Cauza C‑388/05

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Republicii Italiene

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Conservarea habitatelor naturale — Faună și floră sălbatică — Aria de protecție specială «Valloni e steppe pedegarganiche»”

Sumarul hotărârii

1.        Mediu – Conservarea păsărilor sălbatice – Directiva 79/409

[Directiva 79/409 a Consiliului, art. 4 alin. (4)]

2.        Mediu – Conservarea păsărilor sălbatice – Directiva 79/409

(Directiva 79/409 a Consiliului, art. 4)

3.        Mediu – Conservarea păsărilor sălbatice – Directiva 79/409

[Directiva 79/409 a Consiliului, art. 4 alin. (4), și Directiva 92/43 a Consiliului, art. 6 alin. (2) și art. 7]

1.        Articolul 4 alineatul (4) din Directiva 79/409 privind conservarea păsărilor sălbatice impune statelor membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a evita în ariile de protecție specială poluarea sau deteriorarea habitatelor, precum și perturbările păsărilor, atât timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor acestui articol.

Statele membre trebuie să respecte obligațiile care decurg în special din această dispoziție, chiar și în cazul în care aria respectivă nu a fost clasificată ca arie de protecție specială, atât timp cât o astfel de clasificare se impunea.

(a se vedea punctele 17 și 18)

2.        Inventarul ariilor importante pentru conservarea păsărilor sălbatice (Inventory of Important Bird Areas), deși lipsit de forță juridică obligatorie pentru statele membre interesate, conține elemente de probă științifice care permit aprecierea respectării de către un stat membru a obligației sale de a clasifica drept arii de protecție specială teritoriile cele mai adecvate ca număr și ca suprafață pentru conservarea speciilor protejate.

(a se vedea punctul 19)

3.        Întrucât aria „Valloni e steppe pedegarganiche” a fost clasificată ca arie de protecție specială la 28 decembrie 1998, rezultă că, în speță, nu articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 79/409 privind conservarea păsărilor sălbatice, ci articolul 6 alineatul (2) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și a florei sălbatice se aplică respectivei arii începând cu această dată.

Într‑adevăr, în ceea ce privește ariile clasificate ca arii de protecție specială, articolul 7 din Directiva 92/43 prevede că obligațiile care decurg din articolul 4 alineatul (4) din Directiva 79/409 sunt înlocuite în special cu obligațiile care decurg din articolul 6 alineatul (2) din Directiva 92/43, începând cu data punerii în aplicare a acestei din urmă directive sau cu data clasificării în conformitate cu prevederile Directivei 79/409, dacă această din urmă dată este ulterioară.

(a se vedea punctele 24 și 25)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

20 septembrie 2007(*)

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Conservarea habitatelor naturale – Faună și floră sălbatică – Aria de protecție specială «Valloni e steppe pedegarganiche»”

În cauza C‑388/05,

având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la 24 octombrie 2005,

Comisia Comunităților Europene, reprezentată de domnul A. Aresu și de doamna D. Recchia, în calitate de agenți, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,

împotriva

Republicii Italiene, reprezentată de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul G. Fiengo, avvocato dello Stato, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârâtă,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul C. W. A. Timmermans, președinte de cameră, domnii K. Schiemann, J. Makarczyk, L. Bay Larsen (raportor) și doamna C. Toader, judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 3 mai 2007,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea introductivă, Comisia Comunităților Europene solicită Curții să constate că Republica Italiană,

–        înainte de 28 decembrie 1998, data desemnării ariei de protecție specială (denumită în continuare „SPA”) „Valloni e steppe pedegarganiche”, nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 77, denumită în continuare „Directiva păsări”), în măsura în care aceasta nu a adoptat măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor, perturbările sau orice alt efect negativ asupra păsărilor sălbatice, în ceea ce privește planul denumit „pactul de zonă” și proiectele cuprinse de acesta, care puteau avea consecințe asupra habitatelor și a speciilor în interiorul ariei importante pentru conservarea păsărilor, numită și Important Bird Area (denumită în continuare „IBA”), repertoriată cu nr. 94 în inventarul IBA din 1989 ca „Promontorio del Gargano” și cu nr. 129 în inventarul IBA din 1998 ca „Promontorio del Gargano”, și care au provocat, efectiv, deteriorarea habitatelor și perturbarea păsărilor sălbatice care se aflau în interiorul ariei menționate;

–        după 28 decembrie 1998, data desemnării SPA „Valloni e steppe pedegarganiche”, nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (2)‑(4) și al articolului 7 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și a florei sălbatice (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109, denumită în continuare „Directiva habitate”), în măsura în care:

–        contrar prevederilor articolului 6 alineatul (2) din această directivă, nu a adoptat măsurile adecvate pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor în SPA „Valloni e steppe pedegarganiche”, precum și perturbările speciilor pentru care această SPA a fost desemnată, în ceea ce privește proiectele prevăzute de „pactul de zonă” care au fost deja realizate și care se află la originea deteriorării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și a perturbării speciilor în interiorul zonei respective;

–        contrar prevederilor articolului 6 alineatul (3) din directiva menționată, nu a procedat la o evaluare ex ante a efectelor, în conformitate cu condițiile definite la acest articol, în ceea ce privește proiectele prevăzute de „pactul de zonă” care au fost deja realizate și care puteau afecta în mod semnificativ SPA „Valloni e steppe pedegarganiche”;

–        contrar prevederilor articolului 6 alineatul (4) din aceeași directivă, nu a aplicat procedura care permite realizarea unui proiect în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului și în lipsa unor soluții alternative din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, ori din considerente legate de sănătatea și siguranța publică sau de consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu ori, ca urmare a avizului Comisiei, de alte motive cruciale de interes public major și nu a comunicat Comisiei toate măsurile compensatorii adoptate în vederea asigurării protecției coerenței globale a sistemului Natura 2000, în ceea ce privește proiectele înscrise în „pactul de zonă” care au fost aprobate – în pofida efectelor asupra SPA „Valloni e steppe pedegarganiche” – pentru a lupta împotriva crizei socioeconomice și a șomajului care afectează regiunea Manfredonia.

 Cadrul juridic

 Reglementarea comunitară

2        Articolul 4 din Directiva păsări prevede:

„(1)      Speciile menționate la anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire.

[…]

Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca arii de protecție specială pentru conservarea acestor specii, ținând seama de condițiile de protecție din zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(2)      Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, statele membre acordă o atenție specială protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională.

[…]

(4)      Cu privire la zonele de protecție menționate anterior la alineatele (1) și (2), statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atâta timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor și în afara zonelor de protecție.”

3        Articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate prevede:

„Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.”

4        Articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate instituie o procedură de evaluare a efectelor pe care le au asupra ariilor protejate planurile sau proiectele susceptibile de a le afecta, în timp ce articolul 6 alineatul (4) din aceeași directivă prevede adoptarea, în anumite condiții, de măsuri compensatorii atunci când un plan sau un proiect trebuie realizat în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului respectiv.

5        Articolul 7 din Directiva habitate prevede că obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (2)‑(4) din această directivă „înlocuiesc orice obligații rezultând de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din [Directiva păsări] în ceea ce privește ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), începând cu data punerii în aplicare a prezentei directive sau cu data clasificării sau recunoașterii de către statul membru în conformitate cu [Directiva păsări], dacă aceasta din urmă are loc după prima”.

 Situația de fapt și procedura precontencioasă

6        În februarie 2001, Lega Italiana Protezione Uccelli (Liga Italiană pentru Protecția Păsărilor) a depus la Comisie o plângere conform căreia aria geografică denumită „Valloni e steppe pedegarganiche”, clasificată ca SPA la 28 decembrie 1998, făcea obiectul unor numeroase lucrări industriale și imobiliare, deja încheiate sau în curs de executare, cu efecte negative asupra habitatului natural și asupra conservării a numeroase specii de păsări sălbatice care se găsesc în sau tranzitează această arie.

7        Prin scrisoarea din 22 august 2001, Comisia a solicitat Republicii Italiene informații privind lucrările realizate și preconizate în interiorul respectivei arii, în special cele cuprinse în „pactul de zonă” pentru dezvoltarea industrială a regiunii Manfredonia, încheiat între Regiunea Apulia și comuna Manfredonia.

8        Autoritățile italiene au răspuns prin scrisorile Reprezentanței Permanente a Republicii Italiene pe lângă Uniunea Europeană din 6 decembrie 2001 și 15 februarie 2002, precum și prin scrisoarea Regiunii Apulia din 13 februarie 2003.

9        Prin scrisoarea din 19 decembrie 2003, Comisia a pus în întârziere Republica Italiană, solicitându-i să își prezinte observațiile în termen de două luni de la notificarea acestei scrisori.

10      Întrucât acest stat membru nu a răspuns la scrisoarea menționată, Comisia i‑a adresat, la 9 iulie 2004, un aviz motivat.

11      Republica Italiană a răspuns la acest aviz prin scrisoarea din 9 noiembrie 2004, în care aceasta indica faptul că va răspunde curând obiecțiilor Comisiei.

12      În lipsa altui răspuns, Comisia a decis să introducă prezenta acțiune.

13      Cu toate acestea, întrucât Comisia a renunțat la capetele de cerere întemeiate pe încălcarea articolului 6 alineatele (3) și (4) din Directiva habitate, examinarea acestora nu mai este necesară.

 Cu privire la acțiune

 Argumentele părților

14      Comisia susține că „pactul de zonă” pentru dezvoltarea industrială a regiunii Manfredonia a fost aprobat în luna martie 1998 și că proiectele conținute de acesta au fost întreprinse imediat, prejudiciind conservarea a numeroase specii de păsări protejate care se găsesc în sau tranzitează aria geografică denumită „Valloni e steppe pedegarganiche”, clasificată ca SPA la 28 decembrie 1998. În plus, aceste proiecte s‑ar afla încă în curs de executare.

15      Acest „pact de zonă” ar fi fost aprobat fără adoptarea de măsuri care să vizeze prevenirea poluării și deteriorarea habitatelor, precum și a perturbării păsărilor în interiorul ariei „Valloni e steppe pedegarganiche” și fără o evaluare prealabilă a efectelor asupra acestei arii.

16      Republica Italiană recunoaște că „pactul de zonă” a fost aprobat în luna martie 1998 fără nicio procedură preliminară de evaluare a efectelor asupra ariei „Valloni e steppe pedegarganiche”. Aceasta admite faptul că realizarea unității industriale a avut un efect direct asupra dispariției unui habitat natural de interes comunitar în această arie.

 Aprecierea Curții

 Cu privire la situația anterioară clasificării ariei geografice denumite „Valloni e steppe pedegarganiche” ca SPA

17      Articolul 4 alineatul (4) din Directiva păsări impune statelor membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a evita în SPA poluarea sau deteriorarea habitatelor, precum și perturbările păsărilor, atât timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol.

18      Din jurisprudența Curții reiese că statele membre trebuie să respecte obligațiile care decurg în special din articolul 4 alineatul (4) din Directiva păsări, chiar și în cazul în care aria respectivă nu a fost clasificată ca SPA, atât timp cât o astfel de clasificare se impunea (a se vedea Hotărârea din 18 martie 1999, Comisia/Franța, C‑166/97, Rec., p. I‑1719, punctul 38).

19      În acest sens, Curtea a considerat că inventarul IBA, deși lipsit de forță juridică obligatorie pentru statele membre interesate, conține elemente de probă științifice care permit aprecierea respectării de către un stat membru a obligației sale de a clasifica drept SPA teritoriile cele mai adecvate ca număr și ca suprafață pentru conservarea speciilor protejate (a se vedea în special Hotărârea din 7 decembrie 2000, Comisia/Franța, C‑374/98, Rec., p. I‑10799, punctul 25).

20      Or, este cert că aria geografică denumită „Valloni e steppe pedegarganiche”, care este situată în Regiunea Apulia și, mai exact, în comuna Manfredonia, adăpostește specii rare de păsări sălbatice, ceea ce a determinat clasificarea sa ca IBA în 1989 de către BirdLife International, sub denumirea „Promontorio del Gargano”. De altfel, aceasta a fost clasificată de asemenea ca IBA în inventarul IBA din 1998.

21      Prin urmare, rezultă că aria menționată ar fi trebuit clasificată ca SPA înainte de 28 decembrie 1998.

22      În plus, este necontestat faptul că realizarea unității industriale în cadrul „pactului de zonă” a determinat distrugerea unei părți a ariei „Valloni e steppe pedegarganiche”, care se afla în stare bună de conservare, afectând negativ conservarea mai multor specii de păsări protejate care utilizează această zonă.

23      Prin urmare, se impune constatarea că, înainte de 28 decembrie 1998, Republica Italiană nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări și că acțiunea Comisiei trebuie admisă cu privire la acest aspect.

 Cu privire la situația ulterioară clasificării ariei geografice denumite „Valloni e steppe pedegarganiche” ca SPA

24      Se impune sublinierea că, în ceea ce privește ariile clasificate ca SPA, articolul 7 din Directiva habitate prevede că obligațiile care decurg din articolul 4 alineatul (4) din Directiva păsări sunt înlocuite în special cu obligațiile care decurg din articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, începând cu data punerii în aplicare a acestei din urmă directive sau cu data clasificării în conformitate cu prevederile Directivei păsări, dacă această din urmă dată este ulterioară (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2002, Comisia/Irlanda, C‑117/00, Rec., p. I‑5335, punctul 25).

25      Întrucât aria „Valloni e steppe pedegarganiche” a fost clasificată ca SPA la 28 decembrie 1998, rezultă că, în speță, articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate se aplică respectivei arii începând cu această dată.

26      În acest sens, trebuie amintit că articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, la fel ca articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, impune statelor membre să adopte măsuri corespunzătoare pentru a evita, în SPA clasificate în conformitate cu alineatul (1) al acestui din urmă articol, deteriorarea habitatelor sau perturbările speciilor pentru care au fost desemnate SPA (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Irlanda, citată anterior, punctul 26).

27      Or, din dosar reiese că, după 28 decembrie 1998, situația descrisă la punctul 22 din prezenta hotărâre s‑a menținut neschimbată. În acest sens, se cuvine amintit faptul că Regiunea Apulia a indicat, ca răspuns la criticile formulate de Comisie într‑o notă din 7 iulie 2004, că a luat în considerare necesitatea de a adopta măsuri compensatorii adecvate care să prevadă fie extinderea SPA în cauză, fie desemnarea unei noi SPA cu o faună și o vegetație comparabile celor din habitatul afectat.

28      În consecință, obiecția întemeiată pe neîndeplinirea de către Republica Italiană a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate este fondată. Prin urmare, acțiunea Comisiei trebuie admisă și cu privire la acest aspect.

29      Prin urmare, trebuie să se constate că, prin neadoptarea măsurilor corespunzătoare pentru a evita, în SPA „Valloni e steppe pedegarganiche”, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbările speciilor pentru care a fost desemnată această zonă, Republica Italiană nu și‑a îndeplinit, în ceea ce privește perioada anterioară datei de 28 decembrie 1998, obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări și, în ceea ce privește perioada ulterioară acestei date, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

30      În temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată și aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște:

1)      Prin neadoptarea măsurilor corespunzătoare pentru a evita, în aria de protecție specială „Valloni e steppe pedegarganiche”, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbările speciilor pentru care a fost desemnată această arie, Republica Italiană nu și‑a îndeplinit, în ceea ce privește perioada anterioară datei de 28 decembrie 1998, obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice și, în ceea ce privește perioada ulterioară acestei date, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

2)      Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături

---

* Limba de procedură: italiana.