–

pentru KM, de I. Armenteros Rodríguez, abogado;

–

pentru Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS), de P. García Perea și A. R. Trillo García, letrados;

–

pentru guvernul spaniol, de J. Rodríguez de la Rúa Puig și M. J. Ruiz Sánchez, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de I. Galindo Martín și A. Szmytkowska, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4 din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO 1979, L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între KM, pe de o parte, și Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) (Institutul Național de Securitate Socială, Spania), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a recunoaște compatibilitatea a două pensii de invaliditate profesională totală recunoscute lui KM în temeiul aceluiași regim legal de securitate socială pentru perioade de cotizare și leziuni diferite.

3

Potrivit articolului 1 din Directiva 79/7:

„Obiectul prezentei directive îl constituie aplicarea treptată, în domeniul securității sociale și al altor elemente ale protecției sociale prevăzute la articolul 3, a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, denumit în continuare principiul egalității de tratament.”

4

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată prevede că aceasta se aplică regimurilor juridice care asigură protecția printre altele împotriva riscului de „invaliditate”.

5

Articolul 4 alineatul (1) din directiva amintită prevede:

„Principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criteriu de sex, în raport, direct sau indirect, în special cu starea civilă sau familială, îndeosebi în ceea ce privește:

6

Articolul 1 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO 2006, L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262) prevede printre altele că aceasta conține dispoziții destinate punerii în aplicare a principiului egalității de tratament în ceea ce privește sistemele profesionale de securitate socială.

7

Articolul 2 alineatul (1) litera (f) din această directivă prevede că, în sensul acesteia, prin „sisteme profesionale de securitate socială” se înțelege sistemele care nu sunt reglementate de [Directiva 79/7] care au ca obiect furnizarea către lucrători, salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente, grupați în cadrul unei întreprinderi sau al unui grup de întreprinderi, al unei ramuri economice sau sector profesional sau interprofesional, de prestații destinate să completeze prestațiile sistemelor de securitate socială prevăzute de lege sau să se substituie acestora, indiferent dacă afilierea la aceste sisteme este obligatorie sau facultativă.

8

Articolul 9 alineatul 1 din Ley General de la Seguridad Social (Legea generală privind securitatea socială), în versiunea consolidată aprobată prin Real Decreto Legislativo 8/2015 (Decretul regal legislativ 8/2015) din 30 octombrie 2015 (BOE nr. 261 din 31 octombrie 2015, p. 103291) (denumită în continuare „LGSS”), prevede:

„Sistemul de securitate socială este compus din următoarele regimuri:

9

Articolul 10 din LGSS prevede:

„1.   Se instituie regimuri speciale pentru activitățile profesionale care, din cauza naturii lor, a condițiilor speciale temporale și teritoriale în care sunt desfășurate sau a tipului de proces de producție, necesită instituirea unor astfel de regimuri pentru a se asigura aplicarea corectă a prestațiilor de securitate socială.

2.   Sunt considerate regimuri speciale cele din care fac parte următoarele grupe:

[…]”

10

Articolul 163 din LGSS, intitulat „Incompatibilitatea pensiilor”, prevede la alineatul 1:

„Pensiile [din] cadrul regimului general [de securitate socială] sunt incompatibile între ele atunci când le primește același beneficiar, cu excepția cazului în care există o dispoziție legală sau administrativă expresă contrară. În caz de incompatibilitate, beneficiarul care ar putea avea dreptul la două sau mai multe pensii optează pentru una dintre acestea.”

11

Potrivit celei de a 26‑a dispoziții tranzitorii din LGSS, aplicabilă litigiului principal:

„1. Invaliditatea profesională, indiferent de cauza determinantă a acesteia, se clasifică după cum urmează:

2. În caz de accident, indiferent dacă este sau nu profesional, prin ocupația obișnuită se înțelege profesia exercitată în mod normal de lucrător în momentul accidentului. În caz de boală, profesională sau neprofesională, prin ocupație obișnuită se înțelege profesia pe care lucrătorul a exercitat‑o drept activitate principală în perioada anterioară începutului incapacității determinate de reglementare.

[…]

4. Prin invaliditate profesională totală pentru ocupația obișnuită se înțelege incapacitatea lucrătorului de a executa toate atribuțiile acestei ocupații obișnuite sau atribuțiile sale esențiale, chiar dacă se poate consacra unei alte ocupații diferite.

[…]”

12

Articolul 34 din Decreto 2530/1970, por el que se regula el régimen especial de la Seguridad Social de los trabajadores por cuenta propio autónomos (Decretul 2530/1970 de reglementare a regimului special de asigurări sociale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente) din 20 august 1970 (BOE nr. 221 din 15 septembrie 1970, p. 15148) prevede:

„Pensiile acordate de acest regim special beneficiarilor săi sunt incompatibile între ele, cu excepția cazului în care se prevede în mod expres contrariul. Orice persoană care ar putea avea dreptul la două sau mai multe pensii va trebui să opteze pentru una dintre acestea.”

13

Prin decizia din 2 martie 1999, reclamanta din litigiul principal, afiliată la regimul general de securitate socială (denumit în continuare „RGSS”), a fost declarată de INSS ca fiind într‑o situație de invaliditate profesională totală pentru ocupația sa obișnuită de asistentă administrativă, ca urmare a unei boli neprofesionale cauzate de un accident ischemic cerebral, și i s‑a acordat o pensie în temeiul RGSS, calculată pe baza cotizațiilor plătite pentru perioada cuprinsă între luna mai 1989 și luna aprilie 1994.

14

Prin decizia din 20 martie 2018, reclamanta din litigiul principal, care între timp s‑a angajat ca asistentă de îngrijire pe timp de zi, a fost declarată de INSS ca fiind într‑o situație de invaliditate profesională totală și pentru noua sa ocupație obișnuită, ca urmare a unui accident neprofesional în urma căruia și‑a fracturat un femur, și i s‑a acordat pensia corespunzătoare în temeiul RGSS, calculată pe baza cotizațiilor plătite pentru perioada cuprinsă între luna februarie 2015 și luna ianuarie 2017. Cu toate acestea, INSS a considerat că, în temeiul articolului 163 din LGSS, această pensie este incompatibilă cu cea acordată anterior, astfel încât reclamanta din litigiul principal nu avea dreptul decât la una din cele două.

15

La 23 ianuarie 2019, INSS a respins plângerea formulată de reclamantă împotriva acestei din urmă decizii.

16

La 12 martie 2019, reclamanta din litigiul principal a sesizat instanța de trimitere cu o acțiune având ca obiect recunoașterea compatibilității pensiei de invaliditate în legătură cu ocupația sa de asistentă de îngrijire pe timp de zi cu pensia de invaliditate în legătură cu vechea sa ocupație de asistentă administrativă pentru a putea cumula aceste două pensii. În acest scop, ea a arătat în esență că articolul 163 din LGSS, în temeiul căruia INSS a stabilit incompatibilitatea celor două pensii, este inaplicabil întrucât generează o discriminare indirectă bazată pe criteriul sexului și este deci contrar dreptului Uniunii.

17

Instanța de trimitere precizează mai întâi că reclamanta din litigiul principal a demonstrat că a cotizat suficient pentru a beneficia de cele două pensii în discuție.

18

Această instanță arată în continuare că sistemul spaniol de securitate socială este alcătuit din mai multe regimuri, dintre care cele mai importante sunt RGSS, la care sunt afiliați lucrătorii salariați în general, și regimul special pentru lucrătorii care desfășoară activități independente (denumit în continuare „RETA”), la care sunt afiliați lucrătorii independenți în general, aceste două regimuri oferind mai ales prestații de invaliditate profesională totală beneficiarilor care nu mai pot lucra din motive de sănătate.

19

Potrivit aceleiași instanțe, deși articolul 163 din LGSS se opune cumulului a două pensii de invaliditate profesională totală recunoscute în temeiul RGSS, rezultă totuși din jurisprudența Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) că această dispoziție, interpretată a contrario, permite să se accepte un astfel de cumul atunci când aceste pensii provin din regimuri diferite, și anume, ca regulă generală, din RGSS și din RETA, inclusiv în temeiul acelorași leziuni. Rațiunea de a fi a acestei interpretări ar fi că fiecare dintre aceste regimuri urmărește o finalitate proprie, respectiv, pentru RGSS, cea care constă în compensarea imposibilității de a desfășura o activitate salariată și, pentru RETA, cea care constă în compensarea imposibilității de a desfășura o activitate independentă.

20

Instanța de trimitere înclină să considere că aplicarea unei asemenea norme determină o discriminare indirectă pe criteriul sexului, interzisă de articolul 4 din Directiva 79/7 și de articolul 5 din Directiva 2006/54, întrucât, chiar dacă această normă nu face nicio distincție pe criteriul sexului și este, prin urmare, aparent neutră în această privință, ea ar putea totuși să aibă efecte mai mari asupra femeilor. Potrivit datelor statistice furnizate de INSS și raportate la data de referință 31 ianuarie 2020, în timp ce repartizarea afiliaților la RGSS între bărbați și femei este destul de echilibrată, acestea din urmă reprezintă doar 36,15 % dintre persoanele afiliate la RETA. Această proporție redusă ar reflecta cea mai mare dificultate a femeilor de a întreprinde o activitate profesională cu statut de lucrător independent, dificultate născută din faptul că societatea le‑ar fi atribuit în mod tradițional rolul de casnice.

21

În consecință, întrucât cumulul prestațiilor nu este posibil decât pentru prestațiile dobândite în cadrul unor regimuri diferite, iar proporția bărbaților afiliați la RETA este în mod clar mai ridicată decât cea a femeilor, acest cumul ar fi mai ușor de obținut pentru bărbați decât pentru femei.

22

În sfârșit, instanța de trimitere consideră că argumentele invocate de INSS pentru a justifica incompatibilitatea celor două pensii în discuție în litigiul principal nu sunt convingătoare. Astfel, aceasta are îndoieli cu privire la temeinicia argumentului potrivit căruia nu ar putea exista decât o singură pensie de invaliditate profesională totală menită să compenseze pierderea de venituri cauzată de imposibilitatea de a putea continua exercitarea ocupației obișnuite întrucât nu poate exista decât o ocupație obișnuită la un moment dat. Același argument ar trebui să conducă de fapt la interzicerea cumulului a două pensii de invaliditate profesională totală obținute în temeiul unor regimuri distincte.

23

În aceste condiții, Juzgado de lo Social no 26 de Barcelona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 26 din Barcelona, Spania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

24

Curtea a adresat mai multe întrebări INSS și guvernului spaniol, care au răspuns prin scrisorile depuse la 3 și, respectiv, la 7 decembrie 2021.

25

Pentru a preciza, cu titlu introductiv, conținutul primei întrebări, trebuie arătat că instanța de trimitere ridică problema compatibilității legislației spaniole în domeniul securității sociale cu articolul 4 din Directiva 79/7 și cu articolul 5 din Directiva 2006/54 în ceea ce privește condițiile ce reglementează posibilitatea prevăzută de această legislație, astfel cum a fost interpretată de Tribunal Supremo (Curtea Supremă), de a cumula două pensii de invaliditate profesională totală într‑o situație în care lucrătorul afiliat a îndeplinit condițiile de acordare a acestor pensii în temeiul unor perioade de contribuții în regimuri diferite.

26

În această privință, referitor la aplicabilitatea directivelor menționate de instanța de trimitere, reiese din dosarul prezentat Curții că pensiile de invaliditate profesională totală în discuție în litigiul principal pe care reclamanta din litigiul principal dorește să le cumuleze sunt acordate în temeiul sistemului de securitate socială prevăzut de LGSS și au ca obiectiv protejarea afiliaților împotriva pierderii de venituri ca urmare a incapacității de a‑și exercita ocupația obișnuită.

27

Astfel de pensii intră sub incidența Directivei 79/7 întrucât se înscriu în cadrul unui regim legal de protecție împotriva unuia dintre riscurile enumerate la articolul 3 alineatul (1) din aceasta, și anume invaliditatea, și sunt legate în mod direct și efectiv de protecția împotriva acestui risc [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment de pensie pentru mame), C‑450/18, EU:C:2019:1075, punctul 35].

28

În schimb, după cum au subliniat INSS, guvernul spaniol și Comisia Europeană, Directiva 2006/54 nu este aplicabilă litigiului principal. Astfel, din articolul 1 al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2006/54 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (f) din aceasta reiese că directiva menționată nu se aplică sistemelor prevăzute de lege reglementate de Directiva 79/7 [Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment de pensie pentru mame), C‑450/18, EU:C:2019:1075, punctul 34].

29

În aceste împrejurări, este necesar să se considere că prin intermediul primei întrebări instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care împiedică lucrătorii afiliați la sistemul de securitate socială să beneficieze în mod cumulativ de două pensii de invaliditate profesională totală atunci când acestea intră sub incidența aceluiași regim de securitate socială, cu toate că permite un astfel de cumul atunci când aceste pensii intră sub incidența unor regimuri distincte de securitate socială.

30

Trebuie amintit că, deși este cert că dreptul Uniunii respectă competența statelor membre de a‑și organiza sistemele de securitate socială și că, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene, revine legislației fiecărui stat membru sarcina de a stabili condițiile de acordare a prestațiilor în domeniul securității sociale, în exercitarea acestei competențe, statele membre trebuie să respecte însă dreptul Uniunii (Hotărârea din 14 aprilie 2015, Cachaldora Fernández, C‑527/13, EU:C:2015:215, punctul 25).

31

Prin urmare, dreptul Uniunii nu se opune în principiu ca un stat membru să excludă, în legislația sa în domeniul securității sociale, posibilitatea de a beneficia în același timp de două sau mai multe pensii de incapacitate permanentă totală și nici ca un asemenea cumul să fie permis în anumite condiții. O astfel de legislație trebuie să respecte însă Directiva 79/7 și în special articolul 4 alineatul (1) din aceasta, potrivit căruia principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, în raport, direct sau indirect, în ceea ce privește printre altele calculul prestațiilor.

32

În această privință trebuie să se constate, după cum a arătat instanța de trimitere, că reglementarea națională vizată la punctul 29 din prezenta hotărâre se aplică fără deosebire lucrătorilor de sex masculin și celor de sex feminin afiliați la diferitele regimuri spaniole de securitate socială și care au îndeplinit în principiu condițiile de eligibilitate a cel puțin două pensii de invaliditate profesională totală, așa încât aceasta nu implică o discriminare directă.

33

În ceea ce privește aspectul dacă aceeași reglementare națională conține o discriminare indirectă, această noțiune trebuie înțeleasă, în contextul Directivei 79/7, în sensul că reprezintă o discriminare indirectă pe criteriul sexului situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră ar defavoriza în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoane de celălalt sex, în afară de cazul în care această dispoziție, acest criteriu sau această practică sunt justificate în mod obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele pentru a atinge acest scop sunt corespunzătoare și necesare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2019, Villar Láiz, C‑161/18, EU:C:2019:382, punctul 37).

34

În speță, instanța de trimitere tinde să considere că reglementarea națională în cauză implică o discriminare indirectă. După cum s‑a arătat la punctele 20 și 21 din prezenta hotărâre, această instanță arată că, deși, potrivit datelor statistice de care dispune, afiliații la RGSS se repartizează într‑un mod destul de echilibrat între cele două sexe, femeile nu reprezintă decât aproximativ 36 % dintre afiliații la RETA, aceste două regimuri regrupând marea majoritate a lucrătorilor afiliați la sistemul spaniol de securitate socială. Astfel, bărbații ar fi mai bine plasați decât femeile pentru a obține dreptul la mai multe pensii de invaliditate profesională totală în regimuri distincte și pentru a putea cumula aceste pensii.

35

Trebuie arătat în această privință, în primul rând, că reglementarea națională în discuție în litigiul principal instituie în rândul lucrătorilor care au obținut dreptul la mai multe pensii de invaliditate profesională totală o diferență de tratament în funcție de un criteriu aparent neutru potrivit căruia acești lucrători sunt autorizați să cumuleze astfel de pensii numai atunci când acestea țin de regimuri distincte de securitate socială.

36

Or, rezultă că o atare diferență de tratament favorizează lucrătorii care pot cumula două sau mai multe pensii ce se încadrează în regimuri distincte de securitate socială în ceea ce privește calculul cuantumului global al acestor pensii și că, invers, este susceptibilă să determine un dezavantaj în detrimentul lucrătorilor care, întrucât au obținut asemenea pensii în temeiul aceluiași regim de securitate socială, nu le pot cumula.

37

INSS și guvernul spaniol subliniază că pensiile care intră sub incidența fiecărui regim de securitate socială diferă în special prin modalitățile lor de cotizare și de calcul, precum și prin finalitățile lor și afirmă, în plus, că aceste elemente demonstrează că lucrătorii care pot cumula două sau mai multe pensii nu se află într‑o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor care nu dispun de această posibilitate. Elementele menționate mai sus nu par totuși să repună în discuție constatarea potrivit căreia posibilitatea de a cumula două sau mai multe pensii permite în principiu lucrătorilor în cauză să beneficieze de o prestație globală într‑un cuantum mai ridicat decât cel al pensiei unice la care ar fi avut altfel dreptul și nu par nici să demonstreze, pe de altă parte, lipsa caracterului comparabil al situațiilor acestora, cu atât mai mult cu cât pensiile din RGSS și din RETA sunt, ambele, destinate să compenseze pierderea veniturilor rezultate din incapacitatea totală a lucrătorului de a exercita, în calitate de salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă, ocupația sa obișnuită, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere.

38

În al doilea rând, pentru a aprecia dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal este de natură să dezavantajeze în special lucrătorii de sex feminin în raport cu cei de sex masculin, trebuie amintit că existența unui asemenea dezavantaj special ar putea fi stabilită printre altele dacă s‑ar dovedi că o astfel de reglementare afectează negativ o proporție mult mai mare a persoanelor de un anumit sex în raport cu persoane de celălalt sex (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2021, INSS, C‑843/19, EU:C:2021:55, punctul 25).

39

Aceasta ar putea fi situația dacă s‑ar stabili că reglementarea națională în discuție în litigiul principal are drept consecință privarea unei proporții semnificativ mai importante de lucrători de sex feminin, în raport cu cei de sex masculin, de posibilitatea de a cumula două sau mai multe pensii de invaliditate profesională totală.

40

În ipoteza în care, precum în speță, instanța națională dispune de date statistice, Curtea a statuat, pe de o parte, că revine acesteia sarcina de a lua în considerare ansamblul lucrătorilor cărora li se aplică reglementarea națională din care decurge diferența de tratament și, pe de altă parte, că cea mai bună metodă de comparație constă în compararea proporțiilor lucrătorilor care sunt și care nu sunt afectați de pretinsa diferență de tratament în cadrul forței de muncă feminine care intră în domeniul de aplicare al acestei reglementări cu, respectiv, aceleași proporții în cadrul forței de muncă masculine care intră în acest domeniu de aplicare (Hotărârea din 21 ianuarie 2021, INSS, C‑843/19, EU:C:2021:55, punctul 26).

41

În acest context, este de competența instanței naționale să aprecieze în ce măsură datele statistice prezentate în fața sa sunt fiabile și dacă acestea pot fi luate în considerare, cu alte cuvinte, dacă mai ales acestea nu reprezintă expresia unor fenomene pur fortuite sau conjuncturale și dacă sunt suficient de semnificative (Hotărârea din 21 ianuarie 2021, INSS, C‑843/19, EU:C:2021:55, punctul 27).

42

Or, din dosarul de care dispune Curtea reiese că părțile și persoanele interesate care au prezentat observații sunt împărțite cu privire la stabilirea tipului de date care trebuie reținut pentru a determina, potrivit metodologiei vizate la punctul 40 din prezenta hotărâre, proporțiile persoanelor afectate de diferența de tratament. Acestea au opinii divergente în special cu privire la aspectul dacă datele reținute de instanța de trimitere, vizate la punctul 34 din prezenta hotărâre, referitoare la cotele de afiliere respective ale lucrătorilor de sex masculin și ale celor de sex feminin la RGSS și la RETA permit să se stabilească proporțiile persoanelor afectate, INSS și guvernul spaniol subliniind cu precădere lipsa unei corelații directe între afilierea la un anumit sistem și acordarea dreptului la o pensie.

43

În ceea ce privește relevanța datelor furnizate de instanța de trimitere, trebuie să se constate că reglementarea națională în discuție în litigiul principal nu se aplică tuturor lucrătorilor afiliați la diferitele regimuri spaniole de securitate socială, ci numai celor care în principiu au îndeplinit condițiile de acordare a cel puțin două pensii de invaliditate profesională totală, așa cum a arătat în esență și doamna avocată generală la punctul 65 din concluzii.

44

Astfel, numai lucrătorilor care fac parte din această din urmă categorie li se poate refuza sau recunoaște beneficiul cumulului a două sau mai multe pensii de incapacitate permanentă totală, după cum acestea fac parte din același regim sau din regimuri distincte de securitate socială.

45

Pentru a stabili dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal implică o discriminare indirectă, nu pot fi deci luați în considerare lucrătorii care nu pot cumula două sau mai multe pensii pentru simplul motiv că nu au îndeplinit condițiile de acordare a fiecăreia dintre aceste pensii, lucrători care figurează totuși în mod necesar printre cei vizați de datele statistice reținute de instanța de trimitere cu privire la ratele afilierii la diferitele regimuri de securitate socială (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 ianuarie 2021, INSS, C‑843/19, EU:C:2021:55, punctul 30).

46

În consecință, pentru a stabili dacă o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal poate presupune o discriminare indirectă contrară articolului 4 alineatul (1) din Directiva 79/7, trebuie mai întâi să se ia în considerare toți lucrătorii supuși acestei reglementări, și anume toți lucrătorii care au obținut în principiu dreptul la mai multe pensii pentru invaliditate profesională totală. În continuare, trebuie să fie stabilite, în grupul de lucrători astfel delimitat, pe de o parte, proporția lucrătorilor de sex masculin împiedicați să cumuleze aceste pensii în raport cu lucrătorii de sex masculin care pot realiza un astfel de cumul și, pe de altă parte, aceeași proporție în ceea ce privește lucrătorii de sex feminin. În sfârșit, aceste proporții trebuie comparate între ele pentru a aprecia caracterul semnificativ al eventualei diferențe între proporția lucrătorilor de sex masculin afectată negativ în rândul lucrătorilor de sex masculin și cea în rândul lucrătorilor de sex feminin.

47

Această metodologie este de altfel neutră în raport cu împrejurarea, subliniată de INSS și de guvernul spaniol, că lucrătorii de sex masculin prezintă un risc mai mare decât lucrătorii de sex feminin de a se afla în incapacitate de muncă și de a trebui, în consecință, să pretindă acordarea unor pensii de invaliditate profesională totală. Astfel, comparația care trebuie efectuată urmărește numai să stabilească dacă, în cadrul categoriilor respective de lucrători de sex masculin și de sex feminin pentru care acest risc s‑a materializat deja, diferența de tratament care decurge din reglementarea națională în discuție în litigiul principal afectează negativ o proporție semnificativ mai mare de femei decât de bărbați, așa cum a arătat în esență și doamna avocată generală la punctul 66 din concluzii.

48

În ceea ce privește datele corespunzătoare punerii în aplicare a unei asemenea comparații, INSS a furnizat, la 3 decembrie 2021, la cererea Curții, date statistice suplimentare, astfel cum sunt definite în această cerere, cu privire la numărul de lucrători de sex masculin și de sex feminin afectați de cel puțin două incapacități de muncă și care la data de 10 noiembrie 2021 au obținut în principiu dreptul la pensii de invaliditate profesională totală în temeiul a cel puțin două regimuri de securitate socială sau numai în temeiul RGSS.

49

În această privință trebuie amintit că reglementarea națională în cauză se aplică tuturor lucrătorilor care au îndeplinit în principiu condițiile de acordare a cel puțin două pensii de invaliditate profesională. Prin urmare, aceasta poate afecta negativ toți lucrătorii care au obținut cel puțin două pensii de incapacitate în temeiul aceluiași regim de securitate socială, indiferent de regimul respectiv.

50

Or, datele menționate la punctul 48 din prezenta hotărâre par, desigur, să permită să se estimeze în mod fiabil, la data de referință, numărul total de lucrători de sex masculin și de sex feminin avantajați de reglementarea națională în discuție în litigiul principal, și anume cei 7723 lucrători și cele 3460 lucrătoare care puteau la acea dată să cumuleze cel puțin două pensii de invaliditate profesională totală.

51

Astfel cum a arătat Comisia în mod întemeiat în ședință, aceste date se limitează însă, pentru lucrătorii care nu pot cumula pensiile la care au dreptul, să repertorieze cei 4047 de lucrători și cele 3388 de lucrătoare care sunt afiliați numai la RGSS. Prin urmare, aceste date nu indică totalul lucrătorilor dezavantajați de reglementarea națională în discuție în litigiul principal la data de referință și nu permit, așadar, prin ele însele, să se stabilească proporțiile lucrătorilor de sex masculin și de sex feminin dezavantajați de această reglementare în conformitate cu cele expuse la punctele 40 și 46 din prezenta hotărâre, în special în ceea ce privește lucrătorii afiliați doar la RETA, cărora li se aplică, în temeiul articolului 34 din Decretul 2530/1970 de reglementare a regimului special de securitate socială pentru lucrătorii care desfășoară activități independente, aceeași normă precum cea prevăzută la articolul 163 alineatul 1 din LGSS pentru afiliații la RGSS.

52

În acest context, trebuie subliniat că, având în vedere numărul important de afiliați la RETA, nu este exclus ca luarea în considerare a cifrelor referitoare la lucrătorii care au obținut în principiu dreptul la cel puțin două pensii de incapacitate permanentă totală în temeiul acestui unic regim să poată avea incidență asupra calculului, pornind de la ansamblul datelor pertinente, al proporțiilor respective de lucrători de sex masculin și de sex feminin afectate în mod negativ de reglementarea națională în discuție în litigiul principal în conformitate cu metodologia expusă la punctele 40 și 46 din prezenta hotărâre.

53

Astfel, deși date precum cele vizate la punctul 48 din prezenta hotărâre sunt în principiu relevante pentru a stabili aceste proporții și pentru a stabili în acest mod dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal poate dezavantaja în special lucrătorii de sex feminin în raport cu cei de sex masculin, trebuie asigurat faptul că datele reținute în final în acest scop sunt suficient de fiabile și de complete pentru a stabili în mod corect proporțiile menționate.

54

Revine instanței de trimitere sarcina de a efectua verificările necesare și de a aprecia, dacă este cazul, dacă eventuala diferență care există între proporțiile de lucrători de sex masculin și de sex feminin afectați negativ de reglementarea națională în discuție în litigiul principal are un caracter semnificativ, precizându‑se că o diferență mai puțin importantă, dar persistentă și relativ constantă pe o perioadă îndelungată între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin ar putea revela de asemenea o aparență de discriminare indirectă bazată pe criteriul sexului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 februarie 1999, Seymour‑Smith și Perez, C‑167/97, EU:C:1999:60, punctul 61).

55

Pe de altă parte, Curtea a statuat deja că evaluarea faptelor care permit să se presupună existența unei discriminări indirecte revine instanței judiciare naționale în conformitate cu dreptul național sau cu practicile naționale care pot să prevadă în special că discriminarea indirectă poate fi stabilită prin orice mijloace, inclusiv pe baza unor date statistice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2019, Schuch‑Ghannadan, C‑274/18, EU:C:2019:828, punctul 46 și jurisprudența citată).

56

În al treilea rând, dacă în urma acestei aprecieri instanța de trimitere ar ajunge la concluzia că reglementarea națională în discuție în litigiul principal dezavantajează în special lucrătorii de sex feminin în raport cu cei de sex masculin, această reglementare ar implica o discriminare indirectă pe criteriul sexului, contrară articolului 4 alineatul (1) din Directiva 79/7, cu excepția cazului în care este justificată de factori obiectivi și străini de orice discriminare pe criteriul sexului. Aceasta este situația în cazul în care reglementarea menționată răspunde unui obiectiv legitim de politică socială, este aptă să atingă acest obiectiv și este necesară în acest scop, fiind de la sine înțeles că nu poate fi considerată ca fiind de natură să garanteze obiectivul invocat decât dacă răspunde cu adevărat preocupării privind atingerea acestuia și este pusă în aplicare în mod coerent și sistematic [Hotărârea din 24 februarie 2022, TGSS (Șomajul lucrătorilor casnici), C‑389/20, EU:C:2022:120, punctul 48].

57

În această privință, Curtea a statuat că, la alegerea măsurilor care pot îndeplini obiectivele politicii lor sociale și de ocupare a forței de muncă, statele membre dispun de o largă marjă de apreciere [Hotărârea din 24 septembrie 2020, YS (Pensii ocupaționale ale personalului de conducere), C‑223/19, EU:C:2020:753, punctul 57].

58

Deși în final revine instanței naționale, care este singura competentă să aprecieze faptele și să interpreteze legislația națională, sarcina de a stabili dacă și în ce măsură dispoziția legislativă respectivă este justificată de un astfel de obiectiv, Curtea, învestită în cadrul unei trimiteri preliminare cu atribuția de a furniza acesteia răspunsuri utile, este competentă să dea indicații, întemeiate pe dosarul cauzei principale, precum și pe observațiile scrise și orale care i‑au fost prezentate, de natură a permite instanței naționale să se pronunțe [Hotărârea din 24 septembrie 2020, YS (Pensii ocupaționale ale personalului de conducere), C‑223/19, EU:C:2020:753, punctul 58].

59

În speță, INSS și guvernul spaniol susțin în esență că reglementarea națională în discuție în litigiul principal este justificată în raport cu obiectivul de menținere a viabilității sistemului de securitate socială. Acestea arată, pe de o parte, că posibilitatea de a cumula cel puțin două pensii de incapacitate permanentă totală obținute în temeiul unui singur regim, care acoperă același risc de pierdere a veniturilor profesionale, ar avea consecințe importante asupra finanțării acestui sistem și, pe de altă parte, că posibilitatea de a cumula pensii care țin de regimuri distincte are un efect bugetar redus, aceste pensii acoperind de altfel riscuri diferite.

60

În ceea ce privește aspectul dacă un astfel de obiectiv constituie un obiectiv legitim de politică socială, deși considerații de ordin bugetar nu pot justifica o discriminare în detrimentul unuia dintre sexe, finalitățile care constau în asigurarea finanțării durabile a pensiilor de invaliditate profesională pot, în schimb, să fie considerate, ținând seama de marja largă de apreciere de care beneficiază statele membre, ca fiind obiective legitime de politică socială care sunt străine oricărei discriminări pe criterii de sex (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2021, INSS, C‑843/19, EU:C:2021:55, punctul 38).

61

În ceea ce privește aptitudinea reglementării naționale în discuție în litigiul principal de a atinge obiectivul invocat, este adevărat că o asemenea reglementare, prin faptul că exclude sau restrânge beneficiul unei pluralități de pensii de invaliditate profesională totală, în special în situații în care un astfel de cumul riscă să acorde persoanelor interesate o sumă globală care depășește pierderea de venituri pe care aceste pensii trebuie să o compenseze, pare de natură să contribuie la menținerea finanțelor regimului de securitate socială și la asigurarea unei alocări raționale a fondurilor în cauză.

62

În aceste condiții, Comisia a arătat, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect, că, independent de aspectul dacă lucrătorul primește pensii care intră sub incidența unui singur regim sau a unor regimuri distincte, cheltuielile aferente rămân în sarcina bugetului asigurărilor sociale.

63

În plus, trebuie amintit, așa cum s‑a arătat la punctele 36 și 37 din prezenta hotărâre, că, în pofida diferențelor care pot exista între pensiile care se încadrează în diferitele regimuri de securitate socială în ceea ce privește modalitățile acestora de calcul și de cotizare, precum și finalitățile lor, posibilitatea de a cumula mai multe pensii obținute în temeiul unor regimuri distincte pare să confere un avantaj financiar lucrătorilor în cauză și să fie susceptibilă să determine cheltuieli publice suplimentare.

64

Astfel, consecințele bugetare ale cumulului mai multor pensii de invaliditate profesională totală nu par sensibil diferite după cum un asemenea cumul este acordat pentru pensii obținute în temeiul aceluiași regim sau în temeiul unor regimuri distincte, cu atât mai mult cu cât, precum în speță, lucrătorul în cauză a dobândit dreptul la cele două pensii ale sale pe baza unor perioade de cotizare diferite.

65

Rezultă că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, reglementarea națională în discuție în litigiul principal nu este pusă în aplicare în mod coerent și sistematic, astfel încât nu poate fi considerată aptă să atingă obiectivul invocat.

66

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care împiedică lucrătorii afiliați la sistemul de securitate socială să beneficieze în mod cumulativ de două pensii de invaliditate profesională totală atunci când acestea intră sub incidența aceluiași regim de securitate socială, permițând în același timp un astfel de cumul atunci când aceste pensii intră sub incidența unor regimuri distincte de securitate socială, în cazul în care această reglementare dezavantajează mai ales lucrătorii de sex feminin în raport cu cei de sex masculin, în special prin faptul că permite unei proporții semnificativ mai importante de lucrători de sex masculin, determinată pe baza ansamblului lucrătorilor de sex masculin supuși reglementării menționate, în raport cu proporția corespunzătoare a lucrătorilor de sex feminin, să beneficieze de acest cumul, și în cazul în care aceeași reglementare nu este justificată de factori obiectivi și străini de orice discriminare pe criteriul sexului.

67

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

68

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care împiedică lucrătorii afiliați la sistemul de securitate socială să beneficieze în mod cumulativ de două pensii de incapacitate permanentă totală atunci când acestea intră sub incidența aceluiași regim de securitate socială, permițând în același timp un astfel de cumul atunci când aceste pensii intră sub incidența unor regimuri distincte de securitate socială, în cazul în care această reglementare dezavantajează mai ales lucrătorii de sex feminin în raport cu cei de sex masculin, în special prin faptul că permite unei proporții semnificativ mai importante de lucrători de sex masculin, determinată pe baza tuturor lucrătorilor de sex masculin supuși reglementării menționate, în raport cu proporția corespunzătoare a lucrătorilor de sex feminin, să beneficieze de acest cumul, și în cazul în care aceeași reglementare nu este justificată de factori obiectivi și străini de orice discriminare pe criteriul sexului.