Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32014L0090

Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului Text cu relevanță pentru SEE

OJ L 257, 28.8.2014, p. 146–185 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/90/oj

28.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 257/146


DIRECTIVA 2014/90/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 iulie 2014

privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Dimensiunea mondială a transportului maritim impune Uniunii să aplice și să sprijine cadrul de reglementare internațional al siguranței maritime. Convențiile internaționale în domeniul siguranței maritime impun statelor de pavilion să se asigure că echipamentele montate la bordul navelor respectă anumite cerințe de siguranță în ceea ce privește proiectarea, construcția și performanțele și să emită certificatele aferente. În acest scop, Organizația Maritimă Internațională (OMI) și organismele de standardizare internaționale și europene au elaborat standarde de testare și de performanță detaliate pentru anumite tipuri de echipamente maritime.

(2)

Instrumentele internaționale lasă administrațiilor de pavilion o marjă de apreciere semnificativă. În absența armonizării, această situație dă naștere unor variații ale nivelului de siguranță al produselor certificate de autoritățile naționale competente ca fiind conforme convențiilor și standardelor respective; prin urmare, este afectată buna funcționare a pieței interne, deoarece devine dificil pentru statele membre să accepte ca echipamentele certificate într-un alt stat membru să fie montate la bordul navelor care navighează sub pavilionul lor, fără o verificare ulterioară.

(3)

Armonizarea la nivelul Uniunii soluționează aceste probleme. Directiva 96/98/CE a Consiliului (3) a stabilit, prin urmare, norme comune pentru eliminarea diferențelor în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor internaționale, prin identificarea cu claritate a unui set de cerințe și a unor proceduri de certificare uniforme.

(4)

Există diferite alte instrumente de drept al Uniunii care stabilesc cerințe și condiții, printre altele pentru a asigura libera circulație a mărfurilor în cadrul pieței interne sau menite să protejeze mediul, pentru anumite produse de natură similară cu echipamentele utilizate la bordul navelor, dar care nu respectă standardele internaționale. Aceste cerințe și condiții pot să difere substanțial de legislația internă a Uniunii și cunosc o evoluție constantă. Prin urmare, produsele respective nu pot fi certificate de statele membre în conformitate cu convențiile internaționale relevante în domeniul siguranței maritime. Echipamentele care urmează să fie montate la bordul navelor UE în conformitate cu standardele de siguranță internaționale ar trebui să fie reglementate, prin urmare, exclusiv prin prezenta directivă, care ar trebui în orice caz considerată lex specialis; în plus, ar trebui stabilit un marcaj specific pentru a indica faptul că echipamentul care îl poartă respectă cerințele stipulate în convențiile și instrumentele internaționale relevante care au intrat în vigoare.

(5)

Pe lângă standardele de testare și de performanță pe care le prevăd pentru echipamentele maritime, instrumentele internaționale prevăd uneori măsuri care nu corespund întocmai cerințelor prescriptive, dar care, în anumite condiții, sunt potrivite pentru a atinge scopul respectivelor cerințe. Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS) din 1974 prevede posibilități de proiectare și proceduri alternative care ar putea fi aplicate în mod individual de statele membre acționând pe proprie răspundere.

(6)

Experiența în punerea în aplicare a Directivei 96/98/CE a demonstrat că este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru consolidarea punerii în aplicare și a mecanismelor de execuție ale directivei respective și pentru simplificarea mediului de reglementare, garantând în același timp că cerințele OMI sunt aplicate și implementate în mod armonizat în întreaga Uniune.

(7)

Prin urmare, ar trebui stabilite cerințe pentru ca echipamentele maritime să îndeplinească standardele de siguranță stipulate în instrumentele internaționale aplicabile, inclusiv standardele de testare relevante, pentru a se asigura că echipamentele care respectă aceste cerințe pot circula liber pe piața internă și pot fi montate la bordul navelor care arborează pavilionul oricărui stat membru.

(8)

Pentru a crea condiții de concurență echitabilă în proiectarea echipamentelor maritime, ar trebui depuse toate eforturile pentru a se promova utilizarea unor standarde deschise, pentru ca acestea să fie disponibile tuturor în mod gratuit sau contra unei taxe simbolice și a căror copiere, distribuire și utilizare să fie permisă tuturor în mod gratuit sau la un tarif simbolic.

(9)

Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) stabilește principii comune și dispoziții de referință concepute pentru a fi aplicate întregii legislații sectoriale cu scopul de a oferi o bază coerentă revizuirilor și reformărilor legislației respective. Decizia respectivă constituie atât un cadru general de natură orizontală pentru legislația ulterioară de armonizare a condițiilor de comercializare a produselor, cât și un text de referință pentru legislația în vigoare. Acest cadru general oferă soluții adecvate pentru problemele identificate în punerea în aplicare a Directivei 96/98/CE. Prin urmare, este necesar să se includă definițiile și dispozițiile de referință din Decizia nr. 768/2008/CE în prezenta directivă, prin efectuarea adaptărilor impuse de caracteristicile specifice ale sectorului echipamentelor maritime.

(10)

Pentru a oferi autorităților de supraveghere a pieței mijloace suplimentare specifice de facilitare a misiunii acestora, la momentul potrivit, o etichetă electronică ar putea completa sau înlocui marcajul „timonă”.

(11)

Responsabilitățile operatorilor economici ar trebui să fie stabilite într-un mod care este proporțional și nediscriminatoriu pentru operatorii economici stabiliți în cadrul Uniunii, ținând seama de faptul că o proporție semnificativă din echipamentele maritime care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive ar putea să nu fie niciodată importate și distribuite pe teritoriul statelor membre.

(12)

Dat fiind că echipamentele maritime sunt montate la bordul navelor în timpul lucrărilor de construcție sau de reparație efectuate oriunde în lume, supravegherea pieței devine deosebit de dificilă și nu poate fi sprijinită efectiv de controalele la frontieră. Prin urmare, obligațiile statelor membre și, respectiv, ale operatorilor economici din Uniune ar trebui definite clar. Statele membre ar trebui să garanteze faptul că la bordul navelor care navighează sub pavilionul lor sunt montate doar echipamente conforme și că această obligație este îndeplinită prin eliberarea, aprobarea sau reînnoirea certificatelor acestor nave de către administrația statului de pavilion, în temeiul convențiilor internaționale, sau prin intermediul procedurilor naționale în vigoare în materie de supraveghere a pieței în conformitate cu cadrul de supraveghere a pieței Uniunii prevăzut în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Statele membre ar trebui sprijinite în îndeplinirea acestor obligații prin sistemele de informații puse la dispoziție de Comisie pentru evaluarea, notificarea și monitorizarea organelor autorizate să îndeplinească sarcini de evaluare a conformității, schimbul informațiilor referitoare la echipamentele maritime omologate, cererile retrase sau refuzate și neconformitatea echipamentelor.

(13)

Într-o primă fază, aplicarea pe echipamentele maritime a marcajului „timonă” de către producător sau, după caz, de către importator ar trebui să reprezinte garanția, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive, că respectivele echipamente sunt conforme și că pot fi introduse pe piață în vederea montării la bordul unei nave UE. Într-o fază ulterioară, sunt necesare anumite dispoziții în vederea menținerii siguranței și a relevanței marcajului „timonă” după aplicarea acestuia și pentru ca autoritățile naționale de supraveghere a pieței să își îndeplinească sarcina în mod eficient. Producătorul sau, după caz, importatorul sau distribuitorul ar trebui să aibă obligația de a furniza autorităților competente informații complete și veridice privind echipamentele cărora le-a aplicat marcajul „timonă” pentru a garanta faptul că respectivele echipamente maritime își păstrează siguranța. Producătorul ar trebui să aibă obligația de a coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv în ceea ce privește standardele în conformitate cu care a produs și a certificat echipamentele, și ar trebui să exercite, de asemenea, diligența cuvenită cu privire la echipamentele maritime pe care le introduce pe piață. În acest sens, un producător din afara Uniunii ar trebui să numească un reprezentant autorizat pentru a asigura cooperarea cu autoritățile naționale competente.

(14)

Conformitatea cu standardele de testare internaționale ar putea fi demonstrată cel mai bine prin intermediul unor proceduri de evaluare a conformității precum cele stabilite în Decizia nr. 768/2008/CE. Cu toate acestea, doar acele proceduri de evaluare a conformității care îndeplinesc cerințele dispozițiilor internaționale ar trebui să fie puse la dispoziția producătorilor.

(15)

Pentru a asigura o procedură echitabilă și eficientă în caz de suspiciune de neconformitate, statele membre ar trebui să fie încurajate să adopte toate măsurile propice unei evaluări exhaustive și obiective a riscurilor; în situația în care Comisia are convingerea că această condiție a fost îndeplinită, ea nu ar trebui să fie obligată să repete această evaluare cu ocazia examinării măsurilor restrictive adoptate de statele membre în ceea ce privește echipamentele neconforme.

(16)

În îndeplinirea atribuțiilor sale de investigare cu privire la organismele notificate, Comisia ar trebui să țină la curent statele membre și ar trebui să coopereze pe cât posibil cu acestea, ținând seama în mod corespunzător de rolul său independent.

(17)

În cazul în care autoritățile de supraveghere ale unui stat membru consideră că anumite echipamente maritime prevăzute în prezenta directivă pot prezenta un risc pentru siguranța maritimă, sănătate sau mediu, acestea ar trebui să efectueze evaluări sau teste cu privire la echipamentele în cauză. În cazul în care se dovedește că într-adevăr există un risc, statul membru ar trebui să invite operatorul economic vizat să adopte acțiunile corective adecvate sau chiar să retragă sau să recheme echipamentele în cauză.

(18)

Utilizarea echipamentelor maritime care nu poartă marcajul „timonă” ar trebui să fie permisă în circumstanțe excepționale, în special atunci când o navă se află în imposibilitatea de a obține echipamente care poartă marcajul „timonă” într-un port sau într-o instalație din afara Uniunii sau atunci când echipamentul care poartă marcajul „timonă” nu este disponibil pe piață.

(19)

Este necesar să se garanteze că îndeplinirea obiectivelor prezentei directive nu este afectată de absența unor standarde internaționale sau de deficiențe sau anomalii grave ale standardelor existente, inclusiv standardele de testare, referitoare la anumite echipamente maritime care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Este necesar, de asemenea, să se identifice acele echipamente maritime care ar putea beneficia de etichetarea electronică. Mai mult, este necesar ca un element neesențial al prezentei directive să fie menținut la zi, și anume trimiterile la standardele menționate în anexa III, atunci când noi standarde devin disponibile. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui, prin urmare, să fie delegată Comisiei în legătură cu adoptarea provizorie și în anumite condiții a specificațiilor tehnice și a standardelor de testare armonizate, precum și în legătură cu modificarea respectivelor trimiteri. Organizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în cursul etapei pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, prezintă o importanță deosebită. La pregătirea și redactarea actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și fiabilă a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(20)

În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei directive, instrumentele internaționale ar trebui să fie puse în aplicare în mod uniform pe piața internă. Prin urmare, în cazul tuturor echipamentelor maritime pentru care convențiile internaționale impun omologarea de către statul de pavilion, este necesară definirea cu claritate și în timp util a cerințelor de proiectare, construcție și performanță, precum și a standardelor de testare aferente prevăzute în instrumentele internaționale pentru respectivele echipamente și adoptarea de criterii și proceduri comune, inclusiv de calendare, pentru punerea în aplicare a acestor cerințe și standarde de către organismele notificate, autoritățile statelor membre și operatorii economici, inclusiv operatorii responsabili de montarea echipamentelor la bordul unei nave UE. De asemenea, este necesar să se garanteze că îndeplinirea obiectivelor prezentei directive nu este afectată de deficiențe ale specificațiilor tehnice și ale standardelor de testare aplicabile sau de situațiile în care OMI nu elaborează standarde adecvate pentru echipamentele maritime care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(21)

Instrumentele internaționale, cu excepția standardelor de testare, ar trebui să se aplice automat în versiunea lor actualizată. În vederea atenuării riscului ca introducerea unor noi standarde de testare în legislația Uniunii să cauzeze dificultăți disproporționate pentru flota Uniunii și pentru operatorii economici, din punctul de vedere al clarității și al securității juridice, intrarea în vigoare a unor astfel de noi standarde de testare nu ar trebui să se realizeze automat, ci ar trebui, mai degrabă, să fie indicată în mod explicit de către Comisie.

(22)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(23)

Pentru a facilita o punere în aplicare armonizată, rapidă și simplă a prezentei directive, actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentei directive ar trebui să ia forma unor regulamente ale Comisiei.

(24)

În conformitate cu practica existentă, comitetul menționat în prezenta directivă poate juca un rol util în examinarea chestiunilor care privesc aplicarea directivei, formulate fie de președintele său, fie de un reprezentat al unui stat membru, în conformitate cu regulamentul său de procedură.

(25)

Atunci când sunt examinate subiecte referitoare la prezenta directivă, altele decât cele privind punerea sa în aplicare sau încălcările, de exemplu într-un grup de experți al Comisiei, Parlamentul European ar trebui să primească, în conformitate cu practicile curente, informații și documente complete și, după caz, o invitație de a participa la reuniuni.

(26)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (7), Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă asistă Comisia la punerea în aplicare cu eficacitate a actelor juridice obligatorii relevante ale Uniunii și la îndeplinirea sarcinilor încredințate Comisiei în temeiul acestora.

(27)

Autoritățile competente și toți operatorii economici ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a facilita comunicarea scrisă în conformitate cu practica internațională, cu scopul de a identifica mijloace de comunicare comune.

(28)

Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume sporirea siguranței maritime și prevenirea poluării marine prin aplicarea uniformă a instrumentelor internaționale pertinente referitoare la echipamentele ce urmează să fie montate la bordul navelor și asigurarea liberei circulații a acestor echipamente pe teritoriul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(29)

Măsurile care trebuie adoptate reprezintă o modificare majoră a dispozițiilor Directivei 96/98/CE și, prin urmare, din motive de claritate, respectiva directivă ar trebui să fie abrogată și înlocuită de prezenta directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectiv

Obiectivul prezentei directive este îmbunătățirea siguranței maritime și prevenirea poluării marine prin aplicarea uniformă a instrumentelor internaționale relevante referitoare la echipamentele maritime care urmează a fi montate la bordul navelor UE, precum și asigurarea liberei circulații a acestor echipamente pe teritoriul Uniunii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„echipamente maritime” înseamnă echipamentele care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive în conformitate cu articolul 3;

2.

„navă UE” înseamnă o navă care arborează pavilionul unui stat membru și care se încadrează în domeniul de aplicare al convențiilor internaționale;

3.

„convenții internaționale” înseamnă convențiile următoare, însoțite de protocoalele aferente și de codurile de aplicare obligatorie, adoptate sub auspiciile Organizației Maritime Internaționale (OMI), care au intrat în vigoare și care stabilesc cerințe specifice privind omologarea de către statul de pavilion a echipamentelor care urmează să fie montate la bordul navelor:

Convenția din 1972 privind reglementările internaționale de prevenire a coliziunilor pe mare (Colreg);

Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave (Marpol);

Convenția internațională din 1974 privind siguranța vieții pe mare (Solas);

4.

„standarde de testare” înseamnă standardele de testare pentru echipamentele maritime stabilite de:

Organizația Maritimă Internațională (OMI);

Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO);

Comisia Electrotehnică Internațională (IEC);

Comitetul European pentru Standardizare (CEN);

Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică (Cenelec);

Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT);

Institutul European pentru Standarde în domeniul Telecomunicațiilor (ETSI);

Comisie, în conformitate cu articolul 8 și cu articolul 27 alineatul (6) din prezenta directivă;

autoritățile de reglementare recunoscute în acordurile de recunoaștere reciprocă la care Uniunea este parte;

5.

„instrumente internaționale” înseamnă convențiile internaționale, însoțite de rezoluțiile și circularele OMI de punere în aplicare a acestor convenții, în versiunea lor actualizată, și standardele de testare;

6.

„marcajul «timonă» ” înseamnă simbolul menționat la articolul 9 și stabilit în anexa I sau, după caz, eticheta electronică menționată la articolul 11;

7.

„organism notificat” înseamnă o organizație desemnată de administrația națională competentă a unui stat membru în conformitate cu articolul 17;

8.

„punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unor echipamente maritime pe piața Uniunii în cadrul unei activități comerciale, fie contra cost, fie gratuit;

9.

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pe piața Uniunii pentru prima dată a unui echipament maritim;

10.

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică echipamente maritime sau pentru care se proiectează sau se fabrică astfel de echipamente și care comercializează echipamentele în cauză sub numele sau marca sa;

11.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice;

12.

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care introduce pe piața Uniunii echipamente maritime dintr-o țară terță;

13.

„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de distribuție, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață echipamente maritime;

14.

„operatori economici” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul și distribuitorul;

15.

„acreditare” înseamnă acreditare astfel cum a fost definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

16.

„organism național de acreditare” înseamnă organismul național de acreditare definit la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

17.

„evaluarea conformității” înseamnă procesul efectuat de organismele notificate, în conformitate cu articolul 15, care demonstrează în ce măsură echipamentele maritime respectă cerințele prevăzute în prezenta directivă;

18.

„organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism care desfășoară activități de evaluare a conformității, inclusiv etalonare, testare, certificare și inspecție;

19.

„rechemare” înseamnă orice măsură al cărei scop este returnarea echipamentelor maritime care au fost deja montate la bordul navelor UE sau care au fost achiziționate cu intenția de a fi montate la bordul navelor UE;

20.

„retragere” înseamnă orice măsură al cărei scop este acela de a împiedica punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor maritime din lanțul de aprovizionare;

21.

„declarație de conformitate UE” înseamnă o declarație emisă de producător în conformitate cu articolul 16;

22.

„produs” înseamnă un echipament maritim.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1)   Prezenta directivă se aplică echipamentelor montate sau care urmează să fie montate la bordul unei nave UE și pentru care instrumentele internaționale impun omologarea de către administrația statului de pavilion, indiferent dacă, în momentul montării echipamentelor, nava este situată sau nu în Uniune.

(2)   Fără a aduce atingere faptului că echipamentele menționate la alineatul (1) pot intra de asemenea în sfera de aplicare a unor instrumente ale dreptului Uniunii, altele decât prezenta directivă, în scopul menționat la articolul 1, echipamentele respective fac exclusiv obiectul dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 4

Cerințe privind echipamentele maritime

(1)   Echipamentele maritime montate la bordul unei nave UE la data menționată la articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf sau ulterior acestei date îndeplinesc cerințele de proiectare, construcție și performanță prevăzute de instrumentele internaționale aplicabile la data la care echipamentele respective sunt montate la bord.

(2)   Conformitatea echipamentelor maritime cu cerințele menționate la alineatul (1) se demonstrează exclusiv în conformitate cu standardele de testare și prin intermediul procedurilor de evaluare a conformității stipulate la articolul 15.

(3)   Instrumentele internaționale se aplică fără a aduce atingere procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(4)   Cerințele și standardele menționate la alineatele (1) și (2) se pun în aplicare în mod uniform, în conformitate cu articolul 35 alineatul (2).

Articolul 5

Aplicare

(1)   Atunci când eliberează, aprobă sau reînnoiesc certificatele navelor care arborează pavilionul lor conform cerințelor convențiilor internaționale, statele membre se asigură că echipamentele maritime aflate la bordul acestor nave respectă cerințele prezentei directive.

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele maritime de la bordul navelor aflate sub pavilionul lor respectă cerințele prevăzute în instrumentele internaționale aplicabile echipamentelor deja montate la bord. Comisiei i se conferă competențe de executare pentru a putea asigura aplicarea uniformă a acestor măsuri, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3).

Articolul 6

Funcționarea pieței interne

Statele membre nu interzic introducerea pe piață sau montarea la bordul unei nave UE a echipamentelor maritime care respectă prezenta directivă și nu refuză navelor care arborează pavilionul lor emiterea sau reînnoirea certificatelor aferente.

Articolul 7

Transferul unei nave sub pavilionul unui stat membru

(1)   În cazul unei nave din afara UE care urmează să fie transferată sub pavilionul unui stat membru, acea navă este supusă, în timpul transferului, unei inspecții de către statul membru care o primește, pentru a se verifica dacă starea reală a echipamentelor sale maritime corespunde certificatelor de siguranță și dacă acestea respectă prezenta directivă și poartă marcajul „timonă” sau sunt echivalente, în mod satisfăcător în opinia administrației respectivului stat membru, unor echipamente maritime certificate în conformitate cu prezenta directivă începând cu 18 septembrie 2016.

(2)   În cazul în care data instalării la bord a echipamentelor maritime nu poate fi stabilită, statele membre pot stabili cerințe satisfăcătoare privind echivalența, luând în considerare instrumentele internaționale relevante.

(3)   Dacă echipamentul nu poartă marcajul „timonă” sau dacă administrația nu îl consideră ca fiind echivalent, echipamentul în cauză se înlocuiește.

(4)   Pentru echipamentele maritime pe care le consideră echivalente în conformitate cu prezentul articol, statul membru emite un certificat care însoțește respectivele echipamente în permanență. Respectivul certificat conține autorizația statului membru de pavilion pentru păstrarea echipamentelor respective la bordul navei, precum și orice restricții sau dispoziții privind utilizarea acestora.

Articolul 8

Standarde pentru echipamentele maritime

(1)   Fără a aduce atingere Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (10), Uniunea urmărește elaborarea de către OMI și de către organismele de standardizare a unor standarde internaționale adecvate, inclusiv a unor specificații tehnice și standarde de testare detaliate, pentru echipamentele maritime a căror utilizare sau montare la bordul navelor este considerată necesară pentru a întări siguranța maritimă și prevenirea poluării marine. Comisia monitorizează periodic lucrările în acest sens.

(2)   În absența unui standard internațional pentru un anumit echipament maritim, în situații excepționale în care acest lucru este justificat printr-o analiză corespunzătoare și în vederea eliminării unei amenințări grave și inacceptabile la adresa siguranței maritime, a sănătății sau a mediului și luând în considerare eventualele lucrări în desfășurare în cadrul OMI, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 37, specificații tehnice și standarde de testare armonizate pentru respectivul echipament maritim.

Este deosebit de important ca, în timpul pregătirii acestor acte delegate, Comisia să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experți din statele membre.

Aceste specificații tehnice și standarde de testare se aplică cu titlu provizoriu până în momentul în care OMI adoptă un standard pentru respectivul echipament maritim.

(3)   În situații excepționale, atunci când acest lucru este justificat printr-o analiză corespunzătoare și dacă este necesar să se elimine o amenințare inacceptabilă identificată la adresa siguranței maritime, a sănătății sau a mediului, ca urmare a unei deficiențe sau anomalii grave a unui standard existent pentru un anumit echipament maritim, indicate de Comisie în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) sau (3), și luând în considerare eventualele lucrări în desfășurare în cadrul OMI, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 37, specificații tehnice și standarde de testare armonizate pentru respectivul echipament maritim, în măsura necesară pentru a remedia exclusiv deficiența sau anomalia gravă.

Este deosebit de important ca, în timpul pregătirii acestor acte delegate, Comisia să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experți din statele membre.

Aceste specificații tehnice și standarde de testare se aplică cu titlu provizoriu până în momentul în care OMI revizuiește standardul aplicabil respectivului echipament maritim.

(4)   Specificațiile tehnice și standardele adoptate în conformitate cu alineatele (2) și (3) sunt puse la dispoziție gratuit de către Comisie.

CAPITOLUL 2

MARCAJUL „TIMONĂ”

Articolul 9

Marcajul „timonă”

(1)   Marcajul „timonă” se aplică echipamentelor maritime a căror conformitate cu cerințele stabilite în prezenta directivă a fost demonstrată potrivit procedurilor de evaluare a conformității.

(2)   Marcajul „timonă” nu se aplică pe niciun alt produs.

(3)   Forma marcajului „timonă” care trebuie utilizată este stabilită în anexa I.

(4)   Utilizarea marcajului „timonă” se supune principiilor generale stipulate la articolul 30 alineatul (1) și alineatele (3)-(6) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, iar toate trimiterile la marcajul CE se interpretează ca trimiteri la marcajul „timonă”.

Articolul 10

Norme și condiții pentru aplicarea marcajului „timonă”

(1)   Marcajul „timonă” se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe produs sau pe plăcuța constructorului și, după caz, este încorporat în software-ul produsului. Dacă acest lucru nu este posibil sau nu se justifică dată fiind natura produsului, marcajul „timonă” se aplică pe ambalaj și pe documentele însoțitoare.

(2)   Marcajul „timonă” se aplică la sfârșitul etapei de producție.

(3)   Marcajul „timonă” este urmat de numărul de identificare al organismului notificat, atunci când organismul respectiv este implicat în faza de control al producției, și de anul în care este aplicat marcajul.

(4)   Numărul de identificare al organismului notificat se aplică chiar de către organismul notificat sau, la instrucțiunile acestuia, de către producător sau de către reprezentantul său autorizat.

Articolul 11

Eticheta electronică

(1)   În vederea facilitării supravegherii pieței și a prevenirii falsificării anumitor echipamente maritime menționate la alineatul (3), producătorii pot utiliza un model adecvat și fiabil de etichetă electronică în locul marcajului „timonă” sau în plus față de acesta. În acest caz, articolele 9 și 10 se aplică, după caz, mutatis mutandis.

(2)   Comisia efectuează o analiză cost-beneficiu referitoare la utilizarea etichetei electronice în locul marcajului „timonă” sau în plus față de acesta.

(3)   Comisia poate adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 37, pentru a identifica acele echipamente maritime care pot beneficia de etichetarea electronică. Este deosebit de important ca, în timpul pregătirii acestor acte delegate, Comisia să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experți din statele membre.

(4)   Comisiei i se conferă competențe de executare în vederea stabilirii, sub formă de regulamente ale Comisiei și în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2), de criterii tehnice corespunzătoare în ceea ce privește proiectarea, performanța, aplicarea și utilizarea etichetelor electronice.

(5)   Pentru echipamentele identificate în conformitate cu alineatul (3), în termen de trei ani de la data adoptării criteriilor tehnice corespunzătoare menționate la alineatul (4), la marcajul „timonă” se poate adăuga un model adecvat și fiabil de etichetă electronică.

(6)   Pentru echipamentele identificate în conformitate cu alineatul (3), în termen de cinci ani de la data adoptării criteriilor tehnice corespunzătoare menționate la alineatul (4), marcajul „timonă” poate fi înlocuit cu un model adecvat și fiabil de etichetă electronică.

CAPITOLUL 3

OBLIGAȚIILE OPERATORILOR ECONOMICI

Articolul 12

Obligațiile producătorilor

(1)   Prin aplicarea marcajului „timonă”, producătorii își asumă responsabilitatea garantării faptului că echipamentele maritime cărora li se aplică marcajul au fost proiectate și fabricate în conformitate cu specificațiile și standardele tehnice puse în aplicare în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) și își asumă obligațiile prevăzute la alineatele (2)-(9) din prezentul articol.

(2)   Producătorii întocmesc documentația tehnică necesară și se asigură că sunt îndeplinite procedurile de evaluare a conformității aplicabile.

(3)   Atunci când respectarea de către echipamentele maritime a cerințelor aplicabile a fost demonstrată prin procedura de evaluare a conformității, producătorii întocmesc o declarație de conformitate UE, conform dispozițiilor articolului 16, și aplică marcajul „timonă”, în conformitate cu articolele 9 și 10.

(4)   Producătorii păstrează documentația tehnică și declarația de conformitate UE menționate la articolul 16 pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” și în niciun caz pentru o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză.

(5)   Producătorii se asigură că sunt aplicate proceduri care să garanteze că producția de serie rămâne în permanență conformă. Se ține cont de modificările survenite în ceea ce privește proiectarea sau caracteristicile echipamentelor maritime și de modificările cerințelor prevăzute în instrumentele internaționale menționate la articolul 4, pe baza cărora se declară conformitatea echipamentelor maritime. Atunci când este necesar, în conformitate cu anexa II, producătorii solicită efectuarea unei noi evaluări a conformității.

(6)   Producătorii se asigură de faptul că un număr indicând tipul, lotul sau seria ori un alt element prin care să poată fi identificate figurează pe produsele lor sau, dacă mărimea ori natura produsului nu permite acest lucru, ei se asigură că informațiile necesare figurează pe ambalajul produsului sau într-un document însoțitor sau în ambele locuri, după caz.

(7)   Producătorii își înscriu numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa la care pot fi contactați, fie direct pe produs, fie, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalajul acestuia sau într-un document însoțitor sau în ambele locuri, după caz. Adresa trebuie să indice un singur punct de contact pentru producător.

(8)   Producătorii se asigură că produsul este însoțit de instrucțiuni și de toate informațiile necesare pentru montarea la bord și utilizarea în condiții de siguranță a produsului, inclusiv, după caz, de restricții de utilizare care să poată fi ușor înțelese de către utilizatori, alături de orice alt document impus de instrumentele internaționale sau de standardele de testare.

(9)   Producătorii care consideră sau au motive să creadă că un produs căruia i-au aplicat marcajul „timonă” nu este conform cu cerințele de proiectare, construcție și de performanță aplicabile și cu standardele de testare puse în aplicare în conformitate cu articolul 35 alineatele (2) și (3) iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivul produs în conformitate, a-l retrage sau a-l rechema, după caz. În plus, atunci când produsul prezintă un risc, producătorii informează imediat autoritățile naționale competente din statele membre, furnizând detalii, în special în legătură cu neconformitatea și cu măsurile corective aplicate.

(10)   În urma unei cereri motivate din partea unei autorități competente, producătorii îi furnizează acesteia cu promptitudine toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui produs, într-o limbă care să poată fi ușor înțeleasă de autoritatea respectivă sau care este acceptabilă pentru aceasta, permit autorității în cauză accesul la spațiile lor comerciale în scopul supravegherii pieței în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și pun la dispoziție eșantioane sau acordă acces la acestea în conformitate cu articolul 25 alineatul (4) din prezenta directivă. Ei cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, în legătură cu orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsele pe care le-au introdus pe piață.

Articolul 13

Reprezentanți autorizați

(1)   Un producător care nu este situat pe teritoriul cel puțin al unui stat membru numește un reprezentant autorizat pentru Uniune, printr-un mandat scris, și indică în mandat numele reprezentantului autorizat și adresa la care acesta poate fi contactat.

(2)   Îndeplinirea obligațiilor stabilite la articolul 12 alineatul (1) și întocmirea documentației tehnice nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.

(3)   Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile specificate în mandatul primit de la producător. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele:

(a)

să păstreze declarația de conformitate UE și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere pentru o perioadă de cel puțin zece ani de la aplicarea marcajului „timonă” și în niciun caz pentru o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime vizate;

(b)

în urma unei cereri motivate din partea unei autorități competente, să îi furnizeze acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru demonstrarea conformității unui produs;

(c)

să coopereze cu autoritățile competente, la cererea acestora, referitor la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor reprezentate de produsele acoperite de mandatul său.

Articolul 14

Alți operatori economici

(1)   Importatorii își înscriu numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa la care pot fi contactați pe produs sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalajul acestuia ori într-un document însoțitor sau în ambele locuri, după caz.

(2)   În urma unei cereri motivate din partea unei autorități competente, importatorii și distribuitorii îi furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui produs, într-o limbă care să poată fi ușor înțeleasă de autoritatea în cauză sau care este acceptabilă pentru aceasta. Ei cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, în legătură cu orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsele pe care le-au introdus pe piață.

(3)   Un importator sau distribuitor este considerat producător în sensul prezentei directive și este supus obligațiilor ce îi revin producătorului în temeiul articolului 12 atunci când introduce pe piață sau când montează echipamente maritime la bordul unei nave din UE sub numele sau marca sa ori atunci când modifică echipamente maritime deja introduse pe piață, într-un mod care poate afecta conformitatea acestora cu cerințele aplicabile.

(4)   Pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză, operatorii economici comunică, la cerere, autorităților de supraveghere a pieței:

(a)

orice operator economic care le-a furnizat un produs;

(b)

orice operator economic căruia i-au furnizat un produs.

CAPITOLUL 4

EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Articolul 15

Procedurile de evaluare a conformității

(1)   Procedurile de evaluare a conformității sunt cele definite în anexa II.

(2)   Statele membre se asigură că producătorul sau reprezentantul său autorizat asigură realizarea, de către un organism notificat, a evaluării conformității unui anumit echipament maritim prin utilizarea uneia dintre opțiunile propuse prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 38 alineatul (2), conform uneia dintre următoarele proceduri:

(a)

dacă trebuie utilizată examinarea CE de tip (modulul B), înainte de a fi introduse pe piață, toate echipamentele maritime sunt supuse:

asigurării calității producției (modulul D); sau

asigurării calității produselor (modulul E); sau

verificării produselor (modulul F);

(b)

în cazul în care echipamentele maritime sunt produse la bucată sau în cantități mici și nu în serie sau în cantități mari, procedura de evaluare a conformității poate fi verificarea CE a unității de produs (modulul G).

(3)   Comisia păstrează, prin intermediul unui sistem de informații pus la dispoziție în scopul respectiv, o listă actualizată a echipamentelor maritime omologate și a cererilor retrase sau refuzate, punând lista respectivă la dispoziția părților interesate.

Articolul 16

Declarația de conformitate UE

(1)   Declarația de conformitate UE certifică faptul că s-a demonstrat îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 4.

(2)   Declarația de conformitate UE respectă structura-model prevăzută în anexa III la Decizia nr. 768/2008/CE. Ea conține elementele stipulate în modulele relevante definite în anexa II la prezenta directivă și se actualizează permanent.

(3)   Prin redactarea declarației de conformitate UE, producătorul își asumă responsabilitatea și obligațiile menționate la articolul 12 alineatul (1).

(4)   Atunci când echipamentele maritime sunt montate la bordul unei nave din UE, o copie a declarației de conformitate UE referitoare la echipamentele în cauză este furnizată navei și este păstrată la bord până când echipamentele în cauză sunt retrase de pe navă. Ea este tradusă de producător în limba sau în limbile solicitate de statul membru de pavilion, inclusiv în cel puțin o limbă utilizată frecvent în sectorul transportului maritim.

(5)   O copie a declarației de conformitate UE se furnizează organismului notificat sau organismelor care au aplicat procedurile relevante de evaluare a conformității.

Articolul 17

Notificarea organismelor de evaluare a conformității

(1)   Statele membre notifică, prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție de Comisie în acest scop, atât Comisiei, cât și celorlalte state membre, organismele autorizate să îndeplinească sarcini de evaluare a conformității în temeiul prezentei directive.

(2)   Organismele notificate respectă cerințele prevăzute în anexa III.

Articolul 18

Autorități de notificare

(1)   Statele membre desemnează o autoritate de notificare care este responsabilă de instituirea și îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea și notificarea organismelor de evaluare a conformității și de monitorizarea organismelor notificate, incluzând conformitatea cu articolul 20.

(2)   Organismele notificate sunt monitorizate cel puțin o dată la doi ani. Comisia poate decide să participe la exercițiul de monitorizare în calitate de observator.

(3)   Statele membre pot decide ca evaluarea și monitorizarea menționate la alineatul (1) să fie efectuate de către un organism național de acreditare.

(4)   În cazul în care autoritatea de notificare deleagă sau încredințează în orice alt mod evaluarea, notificarea sau monitorizarea menționate la alineatul (1) unui organism care nu este o entitate guvernamentală, organismul respectiv trebuie să aibă calitatea de persoană juridică și să îndeplinească, mutatis mutandis, cerințele prevăzute în anexa V. În plus, un astfel de organism trebuie să dispună de mecanisme de acoperire a răspunderii ce decurge din activitățile desfășurate.

(5)   Autoritatea de notificare își asumă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de organismul menționat la alineatul (4).

(6)   Autoritatea de notificare respectă cerințele prevăzute în anexa V.

Articolul 19

Obligația de informare a autorităților de notificare

(1)   Statele membre informează Comisia în legătură cu propriile proceduri de evaluare și de notificare a organismelor de evaluare a conformității și în legătură cu monitorizarea respectivelor organisme, precum și în legătură cu orice modificări în materie.

(2)   Comisia face publice informațiile respective prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție în acest scop.

Articolul 20

Filiale și subcontractanți ai organismelor notificate

(1)   În cazul în care subcontractează sarcini specifice referitoare la evaluarea conformității sau recurg la o filială, organismele notificate se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele stabilite în anexa III și informează autoritatea de notificare în acest sens.

(2)   Organismele notificate preiau întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau de filiale, indiferent de locul în care acestea sunt instituite.

(3)   Activitățile pot fi subcontractate sau îndeplinite de o filială doar cu acordul clientului.

(4)   Organismele notificate mențin la dispoziția autorităților de notificare documentele relevante privind evaluarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei și activitățile desfășurate de acest subcontractant sau filială în temeiul prezentei directive.

Articolul 21

Modificări ale notificării

(1)   În cazul în care autoritatea de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III sau că acesta nu își îndeplinește obligațiile în temeiul prezentei directive, autoritatea de notificare restricționează, suspendă sau retrage notificarea, după caz, în funcție de gravitatea nerespectării cerințelor sau a neîndeplinirii respectivelor obligații. Aceasta informează imediat Comisia și celelalte state membre în acest sens, prin intermediul sistemului de informații pe care Comisia l-a pus la dispoziție în acest scop.

(2)   În caz de restricționare, suspendare sau retragere a notificării sau în cazul în care organismul notificat și-a încetat activitatea, statul membru care trimite notificarea ia măsurile adecvate pentru a se asigura că dosarele organismului respectiv fie sunt prelucrate de un alt organism notificat, fie sunt puse la dispoziția autorităților de notificare și de supraveghere a pieței responsabile, la cererea acestora.

Articolul 22

Contestarea competenței organismelor notificate

(1)   Comisia investighează toate cazurile în care, pe baza informațiilor de care dispune sau care au fost aduse în atenția sa, are îndoieli privind competența unui organism notificat sau privind faptul că acesta continuă să îndeplinească cerințele și responsabilitățile care îi revin.

(2)   Statul membru care a transmis notificarea prezintă Comisiei, la cerere, toate informațiile referitoare la motivele notificării sau la menținerea competenței organismului în cauză.

(3)   Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate confidențial.

(4)   În cazul în care Comisia constată că un organism notificat nu satisface sau nu mai satisface cerințele pentru a fi notificat, ea informează de îndată statul membru care a trimis notificarea în consecință și solicită acestuia să ia fără întârziere măsurile corective necesare, inclusiv anularea notificării, după caz.

Articolul 23

Obligațiile operaționale ale organismelor notificate

(1)   Organismele notificate efectuează evaluările conformității sau dispun efectuarea acestora respectând procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 15.

(2)   În cazul în care un organism notificat constată că obligațiile prevăzute la articolul 12 nu au fost îndeplinite de către un producător, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare fără întârziere și nu emite certificatul de conformitate.

(3)   În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformității după eliberarea certificatului de conformitate, un organism notificat constată că un produs nu mai este conform, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare fără întârziere și suspendă sau retrage certificatul, dacă este necesar. În cazul în care nu sunt luate măsuri corective sau acestea nu au efectul necesar, organismul notificat restricționează, suspendă sau retrage certificatul, după caz.

Articolul 24

Obligația organismelor notificate de a furniza informații

(1)   Organismele notificate informează autoritatea de notificare în legătură cu:

(a)

orice refuz, restricție, suspendare sau retragere a unui certificat de conformitate;

(b)

orice circumstanță care afectează domeniul de aplicare și condițiile notificării;

(c)

orice cerere de informare primită de la autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la activitățile de evaluare a conformității;

(d)

la cerere, activitățile de evaluare a conformității realizate în limita domeniului de aplicare al notificării și orice altă activitate realizată, inclusiv activitățile și subcontractările transfrontaliere.

(2)   Organismele notificate furnizează Comisiei și statelor membre, la cerere, informații relevante privind aspecte legate de rezultatele negative și pozitive ale evaluării conformității. Organismele notificate furnizează celorlalte organisme notificate care desfășoară activități de evaluare a conformității referitoare la aceleași produse informații privind atât rezultatele negative, cât și, la cerere, rezultatele pozitive ale evaluărilor conformității.

CAPITOLUL 5

SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE

Articolul 25

Cadrul de supraveghere a pieței UE

(1)   În ceea ce privește echipamentele maritime, statele membre asigură supravegherea pieței în conformitate cu cadrul de supraveghere a pieței UE prevăzut în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, sub rezerva alineatelor (2) și (3) din prezentul articol.

(2)   Infrastructurile și programele naționale de supraveghere a pieței iau în considerare caracteristicile specifice ale sectorului echipamentelor maritime, inclusiv diversele proceduri îndeplinite în cadrul evaluării conformității, și, în special, responsabilitățile ce revin administrației statului de pavilion în cadrul convențiilor internaționale.

(3)   Supravegherea pieței poate să includă controale documentare, precum și verificări ale echipamentelor maritime care poartă marcajul „timonă”, montate sau nu la bordul navelor. Controalele echipamentelor maritime montate deja la bord se limitează la acele examinări care se pot efectua în timp ce echipamentele în cauză rămân pe deplin funcționale la bord.

(4)   Dacă autoritățile de supraveghere a pieței ale unui stat membru, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 765/2008, intenționează să efectueze controale prin sondaj, ele pot solicita producătorului să pună la dispoziție eșantioanele necesare, în măsura în care acest lucru este rezonabil și realizabil, sau să ofere acces la eșantioane la fața locului pe cheltuiala producătorului.

Articolul 26

Procedura aplicabilă echipamentelor maritime care prezintă un risc la nivel național

(1)   Dacă au motive suficiente să creadă că echipamentele maritime care intră sub incidența prezentei directive prezintă un risc pentru siguranța maritimă, sănătate sau mediu, autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru fac o evaluare a echipamentelor maritime în cauză, acoperind toate cerințele stabilite în prezenta directivă. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței atât cât este necesar.

Dacă, în timpul evaluării respective, autoritățile de supraveghere a pieței constată că echipamentele maritime nu respectă cerințele stabilite în prezenta directivă, ele solicită de îndată operatorului economic relevant să întreprindă toate acțiunile corective necesare pentru a aduce echipamentele maritime în conformitate cu aceste cerințe sau pentru a retrage echipamentele maritime de pe piață ori pentru a le rechema în decursul perioadei rezonabile, proporționale cu natura riscului, pe care o pot prescrie autoritățile respective.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează organismul notificat relevant în consecință.

Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor menționate la paragraful al doilea al prezentului alineat.

(2)   Dacă autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la propriul teritoriu național sau la navele care arborează pavilionul lor, ele informează Comisia și celelalte state membre, prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție de Comisie în scopul supravegherii pieței, cu privire la rezultatele evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) și la acțiunile pe care le-au impus operatorului economic.

(3)   Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse toate acțiunile corective adecvate în legătură cu toate echipamentele maritime vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață în întreaga Uniune sau, după caz, pe care le-a montat sau le-a livrat pentru a fi montate la bordul navelor UE.

(4)   Dacă operatorul economic relevant nu ia măsurile corective adecvate în termenul stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii adecvate pentru a interzice sau a restricționa punerea la dispoziție a echipamentelor maritime pe piața lor națională sau montarea acestora la bordul navelor care arborează pavilionul lor ori pentru a retrage echipamentele maritime de pe piață sau pentru a le rechema.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează Comisia și celelalte state membre, fără întârziere, cu privire la măsurile respective.

(5)   Informațiile referitoare la măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței menționate la alineatul (4) conțin toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru a identifica echipamentele maritime neconforme, originea produsului, natura neconformității invocate și riscul pe care aceasta îl implică, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele operatorului economic în cauză. Autoritățile de supraveghere a pieței indică, mai exact, dacă neconformitatea este cauzată de una dintre următoarele situații:

(a)

nerespectarea de către echipamentele maritime a cerințelor aplicabile în materie de proiectare, construcție și performanță, stabilite în conformitate cu articolul 4;

(b)

nerespectarea, pe parcursul procedurii de evaluare a conformității, a standardelor de testare menționate la articolul 4;

(c)

deficiențe ale standardelor de testare respective.

(6)   Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura, informează imediat Comisia și celelalte state membre în legătură cu toate măsurile adoptate și cu toate informațiile suplimentare deținute referitoare la neconformitatea echipamentelor maritime în cauză și, în caz de dezacord cu măsura națională notificată, în legătură cu obiecțiile lor.

(7)   În cazul în care, în termen de patru luni de la primirea informațiilor referitoare la măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței, menționate la alineatul (4), nu s-a ridicat nicio obiecție din partea vreunui stat membru sau a Comisiei cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura respectivă este considerată justificată.

(8)   Statele membre se asigură de luarea fără întârziere a măsurilor restrictive adecvate în ceea ce privește echipamentele maritime în cauză, de exemplu retragerea produsului de pe piață.

Articolul 27

Procedura de salvgardare a UE

(1)   În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 26 alineatele (3) și (4), se ridică obiecții împotriva unei măsuri luate de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură națională poate fi contrară legislației Uniunii, Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și operatorii economici relevanți și evaluează acea măsură națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide dacă măsura națională în cauză este justificată sau nu.

(2)   În sensul alineatului (1), în cazul în care s-a asigurat că procedura urmată în adoptarea măsurii naționale este adecvată pentru efectuarea unei evaluări exhaustive și obiective a riscurilor și că măsura națională respectă articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, Comisia se poate limita la examinarea caracterului adecvat și a proporționalității măsurii naționale în cauză în raport cu riscul respectiv.

(3)   Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorilor economici relevanți.

(4)   Dacă măsura națională în cauză este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele maritime neconforme sunt retrase de pe piețele lor și, după caz, sunt rechemate. Statele membre informează Comisia în mod corespunzător.

(5)   Dacă măsura națională în cauză este considerată nejustificată, statul membru în cauză o retrage.

(6)   În cazul în care neconformitatea echipamentelor maritime este atribuită unor deficiențe ale standardelor de testare menționate la articolul 4, Comisia poate confirma, modifica sau revoca o măsură națională de salvgardare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2), cu scopul de a îndeplini obiectivul prezentei directive.

În plus, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 37, cerințe armonizate și standardele de testare intermediare pentru echipamentul maritim respectiv. Criteriile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) se aplică în consecință. Comisia pune la dispoziție gratuit aceste cerințe și standarde de testare.

(7)   Dacă standardul de testare în cauză este un standard european, Comisia informează organismul sau organismele europene de standardizare relevante și sesizează comitetul instituit prin articolul 5 din Directiva 98/34/CE. Comitetul respectiv se consultă cu organismul sau organismele europene de standardizare relevante și emite de îndată avizul său.

Articolul 28

Produse conforme care prezintă un risc pentru siguranța maritimă, pentru sănătate sau pentru mediu

(1)   Dacă, în urma efectuării unei evaluări în temeiul articolului 26 alineatul (1), un stat membru constată că echipamentele maritime care sunt conforme cu prezenta directivă prezintă totuși un risc pentru siguranța maritimă, pentru sănătate sau pentru mediu, statul membru solicită operatorului economic vizat să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în momentul introducerii lor pe piață, echipamentele maritime în cauză nu mai prezintă acest risc ori pentru a retrage echipamentele maritime de pe piață sau a le rechema în perioada rezonabilă, proporțională cu natura riscului, pe care o poate stabili statul membru respectiv.

(2)   Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse acțiuni corective în legătură cu toate produsele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață în întreaga Uniune sau pe care le-a montat la bordul navelor UE.

(3)   Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre. Informațiile transmise includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru a identifica echipamentele maritime în cauză, originea și lanțul lor de aprovizionare, natura riscului implicat, precum și natura și durata măsurilor naționale adoptate.

(4)   Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsurile naționale adoptate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide dacă măsurile sunt sau nu justificate și, după caz, propune măsuri adecvate. Articolul 27 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis în acest scop.

(5)   Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorilor economici relevanți.

Articolul 29

Neconformitatea formală

(1)   Fără a aduce atingere articolului 26, atunci când un stat membru face una dintre următoarele constatări, el solicită operatorului economic relevant să pună capăt neconformității în cauză:

(a)

marcajul „timonă” a fost aplicat cu încălcarea articolului 9 sau a articolului 10;

(b)

marcajul „timonă” nu a fost aplicat;

(c)

declarația de conformitate UE nu a fost redactată;

(d)

declarația de conformitate UE nu a fost redactată corect;

(e)

documentația tehnică nu este disponibilă sau este incompletă;

(f)

declarația de conformitate UE nu a fost transmisă navei.

(2)   Dacă neconformitatea menționată la alineatul (1) se menține, statul membru în cauză ia toate măsurile adecvate pentru a restricționa sau pentru a interzice punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor maritime în cauză ori pentru a se asigura că acestea sunt rechemate sau retrase de pe piață.

Articolul 30

Exceptări bazate pe inovația tehnică

(1)   În circumstanțe excepționale de inovație tehnică, administrația statului de pavilion poate permite montarea la bordul unei nave UE a unor echipamente maritime care nu respectă procedurile de evaluare a conformității, dacă se stabilește, prin intermediul testărilor sau în alt mod, în conformitate cu cerințele administrației statului de pavilion, că echipamentele respective îndeplinesc obiectivele prezentei directive.

(2)   Procedurile de testare nu fac în niciun caz discriminări între echipamentele maritime produse în statul membru de pavilion și cele produse în alte state.

(3)   Pentru echipamentele maritime care intră sub incidența prezentului articol, statul membru de pavilion emite un certificat care însoțește în permanență echipamentele și care conține atât autorizația statului membru de pavilion privind montarea respectivelor echipamente la bordul navei, cât și toate restricțiile sau dispozițiile eventuale referitoare la utilizarea acestora.

(4)   În cazul în care un stat membru autorizează montarea la bordul unei nave UE a unor echipamente maritime care intră sub incidența prezentului articol, statul membru respectiv comunică imediat Comisiei și celorlalte state membre caracteristicile echipamentelor în cauză, împreună cu rapoarte privind totalitatea testelor, a evaluărilor și a procedurilor de evaluare a conformității pertinente.

(5)   În termen de 12 luni de la primirea comunicării menționate la alineatul (4), în cazul în care Comisia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (1), aceasta poate solicita statului membru în cauză retragerea autorizației acordate, într-un termen stabilit. În acest scop, Comisia acționează prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

(6)   Dacă o navă având montate la bord echipamente maritime care intră sub incidența alineatului (1) este transferată într-un alt stat membru, statul membru de pavilion care o primește poate lua măsurile necesare, printre care se pot număra teste și demonstrații practice, pentru a se asigura că echipamentele sunt cel puțin la fel de eficiente ca echipamentele care sunt conforme cu procedurile de evaluare a conformității.

Articolul 31

Exceptări în scop de testare sau de evaluare

Administrația statului de pavilion poate autoriza montarea la bordul navelor UE, în scop de testare sau de evaluare, a unor echipamente maritime care nu respectă procedurile de evaluare a conformității sau care nu intră sub incidența dispozițiilor articolului 30, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)

statul membru de pavilion emite, pentru echipamentele maritime, un certificat care le însoțește în permanență și care conține autorizația emisă de statul membru respectiv pentru montarea echipamentelor la bordul navei UE, impune toate restricțiile necesare și stabilește orice alte dispoziții pertinente referitoare la modul de utilizare a echipamentelor în cauză;

(b)

autorizația se limitează la perioada considerată necesară de către statul de pavilion în vederea finalizării testării, care ar trebui să fie cât mai scurtă posibil;

(c)

echipamentele maritime nu sunt utilizate în locul unor echipamente care respectă cerințele prezentei directive și nu înlocuiesc aceste echipamente care rămân la bordul navei UE, în stare de funcționare și pregătite pentru utilizare imediată.

Articolul 32

Exceptări în circumstanțe excepționale

(1)   În circumstanțe excepționale, care se justifică în mod corespunzător pe lângă administrația statului de pavilion, atunci când trebuie înlocuite echipamente maritime într-un port din afara Uniunii în care montarea la bord a unor echipamente care poartă marcajul „timonă” nu este posibilă, în mod rezonabil, din rațiuni de timp, întârzieri și costuri, pot fi montate la bord echipamente maritime diferite, sub rezerva alineatelor (2)-(4).

(2)   Echipamentele maritime montate la bord sunt însoțite de o documentație emisă de un stat membru al OMI care este parte la convențiile aplicabile, prin care se certifică respectarea cerințelor relevante ale OMI.

(3)   Administrația statului de pavilion este informată de îndată în legătură cu natura și caracteristicile acestor echipamente maritime diferite.

(4)   Administrația statului de pavilion se asigură, în cel mai scurt timp posibil, că echipamentele maritime menționate la alineatul (1), împreună cu documentația de testare, îndeplinesc cerințele pertinente ale instrumentelor internaționale și pe cele ale prezentei directive.

(5)   Dacă s-a demonstrat că anumite echipamente maritime care poartă marcajul „timonă” nu sunt disponibile pe piață, statul membru de pavilion poate autoriza montarea la bord a unor echipamente maritime diferite, sub rezerva alineatelor (6)-(8).

(6)   Echipamentele maritime autorizate respectă, în măsura posibilului, cerințele și standardele de testare menționate la articolul 4.

(7)   Echipamentele maritime montate la bord sunt însoțite de un certificat de omologare provizoriu, emis de statul membru de pavilion sau de către un alt stat membru, care indică următoarele elemente:

(a)

echipamentele purtând marcajul „timonă”, pe care echipamentele certificate urmează să le înlocuiască;

(b)

împrejurările exacte în care a fost emis certificatul de omologare, în special în ceea ce privește absența de pe piață a echipamentelor purtând marcajul „timonă”;

(c)

cerințele exacte în materie de proiectare, construcție și performanță pe baza cărora statul membru de certificare a aprobat echipamentele maritime;

(d)

dacă este cazul, standardele de testare aplicate în cadrul procedurilor de omologare pertinente.

(8)   Statul membru care emite un certificat de omologare provizoriu aduce acest fapt la cunoștința Comisiei fără întârziere. În cazul în care Comisia consideră că nu au fost îndeplinite condițiile stipulate la alineatele (6)-(7), aceasta poate solicita statului membru respectiv să revoce certificatul în cauză sau ia alte măsuri adecvate prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

CAPITOLUL 6

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Schimbul de experiență

Comisia prevede organizarea schimbului de experiență între autoritățile naționale ale statelor membre responsabile de politica privind notificarea, în special în ceea ce privește supravegherea pieței.

Articolul 34

Coordonarea organismelor notificate

(1)   Comisia se asigură că între organismele notificate se instituie o coordonare și o cooperare corespunzătoare și că acestea sunt încadrate în mod adecvat sub forma unui grup sectorial al organismelor notificate.

(2)   Statele membre se asigură că organismele notificate de acestea participă la activitatea grupului sectorial, în mod direct sau prin intermediul unor reprezentanți desemnați.

Articolul 35

Măsuri de punere în aplicare

(1)   Statele membre informează Comisia, prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție de Comisie în acest sens, cu privire la denumirea și datele de contact ale autorităților responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive. Comisia elaborează, actualizează periodic și publică o listă a acestor autorități.

(2)   În cazul fiecărui echipament maritim pentru care convențiile internaționale prevăd omologarea de către administrația statului de pavilion, Comisia indică, prin intermediul actelor de punere în aplicare, cerințele în materie de proiectare, construcție și performanță aplicabile și standardele de testare prevăzute în instrumentele internaționale. La adoptarea actelor respective, Comisia indică în mod explicit datele pe baza cărora aceste cerințe și standarde de testare trebuie aplicate, inclusiv datele pentru introducerea pe piață și montarea la bord, în conformitate cu instrumentele internaționale și ținând seama de durata necesară pentru construirea navelor. Comisia poate preciza și criteriile comune și procedurile detaliate pentru aplicarea acestora.

(3)   Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia indică respectivele cerințe în materie de proiectare, construcție și performanță nou prevăzute în instrumentele internaționale și care se aplică echipamentelor montate deja la bord, pentru a se asigura că echipamentele montate la bordul navelor UE respectă instrumentele internaționale.

(4)   Comisia creează și menține o bază de date care conține cel puțin următoarele informații:

(a)

lista și elementele esențiale ale certificatelor de conformitate emise în temeiul prezentei directive și furnizate de organismele notificate;

(b)

lista și elementele esențiale ale declarațiilor de conformitate emise în temeiul prezentei directive și furnizate de producători;

(c)

o listă actualizată a instrumentelor internaționale aplicabile, precum și a cerințelor și standardelor de testare aplicabile în temeiul articolului 4 alineatul (4);

(d)

lista și textul integral al criteriilor și procedurilor menționate la alineatul (2);

(e)

cerințele și condițiile în materie de etichetare electronică menționate la articolul 11, dacă este cazul;

(f)

orice alte informații utile pentru a facilita punerea corectă în aplicare a prezentei directive de către statele membre, organismele notificate și operatorii economici.

Această bază de date se pune la dispoziția statelor membre. Ea este de asemenea pusă la dispoziția publicului, numai în scop informativ.

(5)   Actele de punere în aplicare menționate la prezentul articol se adoptă sub forma unor regulamente ale Comisiei în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

Articolul 36

Modificări

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37 pentru a actualiza trimiterile la standarde, astfel cum se menționează în anexa III, în momentul în care sunt disponibile noi standarde.

Articolul 37

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționată la articolele 8, 11, 27 și 36 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 17 septembrie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de prelungiri cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolele 8, 11, 27 și 36 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 8, 11, 27 și 36 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 38

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2099/2002. Acesta este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 39

Transpunere

(1)   Statele membre adoptă și publică până la 18 septembrie 2016 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând de la 18 septembrie 2016.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 40

Abrogare

(1)   Directiva 96/98/CE se abrogă de la 18 septembrie 2016.

(2)   Cerințele și standardele de testare pentru echipamentele maritime, aplicabile la 18 septembrie 2016 în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate de statele membre pentru a se conforma Directivei 96/98/CE, continuă să se aplice până la intrarea în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la articolul 35 alineatul (2).

(3)   Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 41

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 42

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 iulie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

S. GOZI


(1)  JO C 161, 6.6.2013, p. 93.

(2)  Poziția Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 23 iulie 2014.

(3)  Directiva 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime (JO L 46, 17.2.1997, p. 25).

(4)  Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă (JO L 208, 5.8.2002, p. 1).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) (JO L 324, 29.11.2002, p. 1).

(9)  Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO L 204, 21.7.1998, p. 37).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).


ANEXA I

MARCAJUL „TIMONĂ”

Marcajul de conformitate trebuie să aibă următoarea formă:

Image

Dacă dimensiunile marcajului „timonă” sunt reduse sau mărite, trebuie respectate proporțiile date în desenul hașurat de mai sus.

Diferitele componente ale marcajului „timonă” trebuie să aibă, în esență, aceleași dimensiuni verticale, care nu pot fi mai mici de 5 mm.

În cazul dispozitivelor de talie redusă, se poate renunța la obligativitatea acestei dimensiuni minime.


ANEXA II

PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

I.   MODULUL B: EXAMINAREA CE DE TIP

1.

Examinarea CE de tip este acea parte a procedurii de evaluare a conformității în care un organism notificat examinează proiectul tehnic al echipamentelor maritime, verificând și atestând conformitatea proiectului tehnic al echipamentelor maritime cu cerințele relevante.

2.

Examinarea CE de tip poate fi realizată prin oricare dintre metodele prezentate mai jos:

examinarea unui eșantion al produsului complet, reprezentativ pentru producția avută în vedere (tip de producție);

evaluarea caracterului adecvat al proiectului produsului prin examinarea documentației tehnice și a documentelor justificative menționate la punctul 3, la care se adaugă examinarea eșantioanelor uneia sau mai multor părți esențiale ale produsului, reprezentative pentru producția preconizată (combinație a tipului de producție cu tipul de proiect).

3.

Producătorul depune o cerere pentru examinare CE de tip la un singur organism notificat ales de acesta.

Cererea cuprinde:

numele și adresa producătorului și, în cazul în care cererea este depusă de către reprezentantul autorizat, se precizează, de asemenea, numele și adresa acestuia;

o declarație scrisă care arată că această cerere nu a mai fost înaintată către niciun alt organism notificat;

documentația tehnică. Documentația tehnică permite evaluarea conformității echipamentelor maritime cu cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale menționate la articolul 4 și conține o analiză și o evaluare adecvate ale riscului (riscurilor). Documentația tehnică specifică cerințele aplicabile și acoperă proiectarea, fabricarea și exploatarea echipamentelor maritime, în măsura în care acest lucru este relevant din perspectiva evaluării. Documentația tehnică conține, după caz, cel puțin următoarele elemente:

(a)

o descriere generală a echipamentelor maritime;

(b)

desenele de proiectare și de fabricație și schemele componentelor, ale subansamblurilor, ale circuitelor etc.;

(c)

descrieri și explicații necesare pentru înțelegerea atât a respectivelor desene și scheme, cât și a funcționării echipamentelor maritime;

(d)

o listă a cerințelor și a standardelor de testare aplicabile echipamentelor maritime în cauză în conformitate cu prezenta directivă, împreună cu o descriere a soluțiilor adoptate pentru îndeplinirea cerințelor respective;

(e)

rezultatele calculelor de proiectare făcute, ale examinărilor efectuate etc.; și

(f)

rapoartele de testare;

eșantioanele reprezentative pentru producția avută în vedere. Organismul notificat poate solicita eșantioane suplimentare, dacă acest lucru este necesar pentru executarea programului de testare;

documente justificative în sprijinul caracterului adecvat al soluției proiectului tehnic. Aceste documente justificative menționează toate documentele utilizate. Ele includ, după caz, rezultatele testelor efectuate de laboratorul corespunzător al producătorului sau de un alt laborator de testare, în numele și pe răspunderea producătorului.

4.

Organismul notificat:

în ceea ce privește echipamentele maritime:

4.1.

examinează documentația tehnică și documentele justificative pentru a evalua caracterul adecvat al desenului tehnic al echipamentelor maritime;

în ceea ce privește eșantionul (eșantioanele):

4.2.

verifică dacă eșantionul (eșantioanele) a (au) fost fabricat(e) în conformitate cu documentația tehnică și identifică elementele proiectate în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale cerințelor și standardelor de testare relevante, precum și elementele proiectate fără aplicarea dispozițiilor relevante ale respectivelor standarde;

4.3.

efectuează examinările și testele corespunzătoare sau dispune efectuarea lor, în conformitate cu prezenta directivă;

4.4.

convine cu producătorul în privința unui loc pentru efectuarea examinărilor și a testelor.

5.

Organismul notificat întocmește un raport de evaluare care evidențiază activitățile întreprinse conform punctului 4, precum și rezultatele acestora. Fără a aduce atingere obligațiilor sale față de autoritățile de notificare, organismul notificat transmite conținutul acestui raport, în întregime sau parțial, numai cu acordul producătorului.

6.

În cazul în care tipul satisface cerințele instrumentelor internaționale specifice care se aplică echipamentelor maritime în cauză, organismul notificat eliberează producătorului un certificat de examinare CE de tip. Certificatul cuprinde numele și adresa producătorului, concluziile examinării, condițiile (eventuale) de valabilitate și datele necesare pentru identificarea tipului aprobat. Certificatul poate avea atașată una sau mai multe anexe.

Certificatul și anexele sale conțin toate informațiile relevante pentru a permite atât evaluarea conformității produselor fabricate cu tipul examinat, cât și controlul în utilizare.

Dacă tipul nu satisface cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale, organismul notificat refuză emiterea unui certificat de examinare CE de tip și informează solicitantul în mod corespunzător, precizând în detaliu motivele refuzului.

7.

Dacă tipul aprobat nu mai este conform cu cerințele aplicabile, organismul notificat stabilește dacă este necesară efectuarea de testări suplimentare sau adoptarea unei noi proceduri de evaluare a conformității.

Producătorul informează organismul notificat care deține documentația tehnică referitoare la certificatul de examinare CE de tip în legătură cu orice modificare a tipului aprobat care ar putea afecta fie conformitatea echipamentelor maritime cu cerințele instrumentelor internaționale relevante, fie condițiile de valabilitate ale certificatului. Aceste modificări necesită o aprobare suplimentară, sub forma unui supliment la certificatul original de examinare CE de tip.

8.

Fiecare organism notificat informează propriile autorități de notificare în legătură cu certificatele de examinare CE de tip și/sau cu orice supliment la acestea pe care le-a emis sau retras și pune la dispoziția autorităților sale de notificare, în mod periodic sau la cerere, lista certificatelor și/sau a oricăror suplimente la acestea care au fost refuzate, suspendate sau supuse unor alte restricții.

Fiecare organism notificat informează celelalte organisme notificate în legătură cu certificatele de examinare CE de tip și/sau orice suplimente la acestea pe care le-a refuzat, retras, suspendat sau restricționat în alt mod și, la cerere, în legătură cu certificatele și/sau suplimentele la acestea pe care le-a eliberat.

Comisia, statele membre și alte organisme notificate pot obține, la cerere, o copie a certificatelor de examinare CE de tip și/sau a suplimentelor la acestea. La cerere, Comisia și statele membre pot obține o copie a documentației tehnice și a rezultatelor examinărilor efectuate de organismul notificat. Organismul notificat păstrează o copie a certificatului de examinare CE de tip, cu anexele și suplimentele sale, precum și dosarul tehnic care conține documentația depusă de producător, până la expirarea valabilității certificatului.

9.

Producătorul păstrează la dispoziția autorităților naționale o copie a certificatului de examinare CE de tip, cu anexele și suplimentele sale, împreună cu documentația tehnică, pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză.

10.

Reprezentantul autorizat al producătorului poate depune cererea menționată la punctul 3 și poate îndeplini obligațiile menționate la punctele 7 și 9, cu condiția ca acestea să fie menționate în mandat.

II.   MODULUL D: CONFORMITATEA CU TIPUL BAZATĂ PE ASIGURAREA CALITĂȚII PROCESULUI DE PRODUCȚIE

1.   Conformitatea cu tipul bazată pe asigurarea calității procesului de producție este acea parte din procedura de evaluare a conformității prin care producătorul îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2 și 5, garantând și declarând pe răspunderea sa exclusivă că echipamentele maritime în cauză sunt conforme cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și satisfac cerințele instrumentelor internaționale care li se aplică.

2.   Fabricație

Producătorul aplică un sistem de calitate aprobat pentru producția, inspecția produselor finite și testarea produselor în cauză specificate la punctul 3 și se supune supravegherii specificate la punctul 4.

3.   Sistemul de calitate

3.1.

Producătorul prezintă unui organism notificat ales de el o cerere de evaluare a sistemului său de calitate pentru echipamentele maritime în cauză.

Cererea cuprinde:

numele și adresa producătorului și, în cazul în care cererea este depusă de către reprezentantul autorizat, se precizează și numele și adresa acestuia;

o declarație scrisă care să specifice că aceeași cerere nu a fost înaintată altui organism notificat;

toate informațiile relevante pentru categoria de echipamente maritime avută în vedere;

documentația referitoare la sistemul de calitate;

documentația tehnică a tipului aprobat și o copie a certificatului de examinare CE de tip.

3.2.

Sistemul de calitate asigură conformitatea produselor cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și cu cerințele instrumentelor internaționale care li se aplică.

Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de producător se reunesc într-o documentație, în mod sistematic și ordonat, sub formă de politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului de calitate permite o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor și înregistrărilor privind calitatea.

Documentația cuprinde, în particular, o descriere adecvată:

a obiectivelor de calitate și a structurii organizaționale, a responsabilităților și a atribuțiilor conducerii referitoare la calitatea produsului;

a tehnicilor corespunzătoare de fabricație, control al calității și asigurare a calității, a proceselor și a acțiunilor sistematice care vor fi utilizate;

a examinărilor și a testelor care vor fi efectuate înainte, în timpul și după încheierea fabricației, indicându-se frecvența cu care acestea vor fi efectuate;

a dosarelor de calitate, precum rapoartele de inspecție și datele testelor, datele de etalonare, rapoartele privind calificarea personalului în cauză etc.; și

a mijloacelor de monitorizare a obținerii calității necesare a produsului și a bunei funcționări a sistemului de calitate.

3.3.

Organismul notificat evaluează sistemul calității pentru a stabili dacă acesta satisface cerințele menționate la punctul 3.2.

În afară de experiența în domeniul sistemelor de management al calității, echipa de audit trebuie să aibă în compunere cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentelor maritime și a tehnologiei aferente, precum și cunoștințe privind cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale. Auditul include o vizită de evaluare la sediul producătorului. Echipa de audit examinează documentația tehnică menționată la punctul 3.1 liniuța a cincea, pentru verificarea capacității producătorului de a identifica cerințele relevante ale instrumentelor internaționale și de a efectua examinările necesare pentru a asigura conformitatea produselor cu respectivele cerințe.

Decizia se aduce la cunoștința producătorului. Notificarea cuprinde concluziile auditului și decizia de evaluare, motivată corespunzător.

3.4.

Producătorul se angajează să îndeplinească obligațiile care decurg din sistemul de calitate aprobat și să îl mențină corespunzător și eficient.

3.5.

Producătorul ține la curent organismul notificat care a aprobat sistemul calității în legătură cu orice intenție de modificare a sistemului calității.

Organismul notificat evaluează modificările propuse și decide dacă sistemul calității modificat va continua să satisfacă cerințele menționate la punctul 3.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

El notifică producătorului decizia sa. Notificarea conține concluziile examinării și decizia motivată privind evaluarea.

4.   Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

4.1.

Scopul supravegherii este de a avea certitudinea că producătorul își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile care decurg din sistemul de calitate aprobat.

4.2.

În scopul evaluării, producătorul permite accesul organismului notificat la incintele de fabricație, control, testare și depozitare și îi furnizează acestuia toate informațiile necesare, în special:

documentația aferentă sistemului de calitate;

dosarele de calitate, precum rapoartele de inspecție și datele testelor, datele de etalonare, rapoartele privind calificarea personalului în cauză etc.

4.3.

Organismul notificat efectuează audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul de calitate și furnizează un raport de audit producătorului.

4.4.

În plus, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la producător, cu excepția cazurilor în care, în temeiul dreptului intern și din rațiuni de apărare sau de securitate, aceste vizite fac obiectul anumitor restricții. Pe durata acestor vizite, organismul notificat poate, dacă este necesar, efectua sau dispune efectuarea unor testări ale produselor, pentru a verifica dacă sistemul de calitate funcționează în mod corect. Organismul notificat furnizează producătorului un raport al vizitei, însoțit de un raport de testare, în cazul în care au fost efectuate testări.

5.   Marcajul de conformitate și declarația de conformitate

5.1.

Producătorul aplică marcajul „timonă” menționat la articolul 9 și, sub responsabilitatea organismului notificat menționat la punctul 3.1, numărul de identificare al acestuia din urmă, în mod individual, pe fiecare produs care este conform cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și care satisface cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale.

5.2.

Producătorul întocmește o declarație de conformitate scrisă pentru fiecare model de produs și o păstrează la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză. Declarația de conformitate identifică modelul de echipament maritim pentru care a fost întocmită.

La cererea autorităților relevante, le este pusă la dispoziție o copie a declarației de conformitate.

6.   Pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză, producătorul menține la dispoziția autorităților competente:

documentația menționată la punctul 3.1;

modificarea menționată la punctul 3.5, astfel cum a fost aprobată;

deciziile și rapoartele organismului notificat menționate la punctele 3.5, 4.3 și 4.4.

7.   Fiecare organism notificat își informează autoritățile de notificare în legătură cu aprobările sistemului calității emise sau retrase și, în mod periodic sau la cerere, pune la dispoziția autorităților sale de notificare lista aprobărilor sistemului calității refuzate, suspendate sau restricționate în alt mod.

Fiecare organism notificat informează celelalte organisme notificate în legătură cu aprobările sistemului de calitate pe care le-a refuzat, suspendat, retras sau restricționat în alt mod și, la cerere, în legătură cu aprobările sistemului de calitate pe care le-a emis.

8.   Reprezentantul autorizat

Obligațiile producătorului menționate la punctele 3.1, 3.5, 5 și 6 pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său și pe răspunderea sa, cu condiția ca acestea să fie menționate în mandat.

III.   MODULUL E: CONFORMITATEA CU TIPUL BAZATĂ PE ASIGURAREA CALITĂȚII PRODUSULUI

1.   Conformitatea cu tipul bazată pe asigurarea calității produsului este acea parte din procedura de evaluare a conformității prin care producătorul îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2 și 5, garantând și declarând pe răspunderea sa exclusivă că echipamentele maritime în cauză sunt conforme cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și că acestea satisfac cerințele instrumentelor internaționale care li se aplică.

2.   Fabricație

Producătorul operează un sistem al calității aprobat pentru inspecția produselor finite și testarea produselor în cauză, astfel cum se specifică la punctul 3, și se supune supravegherii specificate la punctul 4.

3.   Sistemul de calitate

3.1.

Producătorul prezintă unui organism notificat ales de el o cerere de evaluare a sistemului său de calitate pentru echipamentele maritime în cauză.

Cererea cuprinde:

numele și adresa producătorului și, în cazul în care cererea este depusă de către reprezentantul autorizat, se precizează și numele și adresa acestuia;

o declarație scrisă care să specifice că aceeași cerere nu a fost înaintată altui organism notificat;

toate informațiile relevante pentru categoria de echipamente maritime avută în vedere;

documentația referitoare la sistemul de calitate; și

documentația tehnică a tipului aprobat și o copie a certificatului de examinare CE de tip.

3.2.

Sistemul de calitate garantează conformitatea produselor cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și cu cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale.

Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de producător se reunesc într-o documentație, în mod sistematic și ordonat, sub formă de politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului de calitate permite o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor și înregistrărilor privind calitatea.

Documentația cuprinde, în particular, o descriere adecvată:

a obiectivelor privind calitatea și a structurii organizatorice, a responsabilităților și a atribuțiilor conducerii cu privire la calitatea produselor;

a examinărilor și a testelor care vor fi efectuate după fabricație;

a dosarelor de calitate, cum ar fi rapoartele de inspecție și informațiile referitoare la testări, precum și a datelor de etalonare, a rapoartelor referitoare la calificarea personalului implicat etc.;

a mijloacelor de verificare a bunei funcționări a sistemului de calitate.

3.3.

Organismul notificat evaluează sistemul calității pentru a stabili dacă acesta satisface cerințele menționate la punctul 3.2.

În afară de experiența în domeniul sistemelor de management al calității, echipa de audit are în componență cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentelor maritime relevante și a tehnologiei aferente, precum și cunoștințe privind cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale. Auditul include o vizită de evaluare la sediul producătorului. Echipa de audit examinează documentația tehnică menționată la punctul 3.1 liniuța a cincea, pentru verificarea capacității producătorului de a identifica cerințele relevante ale instrumentelor internaționale și de a efectua examinările necesare pentru a asigura conformitatea produselor cu respectivele cerințe.

Decizia se aduce la cunoștința producătorului. Notificarea cuprinde concluziile auditului și decizia de evaluare, motivată corespunzător.

3.4.

Producătorul se angajează să îndeplinească obligațiile care decurg din sistemul de calitate aprobat și să îl mențină corespunzător și eficient.

3.5.

Producătorul ține la curent organismul notificat care a aprobat sistemul calității în legătură cu orice intenție de modificare a sistemului calității.

Organismul notificat evaluează modificările propuse și decide dacă sistemul calității modificat va continua să satisfacă cerințele menționate la punctul 3.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

El notifică producătorului decizia sa. Notificarea conține concluziile examinării și decizia motivată privind evaluarea.

4.   Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

4.1.

Scopul supravegherii este acela de a avea certitudinea că producătorul își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile care decurg din sistemul de calitate aprobat.

4.2.

În scopul evaluării, producătorul permite accesul organismului notificat la incintele de fabricație, control, testare și depozitare și îi furnizează acestuia toate informațiile necesare, în special:

documentația aferentă sistemului de calitate;

dosarele de calitate, precum rapoartele de inspecție și datele testelor, datele de etalonare, rapoartele privind calificarea personalului în cauză etc.

4.3.

Organismul notificat efectuează audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul de calitate și furnizează un raport de audit producătorului.

4.4.

În plus, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la producător, cu excepția cazurilor în care, în temeiul dreptului intern și din rațiuni de apărare sau de securitate, aceste vizite fac obiectul anumitor restricții. Pe durata acestor vizite, organismul notificat poate, dacă este necesar, efectua sau dispune efectuarea unor testări ale produselor, pentru a verifica dacă sistemul de calitate funcționează în mod corect. Organismul notificat furnizează producătorului un raport al vizitei, însoțit de un raport de testare, în cazul în care au fost efectuate testări.

5.   Marcajul de conformitate și declarația de conformitate

5.1.

Producătorul aplică marcajul „timonă” menționat la articolul 9 și, sub responsabilitatea organismului notificat menționat la punctul 3.1, numărul de identificare al acestuia din urmă, în mod individual, pe fiecare produs care este conform cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și care satisface cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale.

5.2.

Producătorul întocmește o declarație de conformitate scrisă pentru fiecare model de produs și o păstrează la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză. Declarația de conformitate identifică modelul de echipament maritim pentru care a fost întocmită.

La cererea autorităților relevante, le este pusă la dispoziție o copie a declarației de conformitate.

6.   Pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză, producătorul menține la dispoziția autorităților competente:

documentația menționată la punctul 3.1;

modificarea menționată la punctul 3.5, astfel cum a fost aprobată;

deciziile și rapoartele organismului notificat menționate la punctele 3.5, 4.3 și 4.4.

7.   Fiecare organism notificat își informează autoritățile de notificare în legătură cu aprobările sistemului calității emise sau retrase și, în mod periodic sau la cerere, pune la dispoziția autorităților sale de notificare lista aprobărilor sistemului calității refuzate, suspendate sau restricționate în alt mod.

Fiecare organism notificat informează celelalte organisme notificate cu privire la aprobările sistemului calității pe care le-a refuzat, suspendat sau retras și, la cerere, cu privire la aprobările sistemului calității pe care le-a emis.

8.   Reprezentantul autorizat

Obligațiile producătorului menționate la punctele 3.1, 3.5, 5 și 6 pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său și pe răspunderea sa, cu condiția ca acestea să fie menționate în mandat.

IV.   MODULUL F: CONFORMITATEA CU TIPUL BAZATĂ PE VERIFICAREA PRODUSULUI

1.   Conformitatea cu tipul bazată pe verificarea produsului este acea parte din procedura de evaluare a conformității prin care producătorul îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2, 5.1 și 6, garantând și declarând pe răspunderea sa exclusivă că produsele în cauză, care au fost supuse dispozițiilor de la punctul 3, sunt conforme cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și satisfac cerințele instrumentelor internaționale care li se aplică.

2.   Fabricație

Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricație și monitorizarea acestuia să asigure conformitatea produselor fabricate cu tipul aprobat descris în certificatul de examinare CE de tip și cu cerințele instrumentelor internaționale care li se aplică.

3.   Verificare

Un organism notificat ales de către producător efectuează examinările și testările corespunzătoare, pentru a verifica conformitatea produselor cu tipul aprobat descris în certificatul de examinare CE de tip și cu cerințele corespunzătoare ale instrumentelor internaționale.

Examinările și testele de verificare a conformității produselor cu cerințele corespunzătoare se efectuează, la alegerea producătorului, fie prin examinarea și testarea fiecărui produs, astfel cum se specifică la punctul 4, fie prin examinarea și testarea produselor pe bază statistică, astfel cum se specifică la punctul 5.

4.   Verificarea conformității prin examinarea și testarea fiecărui produs

4.1.

Toate produsele sunt examinate și testate individual, în conformitate cu prezenta directivă, pentru a se verifica conformitatea acestora cu tipul aprobat descris în certificatul de examinare CE de tip și cu cerințele corespunzătoare ale instrumentelor internaționale.

4.2.

Organismul notificat emite un certificat de conformitate referitor la examinările și testările efectuate și aplică numărul său de identificare pe fiecare produs aprobat sau dispune aplicarea acestui număr sub responsabilitatea sa.

Producătorul menține certificatele de conformitate la dispoziția autorităților naționale în vederea inspecției pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză.

5.   Verificarea statistică a conformității

5.1.

Producătorul ia toate măsurile pentru ca procesul de fabricație și monitorizarea acestuia să asigure omogenitatea fiecărui lot produs și prezintă produsele pentru verificare sub formă de loturi omogene.

5.2.

Din fiecare lot se extrage un eșantion aleatoriu. Toate produsele din eșantion sunt examinate individual și testate în conformitate cu prezenta directivă, pentru a se asigura conformitatea acestora cu cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale și pentru a se stabili dacă lotul este acceptat sau respins.

5.3.

Dacă un lot este acceptat, toate produsele din lot sunt considerate aprobate, cu excepția acelor produse din eșantion care s-au dovedit neconforme.

Organismul notificat emite un certificat de conformitate referitor la examinările și testările efectuate și aplică numărul său de identificare pe fiecare produs aprobat sau dispune aplicarea acestui număr sub responsabilitatea sa.

Producătorul menține certificatele de conformitate la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză.

5.4.

Dacă un lot este respins, organismul notificat sau autoritatea competentă ia măsurile adecvate pentru a împiedica introducerea lotului respectiv pe piață. În cazul unor respingeri frecvente ale loturilor, organismul notificat poate să suspende verificarea statistică și să ia măsurile adecvate.

6.   Marcajul de conformitate și declarația de conformitate

6.1.

Producătorul aplică marcajul „timonă” menționat la articolul 9 și, sub responsabilitatea organismului notificat menționat la punctul 3, numărul de identificare al acestuia din urmă, în mod individual, pe fiecare produs care este conform cu tipul aprobat descris în certificatul de examinare CE de tip și care satisface cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale.

6.2.

Producătorul întocmește o declarație de conformitate scrisă pentru fiecare model de produs și o păstrează la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză. Declarația de conformitate identifică modelul de echipament maritim pentru care a fost întocmită.

La cererea autorităților relevante, le este pusă la dispoziție o copie a declarației de conformitate.

7.   În cazul în care organismul notificat este de acord și sub responsabilitatea acestuia, producătorul poate aplica pe produse numărul de identificare al organismului notificat, în cursul procesului de fabricație.

8.   Reprezentantul autorizat

Obligațiile producătorului pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său și pe răspunderea sa, cu condiția ca acestea să fie menționate în mandat. Reprezentantul autorizat poate să nu îndeplinească obligațiile producătorului, stipulate la punctele 2 și 5.1.

V.   MODULUL G: CONFORMITATEA BAZATĂ PE VERIFICAREA UNITĂȚII DE PRODUS

1.   Conformitatea bazată pe verificarea unității de produs este procedura de evaluare a conformității prin care producătorul îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2, 3 și 5, garantând și declarând pe răspunderea sa exclusivă că produsul în cauză, care se supune dispozițiilor punctului 4, respectă cerințele instrumentului internațional care i se aplică.

2.   Documentația tehnică

Producătorul întocmește documentația tehnică și o pune la dispoziția organismului notificat menționat la punctul 4. Documentația tehnică permite evaluarea produsului din punctul de vedere al conformității cu cerințele relevante, incluzând o analiză adecvată și o evaluare a riscului (riscurilor). Documentația tehnică specifică cerințele aplicabile și acoperă – în măsura relevantă pentru evaluare – proiectarea, fabricarea și exploatarea produsului. Documentația tehnică conține, după caz, cel puțin următoarele elemente:

o descriere generală a produsului;

desenele de proiectare și de fabricație și schemele componentelor, ale subansamblurilor, ale circuitelor etc.;

descrieri și explicații necesare pentru înțelegerea desenelor și a schemelor respective, precum și a modului de funcționare al produsului;

o listă a cerințelor și a standardelor de testare aplicabile echipamentelor maritime în cauză în conformitate cu prezenta directivă, împreună cu o descriere a soluțiilor adoptate pentru îndeplinirea cerințelor respective;

rezultatele calculelor de proiectare făcute, ale examinărilor efectuate; și

rapoarte de testare.

Producătorul menține documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale relevante pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză.

3.   Fabricație

Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricație și monitorizarea acestuia să asigure conformitatea produsului fabricat cu cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale.

4.   Verificare

Un organism notificat ales de către producător efectuează examinările și testele corespunzătoare, în conformitate cu prezenta directivă, pentru a verifica conformitatea produsului cu cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale.

Organismul notificat emite un certificat de conformitate în legătură cu examinările și testele efectuate și aplică numărul propriu de identificare pe produsul omologat sau dispune aplicarea acestuia, sub responsabilitatea sa.

Producătorul menține certificatele de conformitate la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pentru o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză.

5.   Marcajul de conformitate și declarația de conformitate

5.1.

Producătorul aplică atât marcajul „timonă” menționat la articolul 9, cât și numărul de identificare al organismului notificat menționat la punctul 4, sub responsabilitatea acestuia din urmă, pe fiecare produs care satisface cerințele aplicabile ale instrumentelor internaționale.

5.2.

Producătorul întocmește o declarație de conformitate scrisă și o păstrează la dispoziția autorităților naționale pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” pe ultimul produs fabricat și în niciun caz pentru o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză. Declarația de conformitate identifică produsul pentru care a fost întocmită.

La cererea autorităților relevante, le este pusă la dispoziție o copie a declarației de conformitate.

6.   Reprezentantul autorizat

Obligațiile producătorului stipulate la punctele 2 și 5 pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său și pe răspunderea sa, cu condiția ca ele să fie specificate în mandat.


ANEXA III

CERINȚELE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE ORGANISMELE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII PENTRU A DEVENI ORGANISME NOTIFICATE

1.

În sensul notificării, un organism de evaluare a conformității îndeplinește cerințele prevăzute la punctele 2-11.

2.

Organismul de evaluare a conformității este înființat în temeiul dreptului intern și are personalitate juridică.

3.

Organismul de evaluare a conformității este un organism terț, independent de organizația sau de echipamentele maritime pe care le evaluează.

4.

Cu condiția demonstrării independenței și a absenței oricărui conflict de interese, un organism care aparține unei asociații de întreprinderi sau unei federații profesionale reprezentând întreprinderi implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreținerea echipamentelor maritime pe care le evaluează poate fi considerat a fi un organism de evaluare a conformității.

5.

Organismul de evaluare a conformității, personalul său de conducere și personalul responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității nu trebuie să fie proiectantul, producătorul, furnizorul, instalatorul, cumpărătorul, proprietarul, utilizatorul sau operatorul de întreținere al echipamentelor maritime care sunt evaluate și nici reprezentantul autorizat al acestor părți. Acest lucru nu împiedică utilizarea acelor produse evaluate care sunt necesare pentru operațiunile organismului de evaluare a conformității și nici utilizarea acelorași produse în scopuri personale.

6.

Organismul de evaluare a conformității, personalul său de conducere și personalul responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității nu sunt direct implicați în proiectarea, fabricarea sau construcția, comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreținerea echipamentelor maritime în cauză și nu reprezintă părțile angajate în activitățile respective. Aceștia nu se implică în nicio activitate care le-ar putea afecta imparțialitatea sau integritatea în ceea ce privește activitățile de evaluare a conformității pentru care sunt notificați. Aceste dispoziții se aplică în special serviciilor de consultanță.

7.

Organismele de evaluare a conformității se asigură că activitățile propriilor filiale sau cele ale propriilor subcontractanți nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea sau imparțialitatea activităților lor de evaluare a conformității.

8.

Organismele de evaluare a conformității și personalul acestora îndeplinesc activitățile de evaluare a conformității cu cel mai înalt grad de integritate profesională și cu competența tehnică necesară în domeniul respectiv, fiind libere de orice presiuni și stimulente, îndeosebi de natură financiară, care le-ar putea influența aprecierea sau rezultatele propriei activități de evaluare a conformității, în special în ceea ce privește persoanele sau grupurile de persoane interesate de rezultatele activităților în cauză.

9.

Organismele de evaluare a conformității sunt capabile să îndeplinească toate sarcinile de evaluare a conformității care le sunt atribuite prin prezenta directivă și pentru care au fost notificate, indiferent dacă aceste sarcini sunt îndeplinite de către însuși organismul de evaluare a conformității ori sunt îndeplinite în numele și sub responsabilitatea acestuia.

10.

De fiecare dată și pentru fiecare procedură de evaluare a conformității și fiecare tip, categorie sau subcategorie de echipamente maritime pentru care este notificat, organismul de evaluare a conformității are la dispoziție:

(a)

personalul necesar având cunoștințe tehnice și experiență suficientă și adecvată pentru a îndeplini sarcinile de evaluare a conformității;

(b)

descrierile necesare ale procedurilor conform cărora se realizează evaluarea conformității, asigurând transparența respectivelor proceduri și posibilitatea de a le reproduce. Acesta trebuie să dispună de politici și proceduri adecvate care fac o distincție clară între sarcinile îndeplinite ca organism notificat și restul activităților;

(c)

procedurile necesare pentru desfășurarea activităților, care să țină seama de dimensiunea întreprinderilor, de domeniul de activitate și de structura acestora, de gradul de complexitate al tehnologiei echipamentelor maritime în cauză, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

11.

Organismele de evaluare a conformității dispun de mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod corespunzător sarcinile tehnice și administrative legate de activitățile de evaluare a conformității și au acces la toate echipamentele și facilitățile necesare.

12.

Personalul responsabil cu îndeplinirea activităților de evaluare a conformității posedă următoarele:

(a)

o solidă pregătire tehnică și profesională care să acopere toate activitățile de evaluare a conformității pentru care organismul de evaluare a conformității a fost notificat;

(b)

o cunoaștere satisfăcătoare a cerințelor evaluărilor pe care le efectuează și autoritatea corespunzătoare pentru efectuarea acestor evaluări;

(c)

cunoștințe și o înțelegere corespunzătoare a cerințelor și standardelor de testare aplicabile și a dispozițiilor relevante din legislația de armonizare a Uniunii și din regulamentele de punere în aplicare ale acesteia;

(d)

capacitatea de a întocmi certificate, evidențe și rapoarte care să demonstreze că au fost realizate evaluări.

13.

Imparțialitatea organismelor de evaluare a conformității, a personalului de conducere și a personalului de evaluare al acestora este garantată.

14.

Remunerația personalului de conducere și a personalului de evaluare al unui organism de evaluare a conformității nu depinde de numărul evaluărilor efectuate sau de rezultatul evaluărilor respective.

15.

Organismele de evaluare a conformității încheie o asigurare de răspundere civilă, dacă răspunderea nu este asumată de stat în conformitate cu legislația națională sau dacă statul membru însuși nu este direct responsabil pentru evaluarea conformității.

16.

Personalul organismelor de evaluare a conformității păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentei directive sau al oricărei dispoziții de drept intern de punere în aplicare a prezentei directive, excepție făcând relația cu autoritățile competente ale statelor membre în care își îndeplinește activitățile. Drepturile de autor sunt protejate.

17.

Organismele de evaluare a conformității participă la activitățile de standardizare relevante și la activitățile grupului de coordonare a organismelor notificate înființat în temeiul prezentei directive sau se asigură că personalul lor de evaluare este informat în legătură cu acestea și pune în aplicare, ca orientare generală, deciziile și documentele administrative produse ca rezultat al activității acelui grup.

18.

Organismele de evaluare a conformității îndeplinesc cerințele standardului EN ISO/IEC 17065:2012.

19.

Organismele de evaluare a conformității se asigură că laboratoarele de testare utilizate în scop de evaluare a conformității respectă cerințele standardului EN ISO/IEC 17025:2005.


ANEXA IV

PROCEDURA DE NOTIFICARE

1.   Cererea de notificare

1.1.

Organismul de evaluare a conformității depune o cerere de notificare către autoritatea de notificare a statului membru în care este constituit.

1.2.

Cererea este însoțită de o descriere a activităților de evaluare a conformității, a modulului sau modulelor de evaluare a conformității și a echipamentelor maritime pentru care organismul se consideră a fi competent, precum și de un certificat de acreditare, în cazul în care el există, emis de un organism național de acreditare, care să ateste că organismul de evaluare a conformității îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III.

1.3.

În cazul în care respectivul organism de evaluare a conformității nu poate prezenta un certificat de acreditare, el prezintă autorității de notificare toate documentele justificative necesare pentru verificarea, recunoașterea și monitorizarea periodică a respectării de către acesta a cerințelor prevăzute în anexa III.

2.   Procedura de notificare

2.1.

Autoritățile de notificare pot notifica numai organismele de evaluare a conformității care îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa III.

2.2.

Acestea notifică atât Comisia, cât și celelalte state membre, utilizând instrumentul de notificare electronică elaborat și gestionat de Comisie.

2.3.

Notificarea include detalii complete ale activităților de evaluare a conformității, ale modulului sau modulelor de evaluare a conformității și ale echipamentelor maritime în cauză, precum și atestatul de competență necesar.

2.4.

În cazul în care notificarea nu se bazează pe un certificat de acreditare, conform dispozițiilor secțiunii 1, autoritatea de notificare prezintă Comisiei și celorlalte state membre documentele justificative care atestă competența organismului de evaluare a conformității și măsurile adoptate pentru a se asigura că organismul este monitorizat periodic și că va îndeplini în continuare cerințele prevăzute în anexa III.

2.5.

Organismul în cauză poate îndeplini activitățile unui organism notificat numai dacă Comisia sau celelalte state membre nu au ridicat obiecții în termen de două săptămâni de la notificare, în cazul în care se utilizează un certificat de acreditare, sau în termen de două luni de la notificare, în cazul în care nu se utilizează acreditarea.

2.6.

Numai un organism menționat la punctul 2.5 este considerat organism notificat în sensul prezentei directive.

2.7.

Comisia și celelalte state membre sunt notificate cu privire la orice modificări ulterioare relevante aduse notificării.

3.   Numerele de identificare și listele de organisme notificate

3.1.

Comisia atribuie un număr de identificare fiecărui organism notificat.

3.2.

Ea atribuie un unic număr de identificare, chiar dacă organismul notificat este recunoscut ca fiind notificat în temeiul mai multor acte legislative ale Uniunii.

3.3.

Comisia pune la dispoziția publicului lista de organisme notificate în temeiul prezentei directive, inclusiv numerele de identificare care le-au fost atribuite și activitățile pentru care acestea au fost notificate.

3.4.

Comisia se asigură că lista respectivă este menținută la zi.


ANEXA V

CERINȚELE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE AUTORITĂȚILE DE NOTIFICARE

1.

Autoritatea de notificare este instituită în așa fel încât să nu existe niciun conflict de interese cu organismele de evaluare a conformității.

2.

Autoritatea de notificare este organizată și funcționează în așa fel încât să garanteze obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale.

3.

Autoritatea de notificare este organizată în așa fel încât fiecare decizie referitoare la notificarea organismului de evaluare a conformității să fie luată de persoane competente, altele decât cele care au efectuat evaluarea.

4.

Autoritatea de notificare nu oferă și nu prestează, în condiții comerciale sau concurențiale, activități prestate de organismele de evaluare a conformității și nici servicii de consultanță.

5.

Autoritatea de notificare garantează confidențialitatea informațiilor obținute.

6.

Autoritatea de notificare are la dispoziție suficient personal competent în vederea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor sale.


Top