1

Prin recursul formulat, Tilly‑Sabco SAS solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 14 ianuarie 2016, Tilly‑Sabco/Comisia (T‑397/13, EU:T:2016:8, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 689/2013 al Comisiei din 18 iulie 2013 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2013, L 196, p. 13, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”).

2

Potrivit considerentelor (65) și (77) ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul „unic OCP”) (JO 2007, L 299, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 (JO 2013, L 158, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1234/2007”):

[…]

3

Articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 prevedea în special:

„În măsura necesară pentru a permite realizarea exporturilor pe baza cursului sau a prețurilor pieței internaționale și în limitele care decurg din acordurile încheiate conform articolului [218 TFUE], diferența dintre aceste cursuri sau aceste prețuri și prețurile [Uniunii] poate fi acoperită de o restituire la export:

4

Articolul 164 din Regulamentul nr. 1234/2007, intitulat „Stabilirea restituirilor la export”, prevedea la alineatele (1)-(3):

„(1)   Restituir[ile] la export [sunt aceleași] pentru întreaga [Uniune]. Acestea pot fi diferențiate potrivit destinației, în special dacă se impune datorită situației pieței mondiale, necesităților specifice ale anumitor piețe sau obligațiilor care decurg din acordurile încheiate conform articolului [218 TFUE].

(2)   Restituirile sunt fixate de către Comisie.

Această stabilire poate avea loc:

Cu excepția cazului în care este stabilită prin licitație, lista produselor pentru care se oferă restituiri la export și valoarea acestei restituiri se stabilește cel puțin o dată la trei luni. Cu toate acestea, valoarea restituirii poate rămâne la același nivel pentru mai mult de trei luni și poate, în cazul în care este necesar, să fie modificată în perioada respectivă de către Comisie, fără asistență din partea comitetului menționat la articolul 195 alineatul (1), la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă.

(3)   La fixarea restituirilor aplicabile unui produs dat, se ține cont de unul sau de mai multe din elementele următoare:

5

Articolul 195 din Regulamentul nr. 1234/2007, intitulat „Comitetul”, prevedea la alineatele (1) și (2):

„(1)   Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole (denumit în continuare «Comitetul de gestionare»).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.”

6

Articolul 196 din Regulamentul nr. 1234/2007, intitulat „Organizarea Comitetului de gestionare”, avea următorul cuprins:

„Pentru organizarea reuniunilor comitetului menționat la articolul 195 alineatul (1), se ține seama în special de măsura responsabilităților acestuia, de particularitățile subiectului în discuție și de necesitatea unei expertize adecvate.”

7

Regulamentul nr. 1234/2007 a fost abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671).

8

Prima referire din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO 2011, L 55, p. 13), are următorul cuprins:

„având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 291 alineatul (3)”.

9

Potrivit considerentelor (4)-(9) ale Regulamentului nr. 182/2011:

10

Articolul 2 din Regulamentul nr. 182/2011, intitulat „Alegerea procedurilor”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Un act de bază poate prevedea aplicarea procedurii de consultare sau a procedurii de examinare, în funcție de natura sau impactul actelor de punere în aplicare necesare.

(2)   Procedura de examinare se aplică în special pentru adoptarea de:

11

Regulamentul nr. 182/2011 prevede la alineatele (1)-(4) și (7) ale articolului 3, intitulat „Dispoziții comune”:

(1)   Dispozițiile comune prevăzute în prezentul articol se aplică tuturor procedurilor menționate la articolele 4-8.

(2)   Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre. Comitetul este prezidat de un reprezentant al Comisiei. Președintele nu participă la votul în comitet.

(3)   Președintele prezintă comitetului proiectul de act de punere în aplicare ce urmează să fie adoptat de către Comisie.

Cu excepția cazurilor justificate corespunzător, președintele convoacă o reuniune nu mai devreme de 14 zile de la data prezentării proiectului de act de punere în aplicare și a proiectului de ordine de zi a comitetului. Comitetul își dă avizul cu privire la proiectul de act de punere în aplicare într‑un termen pe care președintele îl stabilește în funcție de urgența proiectului. Termenele sunt proporționale și permit membrilor comitetului să examineze din timp și în mod efectiv proiectul de act de punere în aplicare și de a‑și exprima opiniile.

(4)   Până la emiterea avizului comitetului, orice membru al comitetului poate propune modificări, iar președintele poate prezenta versiuni modificate ale proiectului de act de punere în aplicare.

Președintele depune toate eforturile necesare pentru a găsi soluții care să se bucure de cel mai larg sprijin posibil în cadrul comitetului. Președintele informează comitetul în legătură cu modul în care au fost luate în considerare dezbaterile și sugestiile de modificare, în special în ceea ce privește sugestiile care s‑au bucurat de un larg sprijin în cadrul comitetului.

[…]

(7)   După caz, mecanismul de control include sesizarea unui comitet de apel.

Comitetul de apel își adoptă regulamentul de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi componenți, pe baza unei propuneri a Comisiei.

În cazul în care comitetul de apel este sesizat, acesta se reunește cel devreme la 14 zile, cu excepția situațiilor justificate în mod corespunzător, și cel târziu la 6 săptămâni de la data sesizării. Fără a aduce atingere alineatului (3), comitetul de apel emite avizul său în termen de două luni de la data sesizării.

Comitetul de apel este prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Președintele stabilește data reuniunii comitetului de apel în strânsă cooperare cu membrii comitetului, pentru a permite statelor membre și Comisiei să asigure un nivel adecvat de reprezentare. Până la 1 aprilie 2011, Comisia convoacă prima reuniune a comitetului de apel, pentru a adopta regulamentul său de procedură.”

12

Articolul 5 din Regulamentul nr. 182/2011, intitulat „Procedura de examinare”, prevede la alineatele (1)-(4):

„(1)   În cazul în care se aplică procedura de examinare, comitetul își dă avizul cu majoritatea prevăzută la articolul 16 alineatele (4) și (5) [TUE] și, după caz, la articolul 238 alineatul (3) [TFUE], pentru actele care urmează să fie adoptate pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate conform articolelor respective.

(2)   În cazul în care comitetul emite un aviz favorabil, Comisia adoptă proiectul de act de punere în aplicare.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 7, atunci când comitetul emite un aviz nefavorabil, Comisia nu adoptă actul de punere în aplicare. Atunci când un act de punere în aplicare este considerat necesar, președintele poate fie să prezinte aceluiași comitet o versiune modificată a proiectului de act de punere în aplicare în termen de două luni de la emiterea avizului nefavorabil, fie să prezinte comitetului de apel proiectul de act de punere în aplicare în termen de o lună de la respectiva emitere pentru deliberări suplimentare.

(4)   În cazul în care nu se emite niciun aviz, Comisia poate adopta proiectul de act de punere în aplicare, cu excepția cazurilor prevăzute la al doilea paragraf. Atunci când Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare, președintele poate înainta comitetului o versiune modificată a acestuia.

[…]”

13

Articolul 8 din regulamentul menționat, intitulat „Acte de punere în aplicare aplicabile imediat”, prevede la alineatele (1)-(4):

„(1)   Prin derogare de la articolele 4 și 5, un act de bază poate prevedea că, din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, se aplică prezentul articol.

(2)   Comisia adoptă un act de punere în aplicare care se aplică imediat, fără prezentarea sa anterioară unui comitet, și care rămâne în vigoare pe o perioadă de maximum șase luni, cu excepția cazului în care în actul de bază există dispoziții în sens contrar.

(3)   Președintele prezintă în termen de maximum 14 zile de la adoptare actul menționat la alineatul (2) comitetului competent, pentru a obține avizul acestuia.

(4)   În cazul în care se aplică procedura de examinare, atunci când comitetul emite un aviz nefavorabil, Comisia abrogă imediat actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu alineatul (2).”

14

Articolul 9 din Regulamentul nr. 182/2011, intitulat „Regulamentul de procedură”, prevede la alineatul (1):

„Fiecare comitet își adoptă cu o majoritate simplă a membrilor săi propriul regulament de procedură, la propunerea președintelui său, pe baza unui regulament de procedură standard elaborat de Comisie după consultarea statelor membre. Acest regulament standard se publică de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În măsura în care este necesar, comitetele existente își adaptează regulamentele de procedură la regulamentul de procedură standard.”

15

Al doilea paragraf și primele două teze ale celui de al șaselea paragraf ale articolului 2 din Decizia 87/373/CEE a Consiliului din 13 iulie 1987 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO 1987, L 197, p. 33), precum și articolul 3 alineatul (2) și primele două teze ale articolului 4 alineatul (2) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO 1999, L 184, p. 23, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 159), care a abrogat Decizia 87/373 (denumite în continuare, împreună, „deciziile privind procedura comitetelor”), aveau următorul cuprins identic:

„Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într‑un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența chestiunii în cauză, în cazul în care este necesar prin votare.”

16

Decizia 1999/468 a fost abrogată prin Regulamentul nr. 182/2011.

17

Articolul 3 din regulamentul intern al Comitetului de gestionare are următorul cuprins:

„(1)   În sensul articolului 3 alineatul (3) paragraful al doilea din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, președintele le trimite membrilor comitetului invitația, proiectul de ordine de zi și proiectul de act de punere în aplicare cu privire la care i se solicită comitetului să emită un aviz, cu suficient de mult timp înainte de reuniune, ținând seama de urgența și de complexitatea chestiunii și cel târziu cu 14 zile calendaristice înainte de data reuniunii. Celelalte documente aferente reuniunii, în special cele care însoțesc proiectul de act de punere în aplicare se trimit, pe cât posibil, în același termen.

Totuși, în cazurile în care este necesară o intervenție rapidă în mod periodic sau atunci când în actul de bază se precizează termene specifice și obligatorii în care trebuie întreprinse acțiunile respective, pot fi aplicate termene mai scurte.[…]

(2)   În cazurile justificate corespunzător, președintele poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui membru al comitetului, să scurteze termenul pentru trimiterea documentelor menționat la alineatul (1) primul paragraf. Cu excepția cazurilor de extremă urgență, în special pentru a evita o perturbare importantă a piețelor din domeniul agriculturii sau pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii în sensul articolului 325 […] TFUE, termenul respectiv nu poate fi mai scurt de 5 zile calendaristice.”

18

Tilly‑Sabco este o societate franceză care își desfășoară activitatea în domeniul exportului de pui întregi congelați către țările din Orientul Mijlociu.

19

În conformitate în special cu articolele 162 și 164 din Regulamentul nr. 1234/2007, Comisia a stabilit periodic, prin intermediul unor regulamente de punere în aplicare, valoarea restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre.

20

De la adoptarea Regulamentului (UE) nr. 525/2010 al Comisiei din 17 iunie 2010 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2010, L 152, p. 5), valoarea acestor restituiri a făcut obiectul unei reduceri progresive în ceea ce privește trei categorii de pui congelați. Aceasta a fost mai întâi modificată de la 40 de euro/100 kg la 32,50 euro/100 kg Această din urmă valoare, după ce a fost menținută prin opt regulamente de punere în aplicare succesive, a fost ulterior redusă la 21,70 euro/100 kg în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 962/2012 al Comisiei din 18 octombrie 2012 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2012, L 288, p. 6).

21

O nouă redactare, care a redus valoarea restituirilor la 10,85 euro/100 kg pentru cele trei categorii de pui congelați în cauză, a fost operată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 33/2013 al Comisiei din 17 ianuarie 2013 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2013, L 14, p. 15). Această valoare a fost ulterior menținută prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 360/2013 al Comisiei din 18 aprilie 2013 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2013, L 109, p. 27).

22

Prin regulamentul în litigiu, Comisia a abrogat regulamentul de punere în aplicare nr. 360/2013 și a stabilit la zero valoarea restituirilor la export pentru trei categorii de pui congelați, ale căror coduri sunt 0207 12 10 9900, 0207 12 90 9190 și 0207 12 90 9990. Valoarea restituirilor pentru celelalte șase produse, în esență pui, reluată în anexa la regulamentul în litigiu, care fusese stabilită la zero prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1056/2011 al Comisiei din 20 octombrie 2011 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2011, L 276, p. 31), nu a fost modificată. În conformitate cu anexa la regulamentul atacat, destinațiile vizate de restituirile la export sunt în special țări din Orientul Mijlociu.

23

Proiectul regulamentului în litigiu a fost prezentat și supus la vot în cadrul reuniunii Comitetului de gestionare din 18 iulie 2013.

24

În ceea ce privește procedura urmată în această privință, Comisia a precizat în fața Tribunalului aspectele prezentate în continuare.

25

La 16 iulie 2013, și anume cu două zile înainte de reuniunea Comitetului de gestionare, Comisia a trimis prin e‑mail membrilor Comitetului de gestionare un document intitulat „EU Market situation for poultry” („Situația pieței avicole a Uniunii”).

26

În ziua în care a avut loc reuniunea Comitetului de gestionare din 18 iulie 2013, Comisia a prezentat în cursul dimineții situația pieței avicole. Această reuniune a continuat după‑amiază și, după ora 13.00, Comisia a prezentat Comitetului de gestionare proiectul regulamentului în litigiu. Era vorba despre un regulament standard în care numai cifrele fuseseră actualizate. Mai precis, era vorba despre o fotocopie a regulamentului anterior de stabilire a restituirilor la export, în care mențiunile referitoare la valorile restituirilor fuseseră barate cu creionul.

27

Proiectul regulamentului în litigiu a fost ulterior supus la vot. Directorul general al Direcției Generale (DG) Agricultură și Dezvoltare Rurală a îndeplinit formalitățile de autocertificare în aceeași zi, la ora 15.46, pentru a permite publicarea regulamentului în litigiu în ziua următoare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru o intrare în vigoare și o aplicare imediate.

28

Considerentele (1)-(3), (6) și (7) ale regulamentului în litigiu au următorul cuprins:

[…]

29

Articolul 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu prevede:

„Restituirile la export prevăzute la articolul 164 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se acordă pentru produsele și în valorile stabilite în anexa la prezentul regulament […].”

30

În anexa menționată, cuantumurile restituirilor la export sunt stabilite la zero pentru toate produsele vizate.

31

Regulamentul în litigiu a fost semnat de directorul general al DG Agricultură și Dezvoltare Rurală, a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 19 iulie 2013 și a intrat în vigoare în aceeași zi.

32

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 august 2013, Tilly‑Sabco a formulat o acțiune având ca obiect anularea regulamentului în litigiu.

33

În susținerea acțiunii, aceasta a invocat cinci motive, întemeiate, primul, pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură și pe un abuz de procedură, al doilea, pe un viciu de procedură și pe necompetență, al treilea, pe o lipsă de motivare, al patrulea, pe o încălcare a legii sau pe o eroare vădită de apreciere și, al cincilea, pe o încălcare a principiului protecției încrederii legitime.

34

Prin hotărârea atacată, Tribunalul, mai întâi, a declarat acțiunea admisibilă, considerând că regulamentul în litigiu este un act normativ care nu implică măsuri de punere în aplicare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, în continuare, a respins acțiunea pe fond și, în sfârșit, a obligat Tilly‑Sabco să suporte propriile cheltuieli de judecată.

35

Tilly‑Sabco solicită Curții:

36

Comisia solicită Curții:

37

În susținerea recursului, Tilly‑Sabco invocă patru motive. Primul, împărțit în cinci aspecte, este întemeiat pe o interpretare eronată atât a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011, cât și a articolelor 162 și 164 din Regulamentul nr. 1234/2007, al doilea, pe necompetența directorului general al DG Agricultură și Dezvoltare Rurală de a semna regulamentul în litigiu, al treilea, împărțit în cinci aspecte, pe o încălcare a articolului 296 TFUE, pe mai multe motivări contradictorii, precum și pe încălcări ale articolului 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 și, al patrulea, împărțit în trei aspecte, pe motivări contradictorii, pe încălcări ale articolului 164 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007 și pe denaturarea unor elemente de probă.

38

Este necesar să se examineze, în primul rând, împreună, al cincilea aspect al primului motiv, al doilea motiv, al treilea aspect al celui de al treilea motiv, precum și primul și al treilea aspect ale celui de al patrulea motiv, întemeiate, în esență, pe o interpretare eronată a articolelor 162 și 164 din Regulamentul nr. 1234/2007, precum și, în al doilea rând, împreună, primul‑al patrulea aspect ale primului motiv, întemeiat pe o interpretare eronată a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011.

39

Prin intermediul celui de al cincilea aspect al primului motiv, Tilly‑Sabco invocă o motivarea contradictorie cu care Tribunalul ar fi viciat hotărârea atacată prin faptul că a respins a doilea aspect al primului motiv al acțiunii.

40

În această privință, Tilly‑Sabco consideră că prezentarea de către Tribunal, la punctele 149 și 255 din hotărârea atacată, a argumentației Comisiei ar evidenția un abuz de putere, în măsura în care Comisia s‑ar fi întemeiat pe articolul 164 din Regulamentul nr. 1234/2007, instrumentalizând Comitetul de gestionare în scopul adoptării deciziei politice de a elimina restituirile la export, decizie care ar fi trebuit adoptată exclusiv în temeiul articolului 162 din regulamentul menționat.

41

În special, Tribunalul nu ar fi ținut seama, la punctele 162-164 din hotărârea atacată, de efectul omiterii adoptării de către Comisie, în luna octombrie 2013, a unui nou regulament periodic de menținere, dacă era cazul, a valorii restituirilor la zero euro, din cauza situației pieței, astfel cum ar fi procedat anterior în cazul menținerii ratei de restituire.

42

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Tilly‑Sabco reproșează Tribunalului că a încălcat articolul 164 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1234/2007 și a viciat hotărârea atacată cu o motivare contradictorie prin respingerea celui de al doilea motiv al acțiunii acesteia, întemeiat pe necompetența directorului general al DG Agricultură și Dezvoltare Rurală de a semna regulamentul în litigiu, înlăturând, la punctul 200 din hotărârea atacată, argumentul său întemeiat pe faptul că regulamentul în litigiu nu poate fi calificat drept instrument agricol periodic.

43

În această privință, Tilly‑Sabco arată că este cert că regulamentul în litigiu nu a fost reînnoit și deduce de aici că acesta nu poate fi calificat drept instrument agricol periodic. Ea amintește că practica Comisiei era de a adopta la fiecare trei luni regulamente privind restituirile și că a decis să nu convoace Comitetul de gestionare pentru a reevalua, în luna octombrie a anului 2013, rata restituirilor. Or, dacă ar fi vorba despre un instrument agricol periodic, Comisia ar fi fost obligată să efectueze această reevaluare.

44

Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv, Tilly‑Sabco susține că punctele 253-259 din hotărârea atacată sunt afectate de o motivare contradictorie, în măsura în care acestea indică faptul că stabilirea la zero a restituirilor la export se înscria într‑o reducere progresivă a valorii acestor restituiri și că această din urmă reducere nu era structural diferită de reducerile precedente. Astfel, potrivit Tilly‑Sabco, reducerea progresivă menționată era o decizie politică, iar nu o aplicare a criteriilor prevăzute la articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum ar fi recunoscut Comisia în memoriul său în apărare în primă instanță, referindu‑se la un angajament internațional asumat în această privință.

45

Prin intermediul primului aspect al celui de al patrulea motiv, Tilly‑Sabco reproșează Tribunalului că a viciat hotărârea atacată cu o motivare contradictorie și a încălcat articolul 164 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 1234/2007 prin faptul că a reținut, la punctele 301 și 302 din hotărârea atacată, perioade de referință diferite și care se întind pe mai mulți ani pentru evaluarea „situației actuale” a piețelor mondiale și a pieței interne impusă de dispoziția menționată.

46

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, Tilly‑Sabco susține că Tribunalul a încălcat articolul 164 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007 prin faptul că a aprobat o eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie. Tilly‑Sabco arată că Tribunalul a constatat, la punctul 289 din hotărârea atacată, că diferența de preț față de puii de găină originari din Brazilia era estimată la 44,73 euro pentru 100 de kilograme. Ea subliniază că această diferență este substanțială și impune acordarea de restituiri la export. În plus, Tribunalul ar fi luat în considerare doar piața mondială, nu și piața internă, astfel cum ar impune această dispoziție.

47

Comisia contestă argumentația Tilly‑Sabco și susține în special că această argumentație rezultă dintr‑o înțelegere greșită a obiectivelor urmărite în cadrul politicii agricole comune prin acordarea de restituiri la export.

48

Trebuie arătat de la bun început că, prin argumentația sa întemeiată pe motivări contradictorii cu care Tribunalul ar fi viciat hotărârea atacată, Tilly‑Sabco contestă în realitate aprecierea de către Tribunal a legalității regulamentului în litigiu în raport cu articolele 162 și 164 din Regulamentul nr. 1234/2007, întrucât această instanță a respins în totalitate motivele și argumentele prin care societatea în cauză urmărea să conteste legalitatea menționată.

49

Pe de altă parte, trebuie arătat că rezultă dintr‑o interpretare de ansamblu a articolelor 39 și 40 TFUE, a considerentelor (65) și (77) ale Regulamentului nr. 1234/2007, precum și a articolului 164 alineatul (3) litera (b) din acest regulament că obiectivul principal urmărit prin acordarea de restituiri la export, dacă este cazul, este acela de a stabiliza piața internă, astfel cum susține în mod întemeiat Comisia.

50

În această privință, articolul 162 din Regulamentul nr. 1234/2007 acordă Comisiei o marjă de apreciere pentru a institui sau a nu institui restituiri la export, precum și, în consecință, pentru eliminarea oricărei restituiri instituite.

51

În conformitate cu articolul 164 alineatul (2) din regulamentul menționat, Comisia stabilește restituirile, în special, în mod periodic, cel puțin o dată la trei luni, aceste restituiri putând fi însă menținute la același nivel timp de mai mult de trei luni sau, dacă este necesar, modificate în perioada respectivă.

52

Articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 precizează elementele care trebuie luate în considerare pentru stabilirea valorii restituirilor, permițând în același timp Comisiei să rețină unul sau mai multe dintre aceste elemente.

53

Astfel, potrivit articolului 164 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat, se poate ține seama de situația actuală și de perspectivele de evoluție în ceea ce privește prețurile produsului în cauză și disponibilitatea acestuia pe piața internă, precum și de prețurile produsului în cauză pe piața mondială. În conformitate cu articolul 164 alineatul (3) litera (b) menționat, pot fi luate în considerare obiectivele organizării comune a piețelor, care constau în asigurarea unei situații echilibrate a acestor piețe și a unei dezvoltări naturale în ceea ce privește prețul și schimburile comerciale.

54

Din aici rezultă, mai întâi, că, întrucât articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 nu impune în special nicio sumă specifică și nicio metodă de calcul specială, nimic nu se opune ca examinarea de către Comisie a elementelor vizate de această dispoziție să poată conduce la stabilirea temporară a unei valori egale cu zero.

55

În continuare, întrucât articolul 164 alineatul (2) din acest regulament permite Comisiei fie să mențină restituirile la același nivel pentru mai mult de trei luni, fie să le modifice în perioada respectivă, nu se poate considera că această dispoziție îi impune să convoace sistematic, la fiecare trei luni, reuniuni ale Comitetului de gestionare, cu unicul scop de a consemna prelungirea restituirilor stabilite anterior. Astfel, o asemenea interpretare, care ar obliga Comisia și Comitetul de gestionare să organizeze reuniuni în mod inutil, ar fi incompatibilă cu principiul bunei administrări.

56

În sfârșit, dat fiind că, potrivit chiar termenilor articolului 164 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007, Comisia poate stabili restituirile la export pe baza unuia sau mai multor elemente prevăzute la această dispoziție, trebuie să se considere că un regulament adoptat în temeiul dispoziției respective nu este viciat de o eroare vădită de apreciere dacă aprecierea în cauză ar putea fi întemeiată în mod valabil pe cel puțin unul dintre aceste elemente.

57

În speță, în primul rând, reiese din cuprinsul articolului 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, precum și din considerentele (2) și (3) ale acestuia că prin adoptarea regulamentului menționat Comisia nu a eliminat, în temeiul articolului 162 din Regulamentul nr. 1234/2007, restituirile la export acordate anterior și stabilite la o valoare pozitivă, ci a stabilit la zero, în temeiul articolului 164 din Regulamentul nr. 1234/2007, valoarea restituirilor la export în litigiu.

58

În al doilea rând, este cert că această stabilire era întemeiată în special pe criteriul prevăzut la articolul 164 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007.

59

Or, critica adresată de Tilly‑Sabco Tribunalului că nu a ținut seama de piața internă în cadrul aprecierii sale și că a ignorat faptul că diferența de preț față de puii de găină originari din Brazilia impunea acordarea de restituiri la export provine dintr‑o interpretare eronată a hotărârii atacate, întrucât Tribunalul a examinat în mod detaliat, la punctele 282-294 din hotărârea atacată, situația dominantă pe piața internă la data adoptării regulamentului în litigiu.

60

În plus, astfel cum susține în mod întemeiat Comisia, această argumentație provine dintr‑o înțelegere eronată a obiectivelor restituirilor la export în general și a articolului 164 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007 în special, întrucât o diferență de preț nu impune nicidecum, în sine, acordarea de restituiri la export.

61

Rezultă că argumentația Tilly‑Sabco întemeiată pe încălcarea de către Tribunal a articolului 164 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007 este lipsită de orice temei.

62

În aceste condiții și în conformitate cu cele arătate la punctul 56 din prezenta hotărâre, argumentația prin care Tilly‑Sabco contestă aprecierea de către Tribunal a legalității regulamentului în litigiu în raport cu articolul 164 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 1234/2007 trebuie înlăturată ca inoperantă.

63

În al treilea rând, argumentația Tilly‑Sabco privind omiterea adoptării de către Comisie, în luna octombrie a anului 2013, a unui nou regulament, chiar presupunând că este admisibilă, nu poate fi, în orice caz, admisă, având în vedere considerentele expuse la punctul 55 din prezenta hotărâre. Pe de altă parte, rezultă că competența directorului general al DG Agricultură și Dezvoltare Rurală de a semna regulamentul în litigiu nu este nicidecum contestată de această argumentație.

64

În al patrulea rând, în măsura în care Tilly‑Sabco apreciază că elementele pe care le‑a evocat în fața Tribunalului sunt de natură să dovedească un abuz de putere, trebuie amintit că un act este afectat de un abuz de putere numai dacă rezultă, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, că a fost adoptat, în mod exclusiv sau cel puțin determinant, în alte scopuri decât cele invocate ori pentru a eluda o procedură special prevăzută de tratat pentru a răspunde circumstanțelor cauzei (Hotărârea din 4 decembrie 2013, Comisia/Consiliul, C‑117/10, EU:C:2013:786, punctul 96).

65

Or, trebuie să se constate că Tilly‑Sabco nu a furnizat astfel de indicii.

66

Astfel, pe de o parte, în ceea ce privește scopurile urmărite de Comisie la data adoptării regulamentului în litigiu, niciun element din dosar nu permite să se afirme că această instituție urmărea un obiectiv exclusiv, sau cel puțin decisiv, altul decât cel menționat în considerentele (2) și (3) ale acestui regulament, și anume stabilirea restituirilor la export în conformitate cu articolul 164 din Regulamentul nr. 1234/2007.

67

În această privință, este necesar să se arate că dispoziția menționată conferă Comisiei o largă putere de apreciere și că omiterea adoptării de către această instituție, în luna octombrie a anului 2013, a unui nou regulament, precum și pretinsa trimitere a acesteia la angajamente internaționale asumate anterior adoptării regulamentului în litigiu nu pot fi calificate drept indicii obiective, relevante și concordante de natură să dovedească faptul că instituția în cauză urmărea alte obiective decât cele prevăzute în special la articolul 164 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007.

68

Pe de altă parte, Tilly‑Sabco nu susține că Comisia a încercat să eludeze o procedură prevăzută de dreptul primar.

69

Nu rezultă din considerațiile de mai sus că Tribunalul ar fi săvârșit vreo eroare de drept care ar fi de natură să justifice anularea hotărârii atacate.

70

În aceste condiții, al cincilea aspect al primului motiv, al doilea motiv, al treilea aspect al celui de al treilea motiv, precum și primul și al doilea aspect ale celui de al patrulea motiv trebuie înlăturate ca nefondate.

71

Tilly‑Sabco susține, prin intermediul primului aspect al primului motiv de recurs, că Tribunalul a efectuat o apreciere eronată, la punctele 89 și 90 din hotărârea atacată, a noțiunii „termen proporțional” care figurează la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011.

72

Această dispoziție, în măsura în care prevede că „[t]ermenele sunt proporționale și permit membrilor [Comitetului de gestionare] să examineze din timp și în mod efectiv proiectul de act de punere în aplicare și de a‑și exprima opiniile”, ar urmări să acorde acestui comitet un termen de reflecție și de analiză suficient.

73

Or, prezentarea membrilor Comitetului de gestionare după ora 13 a proiectului de regulament în litigiu, în care figurau cifrele restituirilor, deși reuniunea acestui comitet s‑a încheiat la ora 15.46, nu le‑ar fi permis „să examineze din timp și în mod efectiv proiectul de act de punere în aplicare și de a‑și exprima opiniile” și, prin urmare, nu ar constitui un „termen proporțional” în sensul dispoziției menționate.

74

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv de recurs, Tilly‑Sabco susține că Tribunalul a încălcat aceeași dispoziție prin faptul că a considerat că situația în cauză era caracterizată prin urgența sa, deși Comisia nu invocase nicio urgență.

75

Tilly‑Sabco arată că articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 permite nerespectarea termenului prevăzut în „cazuri[…] justificate corespunzător”, acest termen putând fi astfel redus „în funcție de urgența proiectului”. Ea susține că Tribunalul a constatat, la punctele 111 și 112 din hotărârea atacată, că Comisia nu menționase existența unei urgențe în speță și că Tribunalul a considerat totuși, la punctele 113-119 din hotărârea atacată, că situația în cauză se caracteriza prin urgență, care justifica nerespectarea termenului menționat.

76

Prin adoptarea unei astfel de motivări, Tribunalul nu numai că ar fi reținut o justificare de care Comisia nu s‑ar fi prevalat, ci ar fi și viciat hotărârea atacată cu o motivare contradictorie. În plus, riscul de scurgere a informațiilor privind valorile propuse nu ar fi fost dovedit, nu ar fi menționat la articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 și, prin urmare, nu ar putea justifica lipsa termenului de examinare a proiectului în cauză. Astfel, regulamentul intern tip ar preciza că există urgență extremă „în special în cazul în care există o amenințare la adresa sănătății umane sau animale”.

77

Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, Tilly‑Sabco susține că Tribunalul nu a respectat obiectivul termenului menționat de dispoziția în cauză.

78

Tilly‑Sabco arată, pe de o parte, că aceeași dispoziție impune ca proiectul de act de punere în aplicare, în care figurează valoarea restituirilor propuse, să fie prezentat în termenul prevăzut și că, pe de altă parte, Tribunalul a precizat, la punctul 93 din hotărârea atacată, că elementele privind situația pieței în cauză fuseseră trimise în timp util membrilor Comitetului de gestionare. Or, trimiterea unor asemenea documente nu poate compensa nerespectarea termenului de transmitere a proiectului regulamentului în litigiu.

79

Contrar celor sugerate de Tribunal la punctul 95 din hotărârea atacată, prezentarea acestor documente nu le‑ar fi permis membrilor respectivi să adreseze întrebări operatorilor în cauză, printre care se numără și recurenta, cu privire la valoarea restituirilor avută în vedere. În plus, documentele menționate nu ar fi fost în niciun caz suficiente pentru a permite membrilor Comitetului de gestionare să exprime o opinie avizată, dat fiind că valoarea propusă lipsea.

80

În consecință, nu ar fi putut avea loc o dezbatere reală între statele membre, înainte de reuniunea Comitetului de gestionare, sau între membrii acestui comitet în cursul reuniunii care s‑a desfășurat în dimineața zilei de 18 iulie 2013, încălcându‑se astfel articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011, care ar impune în mod expres ca membrilor comitetului menționat să li se permită „să examineze […] în mod efectiv” proiectul de act de punere în aplicare și să își exprime opinia.

81

Prin intermediul celui de al patrulea aspect, Tilly‑Sabco reproșează Tribunalului încălcarea acestei dispoziții prin faptul că a validat o practică nelegală a Comisiei, descrisă ca fiind constantă din 1962, înlăturând orice obligație de a justifica temeinicia recurgerii la un termen redus. Ea arată că, dacă practica respectivă ar fi fost într‑adevăr constantă și necesară, nimic nu ar fi împiedicat Comisia să țină seama de aceasta, după 39 de ani de practică, la adoptarea Regulamentului nr. 182/2011.

82

Comisia consideră că primul-al patrulea aspect ale primului motiv urmăresc exclusiv să critice hotărârea atacată întrucât Tribunalul ar fi considerat, în mod eronat, că consultarea Comitetului de gestionare de către Comisie era legală. Or, în ceea ce privește interpretarea articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 și a articolului 3 din regulamentul intern al Comitetului de gestionare, hotărârea atacată nu ar fi viciată de nicio eroare.

83

În plus, Tribunalul ar fi constatat, în mod suveran, că membrii Comitetului de gestionare au fost în măsură, datorită informațiilor privind situația pieței furnizate de Comisie, să delibereze cu privire la proiectul de regulament în litigiu în cursul dimineții care a precedat adoptarea sa și că aceștia nu au protestat împotriva modului în care a acționat Comisia.

84

În orice caz, Tribunalul ar fi arătat în mod întemeiat, la punctele 123 și 124 din hotărârea atacată, că regulile de consultare a unui comitet urmăresc să asigure respectarea prerogativelor membrilor săi și nu urmăresc protejarea drepturilor operatorilor economici. În consecință, aceștia nu s‑ar putea prevala de o eventuală încălcare a acestor reguli.

85

Comisia adaugă că Tribunalul a considerat, cu titlu suplimentar, la punctele 125-129 din hotărârea atacată, că Tilly‑Sabco nu a demonstrat, astfel cum ar impune jurisprudența Curții, că, în lipsa presupusei încălcări, rezultatul procedurii ar fi fost diferit. Or, recursul nu ar conține niciun element de natură să infirme această constatare, deși niciun obstacol legal sau material nu s‑ar opune ca o asemenea probă să poată fi administrată în speță. Or, ar trebui să se constate că rezultatul deliberărilor Comitetului de gestionare ar fi fost similar dacă acesta ar fi dispus de un termen suplimentar de 10 zile pentru a examina proiectul regulamentului în litigiu, din moment ce toate datele ar fi condus la stabilirea restituirilor la zero.

86

La punctele 83-120 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat conformă cu cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 practica în litigiu a Comisiei descrisă la punctele 76-78 din această hotărâre și care constă în esență în prezentarea doar în cursul reuniunilor Comitetului de gestionare a proiectelor de regulamente, calificate drept „standard”, care diferă de cele pe care le înlocuiesc exclusiv prin modificarea cifrelor pe care le adoptă.

87

În timp ce Tilly‑Sabco contestă conformitatea acestei practici cu cerințele menționate, Comisia susține că motivele adoptate de Tribunal sunt întemeiate și arată, în plus, că Tilly‑Sabco, în orice caz, nu poate invoca o încălcare a acestei dispoziții, presupunând că ar fi dovedită.

88

În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, deși noțiunea „regulament” corespunde, la articolul 288 al doilea paragraf TFUE, unei definiții unice, Tratatul FUE face distincție între regulamentele „legislative”, adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară sau specială și menționate la articolul 289 TFUE, regulamentele „delegate”, adoptate de Comisie pentru completarea sau modificarea anumitor elemente neesențiale ale unor acte legislative, prevăzute la articolul 290 TFUE, și, în sfârșit, regulamentele „de punere în aplicare”, definite la articolul 291 TFUE.

89

În conformitate cu articolul 291 alineatul (1) TFUE, în principiu este de competența statelor membre să ia toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii. Potrivit alineatului (2) al acestui articol, cu excepția unor cazuri specifice, această instituție poate adopta acte de punere în aplicare numai în cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii și în care aceste acte conferă Comisiei competențe de executare.

90

În această din urmă privință, articolul 291 alineatul (3) TFUE instituie un control al statelor membre în privința exercitării acestor competențe de executare de către Comisie și precizează că revine Parlamentului și Consiliului sarcina de a stabili în prealabil, prin intermediul unui regulament „legislativ”, normele și principiile generale privind mecanismele acestui control.

91

Reiese din prima referire și din considerentul (4) al Regulamentului nr. 182/2011, care fac trimitere la articolul 291 alineatul (3) TFUE și reiau textul acestei dispoziții, din considerentul (7) al regulamentului menționat și din articolul 3 alineatul (7) din acesta, care precizează că același regulament instituie mecanismul de control impus de articolul 291 alineatul (3) TFUE, precum și din considerentul (5) al Regulamentului nr. 182/2011, potrivit căruia acest regulament urmărește să reflecte cerințele instituționale ale Tratatului FUE, că regulamentul în cauză constituie un regulament „legislativ”.

92

Prin urmare, Regulamentul nr. 182/2011, care a înlocuit Decizia 1999/468, stabilește normele și principiile generale referitoare la modalitățile controlului menționat.

93

Potrivit considerentelor (8) și (9) ale Regulamentului nr. 182/2011, din motive de simplificare, numărul procedurilor a fost redus la două, astfel încât sunt menținute doar procedura de consultare și procedura de examinare, și s‑au instituit norme procedurale comune pentru comitete, printre care dispozițiile esențiale referitoare la desfășurarea activității acestora.

94

În cadrul procedurii de examinare, menționată la articolul 5 din Regulamentul nr. 182/2011 și aplicabilă în speță, comitetul își dă avizul cu o majoritate prevăzută, după caz, la articolul 16 alineatele (4) și (5) TUE sau la articolul 238 alineatul (3) TFUE. Potrivit articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011, un astfel de aviz împiedică, dacă este nefavorabil, adoptarea proiectului de act de punere în aplicare.

95

Dispozițiile esențiale care reglementează procedurile de consultare și de examinare figurează la articolul 3 din Regulamentul nr. 182/2011.

96

În ceea ce privește conținutul normelor instituite prin articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011, acestea trebuie comparate cu dispozițiile corespunzătoare ale deciziilor privind procedura comitetelor care au fost în vigoare în perioada în care a fost instituită practica în litigiu a Comisiei.

97

În această privință, primo, trebuie arătat că, deși deciziile privind procedura comitetelor prevedeau că un proiect de măsuri care urmează a fi adoptate trebuia să fie prezentat comitetului, articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 impune ca proiectul de act de punere în aplicare care urmează a fi adoptat să fie prezentat comitetului respectiv.

98

Secundo, în timp ce deciziile privind procedura comitetelor nu impuneau niciun termen între prezentarea proiectului de măsuri, trimiterea unui proiect de ordine de zi și organizarea reuniunii corespunzătoare a Comitetului de gestionare, Regulamentul nr. 182/2011 stabilește un termen de cel puțin 14 zile, cu excepția situațiilor justificate în mod corespunzător, între prezentarea proiectului de act de punere în aplicare și prezentarea proiectului de ordine de zi Comitetului de gestiune și convocarea unei reuniuni a acestui comitet.

99

Tertio, este necesar să se constate că termenii Regulamentului nr. 182/2011 referitori la stabilirea termenului în care comitetul emite avizul sunt identici cu cei utilizați în deciziile privind procedura comitetelor. Acest al doilea termen poate fi astfel stabilit de președintele comitetului în funcție de urgența proiectului.

100

Quarto, instituirea, prin articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011, a două termene distincte care trebuie respectate este confirmată de utilizarea la plural, în majoritatea versiunilor lingvistice, în ultima teză a acestei dispoziții a termenilor „[t]ermenele sunt proporționale și permit”, precum și de faptul că alineatul 7 al treilea paragraf al acestui articol instituie două termene similare în cadrul noii proceduri de apel.

101

Quinto, este necesar să se constate că, deși primul dintre aceste două termene poate fi redus, „cu excepția situațiilor justificate în mod corespunzător”, iar al doilea poate fi stabilit „în funcție de urgența proiectului”, ambele trebuie să fie „proporționale și [să permită] membrilor comitetului să examineze din timp și în mod efectiv proiectul de act de punere în aplicare și de a‑și exprima opiniile”.

102

În aceste condiții, trebuie să se considere că primul termen urmărește să permită o examinare calmă, înaintea oricărei reuniuni, de către membrii Comitetului de gestionare a proiectului de act de punere în aplicare și că al doilea trebuie să le permită să își exprime opinia cu privire la acest proiect. Această considerație este confirmată de articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul nr. 182/2011, care precizează că, „[p]ână la emiterea avizului comitetului, orice membru al comitetului poate propune modificări”.

103

Pe de altă parte, întrucât articolul 291 alineatul (3) TFUE prevede în mod expres un control de către statele membre al exercitării de către Comisie a competențelor de executare care îi sunt conferite în temeiul alineatului (2) al acestui articol, trebuie să se considere că primul termen urmărește de asemenea să asigure informarea guvernelor statelor membre, prin intermediul membrilor acestora în Comitetul de gestionare, cu privire la propunerile Comisiei, astfel încât aceste guverne să poată, prin consultări interne și externe, să definească o poziție menită să protejeze, în cadrul Comitetului de gestionare, interesele fiecăruia.

104

Astfel, după cum reiese din cuprinsul articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul nr. 182/2011, membrii Comitetului de gestionare sunt reprezentanții guvernelor menționate, cărora le revine sarcina de a stabili nivelul adecvat al reprezentării lor în diferitele stadii ale procedurii.

105

Or, având în vedere aceste considerații, este necesar să se constate că o practică constând în a prezenta proiectul de act de punere în aplicare Comitetului de gestionare numai în cursul reuniunii convocate pentru examinarea acestuia este incompatibilă atât cu textul, cât și cu obiectivele urmărite de articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011. Prin urmare, procedând astfel, Comisia nu respectă primul termen de 14 zile.

106

În plus, o asemenea practică contravine economiei Regulamentului nr. 182/2011, al cărui articol 8 permite Comisiei să adopte, în cazul în care este necesar, regulamente aplicabile în mod direct, fără consultarea prealabilă a Comitetului de gestionare.

107

În sfârșit, practica menționată, care îi pune pe membrii Comitetului de gestionare în imposibilitatea de a‑și exprima opinia și de a propune modificări în afara reuniunii respective, este contrară articolului 3 alineatul (4) primul paragraf din regulamentul menționat, potrivit căruia membrii în cauză trebuie să fie în măsură să facă acest lucru oricând înainte de adoptarea actului.

108

În ceea ce privește justificarea nerespectării primului termen de 14 zile invocată de Comisie, și anume riscul de scurgeri de informații, trebuie subliniat că recunoașterea acestei justificări ar conduce la scutirea sistematică a Comisiei de respectarea acestui prim termen, asemenea riscuri existând, în principiu, întotdeauna, după cum afirmă însăși Comisia. În mod similar, a considera, astfel cum a procedat Tribunalul la punctele 113-115 din hotărârea atacată, că o urgență apare brusc de fiecare dată când trebuie adoptat un regulament de punere în aplicare ar conferi un caracter sistematic excepției prevăzute.

109

În definitiv, nicio altă concluzie nu poate fi dedusă din menționarea, în considerentul (5) al Regulamentului nr. 182/2011, a obiectivului privind eficiența procedurilor, precum și a experienței dobândite și a practicii curente urmărite la punerea în aplicare a Deciziei 1999/468 în ceea ce privește mai exact adoptarea de regulamente de punere în aplicare standard care diferă de cele pe care le înlocuiesc doar prin modificarea cifrelor actualizate și adoptate în urma fiecărei reuniuni a Comitetului de gestionare.

110

În această privință, trebuie amintit că articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 nu continuă o practică curentă, ci o modifică în mod substanțial, în special prin introducerea unui prim termen de 14 zile și prin distingerea obiectivului acestui termen de cel al termenului care precedă emiterea avizului Comitetului de gestionare și interzice reducerea acestor termene în mod disproporționat sau într‑un mod care să le lipsească de obiectivul lor.

111

Trebuie de asemenea amintit că Parlamentul și Consiliul au redus numărul de proceduri de control la două și că aceste proceduri sunt reglementate de un ansamblu de dispoziții comune, din motive de simplificare. Or, a urma o practică diferită pentru adoptarea celor mai frecvente regulamente de punere în aplicare ar însemna în esență să se creeze o nouă subcategorie de proceduri supuse unor norme distincte.

112

Alegerea unei astfel de variante nu numai că nu ar avea niciun temei în Regulamentul nr. 182/2011, dar ar fi de asemenea contrară obiectivelor stabilite de legiuitorul Uniunii.

113

Rezultă că, deși practica constantă a Comisiei s‑ar fi putut înscrie în cadrul juridic anterior adoptării regulamentului în cauză, și anume cel definit prin deciziile privind procedura comitetelor, modificările dreptului primar, rezultate în urma adoptării Tratatului FUE, precum și, ulterior, cele ale dreptului derivat, rezultate în urma adoptării Regulamentului nr. 182/2011, se opun ca aceasta să poată fi urmată în continuare.

114

În al doilea rând, având în vedere în special constatările efectuate la punctele 90, 91, 94, 95 și 102-104 din prezenta hotărâre, trebuie să se considere că cerințele impuse la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 constituie norme procedurale esențiale prevăzute de Tratatul FUE, care intră sub incidența normelor fundamentale de procedură aplicabile și a căror încălcare determină nulitatea actului vizat (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 10 februarie 1998, Germania/Comisia, C‑263/95, EU:C:1998:47, punctul 32, Hotărârea din 24 iunie 2014, Parlamentul/Consiliul, C‑658/11, EU:C:2014:2025, punctul 80, și Hotărârea din 23 decembrie 2015, Parlamentul/Consiliul, C‑595/14, EU:C:2015:847, punctul 35).

115

Mai precis, Curtea a statuat în mod constant că nerespectarea normelor de procedură referitoare la adoptarea unui act cauzator de prejudiciu constituie o încălcare a unor norme fundamentale de procedură și că, în cazul în care instanța Uniunii constată, în cadrul examinării actului în cauză, că acesta nu a fost adoptat în mod legal, ea trebuie să adopte măsurile necesare ca urmare a încălcării unei norme fundamentale de procedură și să anuleze, în consecință, actul afectat de un astfel de viciu (Hotărârea din 4 septembrie 2014, Spania/Comisia, C‑197/13 P, EU:C:2014:2157, punctul 103, și Hotărârea din 24 iunie 2015, Spania/Comisia, C‑263/13 P, EU:C:2015:415, punctul 56).

116

Or, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la argumentul Comisiei referitor la faptul că Tilly‑Sabco nu se poate prevala de o încălcare a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011, este suficient să se arate că revine instanței Uniunii, în cazul în care aceasta constată o astfel de nerespectare, sarcina să o examineze din oficiu (Hotărârea din 24 iunie 2015, Spania/Comisia, C‑263/13 P, EU:C:2015:415, punctul 56).

117

Având în vedere considerațiile care precedă, primul motiv trebuie declarat fondat în aceea ce privește primul-al patrulea aspect ale acestuia.

118

În aceste condiții, fără a fi necesar să se examineze celelalte motive, hotărârea atacată trebuie anulată.

119

Potrivit articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea Tribunalului, fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.

120

În speță, cauza este în stare de a fi judecată.

121

Având în vedere considerațiile prezentate la punctele 86-118 din prezenta hotărâre, este necesar să se anuleze regulamentul în litigiu pentru încălcarea unor norme fundamentale de procedură.

122

Trebuie amintit că, potrivit articolului 264 al doilea paragraf TFUE, Curtea poate indica, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind irevocabile.

123

În speță, deși prezenta procedură de recurs a arătat că regulamentul în litigiu a fost adoptat cu încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nu s‑a evidențiat însă nicio eroare care să afecteze conformitatea acestui act, care implică măsuri necesare în scopul punerii în aplicare a Regulamentului nr. 1234/2007, cu acest din urmă regulament.

124

Prin urmare, pronunțarea anulării regulamentului în litigiu fără a prevedea menținerea efectelor sale până când acesta va fi înlocuit de un nou act ar fi de natură nu doar să aducă atingere acestei puneri în aplicare, ci și să afecteze securitatea juridică.

125

În aceste împrejurări, este necesară menținerea efectelor regulamentului în litigiu până la intrarea în vigoare a unui nou act destinat să îl înlocuiască.

126

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

127

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

128

Întrucât Comisia a căzut în pretenții, iar Tilly‑Sabco a solicitat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară și hotărăște: