HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

19 ianuarie 2023 ( *1 )

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Produse biocide – Regulamentul (UE) nr. 528/2012 – Articolul 72 – Libera circulație a mărfurilor – Articolul 34 TFUE – Posibilitatea statelor membre de a adopta măsuri restrictive în materie de practici comerciale și de publicitate – Modalități de vânzare care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE – Justificare – Articolul 36 TFUE – Obiectivul protejării sănătății oamenilor și a animalelor, precum și a mediului – Proporționalitate”

În cauza C‑147/21,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), prin decizia din 5 martie 2021, primită de Curte la 8 martie 2021, în procedura

Comité interprofessionnel des huiles essentielles françaises (CIHEF),

Florame,

Hyteck Aroma‑Zone,

Laboratoires Gilbert,

Laboratoire Léa Nature,

Laboratoires Oméga Pharma France,

Pierre Fabre Médicament,

Pranarom France,

Puressentiel France

împotriva

Ministre de la Transition écologique,

Premier ministre,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din doamna K. Jürimäe, președintă de cameră, domnii M. Safjan, N. Piçarra, N. Jääskinen și M. Gavalec (raportor), judecători,

avocat general: domnul N. Emiliou,

grefier: doamna M. Ferreira, administratoare principală,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 9 martie 2022,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru Comité interprofessionnel des huiles essentielles françaises (CIHEF), Florame, Hyteck Aroma‑Zone, Laboratoires Gilbert, Laboratoire Léa Nature, Laboratoires Oméga Pharma France, Pierre Fabre Médicament, Pranarom France și Puressentiel France, de A. Bost, V. Lehmann și M. Ragot, avocats;

pentru guvernul francez, de G. Bain și T. Stéhelin, în calitate de agenți;

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de G. Palatiello, avvocato dello Stato;

pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și M. A. M. de Ree, în calitate de agenți;

pentru Comisia Europeană, de R. Lindenthal și F. Thiran, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 2 iunie 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2012, L 167, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 334/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 (JO 2014, L 103, p. 22) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 528/2012”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Comité interprofessionnel des huiles essentielles françaises (CIHEF) și opt societăți care își desfășoară activitatea în sectorul uleiurilor esențiale, pe de o parte, și ministre de la Transition écologique (ministrul tranziției ecologice, Franța) și Premier ministre (prim‑ministrul, Franța), pe de altă parte, cu privire la acțiunea prin care se solicită anularea atât a décret no 2019-642, du 26 juin 2019, relatif aux pratiques commerciales prohibées pour certaines catégories de produits biocides (Decretul nr. 2019-642 din 26 iunie 2019 privind practicile comerciale interzise pentru anumite categorii de produse biocide) (JORF din 27 iunie 2019, p. 10), cât și a décret no 2019-643, du 26 juin 2019, relatif à la publicité commerciale pour certaines catégories de produits biocides (Decretul nr. 2019-643 din 26 iunie 2019 privind publicitatea comercială pentru anumite categorii de produse biocide) (JORF din 27 iunie 2019, p. 11).

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3

Considerentele (1)-(3), (6), (28) și (31) ale Regulamentului nr. 528/2012 au următorul cuprins:

„(1)

Produsele biocide sunt necesare în controlul organismelor dăunătoare sănătății umane sau animale și al organismelor care deteriorează materialele naturale sau fabricate. Cu toate acestea, produsele biocide pot expune oamenii, animalele și mediul la riscuri datorită proprietăților lor intrinseci și modalităților de utilizare.

(2)

Produsele biocide nu ar trebui să fie puse la dispoziție pe piață sau utilizate decât dacă sunt autorizate în conformitate cu prezentul regulament. Articolele tratate nu ar trebui introduse pe piață decât dacă toate substanțele active conținute în produsele biocide cu care au fost tratate sau pe care le încorporează sunt aprobate în conformitate cu prezentul regulament.

(3)

Prezentul regulament are ca obiectiv îmbunătățirea liberei circulații a produselor biocide în interiorul Uniunii, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului. Ar trebui acordată o atenție deosebită protejării grupurilor vulnerabile, precum femeile însărcinate și copiii. Prezentul regulament ar trebui să aibă la bază principiul precauției pentru a garanta faptul că fabricarea și punerea la dispoziție pe piață a substanțelor active și a produselor biocide nu conduce la efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor sau a animalelor sau la efecte inacceptabile asupra mediului. În vederea eliminării pe cât posibil a obstacolelor din calea comerțului cu produse biocide, este necesar să se prevadă norme pentru aprobarea substanțelor active și pentru punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, inclusiv norme cu privire la recunoașterea reciprocă a autorizațiilor și la comerțul paralel.

[…]

(6)

Luând în considerare principalele modificări care ar trebui aduse normelor în vigoare, un regulament reprezintă instrumentul juridic adecvat pentru înlocuirea Directivei 98/8/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (JO 1998, L 123, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 24, p. 67)] în vederea stabilirii unor norme clare, detaliate și direct aplicabile. În plus, un regulament garantează că dispozițiile juridice sunt puse în aplicare în același moment și într‑o manieră armonizată pe întreg teritoriul Uniunii.

[…]

(28)

Pentru a garanta faptul că numai produsele biocide care respectă dispozițiile relevante ale prezentului regulament sunt puse la dispoziție pe piață, produsele biocide ar trebui autorizate fie de către autoritățile competente, în cazul punerii la dispoziție pe piață și al utilizării pe teritoriul unui stat membru sau într‑o parte a acestuia, fie de către Comisie, în cazul punerii la dispoziție pe piață și al utilizării pe teritoriul Uniunii.

[…]

(31)

Este necesar să se prevadă principii comune pentru evaluarea și autorizarea produselor biocide în vederea asigurării unei abordări armonizate de către autoritățile competente.”

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Scopul și obiectul”, prevede:

„(1)   Scopul prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin armonizarea normelor privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății oamenilor și a animalelor și de protecție a mediului. Dispozițiile prezentului regulament se bazează pe principiul precauției, al cărui scop este să garanteze sănătatea oamenilor și a animalelor, precum și protecția mediului. Se acordă o atenție deosebită protejării grupurilor vulnerabile.

(2)   Prezentul regulament stabilește norme referitoare la:

(a)

stabilirea, la nivelul Uniunii, a unei liste a substanțelor active care pot fi utilizate în produsele biocide;

(b)

autorizarea produselor biocide;

(c)

recunoașterea reciprocă a autorizațiilor în cadrul Uniunii;

(d)

punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide în unul sau mai multe state membre sau în Uniune;

(e)

introducerea pe piață a articolelor tratate.”

5

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede:

„(1)   Prezentul regulament se aplică produselor biocide și articolelor tratate. O listă cu tipurile de produse biocide care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament și descrierile acestora figurează în anexa V.

[…]

(3)   În afara unor dispoziții contrare prevăzute de prezentul regulament sau de alte acte legislative ale Uniunii, prezentul regulament nu aduce atingere următoarelor instrumente:

[…]

(k)

Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă [JO 2006, L 376, p. 21, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 229].

[…]

(m)

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1);

[…]”

6

Potrivit articolului 3 din același regulament, intitulat „Definiții”:

„(1)   În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

[…]

(i)

«punere la dispoziție pe piață» înseamnă orice furnizare a unui produs biocid sau a unui articol tratat în vederea distribuției sau utilizării în cursul unei activități comerciale, contra unei plăți sau gratuit;

(j)

«introducere pe piață» înseamnă prima punere la dispoziție pe piață a unui produs biocid sau a unui articol tratat;

(k)

«utilizare» înseamnă toate operațiunile realizate cu un produs biocid, inclusiv depozitarea, manipularea, amestecarea și aplicarea, cu excepția oricăror activități de acest tip efectuate în vederea exportului produsului biocid sau a articolului tratat în afara Uniunii;

[…]

(y)

«publicitate» înseamnă un mod de promovare a vânzării sau a utilizării produselor biocide prin mijloace de informare tipărite, electronice sau de altă natură;

[…]”

7

În capitolul IV din Regulamentul nr. 528/2012, intitulat „Principii generale privind autorizarea produselor biocide”, figurează articolul 17 din acesta, intitulat „Punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide”, care are următorul cuprins:

„(1)   Produsele biocide nu sunt puse la dispoziție pe piață sau utilizate decât dacă sunt autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

[…]

(5)   Produsele biocide sunt utilizate în conformitate cu clauzele și condițiile din autorizație prevăzute în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) și cu cerințele privind etichetarea și ambalarea prevăzute la articolul 69.

Utilizarea corespunzătoare presupune aplicarea rațională a unei combinații de măsuri fizice, biologice, chimice sau de altă natură, astfel încât utilizarea produselor biocide este limitată la minimumul necesar și au fost luate măsurile de precauție corespunzătoare.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a furniza publicului informații corespunzătoare privind beneficiile și riscurile asociate produselor biocide și modalitățile de a limita utilizarea acestora.

[…]”

8

Articolul 18 din acest regulament, intitulat „Măsuri pentru utilizarea durabilă a produselor biocide”, prevede:

„Până la 18 iulie 2015, Comisia, pe baza experienței dobândite prin punerea în aplicare a prezentului regulament, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind modul în care prezentul regulament contribuie la utilizarea durabilă a produselor biocide, inclusiv privind necesitatea de a lua măsuri suplimentare, în special destinate utilizatorilor profesioniști, în vederea reducerii riscurilor la adresa sănătății umane, a sănătății animale și a mediului prezentate de produsele biocide. Printre altele, raportul examinează:

(a)

promovarea celor mai bune practici ca măsură de reducere la minimum a utilizării produselor biocide;

(b)

cele mai eficace metode de monitorizare a utilizării produselor biocide;

(c)

dezvoltarea și aplicarea principiilor de gestionare integrată a dăunătorilor în ceea ce privește utilizarea produselor biocide;

(d)

riscurile prezentate de utilizarea produselor biocide în anumite zone, cum ar fi școlile, locurile de muncă, grădinițele, spațiile publice sau centrele de îngrijire a bătrânilor sau zonele aflate în vecinătatea apelor de suprafață sau a pânzei freatice și măsura în care sunt necesare măsuri suplimentare pentru abordarea riscurilor respective;

(e)

rolul pe care îl poate avea îmbunătățirea performanței echipamentului utilizat pentru aplicarea produselor biocide în vederea utilizării lor durabile.

Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă, după caz, o propunere spre adoptare în conformitate cu procedura legislativă ordinară.”

9

Potrivit articolului 19 din regulamentul menționat, intitulat „Condiții de acordare a unei autorizații”:

„(1)   Un produs biocid, altul decât cele eligibile pentru o procedură de autorizare simplificată în conformitate cu articolul 25, este autorizat dacă sunt îndeplinite condițiile următoare:

(a)

substanțele active sunt incluse în anexa I sau aprobate pentru tipurile de produse relevante și toate condițiile specificate pentru substanțele active în cauză sunt îndeplinite;

(b)

se stabilește, pe baza principiilor comune de evaluare a dosarelor pentru produse biocide, prevăzute în anexa VI, că produsul biocid, atât timp cât este utilizat în condițiile în care a fost autorizat și ținându‑se seama de factorii menționați la alineatul (2) de la prezentul articol, îndeplinește următoarele criterii:

(i)

produsul biocid este suficient de eficace;

(ii)

nu are niciun efect inacceptabil asupra organismelor vizate, în special rezistență inacceptabilă, rezistență încrucișată inacceptabilă sau suferințe și dureri inutile cauzate vertebratelor;

(iii)

nu are, în sine sau din cauza reziduurilor sale, niciun efect inacceptabil imediat sau întârziat asupra sănătății umane, inclusiv asupra sănătății grupurilor vulnerabile sau asupra sănătății animale direct sau prin intermediul apei potabile, produselor alimentare, hranei pentru animale, aerului sau prin alte efecte indirecte;

(iv)

nu are, în sine sau din cauza reziduurilor sale, niciun efect inacceptabil asupra mediului înconjurător […]”

10

Articolul 20 din același regulament, intitulat „Cerință pentru cererile de autorizare”, prevede la alineatul (1):

„Solicitantul unei autorizații depune următoarele documente odată cu cererea:

(a)

pentru produsele biocide altele decât produsele biocide care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 25:

(i)

un dosar sau o scrisoare de acces referitoare la produsul biocid, care îndeplinește cerințele din anexa III;

(ii)

un rezumat al caracteristicilor produsului biocid, care include informațiile menționate la articolul 22 alineatul (2) literele (a), (b) și (e)-(q), după caz;

(iii)

un dosar sau o scrisoare de acces pentru produsul biocid, care îndeplinește cerințele din anexa II pentru fiecare substanță activă conținută în respectivul produs biocid;

(b)

pentru produsele despre care solicitantul consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 25:

(i)

un rezumat al caracteristicilor produsului biocid, astfel cum se prevede la litera (a) punctul (ii) din prezentul alineat;

(ii)

date privind eficacitatea; precum și

(iii)

orice alte informații relevante în sprijinul concluziei că produsul biocid îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 25.”

11

Capitolul V din Regulamentul nr. 528/2012, intitulat „Procedura de autorizare simplificată”, cuprinde articolele 25-28, care prevăd procedura de autorizare aplicabilă produselor biocide care îndeplinesc anumite condiții.

12

În capitolul XIII din acest regulament, intitulat „Articole tratate”, figurează articolul 58, intitulat „Introducerea pe piață a articolelor tratate”, care prevede la alineatul (2):

„Un articol tratat este introdus pe piață numai dacă toate substanțele active pe care le încorporează produsele biocide cu care a fost tratat sau pe care le conține sunt incluse în lista stabilită în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), pentru tipul de produs și utilizarea relevante, sau în anexa I și dacă sunt întrunite condițiile sau restricțiile specificate în anexă.”

13

Capitolul XV din regulamentul menționat, intitulat „Schimbul de informații și comunicarea”, cuprinde secțiunea 2, intitulată „Informații privind produsele biocide”, compusă din articolele 69-73 din regulament. Articolul 69, intitulat „Clasificarea, ambalarea și etichetarea produselor biocide”, prevede:

„(1)   Titularii de autorizații se asigură că produsele biocide sunt clasificate, ambalate și etichetate în conformitate cu rezumatul aprobat al caracteristicilor produsului biocid, în special cu frazele de pericol și de precauție menționate la articolul 22 alineatul (2) litera (i), și în conformitate cu Directiva 1999/45/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (JO 1999, L 200, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 28, p. 15)] și, dacă este cazul, în conformitate cu Regulamentul [nr. 1272/2008].

În plus, produsele care pot fi confundate cu produse alimentare, inclusiv băuturi sau hrană pentru animale, trebuie să fie ambalate în așa fel încât posibilitatea unor astfel de confuzii să fie redusă la minimum. Dacă sunt disponibile pentru publicul larg, aceste produse trebuie să conțină componente care descurajează consumul și, în special, nu trebuie să fie atrăgătoare pentru copii.

(2)   Pe lângă respectarea alineatului (1), titularii de autorizații se asigură că etichetele nu induc în eroare în privința riscurilor produsului pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau pentru mediu sau în privința eficacității acestuia și, în orice caz, nu conțin indicațiile «produs biocid cu risc scăzut», «netoxic», «inofensiv», «natural», «ecologic», «nedăunător pentru animale» sau alte indicații similare. În plus, pe etichetă trebuie să fie menționate clar și indelebil următoarele informații:

[…]

(f)

utilizările pentru care produsul biocid este autorizat;

(g)

instrucțiunile de utilizare, frecvența aplicării și doza, exprimată în unități metrice, într‑un mod accesibil utilizatorilor și ușor de înțeles de către aceștia, pentru fiecare utilizare prevăzută de autorizație;

[…]

(i)

fraza «Citiți instrucțiunile atașate înainte de folosire», dacă produsul este însoțit de un prospect, și, dacă este cazul, avertismente pentru categoriile vulnerabile;

[…]

(m)

dacă este cazul, categoriile de utilizatori la care se limitează utilizarea produsului biocid;

(n)

dacă este cazul, informații privind orice pericol specific pentru mediu, în special în legătură cu protecția organismelor nevizate și cu evitarea contaminării apei;

[…]

(3)   Statele membre pot solicita:

(a)

să le fie furnizate modele sau proiecte de ambalaje, etichete și prospecte;

(b)

ca produsele biocide puse la dispoziție pe piață în teritoriile lor să fie etichetate în limba sau limbile lor oficiale.”

14

Capitolul XV din Regulamentul nr. 528/2012 cuprinde de asemenea articolul 72, intitulat „Publicitatea”, care prevede:

„(1)   Pe lângă conformitatea cu Regulamentul [nr. 1272/2008], publicitatea pentru produsele biocide include frazele «Utilizați în siguranță produsele biocide. Citiți întotdeauna eticheta și informațiile despre produs înainte de utilizare». Acest text trebuie să se distingă clar și să fie lizibil în ansamblul publicității.

(2)   Autorii publicității pot înlocui în textul obligatoriu cuvântul «biocide» printr‑o referință clară la tipul de produs care face obiectul publicității, în conformitate cu tipurile de produse.

(3)   Publicitatea pentru produsele biocide nu trebuie să se refere la produs într‑un mod care poate induce în eroare în privința riscurilor produsului pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau pentru mediu sau în privința eficacității sale. În niciun caz, publicitatea unui produs biocid nu conține indicațiile «produs biocid cu risc scăzut», «netoxic», «inofensiv», «natural», «ecologic», «nedăunător pentru animale» sau alte indicații similare.”

15

Anexa V la acest regulament, intitulată „Tipurile de produse biocide și descrierea acestora prevăzute la articolul 2 alineatul (1)”, prevede:

„Grupa principală 1: Dezinfectanți

[…]

Tipul de produs 2: Dezinfectante și algicide care nu sunt destinate aplicării directe la oameni sau animale

[…]

Tipul de produs 4: Produse alimentare și hrană pentru animale

[…]

Grupa principală 3: Produse de combatere a dăunătorilor

Tipul de produs 14: Rodenticide

[…]

Tipul de produs 18: Insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode

[…]”

Dreptul francez

16

Articolul L. 522-5-3 din code de l’environnement (Codul mediului) prevede:

„Orice publicitate comercială este interzisă pentru anumite categorii de produse biocide definite de Regulamentul [nr. 528/2012].

Prin derogare de la primul paragraf al acestui articol, publicitatea destinată utilizatorilor profesioniști este autorizată în punctele de distribuție a produselor către acești utilizatori și în publicațiile care le sunt destinate.

Un decret care urmează a fi adoptat după consultarea cu Conseil d’État (Consiliul de Stat) va defini categoriile de produse vizate în funcție de riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și condițiile în care sunt prezentate inserturile publicitare. Aceste inserturi publicitare subliniază bunele practici în utilizarea și aplicarea produselor pentru protecția sănătății umane și animale și pentru mediu, precum și pericolele potențiale pentru sănătatea umană și animală și pentru mediu.”

17

Articolul L. 522-18 din același cod prevede:

„Cu ocazia vânzării de produse biocide definite la articolul L. 522-1, reducerile, rabaturile, rambursările, diferențierea condițiilor generale și speciale de vânzare în sensul articolului L. 441-1 din code de commerce (Codul comercial) sau oferirea de mostre gratuite și orice practici echivalente sunt interzise. Orice practică comercială prin care se urmărește eludarea, direct sau indirect, a acestei interdicții prin acordarea de reduceri, de rabaturi sau de rambursări cu privire la o altă gamă de produse care ar fi legată de cumpărarea acestor produse este interzisă.

Un decret care urmează a fi adoptat după consultarea cu Conseil d’État (Consiliul de Stat) va defini categoriile de produse vizate în funcție de riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu.”

18

Articolul R. 522-16-1 din codul menționat, introdus prin Decretul nr. 2019-642 din 26 iunie 2019, adoptat în temeiul articolului L. 522-18 din Codul mediului, prevede:

„Categoriile de produse menționate la articolul L. 522-18, pentru care sunt interzise anumite practici comerciale, sunt produsele care se încadrează în tipurile de produs 14 și 18 definite de Regulamentul [nr. 528/2012].

Aceste dispoziții nu se aplică produselor biocide eligibile pentru procedura de autorizare simplificată în conformitate cu articolul 25 din același regulament.”

19

Potrivit articolului R. 522-16-2 din același cod, introdus prin Decretul nr. 2019-643 din 26 iunie 2019, adoptat în temeiul articolului L. 522-5-3 din Codul mediului:

„I.- Categoriile de produse biocide menționate la articolul L. 522-5-3, pentru care este interzis să se facă publicitate comercială pentru publicul larg, sunt următoarele:

1° Produsele aparținând tipurilor de produs 14 și 18 definite de Regulamentul [nr. 528/2012];

2° Produsele aparținând tipurilor de produs 2 și 4 definite de același regulament și clasificate, potrivit dispozițiilor [Regulamentului nr. 1272/2008], ca fiind periculoase pentru mediul acvatic, categoria 1: toxicitate acută categoria 1(H 400) și toxicitate cronică categoria 1 (H 410).

II.- Pentru produsele menționate la alineatul I, orice publicitate destinată profesioniștilor este redactată cu respectarea dispozițiilor articolului 72 din Regulamentul [nr. 528/2012] menționat la alineatul I punctul 1°. Aceasta indică, în plus, în mod clar și lizibil, următoarele elemente:

1° Două fraze redactate după cum urmează: «Înainte de orice utilizare, vă rugăm să vă asigurați că aceasta este indispensabilă, în special în locurile frecventate de publicul larg. De fiecare dată când este posibil, folosiți cu prioritate metodele alternative și produsele care prezintă cel mai scăzut risc pentru sănătatea umană și animală și pentru mediu.

2° Menționarea tipului de produs biocid asociat produsului, astfel cum este definit în anexa V la Regulamentul [nr. 528/2012] menționat anterior.

III.- Dispozițiile prezentului articol nu se aplică produselor biocide eligibile pentru procedura de autorizare simplificată în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul [nr. 528/2012].”

Litigiul principal și întrebarea preliminară

20

Prin cele două cereri introductive, reclamantele din litigiul principal au sesizat Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) cu acțiuni în constatarea abuzului de putere prin care au solicitat anularea Decretului nr. 2019-642 din 26 iunie 2019, pe de o parte, și a Decretului nr. 2019-643 din 26 iunie 2019, pe de altă parte. Din decizia de trimitere reiese că prin aceste decrete au fost introduse dispozițiile care figurează în articolele R. 522-16-1 și R. 522-16-2 din Codul mediului, ce constituie norme administrative de punere în aplicare a articolelor L. 522-18 și L. 522-5-3.

21

Reclamantele din litigiul principal au subliniat în special că aceste decrete ar fi lipsite de temei legal, întrucât fi fost adoptate cu încălcarea Regulamentului nr. 528/2012.

22

Potrivit instanței de trimitere, acest regulament nu conține nicio dispoziție care fie să autorizeze un stat membru să prevadă măsuri restrictive de tipul celor care figurează la articolele L. 522-18 și L. 522-5-3 din Codul mediului, fie să îi interzică acest lucru. S‑ar ridica, așadar, problema dacă astfel de măsuri, care nu sunt prevăzute de regulamentul menționat, pot fi adoptate fără a se aduce atingere acestuia din urmă. Instanța de trimitere subliniază în această privință că dispozițiile legislative în temeiul cărora au fost adoptate decretele menționate la punctul 20 din prezenta hotărâre au ca obiectiv prevenirea inconvenientelor pe care utilizarea excesivă a anumitor produse biocide le prezintă pentru sănătatea publică și pentru mediu. Cu siguranță, acest obiectiv nu contravine celor urmărite de Regulamentul nr. 528/2012. Totuși, interdicțiile prevăzute de aceste dispoziții legislative intervin în contextul introducerii pe piață a produselor biocide, dispoziții pe care acest regulament vizează să le armonizeze la nivelul Uniunii fără a face trimitere la adoptarea de către statele membre a unor texte de punere în aplicare și fără ca astfel de texte să devină necesare pentru a asigura deplina eficacitate a regulamentului menționat.

23

În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Regulamentul [nr. 528/2012] se opune adoptării de către un stat membru, în interesul sănătății publice și al mediului, a unor norme restrictive în materie de practici comerciale și de publicitate precum cele prevăzute la articolele L. 522-18 și L. 522-5-3 din Codul mediului? Dacă este cazul, în ce condiții un stat membru poate adopta astfel de măsuri?”

Cu privire la întrebarea preliminară

24

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite prin articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, nu numai să reformuleze întrebarea care îi este adresată, ci și să ia în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut referire în enunțul întrebării sale (Hotărârea din 16 mai 2019, Plessers, C‑509/17, EU:C:2019:424, punctul 32 și jurisprudența citată).

25

În speță, se solicită Curții să se pronunțe, în general, cu privire la interpretarea Regulamentului nr. 528/2012, pentru a stabili în esență dacă reglementarea în discuție în litigiul principal privește un domeniu armonizat prin dispozițiile acestui regulament și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă regulamentul menționat se opune acestei reglementări.

26

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, atunci când un domeniu a făcut obiectul unei armonizări exhaustive la nivelul Uniunii, orice măsură națională care intră în domeniul respectiv trebuie apreciată în raport cu dispozițiile acestei măsuri de armonizare, iar nu în raport cu dispozițiile dreptului primar (Hotărârea din 24 februarie 2022, Viva Telecom Bulgaria, C‑257/20, EU:C:2022:125, punctul 45 și jurisprudența citată).

27

Astfel, întrebarea adresată de instanța de trimitere trebuie înțeleasă în sensul că privește, în primul rând, interpretarea acestui regulament, apoi, în al doilea rând, în ipoteza în care regulamentul respectiv nu ar fi realizat o armonizare exhaustivă, interpretarea dispozițiilor Tratatului FUE privind libera circulație a mărfurilor, și anume articolele 34 și 36 TFUE.

28

Prin urmare, pentru a oferi instanței de trimitere un răspuns util în vederea soluționării litigiului cu care este sesizată, trebuie să se înțeleagă că, prin intermediul întrebării formulate, aceasta din urmă solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 528/2012 și, dacă este cazul, articolele 34 și 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale:

care interzice anumite practici comerciale precum reducerile, rabaturile, rambursările, diferențierea condițiilor generale și speciale de vânzare, oferirea de mostre gratuite și orice practici echivalente cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 14 și 18, incluse în grupa 3 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la acest regulament (denumite în continuare „produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 14 și 18”);

care impune aplicarea unei indicații pe publicitatea destinată profesioniștilor pentru produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, incluse în grupa 1 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la Regulamentul nr. 528/2012 (denumite în continuare „produsele biocide din tipurile de produs 2 și 4”), precum și la tipurile de produs 14 și 18 și

care interzice publicitatea destinată publicului larg pentru produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18.

Cu privire la interzicerea anumitor practici comerciale

29

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că practicile comerciale interzise prin articolul L. 522-18 din Codul mediului constau în reduceri, rabaturi, rambursări, diferențierea condițiilor generale și speciale de vânzare, oferirea de mostre gratuite și orice practici echivalente cu privire la produsele biocide.

30

Din indicațiile care se regăsesc în decizia de trimitere rezultă că articolele L. 522-18 și R. 522-16-1 din Codul mediului nu privesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele biocide care se încadrează în tipurile de produs 14 și 18 pentru a beneficia de o autorizație de introducere pe piață, ci interzic anumite practici comerciale la vânzarea acestor produse, astfel încât acestea reglementează doar modalitățile de comercializare a produselor menționate.

31

În primul rând, trebuie să se arate că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1), Regulamentul nr. 528/2012 are ca scop îmbunătățirea funcționării pieței interne prin armonizarea normelor privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății oamenilor și a animalelor, precum și a mediului. În acest scop, articolul 1 alineatul (2) litera (d) din regulamentul menționat prevede că acesta stabilește normele care reglementează punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide în unul sau mai multe state membre sau în Uniune.

32

Articolul 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 528/2012 definește punerea la dispoziție pe piață ca fiind orice furnizare a unui produs biocid sau a unui articol tratat în vederea distribuției sau utilizării în cursul unei activități comerciale, contra unei plăți sau gratuit, în timp ce utilizarea este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (k) din acest regulament ca fiind toate operațiunile realizate cu un produs biocid, inclusiv depozitarea, manipularea, amestecarea și aplicarea, cu excepția oricăror activități de acest tip efectuate în vederea exportului produsului biocid sau a articolului tratat în afara Uniunii.

33

Rezultă că normele acestui regulament referitoare la punerea la dispoziție pe piață și la utilizarea de produse biocide sunt suficient de ample pentru a acoperi practicile comerciale legate de vânzarea acestor produse. Trebuie să se constate însă, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 28-30 din concluzii, că regulamentul menționat nu cuprinde nicio dispoziție care să vizeze armonizarea normelor care reglementează astfel de practici. În plus, astfel cum reiese din coroborarea articolelor 17, 19 și 20 din Regulamentul nr. 528/2012, interpretate în lumina considerentelor (2), (3), (28) și (31) ale acestuia, regulamentul urmărește instituirea unui regim de autorizare prealabilă care să permită punerea la dispoziție pe piață a produselor biocide și stabilirea principiilor comune de evaluare a cererilor de autorizare a acestor produse, fără armonizarea tuturor aspectelor privind comercializarea produselor menționate.

34

Prin urmare, trebuie să se considere că Regulamentul nr. 528/2012 nu urmărește să armonizeze normele referitoare la practicile comerciale legate de vânzarea de produse biocide, precum cele care figurează la articolele L. 522-18 și R. 522-16-1 din Codul mediului.

35

Rezultă că acest regulament nu se opune unei reglementări naționale care interzice anumite practici comerciale la vânzarea de produse biocide, cum ar fi produsele biocide care se încadrează în tipurile de produs 14 și 18.

36

În al doilea rând, pentru a da un răspuns util instanței de trimitere, este necesar, ținând seama de cele amintite la punctul 27 din prezenta hotărâre, să se stabilească dacă articolul 34 TFUE se opune unei astfel de reglementări naționale.

37

În această privință, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că orice măsură a unui stat membru susceptibilă să constituie, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol în calea comerțului în cadrul Uniunii trebuie considerată o măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative, în sensul acestei dispoziții (Hotărârea din 11 iulie 1974, Dassonville, 8/74, EU:C:1974:82, punctul 5, precum și Hotărârea din 3 iulie 2019, Delfarma, C‑387/18, EU:C:2019:556, punctul 20 și jurisprudența citată).

38

Cu toate acestea, nu poate constitui, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol în calea comerțului dintre statele membre, în sensul acestei jurisprudențe, aplicarea în privința unor produse care provin din alte state membre a unor dispoziții naționale care limitează sau interzic anumite modalități de vânzare, în măsura în care acestea se aplică tuturor operatorilor în cauză care își exercită activitatea pe teritoriul național și afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a celor provenind din alte state membre. Într‑adevăr, odată ce aceste condiții sunt îndeplinite, aplicarea unor reglementări de acest tip în cazul vânzării de produse care provin dintr‑un alt stat membru și care sunt conforme normelor stabilite de acest stat nu este de natură să împiedice accesul acestora pe piață sau să îl îngreuneze mai mult decât pe cel al produselor naționale (Hotărârea din 10 februarie 2009, Comisia/Italia,C‑110/05, EU:C:2009:66, punctul 36, Hotărârea din 2 decembrie 2010, Ker‑Optika, C‑108/09, EU:C:2010:725, punctul 51, precum și Hotărârea din 21 septembrie 2016, Etablissements Fr. Colruyt, C‑221/15, EU:C:2016:704, punctul 35).

39

În speță, astfel cum s‑a arătat la punctul 30 din prezenta hotărâre, articolele L. 522-18 și R. 522-16-1 din Codul mediului nu privesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele biocide care se încadrează în tipurile de produs 14 și 18 pentru a beneficia de o autorizație de introducere pe piață. În realitate, ele interzic anumite practici comerciale la vânzarea acestor produse, astfel încât acestea reglementează doar modalitățile de comercializare a produselor menționate. Rezultă că trebuie să se considere că aceste dispoziții reglementează modalități de vânzare în sensul jurisprudenței Curții citate la punctul 38 din prezenta hotărâre.

40

Or, o legislație națională care reglementează modalitățile de vânzare a anumitor produse nu poate totuși să iasă din sfera interdicției care figurează la articolul 34 TFUE decât dacă îndeplinește cele două condiții menționate la acest punct 38.

41

În ceea ce privește prima condiție, din elementele furnizate Curții de instanța de trimitere reiese că articolele L. 522-18 și R. 522-16-1 din Codul mediului, menționate la punctul 39 din prezenta hotărâre, se aplică fără distincție tuturor operatorilor în cauză care își desfășoară activitatea pe teritoriul francez.

42

În ceea ce privește a doua condiție, revine acestei instanțe sarcina de a aprecia dacă dispozițiile menționate afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a celor provenind din alte state membre.

43

În speță, din elementele aduse la cunoștința Curții nu reiese că reglementarea în discuție în litigiul principal face distincție în funcție de originea produselor biocide în cauză. Totuși, trebuie să se verifice dacă această reglementare nu este, în fapt, de natură să îngreuneze accesul pe piața franceză al produselor biocide în cauză care provin din alte state membre mai mult decât accesul produselor naționale.

44

În această privință, o reglementare națională care interzice anumite practici comerciale la vânzarea anumitor tipuri de produse biocide este, în principiu, de natură să restrângă volumul total al vânzărilor acestor produse în statul membru în cauză și poate, în consecință, să afecteze volumul vânzărilor produselor menționate care provin din alte state membre. O asemenea constatare nu poate fi însă suficientă pentru ca această reglementare să fie calificată ca fiind o măsură cu efect echivalent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2006, A‑Punkt Schmuckhandel, C‑441/04, EU:C:2006:141, punctul 21 și jurisprudența citată).

45

Desigur, astfel cum susțin Comisia și reclamantele din litigiul principal, practici comerciale precum reducerile de preț și rabaturile, care sunt vizate la articolele L. 522-18 și R. 522-16-1 din Codul mediului, constituie metode de comercializare care se pot dovedi eficiente pentru a permite accesul unor produse care provin din alte state membre pe o piață națională, din moment ce aceste metode influențează prețul de vânzare al acestor produse.

46

Cu toate acestea, faptul că o reglementare națională interzice metode de comercializare presupuse a fi eficiente nu constituie un element suficient pentru a considera că această reglementare intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 34 TFUE. Într‑adevăr, o asemenea reglementare poate constitui o măsură cu efect echivalent numai dacă interzicerea metodelor de comercializare în cauză afectează mai mult produsele care provin din alte state membre decât produsele naționale.

47

În aceste condiții, instanța de trimitere trebuie să stabilească dacă interzicerea anumitor practici comerciale, prevăzută la articolele L. 522-18 și R. 522-16-1 din Codul mediului, afectează mai mult accesul pe piață al produselor biocide în cauză originare din alte state membre decât accesul unor astfel de produse care provin din Franța. În special, revine acestei instanțe sarcina de a aprecia dacă, astfel cum a susținut guvernul francez în ședință, aceste dispoziții acoperă o sferă restrânsă de metode de comercializare a produselor biocide în cauză și dacă, în consecință, metodele de comercializare care nu sunt interzise de dispozițiile menționate permit garantarea faptului că produsele care provin din alte state membre pot avea acces pe piața națională.

48

În cazul în care, în urma acestei examinări, instanța constată că reglementarea națională în discuție în litigiul principal afectează mai mult accesul pe piața franceză al produselor biocide în cauză care provin din alte state membre decât accesul unor astfel de produse care provin din Franța, aceasta va avea sarcina de a stabili dacă această reglementare este justificată de unul sau mai multe dintre motivele de interes general enumerate la articolul 36 TFUE sau de una sau mai multe dintre cerințele imperative de interes general recunoscute de jurisprudența Curții.

49

În această privință, în primul rând, din decizia de trimitere reiese că articolul L. 522-18 din Codul mediului are ca obiectiv prevenirea inconvenientelor pe care utilizarea excesivă a anumitor tipuri de produse biocide le prezintă pentru sănătatea publică și pentru mediu.

50

Or, conform unei jurisprudențe constante, trebuie amintit, pe de o parte, că sănătatea și viața persoanelor ocupă primul loc între bunurile și interesele protejate de tratat și că revine statelor membre sarcina de a decide la ce nivel intenționează să asigure protecția sănătății publice, precum și în ce mod trebuie atins acest nivel. Întrucât nivelul protecției poate varia de la un stat membru la altul, este necesar să se recunoască statelor membre o marjă de apreciere (Hotărârea din 2 decembrie 2010, Ker‑Optika, C‑108/09, EU:C:2010:725, punctul 58).

51

Pe de altă parte, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că protecția mediului constituie un motiv imperativ de interes general care poate justifica o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2015, Capoda Import‑Export, C‑354/14, EU:C:2015:658, punctul 43).

52

Prin urmare, din indicațiile furnizate Curții reiese că reglementarea în discuție în litigiul principal poate răspunde unor motive imperative de interes general de natură să justifice o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, aspect a cărui verificare este însă de competența instanței de trimitere.

53

În al doilea rând, revine autorităților naționale, în fiecare caz în parte, sarcina de a demonstra că reglementarea națională în cauză respectă principiul proporționalității, adică este necesară pentru realizarea obiectivului invocat, iar acesta nu ar putea fi atins prin interdicții sau limitări de o amploare mai redusă ori care să afecteze într‑o mai mică măsură comerțul în cadrul Uniunii. În acest sens, revine acestor autorități sarcina de a prezenta probele necesare în acest scop. Justificările susceptibile să fie invocate de un stat membru trebuie să fie însoțite de o analiză a oportunității și a proporționalității măsurii adoptate de acest stat, precum și de elemente precise care să permită susținerea argumentării sale (Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții, C‑333/14, EU:C:2015:845, punctele 53 și 54).

54

Rezultă că o instanță națională, atunci când examinează o reglementare națională în raport cu justificarea referitoare la protecția sănătății și a vieții persoanelor, în sensul articolului 36 TFUE, are obligația să examineze în mod obiectiv dacă elementele de probă furnizate de statul membru în cauză permit în mod rezonabil să se aprecieze că mijloacele alese sunt apte să realizeze obiectivele urmărite, precum și posibilitatea atingerii acestora prin măsuri mai puțin restrictive în privința liberei circulații a mărfurilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții, C‑333/14, EU:C:2015:845, punctul 59).

55

În această privință, în ceea ce privește capacitatea reglementării naționale în discuție în litigiul principal de a atinge obiectivele invocate, guvernul francez a subliniat că această reglementare urmărește prevenirea și diminuarea expunerii populației, a animalelor și a mediului la produsele biocide în cauză, prin limitarea stimulentelor pentru o utilizare excesivă și uneori inadecvată a acestor produse.

56

Cu toate că reglementarea menționată nu pare a fi de natură să permită eliminarea oricărui risc de dispersare inutilă a produselor biocide în cauză, nu este mai puțin adevărat că, prin înlăturarea posibilității ca un cumpărător să beneficieze de vreun avantaj financiar la cumpărarea acestor produse, aceasta este susceptibilă să prevină orice achiziționare necorespunzătoare a produselor menționate și, prin urmare, poate să diminueze riscul aferent expunerii populației, a animalelor și a mediului la o utilizare excesivă a produselor biocide respective. Astfel, după cum a arătat guvernul francez, această reglementare se dovedește adecvată pentru a evita fenomenele de acumulare a acestor produse în mediu și poluarea apelor care poate rezulta de aici. Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că reglementarea în discuție în litigiul principal este de natură să atingă obiectivele de protecție a sănătății umane și a mediului, aspect a cărui verificare este însă de competența instanței de trimitere.

57

În ceea ce privește caracterul necesar și proporțional al interdicției privind anumite practici comerciale la vânzarea anumitor tipuri de produse biocide, este necesar să se considere că, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 72-75 din concluzii, această interdicție nu depășește ceea ce este necesar din moment ce măsurile de informare suplimentare impuse la vânzarea acestor produse, și anume cele prevăzute în cadrul articolului 17 alineatul (5) și al articolului 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012, nu ar putea contrabalansa atractivitatea unei oferte de reduceri de preț și de rabaturi sau a furnizării de mostre gratuite de produse biocide la achiziționarea acestora.

58

De altfel, din indicațiile instanței de trimitere reiese, pe de o parte, că reglementarea în discuție în litigiul principal nu urmărește să interzică practicarea rabaturilor și a rambursărilor decât la vânzarea de produse biocide care se încadrează în tipurile de produs 14 și 18, adică cele care prezintă cele mai mari riscuri pentru sănătatea umană, și, pe de altă parte, că această reglementare nu se aplică produselor biocide eligibile pentru procedura de autorizare simplificată în temeiul articolului 25 din Regulamentul nr. 528/2012.

59

Astfel, articolele 34 și 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care interzice anumite practici comerciale precum reducerile, rabaturile, rambursările, diferențierea condițiilor generale și speciale de vânzare, oferirea de mostre gratuite și orice practici echivalente cu privire la produsele biocide care se încadrează în tipurile de produs 14 și 18, în măsura în care această reglementare este justificată de obiective de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, precum și a mediului, este de natură să asigure realizarea acestor obiective și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestora, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Cu privire la obligațiile în materie de publicitate destinată profesioniștilor

60

Cu titlu introductiv, astfel cum s‑a amintit la punctul 31 din prezenta hotărâre, potrivit articolului 1 alineatul (1), Regulamentul nr. 528/2012 urmărește îmbunătățirea funcționării pieței interne prin armonizarea normelor privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a animalelor și de protecție a mediului. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 86 din concluzii, articolul 72 din regulamentul menționat este unica dispoziție din acesta care se referă la publicitatea pentru produsele biocide. Prin urmare, trebuie să se aprecieze în raport cu această dispoziție dacă regulamentul menționat se opune unei reglementări naționale care impune inserarea unei indicații în publicitatea destinată profesioniștilor pentru anumite tipuri de produse biocide.

61

Prin urmare, trebuie să se considere că instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune inserarea unei indicații suplimentare față de cea prevăzută la acest articol în orice publicitate destinată profesioniștilor cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18.

62

În această privință, articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012 prevede la alineatul (1) că publicitatea pentru produse biocide trebuie să respecte dispozițiile Regulamentului nr. 1272/2008, să conțină o indicație specifică care trebuie să se distingă în mod clar și să fie lizibilă în ansamblul publicității. Această indicație are următorul cuprins: „Utilizați în siguranță produsele biocide. Citiți întotdeauna eticheta și informațiile despre produs înainte de utilizare.” Alineatul (2) al aceluiași articol se limitează să prevadă că autorii publicității pot înlocui în această indicație obligatorie cuvântul „biocide” printr‑o referință clară la tipul de produs care face obiectul publicității, în conformitate cu tipurile de produse. Alineatul (3) din articolul menționat prevede, la rândul său, că publicitatea pentru produsele biocide nu trebuie să se refere la produs într‑un mod care poate induce în eroare în privința riscurilor produsului pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau pentru mediu ori în privința eficacității sale. Această din urmă dispoziție interzice de asemenea indicații precum „produs biocid cu risc scăzut”, „netoxic” sau „ecologic”.

63

Rezultă că, prin articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012, legiuitorul Uniunii a intenționat să ofere un cadru detaliat și complet pentru formularea indicațiilor referitoare la riscurile asociate utilizării de produse biocide care pot figura în publicitatea pentru aceste produse, în măsura în care acest articol prevede existența unei indicații obligatorii, interzice în mod expres anumite indicații și urmărește, mai general, să interzică orice indicație publicitară care ar putea induce în eroare utilizatorul cu privire la riscurile pe care le pot prezenta astfel de produse.

64

Pe de altă parte, reiese din considerentele (1) și (3) ale Regulamentului nr. 528/2012 că legiuitorul Uniunii a intenționat să realizeze un echilibru specific între libera circulație a produselor biocide și un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și de protecție a mediului.

65

Rezultă dintr‑o interpretare literală a articolului 72 din Regulamentul nr. 528/2012, citit în lumina considerentelor (1) și (3) ale acestuia, că domeniul care privește indicațiile referitoare la riscurile asociate utilizării produselor biocide care pot fi utilizate în cadrul publicității pentru aceste produse a fost armonizat în mod complet de legiuitorul Uniunii.

66

O astfel de interpretare este susținută de cerința lizibilității acestor indicații, astfel cum este exprimată în ultima teză a articolului 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012. Astfel, este necesar să se constate că indicațiile suplimentare față de cele menționate la această dispoziție ar risca să aducă atingere lizibilității acestora din urmă, chiar dacă aceste indicații suplimentare nu ar fi în contradicție cu obiectivele de protecție a sănătății umane și animale și de protecție a mediului.

67

Pe cale de consecință, articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune inserarea unei indicații suplimentare față de cea prevăzută la acest articol în publicitatea destinată profesioniștilor pentru produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18.

Cu privire la interzicerea publicității destinate publicului larg

68

În primul rând, trebuie să se stabilească dacă Regulamentul nr. 528/2012 se opune unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolele L. 522-5-3 și R. 522-16-2 din Codul mediului, care interzice orice publicitate destinată publicului larg cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18.

69

Astfel cum s‑a arătat la punctul 63 din prezenta hotărâre, din articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012 rezultă că legiuitorul Uniunii a intenționat să ofere un cadru detaliat și complet pentru formularea indicațiilor referitoare la riscurile asociate utilizării produselor biocide care pot figura în publicitatea pentru aceste produse. Cu toate acestea, legiuitorul menționat nu a intenționat să reglementeze toate aspectele referitoare la publicitatea pentru produsele biocide și în special să excludă posibilitatea ca statele membre să interzică publicitatea destinată publicului larg.

70

Rezultă că articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012 nu se opune unei reglementări naționale care interzice orice publicitate destinată publicului larg cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum la tipurile de produs 14 și 18.

71

În aceste condiții, în al doilea rând, trebuie să se aprecieze dacă articolul 34 TFUE se opune unei astfel de reglementări.

72

În această privință, astfel cum s‑a amintit la punctele 37 și 38 din prezenta hotărâre, trebuie să se verifice dacă această legislație constituie o reglementare care stabilește modalitățile de vânzare a produselor, în sensul jurisprudenței citate la punctul 38 din prezenta hotărâre, care se aplică tuturor operatorilor în cauză care își exercită activitatea pe teritoriul național și care afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și pe cea a produselor provenind din alte state membre.

73

În speță, trebuie amintit că, ținând seama de indicațiile furnizate de instanța de trimitere, articolele L. 522-5-3 și R. 522-16-2 din Codul mediului nu au ca obiect condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18, pentru a obține o autorizație de introducere pe piață. În schimb, aceste dispoziții prevăd interzicerea publicității destinate publicului larg cu ocazia vânzării acestor produse, astfel încât acestea reglementează numai modalitățile de comercializare a produselor menționate. Rezultă că se poate considera că aceste dispoziții reglementează modalități de vânzare în sensul jurisprudenței citate la punctul 38 din prezenta hotărâre.

74

Or, o reglementare națională care stabilește modalitățile de vânzare a anumitor produse poate totuși să iasă din sfera de aplicare a articolului 34 TFUE numai dacă îndeplinește cele două condiții enunțate la punctul 38 din prezenta hotărâre.

75

În ceea ce privește prima condiție, reiese din elementele furnizate Curții de instanța de trimitere că articolele L. 522-5-3 și R. 522-16-2 din Codul mediului se aplică fără distincție tuturor operatorilor în cauză care își desfășoară activitatea pe teritoriul francez.

76

În ceea ce privește a doua condiție, revine acestei instanțe sarcina de a aprecia dacă dispozițiile menționate afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a celor provenind din alte state membre.

77

În speță, din elementele de care dispune Curtea nu rezultă că reglementarea în discuție în litigiul principal face distincție în funcție de originea produselor biocide în cauză. Cu toate acestea, trebuie să se verifice dacă această reglementare nu este, în fapt, de natură să îngreuneze accesul pe piața franceză al produselor biocide în cauză care provin din alte state membre mai mult decât accesul produselor naționale.

78

În această privință, deși a statuat că o reglementare națională care limitează sau interzice anumite forme de publicitate pentru anumite produse poate fi de natură să restrângă volumul vânzărilor acestor produse și, în consecință, poate avea un impact mai important asupra produselor care provin din alte state membre, totuși Curtea a condiționat această constatare de identificarea unei dificultăți concrete ce caracterizează o anumită piață de produse cu care se confruntă un operator pentru a putea intra pe piața națională, cum ar fi existența unor practici sociale tradiționale, a unor obiceiuri sau uzanțe locale ori împrejurarea că metoda de vânzare vizată de interdicție este potențial singura care permite accesul pe piața națională respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 martie 2001, Gourmet International Products, C‑405/98, EU:C:2001:135, punctele 19 și 21, Hotărârea din 19 octombrie 2016, Deutsche Parkinson Vereinigung, C‑148/15, EU:C:2016:776, punctul 25, precum și Hotărârea din 15 iulie 2021, DocMorris, C‑190/20, EU:C:2021:609, punctul 41).

79

Or, din elementele dosarului de care dispune Curtea nu reiese că piața franceză a produselor biocide s‑ar caracteriza prin existența uneia sau mai multor dificultăți concrete, în sensul jurisprudenței citate la punctul anterior din prezenta hotărâre, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere, astfel încât nu rezultă că interzicerea oricărei publicități destinate publicului larg pentru anumite produse biocide afectează mai mult comercializarea produselor provenind din alte state membre.

80

În cazul în care, în urma acestei examinări, instanța constată totuși că reglementarea în discuție în litigiul principal afectează mai mult accesul pe piața franceză al produselor biocide care provin din alte state membre decât accesul unor astfel de produse care provin din Franța, îi va reveni sarcina de a stabili dacă această reglementare este justificată de unul sau de mai multe dintre motivele de interes general enumerate la articolul 36 TFUE sau de una sau mai multe dintre cerințele imperative recunoscute de jurisprudența Curții.

81

În această privință, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 49 din prezenta hotărâre, decizia de trimitere precizează că reglementarea în discuție în litigiul principal are ca obiectiv prevenirea inconvenientelor pe care utilizarea excesivă a anumitor produse biocide le prezintă pentru sănătatea publică și pentru mediu.

82

Astfel, trebuie să se constate că reglementarea menționată este de natură să atingă obiectivele de protecție a sănătății umane și a mediului, în măsura în care prevede interzicerea oricărei publicități destinate publicului larg pentru unele dintre aceste produse, ceea ce constituie un mijloc care permite limitarea stimulentelor pentru cumpărarea și utilizarea unor astfel de produse.

83

În ceea ce privește caracterul necesar și proporțional al reglementării menționate, trebuie să se considere că, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 120 și 121 din concluzii, interzicerea oricărei publicități destinate publicului larg pentru anumite produse biocide nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite. Într‑adevăr, așa cum a arătat guvernul francez, pe de o parte, această reglementare nu vizează decât publicitatea destinată publicului larg și nu interzice, așadar, publicitatea destinată profesioniștilor. Pe de altă parte, reglementarea menționată are un domeniu de aplicare limitat din moment ce nu vizează toate produsele biocide, ci numai pe cele care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18, cu alte cuvinte pe cele care prezintă riscurile cele mai ridicate pentru sănătatea umană, fără a se aplica produselor biocide eligibile pentru procedura de autorizare simplificată în temeiul articolului 25 din Regulamentul nr. 528/2012.

84

Astfel, rezultă că articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care interzice publicitatea destinată publicului larg cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18. Situația este aceeași în ceea ce privește articolele 34 și 36 TFUE, în măsura în care reglementarea menționată este justificată de obiective de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, precum și a mediului, este de natură să asigure realizarea acestor obiective și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea lor, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

85

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că, pe de o parte, articolul 72 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că:

se opune unei reglementări naționale care impune inserarea unei indicații suplimentare față de cea prevăzută la acest articol în publicitatea destinată profesioniștilor pentru produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18;

și că nu se opune unei reglementări naționale care interzice publicitatea destinată publicului larg cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18;

și, pe de altă parte, articolele 34 și 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că:

aceste dispoziții nu se opun unei reglementări naționale care interzice anumite practici comerciale precum reducerile, rabaturile, rambursările, diferențierea condițiilor generale și speciale de vânzare, oferirea de mostre gratuite și orice practici echivalente, cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 14 și 18, în măsura în care această reglementare este justificată de obiective de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, precum și a mediului, este de natură să asigure realizarea acestor obiective și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea lor, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere;

și că aceste dispoziții nu se opun unei reglementări naționale care interzice publicitatea destinată publicului larg cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, precum și la tipurile de produs 14 și 18, în măsura în care această reglementare este justificată de obiective de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, precum și a mediului, este de natură să asigure realizarea acestor obiective și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea lor, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Cu privire la cheltuielile de judecată

86

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

 

1)

Articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 334/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014, trebuie interpretat în sensul că:

se opune unei reglementări naționale care impune inserarea unei indicații suplimentare față de cea prevăzută la acest articol în publicitatea destinată profesioniștilor cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, incluse în grupa 1 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la acest regulament, precum și la tipurile de produs 14 și 18, incluse în grupa 3 a acestor tipuri de produs, care figurează în anexa V la regulamentul menționat;

și că nu se opune unei reglementări naționale care interzice publicitatea destinată publicului larg cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, incluse în grupa 1 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la Regulamentul nr. 528/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 334/2014, precum și la tipurile de produs 14 și 18, incluse în grupa 3 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la acest regulament;

 

2)

Articolele 34 și 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că:

aceste dispoziții nu se opun unei reglementări naționale care interzice anumite practici comerciale precum reducerile, rabaturile, rambursările, diferențierea condițiilor generale și speciale de vânzare, oferirea de mostre gratuite și orice practici echivalente cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 14 și 18, incluse în grupa 3 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la Regulamentul nr. 528/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 334/2014, în măsura în care această reglementare este justificată de obiective de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, precum și a mediului, este de natură să asigure realizarea acestor obiective și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea lor, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere;

și că aceste dispoziții nu se opun unei reglementări naționale care interzice publicitatea destinată publicului larg cu privire la produsele biocide care se încadrează la tipurile de produs 2 și 4, incluse în grupa 1 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la acest regulament, precum și la tipurile de produs 14 și 18, incluse în grupa 3 a acestor tipuri de produs, ce figurează în anexa V la regulamentul menționat, în măsura în care această reglementare este justificată de obiective de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, precum și a mediului, este de natură să asigure realizarea acestor obiective și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea lor, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: franceza.