HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

12 martie 2020 ( *1 )

„Trimitere preliminară – Transport aerian – Regulamentul (CE) nr. 261/2004 – Articolele 5 și 7 – Dreptul la compensație în caz de întârziere sau de anulare a unui zbor – Dreptul la compensație de mai multe ori în caz de întârziere sau de anulare care afectează nu numai rezervarea inițială, ci și rezervarea ulterioară făcută în cazul unei redirecționări – Domeniu de aplicare – Exonerare de obligația de compensare – Noțiunea de «împrejurări excepționale» – Componentă așa‑numită «on condition» – Defecțiuni tehnice inerente întreținerii unei aeronave”

În cauza C‑832/18,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Helsingin hovioikeus (Curtea de Apel din Helsinki, Finlanda), prin decizia din 20 decembrie 2018, primită de Curte la 21 decembrie 2018, în procedura

A și alții

împotriva

Finnair Oyj,

CURTEA (Camera a opta),

compusă din doamna L. S. Rossi, președintă de cameră, și domnii J. Malenovský (raportor) și F. Biltgen, judecători,

avocat general: domnul E. Tanchev,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–	pentru Finnair Oyj, de T. Väätäinen, asianajaja;

–	pentru guvernul finlandez, de J. Heliskoski, în calitate de agent;

–	pentru guvernul german, de J. Möller, de M. Hellmann și de A. Berg, în calitate de agenți;

–	pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de G. Natale, avvocato dello Stato;

–	pentru guvernul austriac, inițial de J. Schmoll și de G. Hesse, ulterior de J. Schmoll, în calitate de agenți;

–	pentru Comisia Europeană, de N. Yerrell și de I. Koskinen, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 5 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

2	Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între opt pasageri aerieni, pe de o parte, și compania aeriană Finnair Oyj, pe de altă parte, în legătură cu o cerere de compensare ca urmare a întârzierii unui zbor de redirecționare propus de aceasta din urmă.

Cadrul juridic

Potrivit considerentelor (1) și (2), precum și (12)-(15) ale Regulamentului nr. 261/2004:

„(1)	Măsurile adoptate de Comunitate în domeniul transportului aerian ar trebui, între altele, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare cerințele legate de protecția consumatorilor în general.

(2)	Refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor pot cauza pasagerilor dificultăți și neplăceri grave.

[…]

(12)

Dificultățile și neplăcerile cauzate pasagerilor de anularea zborurilor ar trebui să fie minime. Acest obiectiv ar trebui atins prin informarea pasagerilor, de către transportatori, cu privire la anulări înaintea orei de plecare prevăzute și, în plus, prin oferirea de posibilități de redirecționare [rezonabile], astfel încât pasagerii să poată face alte rezervări. În cazul în care acest lucru nu este posibil, operatorii de transport ar trebui să despăgubească pasagerii, cu excepția cazurilor în care anularea survine în circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate.

(13)	Pasagerii ale căror zboruri sunt anulate ar trebui să aibă posibilitatea de a obține rambursarea costului biletelor sau redirecționarea în condiții satisfăcătoare și să beneficieze de servicii corespunzătoare pe durata așteptării unui zbor următor.

(14)

În conformitate cu Convenția de la Montreal, obligațiile care revin operatorilor efectivi de transport aerian ar trebui limitate sau responsabilitatea lor exonerată în cazurile în care evenimentul este cauzat de circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate. Astfel de circumstanțe pot surveni în special în caz de instabilitate politică, condiții meteorologice incompatibile cu desfășurarea zborului în cauză, riscuri legate de siguranță, deficiențe neprevăzute care pot afecta siguranța zborului și greve care afectează operațiunile operatorului efectiv de transport aerian.

(15)

Ar trebui să se considere că există circumstanțe extraordinare în cazul în care impactul unei decizii de gestionare a traficului aerian asupra unei anumite aeronave dintr‑o anumită zi cauzează o întârziere prelungită, o întârziere de o noapte sau anularea unuia sau mai multor zboruri ale aeronavei respective, în pofida adoptării tuturor măsurilor rezonabile de către operatorul de transport aerian în cauză, în scopul evitării întârzierilor sau anulărilor.”

Articolul 2 litera (l) din acest regulament prevede:

„În înțelesul prezentului regulament:

[…]

(l)	«anulare» înseamnă neefectuarea unui zbor programat anterior și pentru care s‑a făcut cel puțin o rezervare.”

Potrivit articolului 3 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat:

„(1) Prezentul regulament se aplică:

(a)	pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul;

(b)

pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într‑o țară terță către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul, exceptând cazurile în care aceștia au primit indemnizații sau compensații și au beneficiat de asistență în țara terță respectivă, în cazul în care operatorul efectiv de transport aerian al zborului respectiv este un operator de transport comunitar.

(2) Alineatul (1) se aplică sub rezerva ca pasagerii:

(a)

să aibă o rezervare confirmată pentru zborul respectiv și, cu excepția cazului de anulare menționat în articolul 5, să se prezinte personal pentru înregistrare,

–	în condițiile prevăzute și la ora indicată în prealabil și în scris (inclusiv prin mijloace electronice) de către operatorul de transport aerian, operatorul de turism sau un agent de voiaj autorizat, sau, în cazul în care ora nu este indicată,

–	nu mai târziu de 45 de minute înaintea orei de plecare publicate, [sau]

(b)	să fi fost transferați de către un operator de transport aerian sau un operator de turism de la zborul pentru care au avut o rezervare la un alt zbor, indiferent de motiv.”

Articolul 5 din Regulamentul nr. 261/2004, intitulat „Anularea zborului”, prevede:

„(1) În cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie:

(a)	să li se ofere asistență de către operatorul efectiv de transport aerian în conformitate cu articolul 8;

(b)

să li se ofere asistență de către operatorul efectiv de transport aerian în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2), precum și, în eventualitatea unei redirecționări, în cazul în care ora de plecare anticipată [în mod rezonabil] a unui nou zbor este de cel puțin o zi după plecarea programată pentru zborul anulat, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și litera (c);

(c)

să primească [a se citi «să li se acorde»] o compensație din partea operatorului efectiv de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepția [cazului] în care intervine oricare din următoarele:

(i)	în cazul în care sunt informați despre această anulare cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută;

(ii)

în cazul în care sunt informați despre această anulare într‑un termen cuprins între două săptămâni și șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cu cel mult două ore înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de patru ore după ora de sosire prevăzută;

(iii)

în cazul în care sunt informați despre această anulare cu mai puțin de șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cel târziu [a se citi «cel mult»] cu o oră înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de două ore după ora de sosire prevăzută.

(2) În cazul în care pasagerii sunt informați despre anulare, acestora li se oferă explicații privind posibilitățile de transport alternative.

(3) Operatorul efectiv de transport aerian nu este obligat să plătească compensații în conformitate cu articolul 7, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepționale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile [a se citi «rezonabile»].

(4) Sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost într‑adevăr informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului efectiv de transport aerian.”

Potrivit articolului 7 din acest regulament, intitulat „Dreptul la compensație”:

„(1) Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensație în valoare de:

(a)	250 EUR pentru toate zborurile de 1500 de kilometri sau mai puțin;

(b)	400 EUR pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1500 de kilometri și pentru toate zborurile cuprinse între 1500 și 3500 de kilometri;

(c)	600 EUR pentru toate zborurile care nu intră sub incidența literei (a) sau (b).

Pentru stabilirea distanței se ia în considerare ultima destinație unde pasagerul urmează să sosească după ora prevăzută datorită refuzului la îmbarcare sau anulării zborului.

(2) Atunci când, în conformitate cu articolul 8, pasagerilor li se oferă redirecționarea spre destinația finală cu un zbor alternativ, a cărui oră de sosire nu depășește ora de sosire prevăzută a zborului rezervat inițial:

(a)	cu două ore, pentru toate zborurile de 1500 de kilometri sau mai puțin, sau

(b)	cu trei ore, pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1500 de kilometri și pentru toate celelalte zboruri cuprinse între 1500 și 3500 de kilometri, sau

(c)	cu patru ore, pentru toate zborurile care nu intră sub incidența literei (a) sau (b),

operatorul [efectiv] de transport aerian poate reduce cu 50 % compensația prevăzută la alineatul (1).

(3) Compensația menționată la alineatul (1) se plătește în numerar, prin transfer bancar electronic, ordin de plată bancar sau cec bancar sau, cu acordul scris al pasagerului, în bonuri de călătorie și/sau alte servicii.

(4) Distanțele indicate la alineatele (1) și (2) se măsoară prin metoda rutei ortodromice.”

Articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerilor li se oferă posibilitatea de a alege între:

(a)

–

rambursarea, în termen de șapte zile, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 7 alineatul (3), a întregului cost al biletului, la prețul de achiziție pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate și pentru partea sau părțile deja efectuate, în cazul în care zborul devine inutil în raport cu planul de călătorie inițial al pasagerului, împreună cu, dacă este cazul,

–	un zbor de retur la punctul de plecare inițial, cât mai repede posibil;

(b)	redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, cât mai repede posibil, sau

(c)	redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, la o dată ulterioară, la alegerea pasagerului, sub rezerva existenței unor locuri disponibile.”

Litigiul principal și întrebările preliminare

9	Reclamanții din litigiul principal au făcut o rezervare la Finnair, pentru un zbor direct cu plecarea din Helsinki (Finlanda) și cu destinația Singapore.

10	Acest zbor era programat pentru 11 octombrie 2013, la ora 23.55. Zborul a fost totuși anulat din cauza unei probleme tehnice apărute la aeronavă.

După ce au acceptat oferta propusă de Finnair, reclamanții din litigiul principal au fost redirecționați către zborul cu legătură Helsinki‑Singapore via Chongqing (China), cu plecarea prevăzută pentru ziua următoare, 12 octombrie 2013, la ora 17.40, cu sosirea prevăzută la Singapore la 13 octombrie, la ora 17.25.

12	Finnair era operatorul efectiv de transport aerian pentru zborul de redirecționare Helsinki‑Chongqing‑Singapore.

13	Totuși, din cauza defecțiunii unuia dintre sistemele de servodirecție ale palonierului aeronavei în cauză, redirecționarea acestora a fost întârziată. În consecință, au ajuns în Singapore la 14 octombrie 2013, la ora 00.15.

Reclamanții din litigiul principal au formulat o acțiune împotriva Finnair la Helsingin käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Helsinki, Finlanda), având ca obiect obligarea companiei aeriene la plata către fiecare dintre aceștia a unei sume de 600 de euro, majorată cu dobânzi, ca urmare a anulării zborului inițial Helsinki‑Singapore. În plus, ei au solicitat ca Finnair să fie de asemenea obligată la plata unei sume de 600 de euro în favoarea fiecăruia dintre aceștia, majorată cu dobânzi, ca urmare a întârzierii de peste trei ore la sosirea zborului de redirecționare Helsinki‑Chongqing‑Singapore.

Finnair a acordat o compensație de 600 de euro fiecăruia dintre reclamanții din litigiul principal pentru anularea zborului inițial Helsinki‑Singapore. În schimb, compania a respins cea de a doua cerere de compensare formulată de aceștia. Finnair a considerat că această cerere nu era fondată, pentru motivul că Regulamentul nr. 261/2004 nu impune operatorului de transport aerian obligația de a plăti pasagerului al cărui zbor a fost anulat o compensație în caz de întârziere a zborului de redirecționare care i‑a fost propus ulterior. În plus, Finnair a invocat faptul că zborul de redirecționare care a fost acceptat de reclamanții din litigiul principal fusese întârziat din cauza unor împrejurări excepționale, în sensul articolului 5 alineatul (3) din acest regulament.

Prin hotărârea din 21 iunie 2017, Helsingin käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Helsinki) a respins cererile de compensare formulate de reclamanții din litigiul principal pentru întârzierea zborului de redirecționare, considerând că Regulamentul nr. 261/2004 nu conferă dreptul la o compensație în acest temei. Prin urmare, instanța menționată nu s‑a pronunțat cu privire la aspectul dacă defecțiunea tehnică aflată la originea întârzierii zborului de redirecționare constituie o împrejurare excepțională, în sensul articolului 5 alineatul (3) din respectivul regulament.

Reclamanții din litigiul principal au formulat apel împotriva acestei hotărâri la Helsingin hovioikeus (Curtea de Apel din Helsinki, Finlanda) și au solicitat obligarea Finnair la plata unei compensații în cuantum de 600 de euro pentru fiecare dintre aceștia, majorate cu dobânzi, ca urmare a întârzierii zborului de redirecționare Helsingi‑Chongqing‑Singapore.

Finnair a solicitat respingerea acțiunii pentru motivul, pe de o parte, că reclamanții din litigiul principal nu puteau solicita o a doua compensație în temeiul Regulamentului nr. 261/2004 și, pe de altă parte, că zborul de redirecționare întârziase din cauza unor „împrejurări excepționale”, în sensul respectivului regulament. Aceasta arată că unul dintre cele trei sisteme de servodirecție al palonierului care permiteau pilotarea aeronavei care efectua acest zbor s‑a defectat, precizând în această privință că aeronava respectivă era un Airbus A 330, al cărui producător anunțase (Technical Follow‑up) că mai multe aparate de acest tip erau afectate de un viciu ascuns de fabricație sau de concepție care aducea atingere sistemului de servodirecție al palonierului. În plus, sistemul de servodirecție al palonierului ar fi o componentă așa‑numită „on condition”, care nu ar fi înlocuită cu o nouă componentă decât în cazul defectării celei precedente.

În aceste condiții, Helsingin hovioikeus (Curtea de Apel din Helsinki) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)

Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un pasager aerian are dreptul la o nouă compensație, în temeiul articolului 7 alineatul (1), în cazul în care, ca urmare a anulării unui zbor, a obținut o compensație, operatorul efectiv al zborului de redirecționare este același cu cel al zborului anulat, iar zborul către care pasagerul a fost transferat în urma anulării a avut, la rândul său, o întârziere față de ora de sosire prevăzută care dă pasagerului dreptul la o compensație?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, operatorul de transport aerian poate invoca împrejurările excepționale prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 în cazul în care, după o monitorizare tehnică care vizează aeronave aflate deja în folosință, efectuată de producătorul aeronavei, componenta în discuție este tratată de facto în documentul în cauză ca o așa‑numită componentă «on condition», altfel spus ca o componentă care este utilizată până când se defectează, iar operatorul aerian s‑a pregătit să înlocuiască componenta în cauză având în mod permanent la dispoziție o componentă nouă?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 261/2004, în special articolul 7 alineatul (1) din acesta, trebuie interpretat în sensul că un pasager aerian, care a beneficiat de o compensație ca urmare a anulării unui zbor și a acceptat zborul de redirecționare care i‑a fost propus, poate solicita acordarea unei compensații ca urmare a întârzierii zborului de redirecționare atunci când această întârziere atinge un număr de ore care dă dreptul la o compensație, iar operatorul de transport aerian al zborului de redirecționare este același cu cel al zborului anulat.

În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 coroborat cu articolul 8 alineatul (1) din acest regulament, în cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză li se oferă de către operatorul efectiv de transport aerian trei forme de asistență diferite, și anume fie rambursarea costului biletului, însoțită, dacă este cazul, de un zbor de retur la punctul de plecare inițial, fie o redirecționare către destinația finală cât mai repede posibil, fie o astfel de redirecționare la o dată ulterioară, la alegerea pasagerului, sub rezerva existenței unor locuri disponibile.

În cauza principală, în urma anulării zborului rezervat de pasagerii în cauză, Finnair le‑a plătit o compensație în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 261/2004 și le‑a propus, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din acest regulament, o ofertă de redirecționare pe care au acceptat‑o. Ca urmare a unei defecțiuni tehnice a aparatului care efectua zborul de redirecționare, aceștia au ajuns însă la destinația finală cu o întârziere de peste șase ore față de ora de sosire prevăzută în oferta pe care o acceptaseră.

Curtea a statuat că pasagerii zborurilor întârziate trebuie considerați ca fiind titulari ai dreptului la compensație prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din acesta, atunci când ajung la destinația finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de operatorul de transport aerian (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon și alții, C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716, punctul 61, precum și Hotărârea din 23 octombrie 2012, Nelson și alții, C‑581/10 și C‑629/10, EU:C:2012:657, punctul 38).

Într‑o cauză precum cea din litigiul principal, se ridică, așadar, problema dacă dreptul la compensație, ai cărui titulari sunt pasagerii zborurilor întârziate, menționat la punctul anterior, poate fi de asemenea invocat de pasagerii care, în urma anulării zborului lor, pentru care au primit compensații, au acceptat un zbor de redirecționare oferit de operatorul de transport aerian, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004, și au ajuns la destinația finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută de operatorul de transport aerian pentru respectivul zbor de redirecționare.

În această privință, este necesar să se arate că articolul 3 din Regulamentul nr. 261/2004, care stabilește domeniul de aplicare al acestuia din urmă, prevede la alineatul (2) că regulamentul menționat se aplică sub rezerva ca pasagerii să aibă o rezervare confirmată pentru zborul respectiv sau să fi fost transferați de operatorul de transport aerian sau de operatorul de turism de la zborul pentru care au avut o rezervare la un alt zbor, indiferent de motiv.

26	Din această dispoziție rezultă că Regulamentul nr. 261/2004 este aplicabil, printre altele, unei situații în care un pasager aerian a fost transferat de operatorul de transport aerian, ca urmare a anulării zborului său rezervat, la un zbor de redirecționare spre destinația finală.

27	Or, este necesar să se constate că Regulamentul nr. 261/2004 nu conține nicio dispoziție care să vizeze limitarea drepturilor pasagerilor care se află într‑o situație de redirecționare precum cea în discuție în litigiul principal, inclusiv o eventuală limitare a dreptului lor la compensație.

În consecință, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 23 din prezenta hotărâre, pasagerul aerian care, după ce a acceptat zborul de redirecționare oferit de operatorul de transport aerian ca urmare a anulării zborului său, a ajuns la destinația finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de acest operator de transport aerian pentru zborul de redirecționare beneficiază de dreptul la compensație.

29	Această interpretare este confirmată în special de alte două considerații.

30	Pe de o parte, din considerentul (2) al Regulamentului nr. 261/2004 reiese că acesta urmărește remedierea dificultăților și a neplăcerilor grave pe care le cauzează refuzul la îmbarcare, anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor.

Or, pasageri care au fost expuși unor anulări sau unor întârzieri importante precum cei în discuție în litigiul principal au suferit astfel de neplăceri atât în legătură cu anularea zborului lor rezervat inițial, cât și ulterior, din cauza întârzierii prelungite a zborului lor de redirecționare. În consecință, conferirea unui drept la compensație respectivilor pasageri în temeiul fiecăreia dintre aceste neplăceri succesive se dovedește a fi conformă cu obiectivul care constă în remedierea acestor neplăceri grave.

Pe de altă parte, într‑o astfel de situație, dacă operatorul de transport aerian nu ar fi supus obligației de compensare, în condițiile prevăzute, a pasagerilor vizați, nerespectarea obligației sale de asistență impuse la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 ar rămâne lipsită de consecințe. În măsura în care obligația de compensare are în mod incontestabil efecte de stimulare asupra operatorului de transport menționat în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă a acestei asistențe, lipsa unor astfel de consecințe ar avea ca efect compromiterea respectării dreptului la redirecționare al pasagerilor, ceea ce ar fi contrar obiectivului unui nivel înalt de protecție enunțat în considerentul (1) al acestui regulament.

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că Regulamentul nr. 261/2004, în special articolul 7 alineatul (1) din acesta, trebuie interpretat în sensul că un pasager aerian, care a beneficiat de o compensație ca urmare a anulării unui zbor și a acceptat zborul de redirecționare care i‑a fost propus, poate solicita acordarea unei compensații ca urmare a întârzierii zborului de redirecționare atunci când această întârziere atinge un număr de ore care dă dreptul la o compensație, iar operatorul de transport aerian al zborului de redirecționare este același cu cel al zborului anulat.

Cu privire la a doua întrebare

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un operator de transport aerian poate invoca, pentru a se exonera de obligația sa de compensare, „împrejurări excepționale”, în sensul acestei dispoziții, legate de defectarea unei componente așa‑numite „on condition”, și anume o componentă care este înlocuită doar ca urmare a defectării componentei precedente, având în vedere că acesta are permanent în stoc o componentă de înlocuire.

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, astfel cum s‑a amintit la punctul 11 din Recomandările Curții în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare (JO 2018, C 257, p. 1), deși, pentru a‑și pronunța decizia, Curtea ia în mod necesar în considerare cadrul juridic și factual din litigiul principal, astfel cum a fost definit de instanța de trimitere în cererea sa de decizie preliminară, aceasta nu aplică ea însăși dreptul Uniunii în acest litigiu. Atunci când se pronunță asupra interpretării sau a validității dreptului Uniunii, Curtea încearcă să ofere un răspuns util pentru soluționarea litigiului principal, însă instanța de trimitere este cea căreia îi revine sarcina de a deduce consecințele concrete din răspunsul Curții.

36	În lumina acestor recomandări Curtea va încerca să ofere instanței de trimitere elementele utile pentru soluționarea litigiului cu care este sesizată.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, interpretat în lumina considerentelor (14) și (15) ale acestuia din urmă, prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) al acestui articol, operatorul de transport aerian este exonerat de obligația de compensare a pasagerilor, în temeiul articolului 7 din acest regulament, în cazul în care poate face dovada că anularea sau întârzierea la sosire a zborului egală cu sau mai mare de trei ore este cauzată de „împrejurări excepționale” care nu ar putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor rezonabile sau, în cazul apariției unei astfel de împrejurări, că a luat măsurile adaptate situației, utilizând toate mijloacele umane sau materiale și mijloacele financiare de care dispunea pentru a evita ca aceasta să conducă la anularea sau la întârzierea prelungită a zborului în cauză (Hotărârea din 26 iunie 2019, Moens, C‑159/18, EU:C:2019:535, punctul 15 și jurisprudența citată).

Potrivit unei jurisprudențe constante, pot fi calificate drept „împrejurări excepționale”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, evenimentele care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activității operatorului de transport aerian în cauză și scapă de sub controlul efectiv al acestuia, aceste două condiții fiind cumulative (Hotărârea din 4 aprilie 2019, Germanwings, C‑501/17, EU:C:2019:288, punctul 20, și Hotărârea din 26 iunie 2019, Moens, C‑159/18, EU:C:2019:535, punctul 16).

În aceste condiții, defecțiunile tehnice inerente întreținerii aeronavelor nu pot constitui, în principiu, ca atare, „împrejurări excepționale”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din acest regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Wallentin‑Hermann, C‑549/07, EU:C:2008:771, punctul 25).

Astfel, Curtea a arătat că operatorii de transport aerian se confruntă în mod obișnuit cu asemenea defecțiuni, ținând seama de condițiile specifice în care se efectuează transportul aerian și de gradul de complexitate tehnologică a aeronavelor (Hotărârea din 4 aprilie 2019, Germanwings, C‑501/17, EU:C:2019:288, punctul 22 și jurisprudența citată).

Mai precis, nu constituie o împrejurare excepțională defectarea prematură, chiar inopinată, a anumitor componente ale unei aeronave, având în vedere că aceasta este, în principiu, legată intrinsec de sistemul de funcționare al aparatului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 aprilie 2019, Germanwings, C‑501/17, EU:C:2019:288, punctul 21 și jurisprudența citată).

Or, rezultă că defectarea unei componente așa‑numite „on condition” precum cea în discuție în litigiul principal, pe care operatorul de transport aerian s‑a pregătit să o schimbe având în mod permanent în stoc o componentă de înlocuire, constituie, în conformitate cu jurisprudența Curții amintită la punctul 38 din prezenta hotărâre, un eveniment care, prin natura sau prin originea sa, este inerent exercitării normale a activității respectivului operator de transport aerian și nu scapă de sub controlul efectiv al acestuia, cu excepția cazului în care o astfel de defecțiune nu este legată în mod intrinsec de sistemul de funcționare al aparatului, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un operator de transport aerian nu poate invoca, pentru a se exonera de obligația sa de compensare, „împrejurări excepționale”, în sensul acestei dispoziții, legate de defectarea unei componente așa‑numite „on condition”, și anume o componentă care este înlocuită doar ca urmare a defectării componentei precedente, în condițiile în care acesta are permanent în stoc o componentă de înlocuire, cu excepția cazului în care, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, o asemenea defecțiune constituie un eveniment care, prin natura sau prin originea sa, nu este inerent exercitării normale a activității operatorului de transport aerian în cauză și scapă de sub controlul efectiv al acestuia, avându‑se în vedere totuși că, în măsura în care această defecțiune rămâne, în principiu, legată în mod intrinsec de sistemul de funcționare al aparatului, ea nu trebuie să fie considerată un astfel de eveniment.

Cu privire la cheltuielile de judecată

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, în special articolul 7 alineatul (1) din acesta, trebuie interpretat în sensul că un pasager aerian, care a beneficiat de o compensație ca urmare a anulării unui zbor și a acceptat zborul de redirecționare care i‑a fost propus, poate solicita acordarea unei compensații ca urmare a întârzierii zborului de redirecționare atunci când această întârziere atinge un număr de ore care dă dreptul la o compensație, iar operatorul de transport aerian al zborului de redirecționare este același cu cel al zborului anulat.

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un operator de transport aerian nu poate invoca, pentru a se exonera de obligația sa de compensare, „împrejurări excepționale”, în sensul acestei dispoziții, legate de defectarea unei componente așa‑numite „on condition”, și anume o componentă care este înlocuită doar ca urmare a defectării componentei precedente, în condițiile în care acesta are permanent în stoc o componentă de înlocuire, cu excepția cazului în care, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, o asemenea defecțiune constituie un eveniment care, prin natura sau prin originea sa, nu este inerent exercitării normale a activității operatorului de transport aerian în cauză și scapă de sub controlul efectiv al acestuia, avându‑se în vedere totuși că, în măsura în care această defecțiune rămâne, în principiu, legată în mod intrinsec de sistemul de funcționare al aparatului, ea nu trebuie să fie considerată un astfel de eveniment.

Semnături

( *1 ) Limba de procedură: finlandeza.