, așa cum a arătat în mod întemeiat guvernul francez în memoriul său în răspuns, din a doua teză a acestui punct, care face trimitere la punctele 58-76 din hotărârea atacată, în care Tribunalul a analizat proporționalitatea măsurii în cauză în raport cu situația tuturor companiilor aeriene prezente în Danemarca, că Tribunalul a vizat existența unor efecte restrictive care s‑ar produce nu exclusiv în privința Ryanair, ci în privința tuturor companiilor aeriene care operează sau care doresc să opereze în Danemarca.

117

În consecință, acest aspect trebuie înlăturat ca nefondat.

118

Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea aspect ale celui de al patrulea motiv, care trebuie analizate împreună, Ryanair reproșează în esență Tribunalului că hotărârea atacată a fost afectată de erori de drept, întrucât acesta a examinat doar faptul că de măsura în cauză beneficia numai SAS, în raport cu criteriile prevăzute la articolul 107 TFUE, în loc să verifice dacă măsura respectivă era justificată în raport cu motivele prevăzute de dispozițiile referitoare la libera prestare a serviciilor sau la libertatea de stabilire. Or, Ryanair ar fi prezentat Tribunalului elemente de fapt și de drept care demonstrează o încălcare a acestor dispoziții.

119

În această privință, așa cum s‑a amintit la punctul 97 din prezenta hotărâre, procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Astfel, un ajutor care, în sine sau prin unele dintre modalitățile sale, încalcă dispoziții sau principii generale ale dreptului Uniunii nu poate fi declarat compatibil cu piața internă.

120

Cu toate acestea, pe de o parte, după cum a arătat în esență avocatul general Pitruzzella la punctul 85 din Concluziile prezentate în cauza Ryanair/Comisia (C‑320/21 P, EU:C:2023:54), efectele restrictive pe care o măsură de ajutor le‑ar produce asupra liberei prestări a serviciilor sau asupra libertății de stabilire nu constituie o restricție interzisă de tratat, în măsura în care poate fi vorba despre un efect inerent naturii înseși a unui ajutor de stat, precum caracterul său selectiv.

121

Pe de altă parte, reiese din jurisprudența Curții că, atunci când modalitățile unui ajutor sunt atât de indisolubil legate de obiectul ajutorului încât nu ar fi posibil să fie evaluate separat, efectul lor asupra compatibilității sau a incompatibilității ajutorului în ansamblul său cu piața internă trebuie în mod necesar să fie apreciat prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 martie 1977, Iannelli & Volpi, 74/76, EU:C:1977:51, punctul 14, precum și Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch și alții, C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 97).

122

Or, în speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 83 din prezenta hotărâre, alegerea SAS ca beneficiar al măsurii în cauză face parte din obiectivul acesteia și, în orice caz, deși această alegere trebuia considerată o modalitate a măsurii respective, Ryanair nu contestă că o asemenea modalitate este indisolubil legată de obiectivul menționat, care este acela de a acorda acestei întreprinderi o compensație parțială pentru paguba rezultată din pandemia de COVID-19. Reiese că efectul care rezultă din alegerea SAS în calitate de beneficiar al măsurii în cauză pe piața internă nu poate face obiectul unei examinări separate de cea a compatibilității acestei măsuri de ajutor în ansamblul său cu piața internă prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE.

123

Din motivele care precedă și din cele arătate în special la punctele 95 și 96 din prezenta hotărâre rezultă că, fără a săvârși o eroare de drept, Tribunalul a statuat la punctul 81 din hotărârea atacată în esență că, pentru a stabili că măsura în cauză constituia, ca urmare a faptului că de ea nu beneficia decât SAS, un obstacol în calea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor, recurenta ar fi trebuit să demonstreze în speță că această măsură producea efecte restrictive care le depășeau pe cele inerente unui ajutor de stat acordat în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.

124

Or, argumentația prezentată de Ryanair în susținerea celui de al doilea și a celui de al treilea aspect ale celui de al patrulea motiv vizează, în ansamblul său, să critice alegerea SAS în calitate de beneficiar unic al măsurii în cauză și consecințele acestei alegeri, deși aceasta din urmă este inerentă caracterului selectiv al măsurii menționate.

125

În plus, în ceea ce privește elementele de probă pe care le‑ar fi prezentat în fața Tribunalului, este necesar să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat aceste elemente de probă.

126

Reiese din cele ce precedă că al patrulea motiv trebuie înlăturat.

127

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Ryanair susține că, prin faptul că a constatat, la punctele 86 și 87 din hotărârea atacată, că al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță, referitor la refuzul Comisiei de a iniția procedura formală de investigare, era lipsit de finalitatea sa declarată și de conținut autonom, Tribunalul a săvârșit erori de drept și o denaturare vădită a faptelor.

128

Astfel, contrar a ceea ce ar fi considerat Tribunalul, acest motiv ar fi avut un conținut autonom, diferit de primele trei motive ale acțiunii în primă instanță, întrucât criteriul de control ar fi diferit pentru stabilirea unor dificultăți serioase care ar fi trebuit să conducă la inițierea unei proceduri formale de investigare și ar putea fi îndeplinit chiar dacă nu se stabilește că examinarea Comisiei este afectată de o eroare vădită de apreciere sau de o eroare de drept, argumente pe care se întemeiau aceste prime trei motive.

129

De asemenea, al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță nu ar fi fost lipsit de finalitatea sa declarată, întrucât demonstrarea existenței unei erori vădite de apreciere din partea Comisiei ar fi total diferită de cea a dificultăților serioase care ar fi trebuit să conducă la inițierea unei proceduri formale de investigare. În plus, Ryanair ar fi invocat argumente autonome în acest scop, demonstrând în special că Comisia nu dispunea de date de piață referitoare la structura sectorului aviației și nici de informații cu privire la evaluarea cuantumului pagubelor provocate de criza legată de pandemia de COVID-19 și a cuantumului ajutorului acordat SAS. Ar reieși de aici că, în fața Tribunalului, Ryanair a identificat lacune și carențe în informarea Comisiei care ar fi evidențiat dificultăți serioase și care ar fi constituit un „conținut autonom” în raport cu celelalte mijloace.

130

Comisia, Regatul Danemarcei și Republica Franceză susțin că al cincilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.

131

În cazul în care un reclamant solicită anularea unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții cu privire la un ajutor de stat, pune în discuție în esență faptul că această decizie a fost adoptată fără ca această instituție să inițieze procedura formală de investigare, încălcând astfel drepturile sale procedurale. Pentru ca cererea sa de anulare să fie admisă, reclamantul poate invoca orice motiv de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea Comisia în faza preliminară de examinare a măsurii notificate ar fi trebuit să suscite îndoieli privind compatibilitatea acesteia cu piața internă. Utilizarea unor asemenea argumente nu poate avea însă drept consecință transformarea obiectului acțiunii și nici modificarea condițiilor de admisibilitate a acesteia. Dimpotrivă, existența unor îndoieli cu privire la această compatibilitate este tocmai proba care trebuie adusă pentru a demonstra obligația pe care o avea Comisia de a iniția procedura formală de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, precum și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 2015, L 248, p. 9) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 59, precum și jurisprudența citată).

132

Revine autorului unei asemenea cereri sarcina de a demonstra că existau îndoieli cu privire la această compatibilitate, astfel încât Comisia era obligată să inițieze procedura formală de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE. O asemenea probă trebuie căutată atât în împrejurările în care a fost adoptată această decizie, cât și în conținutul său, pornind de la o serie de indicii concordante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 40, precum și jurisprudența citată).

133

În special, caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară constituie un indiciu al faptului că această instituție s‑a confruntat cu dificultăți serioase în aprecierea compatibilității măsurii notificate cu piața internă, ceea ce ar fi trebuit să o determine să inițieze procedura formală de investigare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 41, precum și jurisprudența citată).

134

În această privință, referitor, mai întâi, la critica întemeiată pe faptul că Tribunalul a statuat, la punctul 87 din hotărârea atacată, că al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță era lipsit de conținut autonom, trebuie arătat că este adevărat, așa cum a arătat Ryanair în recursul său, că, dacă ar fi fost demonstrată existența unor „dificultăți serioase”, în sensul jurisprudenței Curții menționate la punctul anterior, decizia în litigiu ar fi putut fi anulată numai pentru acest motiv, chiar dacă nu s‑ar fi stabilit, pe de altă parte, că aprecierile efectuate de Comisie cu privire la fond erau eronate în drept sau în fapt (a se vedea prin analogie Hotărârea din 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C‑431/07 P, EU:C:2009:223, punctul 66).

135

În plus, existența unor astfel de dificultăți poate fi căutată în special în aceste aprecieri și poate fi stabilită în principiu prin motive sau argumente invocate de un reclamant pentru a contesta temeinicia deciziei de a nu ridica obiecții, chiar dacă examinarea acestor motive sau argumente nu conduce la concluzia că aprecierile efectuate de Comisie cu privire la fond sunt eronate în fapt sau în drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C‑431/07 P, EU:C:2009:223, punctele 63 și 66, precum și jurisprudența citată).

136

În speță, este necesar să se constate că al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță formulate de Ryanair era întemeiat în esență pe caracterul incomplet și insuficient al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară și pe aprecierea diferită a compatibilității măsurii în cauză la care Comisia ar fi ajuns în urma unei proceduri formale de investigare. Or, reiese de asemenea din această acțiune că în esență, în susținerea acestui motiv, recurenta fie a reluat în mod condensat argumente dezvoltate în cadrul primelor trei motive ale acțiunii menționate, referitoare la temeinicia deciziei în litigiu, fie a făcut trimitere în mod direct la respectivele argumente.

137

În aceste condiții, Tribunalul a putut considera în mod întemeiat, la punctul 87 din hotărârea atacată, că al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță era „lipsit de conținut autonom” în raport cu primele trei motive ale acesteia, în sensul că, întrucât a examinat pe fond aceste din urmă motive, inclusiv argumentele întemeiate pe caracterul incomplet și insuficient al examinării efectuate de Comisie, nu era obligat să aprecieze separat temeinicia celui de al patrulea motiv al acestei acțiuni, cu atât mai mult cu cât, astfel cum Tribunalul a arătat de asemenea în mod întemeiat la punctul menționat din hotărârea atacată, Ryanair nu a evidențiat, prin intermediul acestui din urmă motiv, elemente specifice susceptibile să demonstreze existența unor eventuale „dificultăți serioase” întâmpinate de Comisie pentru a aprecia compatibilitatea măsurii în cauză cu piața internă.

138

Rezultă că Tribunalul a considerat fără a săvârși o eroare de drept, la punctul 88 din această hotărâre, că nu era necesar să examineze temeinicia celui de al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță, fără a fi necesar să se examineze, pe de altă parte, dacă Tribunalul a statuat în mod întemeiat, la punctul 86 din hotărârea atacată, că acest motiv prezenta un caracter subsidiar și că era privat de finalitatea sa declarată.

139

În plus, este necesar să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat elemente de probă, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 55 din prezenta hotărâre, în cadrul examinării celui de al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță.

140

Din cele de mai sus rezultă că al cincilea motiv trebuie respins ca nefondat.

141

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, Ryanair reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor întrucât a statuat în mod eronat, la punctele 89-101 din hotărârea atacată, că Comisia nu a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

142

Potrivit recurentei, raționamentul Tribunalului lasă să se înțeleagă că contextul factual care a condus la adoptarea deciziei în litigiu, și anume apariția pandemiei de COVID-19 și impactul pe care această situație l‑a putut avea asupra calității redactării deciziilor Comisiei, ar putea scuza faptul că anumite elemente cruciale în motivarea deciziei în litigiu lipsesc, deși ar fi fost necesare recurentei pentru a cunoaște raționamentul concret care stătea la baza concluziilor Comisiei. O astfel de interpretare laxistă a articolului 296 al doilea paragraf TFUE, contrară jurisprudenței Curții, ar lipsi obligația de motivare de orice sens.

143

Comisia și Republica Franceză susțin că al șaselea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat. Regatul Danemarcei apreciază că acest motiv este inadmisibil.

144

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să expună în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă cerințele impuse la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 198, precum și jurisprudența citată).

145

Atunci când este vorba, mai concret, precum în speță, despre o decizie de a nu ridica obiecții cu privire la o măsură de ajutor, întemeiată pe articolul 108 alineatul (3) TFUE, Curtea a avut deja ocazia să precizeze că o astfel de decizie, care se adoptă în termene scurte, trebuie să conțină, după cum a arătat de asemenea Tribunalul în mod întemeiat la punctul 94 din hotărârea atacată, numai motivele pentru care Comisia consideră că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului vizat cu piața internă și chiar și o motivare succintă a acestei decizii trebuie considerată suficientă în raport cu cerința motivării prevăzută la articolul 296, al doilea paragraf TFUE, în măsura în care menționează în mod clar și neechivoc motivele pentru care Comisia a apreciat că nu se află în prezența unor asemenea dificultăți, problema temeiniciei acestei motivări neintrând în sfera acestei cerințe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 199, precum și jurisprudența citată).

146

În lumina acestor cerințe, amintite în mod întemeiat la punctele 92 și 94 din hotărârea atacată, trebuie să se examineze dacă Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că decizia în litigiu era motivată corespunzător cerințelor legale.

147

În această privință, în măsura în care Ryanair reproșează în esență Tribunalului, pe de o parte, că a simplificat cerințele referitoare la obligația de motivare în raport cu contextul pandemiei de COVID-19 în care a fost adoptată decizia în litigiu, trebuie să se constate că nimic nu indică faptul că, referindu‑se, la punctele 89-101 din hotărârea atacată, la criza legată de această pandemie, Tribunalul a intenționat să justifice prin această împrejurare un viciu de motivare a deciziei respective.

148

În măsura în care Ryanair menționează, pe de altă parte, o serie de elemente specifice cu privire la care Comisia, cu încălcarea obligației de motivare care îi revine, nu s‑ar fi pronunțat sau pe care nu le‑ar fi evaluat în decizia în litigiu, precum conformitatea măsurii în cauză cu principiul egalității de tratament, cu libertatea de stabilire și cu libera prestare a serviciilor, avantajul concurențial acordat SAS, metoda de calcul al pagubei și al cuantumului ajutorului, motivele exacte pentru care SAS ar fi fost tratată în Danemarca în mod diferit față de celelalte companii aeriene care operează în acest stat membru care au suferit pagube, trebuie să se constate că, la punctele 95-100 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat, examinând fiecare dintre aceste elemente, că ele fie nu erau relevante pentru decizia în litigiu, fie s‑a făcut referire la ele corespunzător cerințelor legale în decizia respectivă în suficientă măsură pentru ca raționamentul Comisiei să fie înțeles în această privință.

149

Or, nu rezultă că, prin aceste aprecieri, Tribunalul ar fi încălcat cerințele de motivare a unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții, întemeiată pe articolul 108 alineatul (3) TFUE, astfel cum decurg din jurisprudența amintită la punctele 144 și 145 din prezenta hotărâre, întrucât această motivare dă în speță Ryanair posibilitatea să ia cunoștință de justificările acestei decizii și instanței Uniunii să își exercite controlul în privința sa, așa cum reiese de altfel din hotărârea atacată.

150

În plus, în măsura în care argumentația prezentată în cadrul celui de al șaselea motiv urmărește în realitate să demonstreze că decizia în litigiu a fost adoptată în temeiul unei aprecieri insuficiente sau eronate din punct de vedere juridic a Comisiei, această argumentație, referitoare mai degrabă la temeinicia acestei decizii decât la cerința motivării ca formalitate substanțială, trebuie înlăturată având în vedere jurisprudența amintită la punctul 145 din prezenta hotărâre.

151

Reiese din cele ce precedă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat, la punctul 101 din hotărârea atacată, că decizia în litigiu era motivată corespunzător cerințelor legale.

152

În sfârșit, trebuie să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat elemente de fapt, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 58 din prezenta hotărâre, atunci când a examinat al cincilea motiv al acțiunii în primă instanță.

153

Prin urmare, al șaselea motiv trebuie respins ca nefondat.

154

Întrucât niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu a fost admis, se impune respingerea recursului în totalitate.

155

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

156

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât recurenta a căzut în pretenții, iar Comisia, precum și SAS au solicitat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs.

157

Conform articolului 140 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Republica Franceză și Regatul Danemarcei, interveniente în cadrul acțiunii în primă instanță și care au participat la procedura în fața Curții, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: