Cadrul juridic

Dreptul Organizației Mondiale a Comerțului

Regulamentul de bază

Istoricul litigiului

Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

Concluziile părților

Cu privire la recurs

Observații introductive

Cu privire la primele trei motive

Argumentația părților

– Cu privire la primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a statuat în mod eronat că Comisia era obligată să efectueze o analiză a subcotării prețurilor pe segment de piață

– Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a statuat în mod eronat că metoda NCP‑urilor nu era adecvată pentru a ține seama de segmentarea pieței

– Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de interpretare a obligației de motivare și pe o denaturare a elementelor de probă

Aprecierea Curții

– Observații introductive

– Cu privire la al treilea motiv

– Cu privire la primul și la al doilea motiv

Cu privire la al patrulea motiv

Argumentația părților

Aprecierea Curții

– Cu privire la eroarea de drept săvârșită de Tribunal întrucât a statuat că Comisia era obligată să ia în considerare, în cadrul analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii, prevăzută la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, toate tipurile produsului în cauză vândute de această industrie

– Cu privire la eroarea de drept săvârșită de Tribunal întrucât a statuat că Comisia era obligată să examineze, în cadrul analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii, prevăzută la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, măsura în care prețurile celor 17 tipuri ale produsului respectiv pot să fi contribuit la scăderea prețurilor producătorilor Uniunii eșantionați

Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului

Cu privire la cheltuielile de judecată

1

Prin recursul formulat, Comisia Europeană solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 24 septembrie 2019, Hubei Xinyegang Special Tube/Comisia (T‑500/17, nepublicată, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2019:691), prin care acesta a anulat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/804 al Comisiei din 11 mai 2017 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm, originare din Republica Populară Chineză (JO 2017, L 121, p. 3, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), în măsura în care acest regulament privea produsele fabricate de Hubei Xinyegang Special Tube Co. Ltd (denumită în continuare „Hubei”).

2

Prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3), Consiliul Uniunii Europene a aprobat Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994, precum și acordurile care figurează în anexele 1-3 la acest acord, printre care figurează Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „acordul antidumping”).

3

Articolul 3 din acordul antidumping, intitulat „Determinarea existenței unei daune”, prevede:

„(3.1)   Determinarea existenței unei daune, în sensul articolului VI [din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994], trebuie să se bazeze pe elemente de probă pozitive și să comporte o examinare obiectivă atât (a) a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului importurilor făcând obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața internă, cât și (b) a impactului acestor importuri asupra producătorilor naționali ai acestor produse.

(3.2)   […] În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, autoritățile însărcinate cu investigația trebuie să stabilească dacă a existat, în importurile care fac obiectul unui dumping, o subcotare importantă a prețului în raport cu prețul unui produs similar al țării membre importatoare, sau dacă, în alt fel, aceste importuri au ca efect scăderea prețurilor de o manieră importantă sau împiedicarea de o manieră importantă a creșterii prețului care, în lipsa subcotării, s‑ar fi produs. Nici un singur factor și nici mai mulți factori de acest fel nu constituie în mod necesar o bază pentru o judecată determinantă.

[…]

(3.5)   Trebuie să se demonstreze că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează, prin efectele dumpingului, așa cum sunt ele definite la alineatele (2) și (4), daune în sensul prezentului acord. Demonstrarea unei legături de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul cauzat ramurii de producție națională trebuie să se bazeze pe examinarea tuturor elementelor de probă relevante de care dispun autoritățile. Acestea trebuie să examineze de asemenea toți factorii cunoscuți, alții decât cei referitori la importurile care fac obiectul unui dumping care, în același timp cauzează daune ramurii de producție națională, iar daunele cauzate de acești factori nu trebuie să fie atribuite importurilor făcând obiectul unui dumping. […]

[…]”

4

Considerentul (3) al Regulamentului (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21, denumit în continuare „regulamentul de bază”) are următorul cuprins:

„Pentru a se asigura aplicarea adecvată și transparentă a normelor din acordul antidumping […], este necesar să se transpună în dreptul Uniunii, în măsura posibilului, termenii acestuia.”

5

Articolul 1 din regulamentul de bază, intitulat „Principii”, prevede:

„(1)   Poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul Uniunii cauzează un prejudiciu.

(2)   Se consideră că un produs face obiectul unui dumping atunci când prețul său de export către Uniune este mai mic decât prețul comparabil, practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale, pentru un produs similar în țara exportatoare.

[…]

(4)   În sensul prezentului regulament, prin «produs similar» se înțelege un produs identic, și anume asemănător în toate privințele produsului respectiv sau, în absența unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privințele, prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv.”

6

Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Stabilirea existenței dumpingului”, este redactat după cum urmează:

„[…]

D. Marja de dumping

(11) Sub rezerva dispozițiilor pertinente care reglementează compararea echitabilă, existența marjelor de dumping în cursul perioadei de examinare se stabilește în mod normal pe baza unei comparații între o valoare normală medie ponderată cu media ponderată a prețurilor tuturor exporturilor către Uniune sau pe baza unei comparații între valorile normale individuale și prețurile de export individuale către Uniune, tranzacție cu tranzacție. Cu toate acestea, o valoare normală stabilită pe baza unei medii ponderate poate fi comparată cu prețurile tuturor exporturilor individuale către Uniune în cazul în care configurația de export diferă semnificativ între diferiții cumpărători, diferitele regiuni sau perioade și în cazul în care metodele specificate în prima teză a prezentului alineat nu permit reflectarea amplorii reale a dumpingului practicat. Prezentul alineat nu exclude recurgerea la eșantionare în conformitate cu articolul 17.

[…]”

7

Potrivit articolului 3 din regulamentul de bază, intitulat „Stabilirea existenței unui prejudiciu”:

„(1)   În sensul prezentului regulament, prin termenul «prejudiciu» se înțelege, în cazul în care nu se specifică altfel, un prejudiciu important adus unei industrii a Uniunii, amenințarea cu un prejudiciu important adus unei industrii a Uniunii sau o întârziere semnificativă în crearea unei industrii a Uniunii și se interpretează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(2)   Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă:

(3)   În ceea ce privește volumul importurilor care fac obiectul unui dumping, se analizează dacă a avut loc o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul unui dumping, fie în cantități absolute, fie în raport cu producția sau cu consumul în Uniune. În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria Uniunii sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare.

[…]

(5)   Examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei respective a Uniunii implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici pertinenți care influențează situația acestei industrii […].

(6)   Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor elementelor doveditoare pertinente prezentate în legătură cu alineatul (2) că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că volumul și/sau nivelurile prețurilor menționate la alineatul (3) au un impact asupra industriei Uniunii în sensul alineatului (5) și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important.

(7)   Factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping și care aduc în același timp un prejudiciu industriei Uniunii, se analizează, de asemenea, de așa manieră încât prejudiciul adus de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping în sensul alineatului (6). […]

(8)   Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping este evaluat în raport cu producția produsului similar în Uniune atunci când datele disponibile permit identificarea acestei producții separat, pe baza unor criterii precum procedeele de producție, vânzările și profiturile producătorilor. […]

[…]”

8

Articolul 4 din acest regulament, intitulat „Definiția industriei Uniunii”, prevede:

„(1)   În sensul prezentului regulament, se înțelege prin «industrie a Uniunii» totalitatea producătorilor de produse similare din cadrul Uniunii sau cei dintre ei ale căror producții comune constituie un procent semnificativ, în sensul articolului 5 alineatul (4), din producția totală din Uniune a acestor produse […]

[…]

(4)   Dispozițiile articolului 3 alineatul (8) se aplică prezentului articol.”

9

Articolul 17 din regulamentul de bază, intitulat „Eșantionare”, prevede:

„(1)   În cazul în care numărul reclamanților, al exportatorilor sau al importatorilor, al tipurilor de produse sau de tranzacții este mare, examinarea se poate limita la un număr rezonabil de părți, de produse sau de tranzacții, utilizând eșantioane reprezentative statistic întocmite pe baza informațiilor disponibile în momentul selectării sau la cel mai mare volum de producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil obiectul examinării, ținând seama de timpul disponibil.

(2)   Selectarea finală a părților, a tipurilor de produse sau a tranzacțiilor, efectuată în aplicarea dispozițiilor referitoare la eșantionare, revine Comisiei, dar este de preferat ca eșantionul să se selecteze în urma consultării părților interesate sau cu consimțământul acestora, sub rezerva ca aceste părți să se facă cunoscute și să furnizeze informații suficiente în trei săptămâni de la deschiderea examinării, pentru a permite alegerea unui eșantion reprezentativ.

[…]”

10

Istoricul litigiului a fost expus la punctele 1-7 din hotărârea atacată și, pentru nevoile prezentei hotărâri, poate fi rezumat după cum urmează.

11

La 13 februarie 2016, în urma depunerii unei plângeri, Comisia a deschis o examinare antidumping privind importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm (denumite în continuare „produsul respectiv”), originare din China.

12

În cursul examinării, Hubei, o societate stabilită în China care produce și exportă în Uniune țevi și tuburi fără sudură, a fost selecționată pentru a face parte din eșantionul de producători‑exportatori chinezi în temeiul articolului 17 din regulamentul de bază.

13

La 11 noiembrie 2016, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) 2016/1977 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm, originare din Republica Populară Chineză (JO 2016, L 305, p. 1).

14

La 11 mai 2017, Comisia a adoptat regulamentul în litigiu, al cărui articol 1 prevede instituirea unei taxe antidumping definitive tuturor producătorilor‑exportatori chinezi ai produsului respectiv. În ceea ce privește produsele fabricate și exportate de Hubei, nivelul taxei antidumping a fost stabilit la 54,9 %.

15

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 august 2017, Hubei a solicitat anularea regulamentul în litigiu.

16

Prin Ordonanța din 24 ianuarie 2018, președintele Camerei a șaptea a Tribunalului a admis intervențiile ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, Válcovny trub Chomutov a.s. și Vallourec Deutschland GmbH (denumite în continuare „ArcelorMittal și alții”) în susținerea concluziilor Comisiei.

17

În susținerea acțiunii, Hubei a invocat patru motive. Primul motiv era întemeiat pe o încălcare a articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază și a articolului 3 alineatele (3.1) și (3.2) din acordul antidumping. Al doilea motiv era întemeiat pe o încălcare a articolului 3 alineatul (6) din acest regulament și a articolului 3 alineatul (3.5) din acest acord. Al treilea motiv era întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în stabilirea legăturii de cauzalitate, în sensul articolului 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază. În sfârșit, al patrulea motiv se întemeia pe încălcarea „obligației de diligență și de bună administrare”. Numai primul și al doilea motiv au fost examinate de Tribunal și prezintă, așadar, un interes pentru prezenta procedură.

18

Prin intermediul primului motiv, analizat sub primul aspect, Hubei susținea că, analizând, în cadrul determinării existenței unui prejudiciu, subcotarea prețurilor pe baza perioadei de anchetă, și anume anul 2015, Comisia a săvârșit o eroare de drept. Acest prim aspect a fost respins de Tribunal la punctele 48-52 din hotărârea atacată care nu sunt vizate de prezentul recurs.

19

În schimb, Tribunalul a admis al doilea aspect al primului motiv invocat de Hubei referitor la metoda reținută de Comisie, în cadrul stabilirii existenței unui prejudiciu, pentru a compara prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping și pe cele ale produselor vândute de industria Uniunii în scopul analizei subcotării prețurilor.

20

În această privință, pe de o parte, Tribunalul a statuat în esență, la punctele 59-67 din hotărârea atacată, că, deși Comisia a relevat existența a trei segmente de piață referitoare la produsul respectiv care erau legate, primul, de petrol și gaze, al doilea, de construcții și, al treilea, de producția de energie electrică, Comisia nu a ținut seama de această segmentare în cadrul analizei sale a subcotării prețurilor și, mai general, în cadrul examinării efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii. Prin urmare, Tribunalul a reținut că Comisia nu și‑a întemeiat analiza pe ansamblul datelor relevante ale speței, cu încălcarea articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

21

Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul s‑a întemeiat în special pe raportul organului de apel întocmit de Organul de soluționare a litigiilor al OMC în litigiul „China – Măsuri de instituire a unor taxe antidumping asupra tuburilor fără sudură din oțel inoxidabil de înaltă performanță «HP‑SSST» originare din Japonia” (WT/DS 454/AB/R și WT/DS 460/AB/R din 14 octombrie 2015, denumit în continuare „raportul organului de apel «HP‑SSST»”) și la Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul (T‑35/01, EU:T:2004:317).

22

Pe de altă parte, la punctele 68-75 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în esență că Comisia, întrucât nu a luat în considerare în cadrul analizei subcotării prețurilor, un anumit volum din produsul respectiv fabricat de producătorii Uniunii eșantionați, și anume 17 din cele 66 de tipuri de produse, denumite „numere de control al produsului” (denumite în continuare „NCP” sau „NCP‑uri”), reprezentând 8 % din volumul vânzărilor producătorilor menționați, neexportate de producătorii‑exportatori chinezi eșantionați, nu a ținut seama de ansamblul datelor relevante din speță, cu încălcarea articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

23

În sfârșit, Tribunalul a considerat, la punctele 77-79 din hotărârea atacată, că concluziile la care a ajuns nu puteau fi repuse în discuție de elementele depuse la dosar de Comisie după ședință.

24

La punctele 82-89 din hotărârea atacată, Tribunalul a admis de asemenea al doilea motiv invocat de Hubei, statuând în esență că, întrucât a reținut, în cadrul primului motiv, că Comisia nu a ținut seama de toate elementele relevante în scopul stabilirii subcotării prețurilor și a efectului importurilor asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, trebuia să considere că, în consecință, concluzia Comisiei privind existența unei legături de cauzalitate, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, se întemeia pe o bază factuală incompletă, așa încât Comisia nu a ținut seama, în analiza legăturii de cauzalitate, de ansamblul datelor relevante din speță.

25

Prin urmare, Tribunalul a admis primul și al doilea motiv și, în consecință, a anulat regulamentul în litigiu, în măsura în care privește Hubei, fără a examina celelalte două motive avansate de aceasta.

26

Comisia solicită Curții:

27

Hubei solicită Curții:

28

ArcelorMittal și alții solicită Curții:

29

În susținerea recursului, Comisia avansează șase motive, întemeiate, primul, pe faptul că Tribunalul a statuat în mod eronat că ea era obligată să efectueze o analiză a subcotării prețurilor pe segment de piață, al doilea, pe faptul că Tribunalul a statuat în mod eronat că metoda NCP‑urilor nu era adecvată pentru a ține seama de segmentarea pieței, al treilea, pe o eroare de interpretare a obligației de motivare și pe denaturarea elementelor de probă, săvârșite de Tribunal, al patrulea, pe o interpretare eronată a articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, al cincilea, pe o încălcare a articolului 17 din acest regulament, iar al șaselea, pe o eroare de drept, întrucât Tribunalul a exercitat un control jurisdicțional prea intensiv atunci când a examinat analiza subcotării prețurilor realizată de Comisie.

30

Cu titlu introductiv, trebuie, în primul rând, să se arate că reiese din considerentul (3) al acestui regulament că, pentru a se asigura aplicarea adecvată și transparentă a normelor din Acordul antidumping, regulamentul menționat are ca obiect în special să transpună în dreptul Uniunii, în măsura posibilului, termenii acestui acord. După cum a subliniat Tribunalul la punctul 54 din hotărârea atacată, care nu face obiectul criticilor Comisiei în recursul său, dispozițiile articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază sunt în esență identice cu cele ale articolului 3 alineatele (3.1) și (3.2) din acordul menționat, care au făcut în mod special obiectul unei interpretări în raportul organului de apel „HP‑SSST”.

31

În această privință, trebuie amintit că supremația acordurilor internaționale încheiate de Uniune față de textele de drept derivat al Uniunii impune ca acestea din urmă să fie interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu acordurile respective (a se vedea în special Hotărârea din 10 noiembrie 2011, X și X BV, C‑319/10 și C‑320/10, nepublicată, EU:C:2011:720, punctul 44, precum și jurisprudența citată).

32

În plus, Curtea a statuat deja că principiul de drept internațional general al respectării angajamentelor contractuale (pacta sunt servanda), consacrat la articolul 26 din Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 1155, p. 331), implică faptul că, în vederea interpretării și aplicării acordului antidumping, instanța Uniunii trebuie să țină seama de interpretarea diferitor dispoziții ale acestui acord pe care a adoptat‑o Organul de soluționare a litigiilor al OMC [a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 octombrie 2020, Comisia/Ungaria (Învățământ superior), C‑66/18, EU:C:2020:792, punctul 92].

33

Astfel, Curtea s‑a referit deja la rapoarte ale unui grup special sau ale organului de apel al OMC în susținerea interpretării sale a anumitor dispoziții din acorduri care figurează în anexa la Acordul de instituire a OMC (a se vedea în special Hotărârea din 10 noiembrie 2011, X și X BV, C‑319/10 și C‑320/10, nepublicată, EU:C:2011:720, punctul 45, precum și jurisprudența citată).

34

Prin urmare, Tribunalul a considerat în esență în mod întemeiat, așa cum rezultă în special din cuprinsul punctelor 53 și 54 din hotărârea atacată, că nimic nu se opunea în speță referirii făcute la raportul organului de apel „HP‑SSST” cu privire la interpretarea articolului 3 alineatele (3.1) și (3.2) din acordul antidumping în scopul interpretării dispozițiilor, identice în substanță, ale articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

35

În al doilea rând, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în domeniul politicii comerciale comune și în mod special în materie de măsuri de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere ca urmare a complexității situațiilor economice și politice pe care trebuie să le examineze (Hotărârea din 18 octombrie 2018, Gul Ahmed Textile Mills/Consiliul, C‑100/17 P, EU:C:2018:842, punctul 63 și jurisprudența citată).

36

De asemenea, potrivit unei jurisprudențe constante, această largă putere de apreciere privește în special stabilirea existenței unui prejudiciu adus industriei Uniunii în cadrul unei proceduri antidumping. Controlul jurisdicțional al unei astfel de aprecieri trebuie să se limiteze, așadar, la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a situației de fapt reținute, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere. Aceasta este în special situația în ceea ce privește stabilirea factorilor care aduc un prejudiciu industriei Uniunii în cadrul unei anchete antidumping (Hotărârea din 10 septembrie 2015, Bricmate, C‑569/13, EU:C:2015:572, punctul 46 și jurisprudența citată).

37

De asemenea, Curtea a statuat în mod iterativ că controlul realizat de Tribunal referitor la elementele de probă pe care instituțiile Uniunii își întemeiază constatările nu constituie o nouă apreciere a faptelor care să o înlocuiască pe cea a acestor instituții. Acest control nu afectează puterea largă de apreciere a acestor instituții în domeniul politicii comerciale, ci se limitează să arate dacă aceste elemente sunt de natură să susțină concluziile la care au ajuns instituțiile. Prin urmare, Tribunalul trebuie să verifice nu numai exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci și să controleze dacă aceste elemente reprezintă toate datele pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă acestea sunt de natură să susțină concluziile deduse (Hotărârea din 10 iulie 2019, Caviro Distillerie și alții/Comisia, C‑345/18 P, nepublicată, EU:C:2019:589, punctul 16, precum și jurisprudența citată).

38

Prin intermediul primelor trei motive invocate, Comisia, susținută de ArcelorMittal și alții, contestă punctele 59-67 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul a statuat în esență că Comisia, întrucât nu a ținut seama de segmentarea pieței produsului respectiv în cadrul analizei sale a subcotării prețurilor și, mai general, de efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare de pe piața Uniunii, nu și‑a întemeiat analiza pe ansamblul datelor relevante din speță, cu încălcarea articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

39

Prin intermediul primului aspect al primului său motiv, Comisia reproșează Tribunalului că a încălcat articolul 1 alineatele (2) și (4), articolul 3 alineatele (2), (3) și (8), precum și articolul 4 din regulamentul de bază, statuând că ea era obligată să efectueze o examinare distinctă a subcotării prețurilor pentru fiecare segment de piață a produsului respectiv.

40

Din aceste dispoziții ar decurge că este suficientă analizarea de către Comisie a subcotării prețurilor la nivelul „produsului similar”, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, examinând incidența sa asupra „industriei Uniunii”, în sensul articolului 4 din acest regulament.

41

În schimb, nimic din dispozițiile menționate nu ar indica o obligație de a efectua o analiză a subcotării prețurilor separat pentru fiecare segment de piață a produsului respectiv.

42

Impunând o astfel de obligație, Tribunalul ar fi solicitat o analiză a subcotării prețurilor care este întemeiată pe noțiunea de piață relevantă a produsului, proprie dreptului concurenței al Uniunii. Or, această noțiune ar fi foarte diferită de cea a „produsului similar” reținută de legiuitorul Uniunii în cadrul reglementării antidumping, în special în scopul analizei subcotării prețurilor.

43

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului său motiv, Comisia critică Tribunalul întrucât a întemeiat în mod eronat cerința unei analize a subcotării prețurilor separat pentru fiecare segment de piață numai pe două precedente, și anume raportul organului de apel „HP‑SSST” și Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul (T‑35/01, EU:T:2004:317).

44

Astfel, Tribunalul ar fi denaturat faptele care stau la baza acestor precedente, care sunt absolut diferite de cele care stau la baza prezentei spețe.

45

Într‑adevăr, pe de o parte, în cazurile în discuție în aceste două precedente nu ar fi fost constatată nicio subcotare a prețurilor la nivelul produsului similar, în timp ce, în regulamentul în litigiu, Comisia ar fi constatat o subcotare a prețurilor la acest nivel.

46

Pe de altă parte, contrar situației în discuție în raportul organului de apel „HP‑SSST”, în care importurile care făceau obiectul unui dumping și vânzările interne se concentrau în diferite segmente de piață, în regulamentul în litigiu, Comisia ar fi constatat o concentrare a vânzărilor interne și a importurilor care făceau obiectul unui dumping în aceleași segmente de piață și la niveluri similare.

47

Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului său motiv, Comisia reproșează Tribunalului că a interpretat în mod eronat regulamentul în litigiu sau, cu titlu subsidiar, că a efectuat o calificare juridică eronată a faptelor atunci când a statuat, la punctul 67 din hotărârea atacată, că faptele, constatate la punctele 59, 61, 62 și 64 din această hotărâre, constituiau împrejurări excepționale care necesitau o analiză a subcotării prețurilor pe segment de piață.

48

Cu titlu introductiv, Hubei susține că recursul este inoperant în măsura în care Comisia contestă hotărârea atacată întrucât impune o analiză a subcotării prețurilor separat pentru fiecare segment de piață. Astfel, Tribunalul nu ar fi impus o asemenea analiză, ci numai ar fi considerat, la punctele 45, 66 și 67 din hotărârea atacată, că regulamentul în litigiu încalcă articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază întrucât, având în vedere elementele de fapt de care dispunea, Comisia nu a ținut seama de segmentarea pieței produsului respectiv în cadrul analizei sale a subcotării prețurilor. În plus, în măsura în care Comisia pune în discuție relevanța anumitor constatări factuale operate de Tribunal fără a invoca o denaturare a elementelor de probă, argumentația sa ar fi inadmisibilă.

49

Pe fond, Hubei susține că primul aspect al primului motiv este nefondat. Astfel, ar decurge din referirea, la articolul 3 alineatul (2) litera (a) și la articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat, la „produse similare” că noțiunea de „produs similar” este susceptibilă să acopere mai multe tipuri de produse și, prin urmare, mai multe segmente, ceea ce este susținut de jurisprudența Curții.

50

În plus, organul de apel instituit de Organul de soluționare a litigiilor al OMC ar fi subliniat importanța de a examina existența diferitor segmente de piață în analiza subcotării prețurilor, iar hotărârea atacată ar fi conformă cu aceste constatări.

51

În opinia Hubei, deși nu există nicio obligație de a dovedi existența unei subcotări a prețurilor pentru fiecare tip de produs sau segment de piață, Comisia este obligată să examineze toate elementele de probă relevante, inclusiv aspectul dacă existența diferitor segmente de piață poate avea un efect global asupra analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor și în special asupra subcotării prețurilor.

52

În ceea ce privește al doilea aspect al primului motiv, Hubei susține că temeiul juridic utilizat de Tribunal pentru a anula regulamentul în litigiu este încălcarea obligației, impusă Comisiei potrivit articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, de a‑și fonda analiza în materia subcotării prețurilor pe ansamblul datelor relevante și, prin urmare, încălcarea obligației de a stabili prejudiciul pe baza unor elemente de probă pozitive și a unei examinări obiective.

53

Tribunalul s‑ar fi referit în mod întemeiat la două precedente, și anume raportul organului de apel „HP‑SSST” și Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul (T‑35/01, EU:T:2004:317), pentru a afirma că, atunci când există diferite segmente de piață care prezintă diferențe de preț substanțiale, trebuie să se țină seama de efectul acestei segmentări asupra analizei subcotării prețurilor.

54

În plus, mai multe afirmații ale Comisiei care privesc aceste două precedente ar fi inexacte.

55

În sfârșit, afirmația Comisiei potrivit căreia, în prezenta cauză, atât importurile din China, cât și produsele vândute de industria Uniunii se concentrau în același segment de piață nu ar figura în regulamentul în litigiu, așa cum a constatat în mod corect Tribunalul. Or, Hubei ar fi susținut, încă din etapa procedurii administrative, că importurile din China se concentrau într‑un alt segment de piață decât cel în care se concentrau produsele fabricate de industria Uniunii.

56

Hubei susține că al treilea aspect al primului motiv trebuie de asemenea respins. Astfel, pe de o parte, părțile interesate ar fi abordat chestiunea existenței diferitor segmente de piață nu în contextul definirii produsului respectiv, ci în cel al prejudiciului și al legăturii de cauzalitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește ajustarea la care a procedat Comisia pentru a calcula marja de prejudiciu din cauza situației economice și a rentabilității celei mai mari societăți din eșantionul de producători ai Uniunii menționați în considerentul (8) al Regulamentului 2016/1977, Hubei susține că aceste elemente au în mod clar un efect important asupra analizei prejudiciului.

57

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia contestă punctele 60 și 67 din hotărârea atacată, în care Tribunalul a considerat în esență că metoda NCP‑urilor nu era adecvată pentru a se ține seama de segmentarea pieței. Astfel, Tribunalul ar fi interpretat greșit considerentul (24) al regulamentului în litigiu, precum și explicațiile furnizate în cursul procedurii administrative și în observațiile orale și scrise ale Comisiei în fața Tribunalului. Cu titlu subsidiar, Comisia susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă depuse în această privință.

58

Comisia susține că metoda NCP‑urilor constituie analiza cea mai detaliată care poate fi efectuată pentru a compara produsul respectiv și produsul similar. Această metodă, care nu ar fi de altfel utilizată de parteneri comerciali principali ai Uniunii, ar consta într‑o analiză mult mai aprofundată decât cea efectuată la nivelul segmentelor de piață ale produsului similar. Astfel, construcția NCP‑urilor ar ține seama de toate caracteristicile produsului respectiv și ar permite în acest mod Comisiei să stabilească o corespondență între fiecare țeavă sau tub produs de producătorul chinez reținut în eșantion și o țeavă sau un tub produs de producătorul Uniunii reținut în eșantion care este cel mai comparabil posibil. Așadar, prima cifră a NCP‑urilor ar face referire la unul dintre cele trei segmente de piață vizate. Nimic nu ar permite să se concluzioneze că Comisia, întemeindu‑se pe NCP‑uri, nu a ținut seama de anumite caracteristici proprii produsului respectiv sau pieței, printre care variațiile prețurilor. Metoda NCP‑urilor ar garanta, prin concepția și funcționarea sa, o analiză pe segment de piață.

59

Hubei susține că, în hotărârea atacată, Tribunalul a statuat numai că, având în vedere elementele de fapt de care dispunea Comisia, aplicarea metodei NCP‑urilor era insuficientă în sine pentru a ține seama de segmentarea pieței.

60

Desigur, această metodă ar fi permis Comisiei să determine dacă importurile din China care aparțineau unui NCP sau unui tip de produs specific într‑un segment de piață specific subcotau prețurile de vânzare facturate de producătorii Uniunii reținuți în eșantion pentru același NCP sau tip de produs aparținând aceluiași segment de piață. Totuși, așa cum Tribunalul a indicat în mod corect la punctul 67 din hotărârea atacată, această metodă nu ar fi permis Comisiei să determine efectul importurilor care fac obiectul unui dumping într‑un anumit segment asupra prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii pentru produse care fac parte din alte segmente.

61

Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de interpretare a obligației de motivare, astfel cum este prevăzută la articolul 296 TFUE, Comisia critică Tribunalul întrucât a statuat, la punctele 77-79 din hotărârea atacată, că anumite elemente de probă prezentate de ea după ședință, ca urmare a unei solicitări a Tribunalului, și care demonstrau că exista o subcotare a prețurilor pentru cele trei segmente de piață ale produsului respectiv și că vânzările producătorilor Uniunii eșantionați se concentrau, ca și importurile care făceau obiectul unui dumping, în segmentul construcțiilor nu puteau fi luate în considerare din moment ce fuseseră depuse într‑un stadiu tardiv al procedurii în fața Tribunalului și priveau motive care nu erau conținute în regulamentul în litigiu.

62

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă de care dispunea, statuând, la punctul 78 din hotărârea atacată, că analiza pe segment de piață nu a fost efectuată decât ex post. Distincția între diferitele segmente de piață ar fi fost internalizată în mod deliberat în analiza prin metoda NCP‑urilor, căreia Tribunalul nu i‑a cunoscut sau i‑a încălcat și i‑a denaturat funcționarea.

63

În ceea ce privește primul aspect al celui de al treilea motiv, Hubei susține că Comisia se întemeiază în mod eronat pe Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland (C‑687/13, EU:C:2015:573), pentru a susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare a obligației de motivare, astfel cum este prevăzută la articolul 296 TFUE.

64

Astfel, așa cum ar reieși din cuprinsul punctului 73 din această hotărâre, ea a intervenit în contextul unei situații particulare în care un importator care nu a participat la procedura administrativă invoca o încălcare a obligației de motivare în ceea ce privește afirmații pe care nu le‑a formulat el însuși. Hubei susține că poziția sa este funciar diferită întrucât, chiar de la începutul procedurii administrative, ea a susținut că existența diferitor segmente era importantă pentru analiza subcotării prețurilor.

65

Or, potrivit unei jurisprudențe constante, instituțiile sunt obligate să prezinte faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei în discuție, iar motivarea unui act trebuie să figureze în însuși cuprinsul acestuia.

66

În sfârșit, Hubei susține că este inexact să se spună că ea știa, datorită dosarului administrativ, că vânzările producătorilor Uniunii reținuți în eșantion și importurile care făceau obiectul unui dumping se concentrau în același segment, și anume cel al construcțiilor, și că se constatase o subcotare a prețurilor în cele trei segmente. Astfel, din motive de confidențialitate, ea nu ar fi avut acces la calculele de subcotare a prețurilor celorlalți producători chinezi.

67

În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Hubei susține că, la punctul 78 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a reproșat Comisiei că nu a aplicat metoda NCP‑urilor pe segment, ci că nu a efectuat o analiză pe segment. Prin urmare, Tribunalul ar fi reproșat Comisiei că metoda NCP‑urilor doar i‑a permis să stabilească o subcotare a prețurilor pe un anumit segment, dar nu i‑a permis să analizeze efectele subcotării constatate într‑un segment asupra prețurilor de vânzare facturate de producătorii Uniunii într‑un alt segment.

68

Cu titlu introductiv, trebuie să se precizeze mai întâi exact ce a reproșat Tribunalul Comisiei în hotărârea atacată referitor la analiza subcotării prețurilor pe care ea a efectuat‑o în speță, din moment ce, cu privire la acest aspect, părțile au poziții opuse cu privire la conținutul exact al hotărârii menționate.

69

În această privință, așa cum a arătat în esență și domnul avocat general la punctul 59 din concluzii, reiese din cuprinsul punctelor 65-67 din hotărârea atacată că Tribunalul a admis că, în cadrul analizei subcotării prețurilor, Comisia, din moment ce a aplicat metoda NCP‑urilor, a ținut seama într‑o oarecare măsură de segmentarea produsului respectiv. El a estimat totuși că, având în vedere patru elemente factuale din speță ce caracterizează această segmentare, și anume dificultatea de interschimbabilitate din perspectiva cererii între produse care aparțin unor segmente diferite, variația prețurilor între diferite segmente, concentrarea operațiunilor celei mai mari întreprinderi eșantionate din industria Uniunii în sectorul petrolului și gazelor și concentrarea importurilor producătorilor‑exportatori chinezi eșantionați în sectorul construcțiilor, utilizarea acestei metode nu era suficientă pentru a se ține seama în mod adecvat de segmentarea pieței în scopul analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii și că, prin urmare, Comisia nu și‑a întemeiat analiza pe ansamblul datelor relevante din speță.

70

Mai precis, la punctul 67 din hotărârea atacată, Tribunalul a reproșat Comisiei, ținând seama de aceste patru elemente factuale care caracterizează segmentarea din speță, că nu s‑a asigurat cel puțin, în cadrul analizei sale a subcotării prețurilor, că scăderea prețurilor industriei Uniunii nu provenea dintr‑un segment pe care importurile din China aveau o prezență limitată sau un nivel de subcotare, presupunând că exista, care nu putea fi considerat drept „semnificativ”, în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază.

71

Astfel, așa cum a arătat de asemenea domnul avocat general la punctul 60 din concluzii, prin acest punct 67, Tribunalul a reținut în mod implicit, dar necesar, că, dacă aceasta ar fi situația, scăderea prețurilor pe piața Uniunii nu ar putea fi considerată ca fiind consecința importurilor care fac obiectul unui dumping.

72

În continuare, trebuie să se arate că, potrivit articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, stabilirea prejudiciului trebuie să fie însoțită de o examinare obiectivă a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping, a efectului lor asupra prețurilor practicate pe piața Uniunii și a efectului lor asupra industriei Uniunii. Articolul 3 alineatul (3) din acest regulament prevede că, în ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, trebuie să se analizeze dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria Uniunii.

73

După cum a observat Tribunalul la punctul 33 din hotărârea atacată, regulamentul de bază nu impune nicio metodă particulară pentru analiza subcotării prețurilor.

74

Totuși, așa cum subliniază Comisia, reiese din înșiși termenii articolului 3 alineatul (3) din acest regulament că metoda urmată pentru a determina o eventuală subcotare a prețurilor trebuie, în principiu, să fie operată la nivelul „produsului similar”, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul menționat, chiar dacă acesta poate, cum este cazul în speță, să fie compus din diferite tipuri de produse care aparțin mai multor segmente de piață (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul, C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269, punctele 58 și 59).

75

Prin urmare, regulamentul de bază nu impune Comisiei, în principiu, nicio obligație de a efectua o analiză a existenței subcotării prețurilor la alt nivel decât cel al produsului similar.

76

Această interpretare este confirmată de punctul 5.180 din raportul organului de apel „HP‑SSST”, potrivit căruia autoritatea însărcinată cu examinarea antidumping nu este obligată, în temeiul articolului 3 alineatul (3.2) din acordul antidumping, să dovedească existența unei subcotări a prețurilor pentru fiecare tip de produse vizate de examinare sau în ceea ce privește toată gama de produse care constituie produsul național similar.

77

Totuși, după cum confirmă același punct 5.180, din moment ce, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia este obligată să efectueze o „examinare obiectivă” a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare din industria Uniunii, această instituție este obligată să țină seama în analiza sa privind subcotarea prețurilor de toate elementele de probă pozitive relevante, inclusiv, dacă este cazul, de cele referitoare la diferitele segmente de piață ale produsului avut în vedere.

78

Prin urmare, pentru a asigura obiectivitatea analizei subcotării prețurilor, Comisia poate, în anumite împrejurări, să fie obligată să procedeze la o astfel de analiză la nivelul segmentelor pieței produsului avut în vedere, chiar dacă larga putere de apreciere de care dispune această instituție pentru a stabili, printre altele, existența unui prejudiciu potrivit jurisprudenței amintite la punctul 36 din prezenta hotărâre se extinde, după cum a arătat și domnul avocat general la punctul 167 din concluzii, cel puțin, la deciziile privind alegerea metodei de analiză, datele și probele care trebuie culese, metoda de calcul care trebuie utilizată pentru stabilirea marjei de subcotare, precum și interpretarea și evaluarea datelor culese.

79

În sfârșit, trebuie să se indice că aceasta este situația, în primul rând, într‑un caz precum cel în discuție în Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul (T‑35/01, EU:T:2004:317), caracterizat prin faptul că importurile care fac obiectul unei examinări antidumping erau concentrate în marea lor majoritate în unul dintre segmentele de piață ale produsului în cauză.

80

Astfel, așa cum a statuat în esență Tribunalul la punctele 127 și 129 din această hotărâre, într‑o asemenea situație de segmentare deosebit de importantă a importurilor vizate, articolul 3 din regulamentul de bază nu se opune ca instituțiile Uniunii să procedeze la evaluarea prejudiciului separat la nivelul segmentului avut în vedere, însă sub rezerva ca produsul similar în ansamblul său să fie luat în considerare în mod corespunzător.

81

În al doilea rând, după cum a arătat de asemenea în esență domnul avocat general la punctul 77 din concluzii, în scopul interpretării articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, principiile care rezultă din raportul organului de apel „HP‑SSST” pot fi rezumate în sensul că, într‑o situație particulară caracterizată printr‑o concentrare puternică a vânzărilor interne și a importurilor care fac obiectul unui dumping pe segmente distincte, precum și prin diferențe de preț absolut semnificative între aceste segmente, pentru garantarea obiectivității analizei referitoare la existența subcotării prețurilor, Comisia, chiar dacă dispune de o largă marjă de apreciere referitoare la modalitățile acestei analize, poate fi obligată să ia în considerare cotele de piață ale fiecărui tip de produs și aceste diferențe de preț.

82

Astfel, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 5.180 și 5.181 din acest raport, autoritatea care efectuează examinarea antidumping, din moment ce are obligația de a examina în mod obiectiv efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor interne, nu poate înlătura elemente de probă care pot lăsa să se creadă că aceste importuri nu au avut efect asupra acestor prețuri sau au avut doar un efect limitat.

83

În lumina acestor considerații trebuie să se examineze primele trei motive invocate în susținerea recursului, începând cu examinarea celui de al treilea motiv, având în vedere incidența sa potențial importantă asupra primelor două motive.

84

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comisia critică Tribunalul întrucât a statuat, la punctele 77-79 din hotărârea atacată, că nu se putea ține seama de anumite elemente factuale referitoare la segmentarea pieței produsului respectiv avansate de Comisie după ședință.

85

După cum a arătat și domnul avocat general la punctele 80 și 81 din concluzii, reiese din dosar că, în urma dezbaterilor care au avut loc în ședința în fața Tribunalului, Comisia a furnizat, în conformitate cu o solicitare adresată de această instanță, date exprimate în cifre care rezultă din aplicarea metodei NCP‑urilor, din care reieșea, pe de o parte, că, pe cele trei segmente în discuție, importurile care fac obiectul unui dumping și vânzările industriei Uniunii erau prezente la niveluri aproape echivalente, că ele se concentrau în principal în segmentul construcțiilor, cu o cotă de 75,1 % și, respectiv, de 71,6 %, că ambele atingeau un nivel neneglijabil în segmentul petrolului și gazelor, și anume 17,3 % și, respectiv, 15,3 %, și că ambele erau prezente într‑o măsură mai mică, dar nu neglijabilă, în segmentul producției de energie electrică, și anume 7,4 % și, respectiv, 13,1 %, și, pe de altă parte, că subcotarea prețurilor avusese loc pe cele trei segmente în cauză.

86

Or, la punctele 77-79 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în esență că nu putea ține seama de aceste date întrucât, fiind prezentate într‑un stadiu tardiv al procedurii în fața Tribunalului, ele nu puteau completa motivarea regulamentului în litigiu.

87

În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care l‑a emis, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul (Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Petrotub și Republica/Consiliul, C‑76/00 P, EU:C:2003:4, punctul 81, precum și Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 75).

88

Potrivit aceleiași jurisprudențe, cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările speței, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul pe care destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de act îl pot avea cu privire la primirea explicațiilor. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse la articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Petrotub și Republica/Consiliul, C‑76/00 P, EU:C:2003:4, punctul 81, precum și Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 76).

89

De asemenea, atunci când este vorba despre un regulament, motivarea se poate limita să indice, pe de o parte, situația de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia și, pe de altă parte, scopurile generale pe care își propune să le atingă. Prin urmare, nu se poate pretinde ca instituțiile Uniunii să specifice diversele fapte, care sunt uneori foarte numeroase și complexe, pe baza cărora regulamentul a fost adoptat, nici ca, a fortiori, acestea să furnizeze o evaluare mai mult sau mai puțin completă a faptelor respective (Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 77).

90

În speță, la punctul 79 din hotărârea atacată, Tribunalul a subliniat că Comisia nu a evidențiat în regulamentul în litigiu faptul că vânzările producătorilor Uniunii eșantionați se concentrau pe sectorul construcțiilor, deși reiese din considerentul (104) al acestui regulament că asociația producătorilor‑exportatori chinezi susținea tocmai că importurile provenite din China se concentrau pe acest sector, în timp ce producătorii Uniunii ar fi fost mai implicați în segmentele petrolului și gazelor, precum și al producției de energie electrică.

91

Or, nu se poate reproșa Comisiei că nu a evidențiat în regulamentul în litigiu acest fapt ca răspuns la argumentul invocat de asociația menționată din moment ce, potrivit jurisprudenței amintite la punctul 89 din prezenta hotărâre, motivarea impusă la articolul 296 TFUE nu obligă această instituție să specifice în mod exhaustiv diferitele fapte adesea foarte numeroase și complexe în raport cu care a fost adoptat un regulament care impune taxe antidumping, nici ca, a fortiori, să furnizeze o evaluare mai mult sau mai puțin completă a faptelor respective.

92

În plus, din moment ce, în ceea ce privește analiza subcotării prețurilor, esențialul obiectivului urmărit de Comisie ar reieși din regulamentul în litigiu, acesta nu trebuia să cuprindă o motivare specifică pentru fiecare dintre numeroasele argumente factuale invocate în privința acestei analize (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 78).

93

Astfel, așa cum a arătat de asemenea în esență domnul avocat general la punctul 85 din concluzii, datele furnizate de Comisie după ședință cuprind detalii și informații suplimentare privind motivele deja cuprinse în regulamentul în litigiu, despre care nu se contestă de altfel că ar constitui o motivare suficientă, pe baza cărora Comisia a concluzionat că analiza întemeiată pe metoda NCP‑urilor demonstrase că exista în speță o subcotare a prețurilor la nivelul produsului similar.

94

În special, în considerentul (108) al regulamentului în litigiu, Comisia a explicat după cum urmează motivul pentru care metoda NCP‑urilor permitea să se ia în considerare, la compararea produselor și, așadar, în special în cadrul analizei subcotării prețurilor, segmentarea pieței produsului respectiv:

„În ceea ce privește segmentele, Comisia a amintit că diferențele relevante dintre tipurile de produse se reflectă în [NCP‑uri], care asigură că sunt comparate între ele numai produsele comparabile. Principalele caracteristici ale segmentelor se disting prin NCP: oțeluri aliate și oțeluri înalt aliate (segmentul de producere a energiei electrice), oțeluri nealiate (construcții) și categorii specifice de produse cuprinzând conducte, tuburi și țevi de cuvelaj sau de producție și prăjini de foraj (segmentul petrolului și al gazelor).”

95

Din moment ce esența raționamentului Comisiei în ceea ce privește analiza subcotării prețurilor, inclusiv, în mod specific, luarea în considerare a segmentelor de piață ale produsului respectiv, reieșea deja din motivele regulamentului în litigiu, nimic nu se opunea ca, în speță, Tribunalul să ceară clarificări Comisiei pentru a obține explicații suplimentare pe care această instanță le considera necesare pentru a înțelege pe deplin analiza respectivă în raport cu criticile emise de Hubei împotriva ei.

96

Rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că nu putea lua în considerare datele care rezultau din aplicarea metodei NCP‑urilor menționate la punctul 85 din prezenta hotărâre, deși această instanță solicitase ea însăși Comisiei să le furnizeze după ședință. Întrucât aceste informații făceau parte, prin urmare, din dosar, ele trebuiau să fie luate în considerare în aprecierea primului și a celui de al doilea motiv.

97

Prin urmare, al treilea motiv trebuie să fie admis.

98

Prin intermediul primului motiv, analizat sub primul său aspect, Comisia reproșează în esență Tribunalului că a solicitat o analiză a subcotării prețurilor pentru fiecare segment al pieței produsului respectiv, cu încălcarea articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, care nu ar prevedea o asemenea analiză decât la nivelul produsului similar. Prin al doilea aspect al acestui motiv, Comisia critică Tribunalul întrucât a întemeiat cerința unei analize a subcotării prețurilor pentru fiecare segment de piață pe două precedente, și anume raportul organului de apel „HP‑SSST” și Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul (T‑35/01, EU:T:2004:317), deși principiile desprinse din aceste precedente nu s‑ar aplica în prezenta speță. Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, Comisia reproșează Tribunalului că a statuat că faptele, enumerate la punctele 59, 61, 62 și 64 din hotărârea atacată, constituiau împrejurări excepționale care necesitau o analiză a subcotării prețurilor pe segment de piață.

99

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia contestă punctele 60 și 67 din hotărârea atacată, în care Tribunalul ar fi considerat în esență că metoda NCP‑urilor nu era adecvată pentru a se ține seama de segmentarea pieței produsului respectiv în cadrul analizei subcotării prețurilor.

100

Este necesar ca aceste două motive să fie tratate împreună din moment ce se suprapun în mare parte, în măsura în care ambele critică punctul 67 din hotărârea atacată.

101

În această privință, decurge din cuprinsul punctelor 60, 66 și 67 din hotărârea atacată că, potrivit Tribunalului, în pofida aplicării metodei NCP‑urilor, Comisia nu a ținut seama de segmentarea pieței produsului respectiv în special în cadrul analizei sale privind subcotarea prețurilor, deși faptele particulare din speță, enumerate la punctele 59, 61, 62 și 64 din această hotărâre, impuneau o asemenea analiză la nivelul fiecărui segment al pieței produsului respectiv și că, prin urmare, această instituție nu și‑a întemeiat analiza pe ansamblul datelor relevante ale speței.

102

După cum rezultă din jurisprudența amintită la punctele 35 și 36 din prezenta hotărâre, larga putere de apreciere care revine Comisiei în cadrul unei proceduri antidumping, din cauza complexității situațiilor economice și politice pe care trebuie să le examineze, și care privește în special stabilirea existenței unui prejudiciu adus industriei Uniunii are drept corolar ideea că, referitor la aprecierea faptelor de către această instituție, controlul jurisdicțional trebuie să se limiteze la verificarea absenței unei erori vădite de apreciere.

103

Or, în ceea ce privește analiza subcotării prețurilor, Tribunalul nu a constatat că Comisia, aplicând metoda NCP‑urilor, a săvârșit o eroare vădită de apreciere a faptelor întrucât nu a ținut seama de segmentarea pieței produsului respectiv.

104

Astfel, decurge din considerentele (24) și (108) ale regulamentului în litigiu că, în ceea ce privește segmentele de piață, Comisia a indicat că diferențele relevante dintre tipurile de produse se reflectă în NCP, care asigură că sunt comparate între ele numai produsele comparabile și că principalele caracteristici ale segmentelor de piață se disting prin NCP.

105

În special, după cum a arătat de asemenea în esență domnul avocat general la punctele 92 și 93 din concluzii, prima cifră a fiecărui NCP se referea la segmentul de care aparținea tipul de produs respectiv și Comisia a comparat, NCP cu NCP, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping și prețurile producătorilor Uniunii.

106

Prin urmare, aplicând metoda NCP‑urilor, Comisia a luat în considerare în mod corect segmentele de piață ale produsului respectiv, în special în scopul analizei subcotării prețurilor, și, în consecință, nu i se poate reproșa că a săvârșit o eroare vădită de apreciere în realizarea acestei analize.

107

Rezultă, așa cum arată Comisia în cadrul celui de al treilea aspect al celui de al șaselea motiv, că, în privința acestui aspect, Tribunalul a depășit limitele controlului jurisdicțional care îi impun, referitor la stabilirea prejudiciului și în special la analiza subcotării prețurilor, să respecte larga marjă de apreciere rezervată în această privință Comisiei, care, după cum a arătat și domnul avocat general la punctul 167 din concluzii, se extinde, cel puțin, la deciziile privind alegerea metodei de analiză, datele și probele care trebuie culese, metoda de calcul care trebuie utilizată pentru stabilirea marjei de subcotare, precum și interpretarea și evaluarea datelor culese.

108

În ceea ce privește argumentul deja invocat de Hubei în fața Tribunalului potrivit căruia utilizarea metodei NCP‑urilor ar fi insuficientă din moment ce nu permite să se determine efectul importurilor dintr‑un anumit segment asupra prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii pentru produse care aparțin altor segmente, trebuie să se constate că Tribunalul nu l‑a admis.

109

În schimb, la punctul 67 din hotărârea atacată, Tribunalul a reproșat Comisiei că nu a verificat, cel puțin, că, ținând seama de segmentarea caracterizată a produsului respectiv în speță, scăderea prețurilor industriei Uniunii nu provenea dintr‑un segment în care importurile din China aveau o prezență redusă sau un nivel de subcotare a prețurilor care nu putea fi considerat drept semnificativ.

110

Or, după cum reiese din datele furnizate de Comisie ca răspuns la cererea Tribunalului, menționate la punctul 85 din prezenta hotărâre, utilizarea metodei NCP‑urilor a permis să se constate că importurile care fac obiectul unui dumping și produsele vândute de industria Uniunii erau absolut comparabile pe cele trei segmente de piață și că subcotarea prețurilor a avut loc pe fiecare dintre aceste trei segmente, așa încât nu exista în speță o situație de segmentare caracterizată precum cea în discuție în raportul organului de apel „HP‑SSST” și în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul (T‑35/01, EU:T:2004:317).

111

În aceste condiții, deși, având în vedere principiile amintite la punctele 77-80 din prezenta hotărâre, o analiză suplimentară a subcotării prețurilor precum cea vizată la punctul 67 din hotărârea atacată constând în compararea prețurilor din fiecare segment în plus față de analiza efectuată pe baza metodei NCP‑urilor, și anume o comparație NCP cu NCP, poate fi impusă Comisiei în anumite împrejurări excepționale ale unei segmentări caracterizate a produsului în discuție care implică variații de preț importante între segmentele de piață, chiar dacă acestei instituții trebuie să i se rezerve o largă putere de apreciere în definirea metodei precise de analiză a subcotării prețurilor, o asemenea analiză suplimentară nu era în niciun caz necesară în speță având în vedere datele furnizate de Comisie la cererea expresă a Tribunalului după ședința în fața acestuia.

112

Se poate adăuga că, în ceea ce privește în special existența unor diferențe de preț importante între cele trei segmente de piață, reiese din considerentele (24) și (108) ale regulamentului în litigiu că, în speță, acestea erau legate în special de utilizarea de oțeluri înalt aliate pentru produsele din sectorul de producere a energiei electrice, în timp ce, pentru fabricarea produselor aparținând celorlalte două sectoare, erau utilizate oțeluri nealiate.

113

În plus, reiese din considerentele (24) și (108) menționate, după cum a arătat de asemenea în esență domnul avocat general la punctul 105 din concluzii, că, aplicând metoda NCP‑urilor, diferențele de costuri și de prețuri legate de oțelurile aliate și înalt aliate au fost luate în considerare în comparații datorită construcției NCP‑urilor, în special prima caracteristică luată în considerare în cadrul NCP, și anume tipul de produs, făcând distincția între oțeluri nealiate, oțeluri aliate și oțeluri înalt aliate.

114

Prin urmare, în speță, întrucât aceste diferențe de preț între diferite segmente de piață ale produsului respectiv fuseseră deja luate în considerare în special în cadrul analizei subcotării prețurilor potrivit metodei NCP‑urilor, acestea nu impuneau Comisiei să efectueze analiza suplimentară vizată la punctul 67 din hotărârea atacată.

115

Rezultă din ceea ce precedă că primul și al doilea motiv sunt întemeiate. În plus, trebuie să se constate că, în consecință, al șaselea motiv, analizat din perspectiva celui de al treilea aspect, este de asemenea întemeiat, în măsura în care, prin acest aspect, Comisia reproșează Tribunalului că a depășit limitele controlului jurisdicțional efectuat, statuând, la punctele 59-66 din hotărârea atacată, că această instituție, întrucât nu a efectuat o analiză a subcotării prețurilor pe segment de piață, nu a luat în considerare ansamblul datelor relevante, fără să fi constatat totuși o eroare vădită de apreciere săvârșită de instituția menționată.

116

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Comisia, susținută de ArcelorMittal și alții, contestă hotărârea atacată întrucât, la punctele 68-76 din această hotărâre, Tribunalul a statuat în esență că, încălcând articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, Comisia nu a ținut seama, în analiza sa referitoare la subcotarea prețurilor și, într‑un mod mai general, la efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, de un anumit volum al produsului similar fabricat de producătorii Uniunii reținuți în eșantion, și anume volumul a 17 tipuri de produs din cele 66 vândute de acești producători, dar neexportate de producătorii‑exportatori chinezi reținuți în eșantion, și, prin urmare, nu a luat în considerare ansamblul datelor relevante ale speței în această analiză, așa cum impun aceste dispoziții.

117

Prin intermediul primului aspect al celui de al patrulea motiv, Comisia reproșează Tribunalului că a statuat, la punctele 68-76 din hotărârea atacată, că ea a încălcat articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază întrucât nu a luat în considerare, în cadrul analizei subcotării prețurilor, 17 tipuri de produse din cele 66 vândute de producătorii Uniunii eșantionați, dar nevândute de producătorii‑exportatori chinezi eșantionați.

118

Or, întrucât a statuat că toate tipurile de produse vândute de industria Uniunii trebuie luate în considerare în scopul analizei subcotării prețurilor, Tribunalul s‑ar fi înșelat asupra naturii acestei analize din moment ce, potrivit chiar termenilor articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, aceasta trebuie efectuată la nivelul produsului similar, iar nu la nivelul fiecărui tip de produs sau NCP.

119

Comisia susține că a stabilit existența unei subcotări a prețurilor chiar la nivelul produsului similar. Mai întâi, ea ar fi calculat marjele de subcotare a prețurilor la nivelul NCP‑urilor și, ulterior, ar fi determinat media ponderată a subcotării prețurilor pentru ansamblul NCP‑urilor. Deși, în privința anumitor NCP‑uri, nu se constată nicio subcotare a prețurilor sau se constată o subcotare negativă, aceasta nu ar însemna că nu poate fi impusă o taxă antidumping și asupra acestor NCP‑uri. Astfel, ar fi suficient ca, în medie, la nivelul produsului similar, să se constate o subcotare a prețurilor.

120

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, Comisia critică Tribunalul întrucât a săvârșit o eroare de drept considerând că analiza efectelor asupra prețurilor industriei Uniunii ale importurilor care fac obiectul unui dumping care trebuie efectuată în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază impunea să fie luate în considerare cele 17 NCP‑uri vândute de producătorii Uniunii reținuți în eșantion, dar neexportate în Uniune de producătorii chinezi reținuți în eșantion.

121

Comisia susține, în primul rând, că efectul potențial al acestor NCP‑uri asupra prețurilor industriei Uniunii face parte nu din această analiză, ci, eventual, din analiza distinctă denumită de „neimputare” care trebuie efectuată de Comisie la un stadiu ulterior, în temeiul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul menționat, dispoziție a cărei încălcare nu a fost însă invocată de Hubei.

122

În cadrul unei astfel de analize de neimputare s‑ar înscrie problema, abordată la punctele 72-74 din hotărârea atacată, dacă industria Uniunii a putut suferi scăderi de prețuri ca o consecință a vânzării de către această industrie a celor 17 NCP‑uri neexportate de producătorii‑exportatori chinezi.

123

În al doilea rând, Comisia susține că, la punctul 71 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a referit în mod eronat la punctul 5.180 din raportul organului de apel „HP‑SSST” pentru a afirma că niciun element nu permite să se considere că analiza prevăzută la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază ar putea să nu ia în considerare un anumit volum al produsului similar care nu face obiectul unei subcotări a prețurilor.

124

În ceea ce privește primul aspect al celui de al patrulea motiv, Hubei susține, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că subcotarea prețurilor trebuie dovedită la nivelul produsului similar, că, la punctul 74 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în mod întemeiat că, fără a furniza o motivare specifică, Comisia, după ce a dovedit o subcotare a prețurilor pentru anumite tipuri de produse, nu poate extinde această constatare la alte tipuri de produse pentru care nu a fost demonstrată nicio subcotare a prețurilor, nici, în consecință, la produsul similar în ansamblul său.

125

Astfel, Tribunalul ar fi luat în considerare preocupările exprimate de Curte la punctul 60 din Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269), și anume că, dacă instituțiile Uniunii ar putea să excludă din calculul marjei de dumping tranzacții de export către Uniune referitoare la anumite tipuri ale produsului în cauză, aceasta ar însemna să li se acorde posibilitatea de a influența rezultatul calculării marjei de dumping, prin excluderea unuia sau mai multor tipuri sau modele ale acestui produs.

126

Un asemenea risc de manipulare ar exista și dacă, în analiza subcotării prețurilor, Comisia nu ar fi obligată să ia în considerare toate vânzările producătorilor eșantionați din Uniune. Astfel, aceasta i‑ar permite să constate o subcotare doar pentru o parte din vânzările industriei Uniunii și să extindă această constatare la ansamblul acestor vânzări, fără a trebui să explice care au fost efectele acestor ultime vânzări asupra prețurilor.

127

În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, Hubei susține că argumentul Comisiei potrivit căruia analiza efectelor asupra prețurilor și stabilirea legăturii de cauzalitate ar constitui etape total independente una de alta este inoperant, din moment ce Comisia nu a contestat punctul 86 din hotărârea atacată, unde Tribunalul a constatat că există o legătură între determinarea subcotării prețurilor și stabilirea unei legături de cauzalitate.

128

În orice caz, articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, întrucât face referire la efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii, ar include cerințele referitoare la legătura de cauzalitate și la neimputare, care ar fi ulterior dezvoltate la articolul 3 alineatele (6) și (7) din acest regulament.

129

În plus, la punctul 71 din hotărârea atacată, Tribunalul nu ar fi impus o analiză de neimputare, ci s‑ar fi referit în mod întemeiat la punctul 5.180 din raportul organului de apel „HP‑SSST”, care confirmă în esență că trebuie stabilite efectele asupra prețurilor pentru produsul în cauză în ansamblul său, fără a exclude tipurile de produse pentru care nu a fost constatată nicio subcotare a prețurilor.

130

Cu titlu introductiv, trebuie precizată întinderea criticii emise de Tribunal, la punctele 68-74 din hotărârea atacată, în privința analizei subcotării prețurilor, astfel cum a fost efectuată de Comisie, și anume, în esență, că această instituție, cu încălcarea articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, nu a luat în considerare în cadrul acestei analize 17 tipuri de produse sau NCP‑uri din cele 66 vândute de producătorii Uniunii eșantionați, reprezentând 8 % din volumul vânzărilor acestor producători.

131

În această privință, în primul rând, reiese din cuprinsul punctelor 69-71 din hotărârea atacată că, așa cum ar confirma raportul organului de apel „HP‑SSST”, „niciun element nu permite să se considere că analiza prevăzută la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază ar putea să nu ia în considerare un anumit volum din produsul similar care nu face obiectul unei subcotări a prețurilor”, în speță, volumul celor 17 tipuri de produse vândute de industria Uniunii pentru care nu exista un tip corespunzător de produs importat.

132

După cum a arătat și domnul avocat general la punctul 126 din concluzii, rezultă că, în opinia Tribunalului, Comisia este obligată în orice împrejurare, în cadrul analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii, să ia în considerare totalitatea vânzărilor produsului similar al industriei Uniunii.

133

Prin urmare, în speță, Tribunalul a considerat că Comisia era obligată să ia în considerare, pentru a‑și întemeia analiza pe toate datele relevante, toate NCP‑urile vândute de producătorii Uniunii reținuți în eșantion, inclusiv cele 17 NCP‑uri neexportate de producătorii‑exportatori chinezi eșantionați.

134

În al doilea rând, la punctele 73 și 74 din hotărârea atacată, Tribunalul a reproșat în esență Comisiei că a întemeiat legătura pe care a constatat‑o între analiza subcotării prețurilor și evoluția prețurilor industriei Uniunii pe o bază factuală eronată, din moment ce nu a luat în considerare cele 17 NCP‑uri în cauză, deși nu se putea exclude, în lipsa unei motivări specifice în această privință în regulamentul în litigiu, ca aceste tipuri de produse să fi „participat, într‑o măsură neneglijabilă, la scăderea prețurilor producătorilor Uniunii eșantionați”.

135

După cum a arătat și domnul avocat general la punctul 128 din concluzii, prin această critică, Tribunalul a reproșat în esență Comisiei că nu a examinat în ce măsură prețurile acestor 17 tipuri de produse puteau să fi contribuit la evoluția prețurilor producătorilor Uniunii eșantionați, și anume la scăderea acestor prețuri.

136

Pentru a fonda afirmația de principiu, contestată de Comisie, potrivit căreia, la examinarea efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii, în special în analiza subcotării prețurilor, articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază impune ca această instituție să ia în considerare în mod invariabil toate tipurile produsului în cauză vândute de această industrie, chiar și pe cele neexportate în Uniune de producătorii‑exportatori și care nu fac, așadar, prin definiție, obiectul unui dumping, Tribunalul a făcut referire, la punctul 71 din hotărârea atacată, la punctul 5.180 din raportul organului de apel „HP‑SSST”, în care acest organ a apreciat că, în speță, autoritățile chineze în cauză erau obligate „să evalueze caracterul semnificativ al subcotării prețurilor în importurile care fac obiectul unui dumping în raport cu proporția din producția națională pentru care nu s‑a constatat nicio subcotare a prețurilor”.

137

Această frază trebuie replasată în contextul cazului în discuție în acest raport. Astfel, această cauză privea o situație particulară în care autoritățile chineze nu analizaseră și, prin urmare, nu constataseră o subcotare a prețurilor pentru produsele care făceau parte din segmentul de piață A, în care se concentrau vânzările naționale, ci se limitaseră să extindă la acest segment constatările rezultate din analiza subcotării prețurilor care privea segmentele de piață B și C, pe care se concentrau importurile care făceau obiectul unui dumping.

138

Într‑o asemenea situație particulară, organul de apel stabilit de Organul de soluționare a litigiilor al OMC a considerat că autoritățile menționate nu puteau exclude din analiza subcotării prețurilor o „proporție din producția națională pentru care nu s‑a constatat nicio subcotare a prețurilor”.

139

Totuși, cazul din speță nu privește o asemenea situație particulară, ci o situație funciar diferită.

140

Astfel, așa cum s‑a constatat deja la examinarea celui de al treilea motiv, reiese din dosar că, în speță, nu este vorba despre o situație de segmentare caracterizată a pieței produsului respectiv în care vânzările industriei Uniunii s‑ar concentra pe un alt segment de piață al produsul respectiv decât cel pe care s‑ar concentra importurile care fac obiectul unui dumping, ci de o situație în care Comisia a constatat că o subcotare a prețurilor a avut loc în mod efectiv în cele trei segmente în cauză.

141

Pe de altă parte, nu se contestă că, așa cum a arătat Tribunalul la punctul 38 din hotărârea atacată, integralitatea importurilor din China a putut face obiectul unei analize a subcotării prețurilor și că, astfel cum se indică la punctele 68 și 74 din această hotărâre, analiza menționată a avut în vedere 92 % din volumul vânzărilor industriei Uniunii.

142

În plus, deși, în speță, Comisia nu a luat în considerare în analiza subcotării prețurilor un anumit volum al producției naționale, și anume cel al celor 17 NCP‑uri în cauză, rațiunea acestui fapt este că, așa cum a indicat de altfel Tribunalul la punctul 69 din hotărârea atacată, pentru aceste tipuri ale produsului respectiv, ea nu era în măsură să calculeze o marjă de subcotare a prețurilor din moment ce nu exista un tip corespunzător de produs importat.

143

Prin urmare, după cum a subliniat domnul avocat general la punctul 152 din concluzii, deși, la punctul 70 din hotărârea atacată, Tribunalul a indicat că prețurile celor 17 NCP‑uri în cauză nu erau, „prin definiție, subcotate”, iar la punctul 71 din această hotărâre, că în speță era vorba despre o situație în care un anumit volum din vânzările domestice nu face obiectul unei subcotări a prețurilor, o asemenea prezentare a faptelor este inexactă.

144

Astfel, neluarea în considerare, în analiza subcotării prețurilor, a celor 17 NCP‑uri vizate nu este decât consecința alegerii Comisiei, care intră în sfera marjei largi de apreciere care îi revine în această privință, de a opera această analiză utilizând metoda NCP‑urilor, metodă care de altfel nu a fost contestată ca atare, după cum a indicat Tribunalul la punctul 37 din hotărârea atacată.

145

Rezultă că, la punctul 71 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a întemeiat în mod eronat pe punctul 5.180 din raportul organului de apel „HP‑SSST” pentru a afirma că există un principiu potrivit căruia Comisia, în examinarea sa privind efectele importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii și în special în analiza subcotării prețurilor, ar trebui să ia în considerare în mod invariabil toate tipurile produsului în cauză vândute de această industrie.

146

Hubei susține totuși că acest principiu se poate fonda pe o aplicare prin analogie a principiilor care reies din Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269).

147

Or, acest argument, care, așa cum reiese din cuprinsul punctului 24 din hotărârea atacată, a fost deja invocat de Hubei în fața Tribunalului, dar asupra căruia acesta nu s‑a pronunțat, nu poate fi admis.

148

Astfel, la punctul 61 din Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269), Curtea a statuat că, având în vedere modul său de redactare, obiectivul său și contextul în care se încadrează, articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază nu poate fi interpretat în sensul că permite excluderea din calculul marjei de dumping a tranzacțiilor de export către Uniune referitoare la anumite tipuri ale produsului în cauză, ci, dimpotrivă, din cuprinsul acestei dispoziții rezultă că instituțiile Uniunii au obligația de a lua în considerare ansamblul acestor tranzacții în scopul acestui calcul.

149

La punctul 60 din această hotărâre, Curtea a considerat că orice altă interpretare ar însemna să se acorde acestor instituții posibilitatea de a influența rezultatul calculării marjei de dumping, prin excluderea unuia sau mai multor tipuri sau modele ale produsului în cauză.

150

Trebuie totuși să se constate că principiile care reies din hotărârea menționată, întrucât privesc interpretarea articolului 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, nu pot fi transpuse în analiza efectului asupra prețurilor industriei Uniunii al importurilor care fac obiectul unui dumping pe care o prevede articolul 3 alineatele (2) și (3) din acest regulament.

151

Astfel, în ceea ce privește modul de redactare a acestui articol 2 alineatul (11), Curtea a subliniat, la punctul 53 din Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269), că, din moment ce această dispoziție prevede în mod expres că, la calcularea marjei de dumping și oricare ar fi metoda de comparație a valorii normale și a prețului la export reținută, „prețul tuturor exporturilor” trebuie să fie luat în considerare, instituțiile Uniunii nu pot exclude din calculul marjei de dumping tranzacțiile de export referitoare la anumite tipuri ale produsului în cauză.

152

Or, textul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază este complet diferit din moment ce nu indică și nici nu sugerează că analiza efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii trebuie, în toate împrejurările, să ia în considerare integralitatea vânzărilor acestei industrii.

153

Dimpotrivă, textul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază arată că aceste dispoziții nu impun Comisiei să fie neapărat luate în considerare în analiza efectului asupra prețurilor industriei Uniunii al importurilor care fac obiectul unui dumping toate vânzările produsului similar de către industria Uniunii.

154

După cum susține și Comisia, acest aspect este susținut de o diferență fundamentală între determinarea marjei de dumping și analiza, în scopul stabilirii unui prejudiciu, a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii, legată de faptul că această analiză implică o comparație a vânzărilor nu ale unei singure întreprinderi, așa cum este cazul determinării marjei de dumping care este calculată pe baza datelor producătorului‑exportator vizat, ci ale mai multor întreprinderi, și anume producătorii‑exportatori eșantionați și întreprinderile care fac parte din industria Uniunii incluse în eșantion.

155

Or, o comparație a vânzărilor acestor întreprinderi va fi adesea mai dificilă în cadrul analizei subcotării prețurilor decât în cel al determinării marjei de dumping, din moment ce gama tipurilor de produse vândute de aceste întreprinderi diferite va avea tendința de a nu se suprapune decât în parte.

156

După cum a arătat de asemenea domnul avocat general la punctul 145 din concluzii, acest risc legat de faptul că anumite tipuri de produse nu pot fi luate în considerare în cadrul analizei subcotării prețurilor din cauza diferenței de gamă a produselor vândute de aceste diferite întreprinderi este încă și mai ridicat atunci când NCP‑urile sunt mai detaliate.

157

Astfel, deși o mai mare granularitate a NCP‑urilor are avantajul de a fi comparate tipuri de produse care prezintă mai multe caracteristici fizice și tehnice comune, aceasta are, în sens invers, dezavantajul de a crește posibilitatea ca anumite tipuri de produse vândute de unele sau altele dintre societățile vizate să nu aibă echivalent și, prin urmare, să nu poată fi comparate și nici luate în considerare în această analiză.

158

În sfârșit, deși Comisia dispune de o largă marjă de apreciere pentru a decide asupra metodei precise de analizare a subcotării prețurilor, care poate avea drept consecință ineluctabilă, așa cum este cazul metodei NCP‑urilor, că anumite tipuri de produse nu pot fi comparate și, în consecință, nu sunt luate în considerare în cadrul acestei analize, ea este limitată de obligația, pe care i‑o impune articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, de a se proceda la o examinare obiectivă a efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii.

159

Trebuie să se concluzioneze că hotărârea atacată a Tribunalului este afectată de o eroare de drept, acesta statuând că, în cadrul analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei Uniunii, prevăzută la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, și în special în cadrul analizei subcotării prețurilor, Comisia este obligată, în toate împrejurările, să ia în considerare integralitatea produselor vândute de această industrie, inclusiv tipurile de produs în cauză neexportate de producătorii‑exportatori eșantionați.

160

După cum s‑a indicat deja la punctul 134 din prezenta hotărâre, la punctele 73 și 74 din hotărârea atacată, Tribunalul a reproșat în esență Comisiei că a întemeiat legătura pe care a constatat‑o între analiza subcotării prețurilor și evoluția prețurilor industriei Uniunii pe o bază factuală eronată, din moment ce nu a luat în considerare 17 din cele 66 de NCP‑uri, deși nu se putea exclude, în lipsa unei motivări specifice în această privință în regulamentul în litigiu, ca aceste tipuri de produse să fi „participat, într‑o măsură neneglijabilă, la scăderea prețurilor producătorilor Uniunii eșantionați”.

161

În această privință, trebuie să se constate că analiza pe care o impune articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază constă în examinarea efectului asupra prețurilor industriei Uniunii al „importurilor care fac obiectul unui dumping”.

162

Or, nu intră în sfera unei astfel de analize o examinare, precum cea vizată la punctul 74 din hotărârea atacată, a efectelor asupra prețurilor industriei Uniunii nu ale importurilor care fac obiectul unui dumping, ci ale celor 17 tipuri ale produsului respectiv vândute de această industrie care, prin definiție, nu fac parte din aceste importuri.

163

În plus, după cum a arătat de asemenea în esență domnul avocat general la punctul 151 din concluzii, dacă examinarea menționată la punctul 74 din hotărârea atacată ar conduce la a se constata efectiv o incidență „neneglijabilă” a celor 17 NCP‑uri vizate asupra scăderii prețurilor industriei Uniunii, o asemenea concluzie nu s‑ar putea explica decât din două motive.

164

Astfel, o asemenea concluzie s‑ar putea explica, în primul rând, prin faptul că importurile care fac obiectul unui dumping au produs asupra prețurilor celor 17 tipuri de produse efecte încă mai importante decât cele determinate de Comisie pentru celelalte tipuri de produse, în legătură cu care fusese constatată o subcotare a prețurilor.

165

Totuși, în acest caz, concluzia privind existența unor efecte prejudiciabile asupra prețurilor produsului similar din cauza importurilor pe piața Uniunii nu poate fi în niciun caz repusă în discuție ca fiind eronată. Cel mult, o asemenea constatare poate indica faptul că s‑a produs o subcotare a prețurilor încă mai importantă, susținând astfel stabilirea existenței unui prejudiciu.

166

În al doilea rând, în măsura în care concluzia menționată s‑ar explica prin efectul altor factori decât importurile, care au contribuit la prejudiciul adus industriei Uniunii, în sensul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, examinarea efectului acestor alți factori face parte din analiza denumită a „neimputării” prevăzută de această dispoziție, a cărei încălcare nu a fost invocată de Hubei în cadrul motivelor examinate și admise de Tribunal și care, așadar, nu poate justifica admiterea invocării ei.

167

Pe de altă parte, după cum susține Comisia în cadrul celui de al treilea aspect al celui de al șaselea motiv și după cum a arătat și domnul avocat general în esență la punctele 169-171 din concluzii, punctul 74 din hotărârea atacată este afectat în altă privință de o eroare de drept.

168

Astfel, la punctul 74 menționat, Tribunalul a reproșat Comisiei că nu a examinat influența pe care prețurile celor 17 tipuri ale produsului respectiv pentru care nu s‑a putut constata o subcotare a prețurilor puteau să o fi avut asupra evoluției prețurilor producătorilor Uniunii, fără să fi constatat în această privință o eroare vădită de apreciere imputabilă Comisiei.

169

Or, statuând astfel, Tribunalul a depășit limitele care, așa cum reiese din jurisprudența amintită la punctele 35-37 din prezenta hotărâre, se impun controlului jurisdicțional exercitat de instanța Uniunii cu privire la legalitatea unui act precum regulamentul în litigiu din cauza largii puteri de apreciere care trebuie rezervată Comisiei în materia analizei subcotării prețurilor, în conformitate cu obligațiile care îi sunt impuse în această privință la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

170

Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că punctele 68-76 din hotărârea atacată sunt afectate de erori de drept și că, prin urmare, trebuie să se admită al patrulea motiv, întemeiat pe o interpretare eronată a articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, fără a fi necesar să se examineze al cincilea motiv care critică aceleași puncte în raport cu o pretinsă încălcare a articolului 17 din acest regulament, care, chiar dacă ar fi întemeiat, nu ar adăuga nimic la această concluzie.

171

În sfârșit, în ceea ce privește al șaselea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât Tribunalul a exercitat un control jurisdicțional prea intensiv atunci când a examinat analiza subcotării efectuată de Comisie, al treilea aspect al său este întemeiat în măsura indicată la punctele 167-169 din prezenta hotărâre. Nu este necesar să fie examinat în rest acest motiv din moment ce vizează puncte din hotărârea atacată pentru care a fost deja constatată o eroare de drept în cadrul examinării celui de al patrulea motiv.

172

Având în vedere tot ceea ce precedă, întrucât primele patru motive, precum și al șaselea motiv, analizat în cel de al treilea aspect, sunt întemeiate, trebuie să se anuleze hotărârea atacată, fără a fi necesar să se examineze al cincilea motiv și nici primul și al doilea aspect ale celui de al șaselea motiv.

173

Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, atunci când anulează decizia Tribunalului, să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

174

În speță, în ceea ce privește primul și al doilea motiv invocate în primă instanță de Hubei, este suficient să se constate că, având în vedere în special considerațiile expuse la punctele 103-115 din prezenta hotărâre, precum și la punctele 159 și 162 din aceasta, nicio eroare vădită de apreciere nu a afectat analiza Comisiei, efectuată în regulamentul în litigiu, referitoare la subcotarea prețurilor, la efectele importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare de pe piața Uniunii și la existența unei legături de cauzalitate, în aplicarea articolului 3 alineatele (2), (3) și (6) din regulamentul de bază. Prin urmare, aceste motive trebuie respinse ca nefondate.

175

În schimb, litigiul nu este în stare de judecată în ceea ce privește al treilea și al patrulea motiv, invocate de Hubei în susținerea acțiunii sale în anulare, care nu au fost examinate de Tribunal. În consecință, cauza trebuie trimisă Tribunalului spre rejudecare.

176

Întrucât cauza este trimisă Tribunalului spre rejudecare, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște: